Contestație act administrativ fiscal. Decizia 558/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
-Secția Comercială, de Contencios
Administrativ și Fiscal-
DOSAR NR.-
DECIZIA NR.558/CA/2009 -
Ședința publică din 5 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Sotoc Daniela- -- judecător
- - -JUDECĂTOR 2: Blaga Ovidiu
- -- JUDECĂTOR 3: Tătar Ioana
- -- grefier
*******
Pe rol fiind soluționarea recursului în contencios administrativ și fiscal formulat de recurentul reclamant - S M,-, jud. S M, în contradictoriu cu intimatul pârât MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE - prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE - S M, -, nr.3-5, jud. SMî mpotriva sentinței nr.296/CA din 6 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Satu Mare, în dosar nr-, având ca obiect - contestație act administrativ fiscal -.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi, nu se prezintă nici o parte a litigiului.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că recursul este legal timbrat cu suma de 4 lei taxă judiciară de timbru achitată prin chitanța nr.- din 11.06.2009 plus timbru judiciar mobil în valoare de 0,30 lei, cauza este la primul termen de judecată în recurs, precum și că se solicită judecarea cauzei și în lipsă, după care:
Instanța, rămâne în pronunțare.
CURTEA DE APEL
deliberând:
Asupra recursului în contencios administrativ și fiscal de față, constată următoarele:
Prin sentința nr.296/CA din 6 mai 2009, Tribunalul Satu Marea admis în parte acțiunea în contencios administrativ fiscal înaintată de reclamantul domiciliat în S M,-, jud. SMî mpotriva pârâtei DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE S M cu sediul în SMP -ța - nr. 3-5, în sensul că, a obligat pârâta să soluționeze contestația reclamantului înregistrată sub nr. 178/05.01.2009 prin decizie, în condițiile art. 209 și art. 210 Cod procedură fiscală.
A respins ca prematur capătul de cerere privind anularea Deciziei de impunere nr. -/30.12.2008, fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin Decizia de impunere nr. -/30.12.2008 pentru veniturile din transferul proprietăților imobiliare din patrimoniul personal pe anul 2008, în temeiul art. 77(1) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal organele fiscale locale au stabilit în sarcina reclamantului obligația de plată a sumei de 2640 lei.
Împotriva acestui act administrativ fiscal reclamantul a formulat contestație înregistrată la pârâtă sub nr. 178/05.01.2009 prin care se contestă existența creanței fiscale.
Contestația reclamantului a fost soluționată de către pârâtă prin adresa nr. 874/07.01.2009 ( fila nr. 35) emisă de Administrația Finanțelor Publice S
Prin această adresă se învederează faptul că decizia de impunere a fost emisă la solicitarea reclamantului, acesta a achitat de bună voie taxa pentru a putea întabula imobilul, iar cererii de restituire a sumei achitate i se poate da curs doar în cazul în care reclamantul prezintă în original documentul de plată și confirmarea ANCPI că acesta nu a fost utilizat în acest scop.
Potrivit art. 205 Cod procedură fiscală, "împotriva titlului de creanță, precum și împotriva altor acte administrative fiscale se poate formula contestație potrivit legii. Contestația este o cale administrativă de atac și nu înlătură dreptul la acțiune al celui care se consideră lezat în drepturile sale printr-un act administrativ fiscal sau prin lipsa acestuia, în condițiile legii",iar potrivit dispozițiilor art. 209 - art. 211 din același act normativ,
- "contestațiile formulate împotriva deciziilor de impunere, a actelor administrative fiscale asimilate deciziilor de impunere, precum și a deciziilor pentru regularizarea situației, emise în conformitate cu legislația în materie vamală, se soluționează după cum urmează:
a) contestațiile care au ca obiect impozite, taxe, contribuții, datorie vamală, precum și accesorii ale acestora, al căror cuantum este sub 1.000.000 lei, se soluționează de către organele competente constituite la nivelul direcțiilor generale unde contestatarii au domiciliul fiscal;
b) contestațiile care au ca obiect impozite, taxe, contribuții, datorie vamală, accesoriile acestora, al căror cuantum este de 1.000.000 lei sau mai M, cele formulate împotriva actelor emise de organe centrale, precum și cele formulate de marii contribuabili care au ca obiect impozite, taxe, contribuții, datorie vamală, inclusiv accesoriile aferente acestora, indiferent de cuantum, se soluționează de către Direcția generală de soluționare a contestațiilor din cadrul Agenției Naționale de Administrare Fiscală.
Contestațiile formulate împotriva altor acte administrative fiscale se soluționează de către organele fiscale emitente.
