Anulare act administrativ . Decizia 509/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA NR.509/CA
Ședința publică din 10 noiembrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Aurelia Gheorghe
JUDECĂTOR 2: Iustinian Obreja Manolache
JUDECĂTOR 3: Leocadia
Grefier -
Pe rol pronunțarea asupra recursurilor declarate de - România SA, cu sediul în B,--53, sector 1, și de Consiliul Local I, cu sediul în I, Bd.- C M și, nr.45, județul I, împotriva sentinței civile nr. 544/ din 11 aprilie 2008 Tribunalului Iași, pronunțată în dosarul nr-, având ca obiect anulare act administrativ.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, lipsă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Se referă, de către grefier, că dezbaterile au avut loc în ședința publică de la 03 noiembrie 2008, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din această hotărâre. Din lipsă de timp pentru deliberare și pentru a se da posibilitate părților de a depune la dosar concluzii scrise, s-a dispus amânarea pronunțării pentru astăzi 10 noiembrie 2008.
După deliberare,
CURTEA DE APEL,
Asupra recursului de contencios administrativ de față;
Prin sentința civilă nr.544/CA/11.04.2008 a Tribunalului Iașis -a dispus:
Admite acțiunea formulată de reclamantul, domiciliat în municipiul I,-,.594,. A,.8,.23 în contradictoriu cu pârâții Primarul municipiului I, cu sediul în municipiul I, b-. - C M și nr.11 și - ROMÂNIA SA, cu sediul în municipiul B,--53, Sector 1.
Anulează Autorizația de Construcție nr.257/22.03.2006 emisă de Primarul municipiului I și, pe cale de consecință:
Obligă pârâta - ROMÂNIA SA la dezafectarea lucrărilor de construcție efectuate în baza Autorizația de Construcție nr.257/22.03.2006 emisă de Primarul municipiului
Obligă pârâții la plata către reclamant a sumei de 10,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând taxa judiciară de timbru și timbrul judiciar, câte 5,15 lei fiecare pârât în parte.
A reținut instanța de fond:
În ceea ce privește Autorizația de Construcție nr.257/22.03.2006 aceasta a fost emisă în mod nelegal de către pârâtul Primarul municipiului I pentru următoarele 2 motive:
a) lipsa acordului reclamantului în calitate de proprietar direct afectat de echipamentul montat de către pârâta - ROMÂNIA SA inițial în uscătorul de la etajul 9 amplasat deasupra apartamentului reclamantului și ulterior pe terasa blocului;
b) lipsa la momentul emiterii autorizației de construcție a unui studiu de impact asupra sănătății umane a radiațiilor electromagnetice emise de terminalul montat de către pârâtă.
a) lipsa acordului reclamantului în calitate de proprietar direct afectat de echipamentul montat de către pârâta - ROMÂNIA SA inițial în uscătorul de la etajul 9 amplasat deasupra apartamentului reclamantului și ulterior pe terasa blocului;
Potrivit art.11 alin.1 și art.12 din OG nr.85/2001, act normativ în vigoare la data emiterii autorizației de construcție contestate, pârâtul Primarul municipiului I era obligat să verifice dacă la încheierea contractului de închiriere dintre Asociația de Proprietari.594 - nr.143 cu - ROMÂNIA SA, pentru utilizarea uscătorului de la.9 din bloc în vederea montării unui terminal, reclamantul ca proprietar direct afectat (întrucât locuiește la etajul 8 sub uscător ) și-a exprimat acordul în acest sens.
Din verificarea documentației ce a stat la baza emiterii autorizației de construcție se constată că lipsește acordul reclamantului sens în care pârâtul nu putea proceda la emiterea autorizației de construcție, actul administrativ contestat fiind emis cu încălcarea condiției obligatorie impusă de art.11 alin.1 și art.12 din OG nr.85/2001, fapt ce atrage nulitatea autorizației de construcție.
Pârâtul avea obligația ca indiferent de valabilitatea sau nevalabilitatea contractului de închiriere să verifice dacă proprietarii direct afectați și-au dat acordul, operațiune ce nu a fost avută în vedere de pârât, iar mutarea ulterioară a terminalului pe terasa blocului nu are nici o relevanță în ceea ce privește nelegalitatea autorizației de construcție deoarece și în această situație pârâtul trebuia să verifice existența acordului reclamantului ca proprietar direct afectat.
Condiția "acordului proprietarului direct afectat" se regăsește reluată și în dispoziția art.39 din Legea nr.230/2007, astfel încât abrogarea OG nr.85/2001 nu înlătură cauza de nulitatea a actului administrativ contestat.
b) lipsa la momentul emiterii autorizației de construcție a unui studiu de impact asupra sănătății umane a radiațiilor electromagnetice emise de terminalul montat de către pârâtă.