Contestațiile formulate de cei care se consideră lezați de refuzul nejustificat de emitere a actului administrativ fiscal se soluționează de către organul ierarhic superior organului fiscal competent să emită acel act.
Contestațiile formulate împotriva actelor administrative fiscale emise de autoritățile administrației publice locale, precum și de alte autorități publice care, potrivit legii, administrează creanțe fiscale se soluționează de către aceste autorități.
Cuantumul sumelor prevăzute la alin. (1) se actualizează prin hotărâre a Guvernului."
- "În soluționarea contestației, organul competent se pronunță prin decizie sau dispoziție, după caz.
Decizia sau dispoziția emisă în soluționarea contestației este definitivă în sistemul căilor administrative de atac."
- "Decizia de soluționare a contestației se emite în formă scrisă și va cuprinde: preambulul, considerentele și dispozitivul.
cuprinde: denumirea organului învestit cu soluționarea, numele sau denumirea contestatorului, domiciliul fiscal al acestuia, numărul de înregistrare a contestației la organul de soluționare competent, obiectul cauzei, precum și sinteza susținerilor părților atunci când organul competent de soluționare a contestației nu este organul emitent al actului atacat.
Considerentele cuprind motivele de fapt și de drept care au format convingerea organului de soluționare competent în emiterea deciziei.
Dispozitivul cuprinde soluția pronunțată, calea de atac, termenul în care aceasta poate fi exercitată și instanța competentă.
Decizia se semnează de către conducătorul direcției generale, directorul general al organului competent constituit la nivel central, conducătorul organului fiscal emitent al actului administrativ atacat sau de înlocuitorii acestora, după caz."
Față de aceste dispoziții exprese ale legii, instanța de contencios administrativ a constatat că autoritatea publică pârâtă nu a soluționat contestația formulată de reclamant împotriva unui titlu de creanță fiscală cu respectarea condițiilor de formă prevăzute de lege întrucât aceasta nu a emis o decizie în condițiile prevăzute de art. 211 Cod procedură fiscală. Întrucât, potrivit dispozițiilor art. 218 alin. 2 Cod procedură fiscală doar "deciziile emise în soluționarea contestațiilor pot fi atacate de către contestatar sau de către persoanele introduse în procedura de soluționare a contestației potrivit art. 212, la instanța judecătorească de contencios administrativ competentă, în condițiile legii", instanța a apreciat că acțiunea în contencios administrativ înaintată de reclamant este parțial întemeiată sub aspectul formal invocat al nesoluționării contestației cu respectarea normelor de procedură fiscală obligatorii.
Constatând caracterul prematur al soluționării pe fond a cererii de anulare a deciziei de impunere contestate, în temeiul art. 8,10,18 din Legea nr. 554/2004, art. 218 alin. 2, Cod procedură fiscală, art. 274 Cod procedură civilă și a textelor de lege anterior amintite, instanța a admis în parte acțiunea reclamantului astfel cum a fost precizată, și a obligat pârâta la soluționarea contestației fiscale prin decizie, respingând ca prematur capătul de cerere privind anularea actului administrativ fiscal.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal a declarat recurs G, solicitând admiterea recursului, casarea sentinței atacate, anularea deciziei de impunere nr.-/30.12.2008, obligarea S M la restituirea sumei de 2640 lei ca și plată nedatorată.
În motivarea recursului, recurentul a arătat că, acțiunea sa nu are caracter prematur, deoarece a introdus-o respectând prevederile Legii nr.554/2004, care prevede că, înaintea introducerii acțiunii este obligatorie procedura de soluționare pe cale administrativă de către organul competent, lucru care s-a și făcut prin adresa nr.574/07.01.2009, care evident este răspunsul la contestația sa, răspuns care dacă nu s-a făcut conform prevederilor legale prin decizie, pârâta și-a pierdut acest drept prin expirarea termenului de soluționare a cererii sale.
Arată că, instanța prin hotărârea pronunțată nu a soluționat cererea sa, acordând în baza unor constatări ceea ce nu s-a cerut, obligând S M să refacă răspunsul la contestația sa, conform dispozițiilor Codului d e procedură fiscală, fără a ține cont de faptul că, termenul legal de 30 zile de a soluționa contestația a expirat.
Concluzionează că, motivul introducerii acțiunii este bazat pe art.1092 Cod civil, respectiv că a plătit din eroare o sumă la care nu era obligat, lucru evident, deoarece cererea de plată a sumei a făcut-o în nume propriu, astfel că singura modalitate de recuperare a acesteia este prezenta acțiune. Precizează că, nu are posibilitatea unei acțiuni în regres împotriva celui care ar fi trebuit să plătească, deoarece nu a plătit în locul său.