Analizând documentația ce a stat la baza emiterii autorizației de construcție se constată că pârâtul nu a solicitat pârâtei - ROMÂNIA SA, ca o condiție prealabilă emiterii autorizației, prezentarea unui studiu de impact asupra sănătății umane a terminalului montat fie în uscătorul blocului, fie pe terasa acestuia astfel încât să se poată aprecia în mod obiectiv dacă se impunea autorizarea funcționării terminalului pe terasa blocului.
Reclamantul ca proprietar direct afectat a invocat efectele nocive pe care radiațiile electromagnetice emise de terminal le-ar putea avea asupra copilului său minor astfel încât se impunea ca și condiție prealabilă existența unui studiu de impact.
Interpelată de către instanță reprezentantul pârâtei a precizat în ședința publică din data de 11.04.2008 că nu a depus nici un studiu medical și nici nu i-a fost solicitat de către pârât un astfel de studiu, dar că ulterior au fost efectuate astfel de cercetări, fără însă ca acestea să influențeze caracterul nelegal al autorizației de construcție emisă de către pârâtul Primarul municipiului
Întrucât reclamantului i-a fost cauzată o vătămare prin emiterea de către pârâtul Primarul municipiului Iau nei autorizații de construcție cu nerespectarea legii, având în vedere prevederile art.1 și 8 din Legea nr.554/2004, instanța a dispus anularea actului administrativ contestat în vederea înlăturării vătămării produse reclamantului.
Pe cale de consecință, tribunalul a obligat pârâta - ROMÂNIA SA la dezafectarea lucrărilor de construcție efectuate în baza Autorizația de Construcție nr.257/22.03.2006 emisă de Primarul municipiului I în mod nelegal.
Împotriva acestei sentințe a promovat cerere de recurs pârâta - Romania SA, considerând-o nelegală atât sub aspectul aplicării prevederilor art.242 al.1 și 244 al.1 Cod procedură civilă, cât și în ce privește modul de soluționare a fondului cauzei.
Astfel, pe rolul Tribunalului Iași fuseseră înregistrate două cereri de chemare în judecată formulate de reclamantul, respectiv cea care face obiectul prezentei cauze și dosarul - aflat pe rolul Judecătoriei Iași, având ca obiect constatarea nulității absolute a contractului de închiriere 8487/2005 dintre recurentă și Asociația de proprietari PT 2A Moara de, contract perfectat tocmai pentru punerea în aplicare a autorizației de construire în litigiu în dosarul de față.
Deși la termenul din 18.10.2006 cauza de față a fost suspendată în baza art.242 alin.1 pct.1 Cod procedură civilă, instanța de fond susține eronat în considerentele sentinței atacate că suspendarea s-ar fi întemeiat pe dispozițiile art.244 pct.1 Cod procedură civilă - până la soluționarea irevocabilă a hotărârii ce urma a fi pronunțată în dosarul având ca obiect nulitatea contractului de închiriere 8487/2005 -.
Mai mult, deși cauza din dosarul -, având acest obiect, nu fusese soluționată irevocabil, prima instanță a dispus reluarea judecății în cauza de față, în ciuda opoziției sale, procedând la soluționarea ei prin sentința 554/2008.
În ce privește fondul cauzei, arată recurenta că instanța de fond a apreciat ca fiind nelegal emisă autorizația sa de construire nr.257/22.03.2006, pentru încălcarea prevederilor art.11 al.1 și art.12 din OG 85/2001, deși în dosarul -, instanța analizând contractul de închiriere 8487/2005, vizând terasa etajului 8, unde domiciliază reclamantul, a reținut expres că acesta nu este "o persoană afectată conform art.11 din OG 85/2001". Mai mult, lipsa acordului reclamantului pentru amplasarea echipamentelor proprietatea recurentei pe terasa imobilului ". T", nu prezenta vreo relevanță, atât timp cât acesta locuiește cu două etaje mai jos, iar amplasarea acestor echipamente nu schimbă destinația terasei, pentru a deveni incidente prevederile art.11 al.2 din același act normativ.
De asemeni, echipamentele în litigiu nu pot fi încadrate nici în categoria "construcțiilor noi", pentru a implica necesitatea luării unor măsuri de "protejare" a construcțiilor anterioare.
În ce privește lipsa studiului de impact la momentul emiterii autorizației de construire, ca motiv de nelegalitate a autorizației de construire, consideră recurenta că nu există nici un act normativ care să-i impună o astfel de procedură, în condițiile în care a depus la dosar adresa - Inspecția Sanitară de Stat 56061/11.12.2006 și traducerea Notei informative nr.304/mai 2006 Organizației Mondiale a Sănătății din care rezultă că acestea respectă standardele în vigoare ale Uniunii Europene, neexistând dovezi științifice privind afectarea sănătății oamenilor de undele radio.
Sentința de fond este atacată cu recurs și de pârâta Consiliul Local I, în motivarea căruia arată că, la propunerea Asociației de proprietari, pentru dezamorsarea situației create, - Romania SA a schimbat amplasamentul echipamentelor în litigiu, astfel ca reclamantul-intimat să nu mai fie afectat de aceste instalații, mutare ce a avut la bază Dispoziția din 21.08.2006 cu documentația aferentă, depusă la dosar la 20.03.2008. În acest context, nici acordul reclamantului-intimat - care lipsea din documentația aferentă primului amplasament - nu mai era necesar, noua reconfigurare îndeplinind condiția impusă de lege privitor la numărul de proprietari care trebuie să fie de acord.
În ce privește impactul echipamentelor asupra sănătății, prima instanță nu a precizat textul de lege care impunea efectuarea vreunui studiu în acest sens, problema impactului radiațiilor fiind de altfel una controversată, astfel că solicită admiterea recursului, iar în fond respingerea acțiunii reclamantului.
Prin adresa 79228/26.09.2008, Primarul municipiului I învederează faptul că din eroare cererea de recurs apare formulată de Consiliul local I, ce nu a figurat ca parte în dosarul 9391/2006 al Tribunalului Iași, în realitate calitate procesuală având Primarul municipiului I, care urmează a fi considerat ca emitent al cererii de recurs împotriva sentinței civile 544/2008 a Tribunalului Iași.
Anexat cererii de recurs este atașată documentația de schimbare a amplasamentului echipamentelor în litigiu, evocată în calea de atac.
În dovedirea susținerilor sale, recurenta - Romania SA a depus la dosar extrase din publicații de specialitate privind efectele undelor electromagnetice emise de echipamentele asupra corpului uman.
Curtea, verificând probatoriul aflat la dosarul cauzei, coroborat cu susținerile părților din cadrul dezbaterilor, constată recursurile promovate în cauză ca fiind nefondate, pentru considerentele de mai jos.
Astfel, în ce privește încheierea de suspendare a judecării cauzei de fond din 18.10.2006, întemeiată pe dispozițiile art.242(1) pct.1 Cod procedură civilă ("când amândouă părțile o cer"), Curtea constată că această încheiere nu a fost atacată cu recurs, deși în realitate scopul suspendării îl constituia soluționarea dosarului 13220/2006 al Judecătoriei Iași (fiind incidente așadar prevederile art.244 al.(1) pct.1 Cod procedură civilă), eroare constatată de altfel de instanța de fond prin încheierea din 29.02.2008, când a fost respinsă excepția de perimare invocată de instanță din oficiu, iar nu de părți.
Recurenta - Romania SA, prin reprezentant legal, și-a însușit implicit măsura adoptată de instanța de fond privind soluționarea acestei excepții, concluziile sale consemnate în încheierea din 11.04.2008 (fila 127 verso dosar), fiind acelea de "continuare a judecății", iar nu de suspendare, astfel că nu se verifică susținerea sa din recurs, privind pretinsa "opoziție" la soluționarea cauzei pe fond, mai înainte de soluționarea irevocabilă a dosarului -.
În ce privește fondul litigios, Curtea reține că prima instanță a fost investită de reclamant la data de 12.06.2006 cu "anularea autorizației de construire nr.257/22.03.2006 emisă de Primăria Municipiului I", respectiv cu "dezafectarea lucrărilor efectuate în baza autorizației de construire mai sus indicată", pe suprafața de 9. situată la etajul 9, în uscător, respectiv suprafața de 160. terasa imobilului din I,-,.594, conform contractului de închiriere perfectat între - Romania SA și Asociația de proprietari PT 2A Moara de I (fila 72-77 dosar fond).
În cursul litigiului însă, Asociația de locatari.594 - nr.143 I, sesizează pârâta Romania privind studierea posibilității "mutării localului tehnic pe care vi l-am închiriat prin contractul nr.8487/2005, din uscătorul situat la etajul 8 al blocului 594 din str. - 143,în altă locațiepe care urmează să o stabilim de comun acord" (fila 92 dosar fond), cu scopul rămânerii fără obiect al acțiunii promovate de reclamantul în cauză.
Aceasta în condițiile în care, prin motivele sale de recurs, pârâta Consiliul local I recunoaște expres că, din documentația aferentă emiterii autorizației de construire în litigiu, lipsea acordul reclamantului, ca persoană al cărei imobil era direct învecinat cu echipamentul proprietatea - Romania SA.