Intimata pârâtă, deși legal citată, nu s-a prezentat la dezbaterea cauzei și nu a depus la dosar întâmpinare.
Instanța de recurs, analizând recursul declarat prin prisma motivelor invocate, cât și din oficiu, reține că este nefondat, urmând ca în baza prevederilor art.312 Cod procedură civilă să se dispună respingerea lui ca atare și menținerea în totalitate a sentinței atacate pentru următoarele considerente:
Prin decizia de impunere nr.-/301.2.2008, organele fiscale locale au stabilit în sarcina reclamantului recurent obligația de plată a sumei de 2640 lei, în temeiul prevederilor art.77 din Legea nr.541/2003.
Împotriva acestui act administrativ fiscal, reclamantul a formulat contestație, solicitând restituirea sumei stabilite prin decizia de impunere. Organele fiscale nu au procedat la soluționarea contestației conform dispozițiilor legale, ci au emis doar o adresă prin care învedera reclamantului că, decizia s-a emis la cererea sa, iar restituirea sumei nu se poate face decât după prezentarea în original a documentului de plată și a dovezii din care să rezulte că dovada plății nu s-a utilizat în scopul solicitat.
Conform dispozițiilor art.205, 209 - 211 Cod procedură fiscală, organele fiscale locale aveau obligația de a soluționa contestația formulată de reclamant printr-o decizie emisă în forma prevăzută de lege, iar în situația în care reclamantul nu ar fi fost mulțumit de modul în care prin decizie i s-a soluționat contestația, era îndreptățit să sesizeze instanța de contencios administrativ competentă.
Cum în speță, această procedură prevăzută de lege nu a fost respectată, în mod corect și legal, prima instanță a dispus obligarea organelor fiscale la soluționarea contestației reclamantului. Doar împotriva deciziei emise în condițiile art.211 Cod procedură fiscală, reclamantul are deschisă calea acțiunii în contencios administrativ, potrivit prevederilor art.218 alin.2 Cod procedură fiscală.
Prin obligarea organelor fiscale la soluționarea contestației formulate, instanța de fond nu a acordat "ceea ce nu s-a cerut", cum invocă recurentul, atâta vreme cât acesta prin precizarea de acțiune depusă în dosarul instanței de fond, a invocat că organele fiscale au încălcat prevederile legale cuprinse în Codul d e procedură fiscală prin neemiterea unei decizii în soluționarea contestației împotriva căreia, ulterior să poată fi formulată acțiunea în contencios administrativ. Prin nerespectarea prevederilor legale, organele fiscale nu și-au pierdutdreptulde a răspunde la contestație, cum invocă recurentul, ci nu și-au îndeplinit oobligațiestabilită de lege, obligație la respectarea căreia poate fi constrâns de către instanța de judecată.
Până la emiterea deciziei în soluționarea contestației formulate împotriva titlului de creanță fiscală, acțiunea formulată de reclamant este prematură, după cum în mod judicios a reținut și prima instanță, deoarece dispozițiile legale incidente, art.218 alin.2 Cod procedură fiscală, dau posibilitatea persoanei vătămate de a se adresa cu acțiune în anularea deciziei emise în soluționarea contestației în principal, având ca și capăt de cerere subsecvent anularea titlului de creanță fiscală considerat vătămător.
Drept urmare, se reține că în mod judicios prima instanță, constatând nerespectarea dispozițiilor legale de către organele fiscale, a dispus obligarea acestora la soluționarea contestației reclamantului printr-o decizie care ulterior, la rândul său, poate fi contestată prin acțiune la instanță, și a reținut că în lipsa unei asemenea decizii, acțiunea reclamantului vizând anularea titlului de creanță este prematur formulată.
Cât privește motivele de fond invocate de recurent, instanța de recurs reține că acestea nu pot fi analizate, câtă vreme s-a reținut prematuritatea acțiunii formulate.
În consecință, constatându-se nefondate motivele de recurs invocate, se va dispune respingerea ca nefondat a recursului și menținerea în totalitate a sentinței atacate.
Instanța nu va acorda cheltuieli de judecată, deoarece acestea nu s-au solicitat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondat recursul declarat de recurentul G, împotriva sentinței nr.296/CA din 6 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Satu Mare, pe care o menține în totul.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică, azi 5 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
Red. dec. -
- în concept - 09.11.2009
- jud. fond -
- tehnoredact. -/ - 4 ex.
- 24.11.2009
2 com. __________ cu:
-
- Ministerul Finanțelor Publice - prin S
Președinte:Sotoc DanielaJudecători:Sotoc Daniela, Blaga Ovidiu, Tătar Ioana