Prin dispoziția de șantier din 21.08.2006 se procedează în fapt la mutarea echipamentelor de pe amplasamentul ce făcea obiectul autorizației în litigiu, pe un alt amplasament, respectiv deasupra etajului 9, cota + 25. măsură cu privire la legalitatea căreia reclamantul nu a înțeles să investească instanța de fond, apartamentul proprietatea sa fiind situat la etajul 8 al imobilului respectiv.
Rezultă așadar, că încă din faza soluționării fondului cauzei, acțiunea reclamantului vizând amplasamentul echipamentului proprietatea Romania SA I fixat prin autorizația 257/22.03.2006, respectiv ridicarea acestuia de pe amplasamentul respectiv, rămăsese fără obiect, prin mutarea instalațiilor pe un nou amplasament, cu privire la care reclamantul nu a investit nici organul administrativ și nici instanța privind exercitarea unei cenzuri de legalitate.
Cu această argumentație Curtea urmează a menține soluția pronunțată de prima instanță și să respingă recursurile promovate de pârâții - Romania SA și Primarul Municipiului I ca privind un act administrativ (autorizația 257/2006) și o situație de fapt ce nu se mai aflau în ființă la data promovării căii de atac.
Văzând și dispozițiile art.274 Cod procedură civilă, recurentele vor fi obligate la plata cheltuielilor de judecată - onorariu avocat -, avansate de intimat pentru soluționarea acestei căi de atac, în cuantumul rezultat de chitanțele depuse de apărător înăuntrul termenului de pronunțare, și care se încadrează în nivelurile prevăzute în onorariilor minimale, raportat complexității cauzei și munca îndeplinită de avocat.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Primarul Municipiului I și - Romania SA împotriva sentinței civile nr.544//11.04.2008 a Tribunalului Iași, sentință pe care o menține.
Obligă pe Primarul Municipiului I și - Romania SA să plătească lui suma de 1190 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 10.11.2008.
Cu opinie separată,
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
Grefier,
Red.
Tehnored.
Tribunalul Iași:
-
-
27.XI.2008.-
2 ex.-
Opinie separată
Opinia separată privește doar soluția dată de instanța de recurs cererii de obligare a recurenților la plata sumei de 1190 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cererea de obligare a părții adverse la plata unei sume de bani cu titlu de cheltuieli de judecată trebuie tratată cu importanța ce se acordă oricărui alt tip de cerere ce se soluționează de către instanțele judecătorești. Aceasta înseamnă că C care o formulează trebuie să o dovedească în condițiile impuse de art. 1169 din Codul civil și de art. 274 alin. 2 din Codul d e procedură civilă, potrivit cu care judecătorii nu pot micșora cheltuielile de timbru, taxe de procedură și impozit proporțional, plata experților, despăgubirea martorilor, precum și orice alte cheltuieli pe care partea care a câștigat va dovedi că le-a făcut, și în cadrul corespunzător etapei procesuale în care a ajuns procesul.
În conformitate cu prevederile art. 305 din Codul d e procedură civilă, în instanța de recurs nu se pot produce probe noi, cu excepția înscrisurilor, care pot fi depuse până la închiderea dezbaterilor.
În prezenta cauză înscrisul prin care intimatul probează că a efectuat cheltuieli ocazionate de judecată reprezentând onorariul pe care l-a plătit avocatului pentru a-i acorda asistență juridică a fost depus la dosar după închiderea dezbaterilor judiciare în recurs.
Având în vedere dispozițiile art. 305 din Codul d e procedură civilă, Curtea avea îndatorirea de a pronunța o soluție în raport cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei până la închiderea dezbaterilor.
A lua în seamă înscrisuri depuse la dosarul cauzei după închiderea dezbaterilor și a obliga o parte, pe baza acestora, să plătească o sumă de bani cu orice titlu echivalează cu încălcarea principiilor contradictorialității, oralității și nemijlocirii care constituie reguli fundamentale ce guvernează desfășurarea oricărei proceduri în fața unei instanțe de judecată, inclusiv a celei civile.
Respectarea principiului contradictorialității, potrivit căruia nici o probă nu îi poate fi opusă celeilalte părți dacă nu i s-a dat posibilitatea de aod iscuta, asigură totodată egalitatea părților în fața instanței de judecată și dreptul la apărare.
dispozițiilor legale și a principiilor indicate mai sus constituie elemente care caracterizează procedurile judiciare inechitabile desfășurate cu încălcarea prevederilor art. 6 din Convenția europeană a drepturilor omului.
Prin urmare, instanța de recurs trebuia să respingă cererea de obligare a recurenților la plata sumei de 1190 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Judecător
--- -
Președinte:Aurelia GheorgheJudecători:Aurelia Gheorghe, Iustinian Obreja Manolache, Leocadia
