Contestație act administrativ fiscal. Decizia 559/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
-Secția Comercială, de Contencios
Administrativ și Fiscal-
DOSAR NR.260/83//CA/2009
DECIZIA NR.559/CA/2009 -
Ședința publică din 5 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Sotoc Daniela- -- judecător
- - -judecător
- -- JUDECĂTOR 2: Blaga Ovidiu
- -- grefier
*******
Pe rol fiind soluționarea recursului în contencios administrativ și fiscal formulat de pârâtulPRIMARUL MUNICIPIULUI S- S M, 25 Octombrie, intrarea M, jud. S M în contradictoriu cu intimata reclamantă-" V & -"-- S M, str. -. -, nr.3, jud. S M și intimatul pârât PRIMĂRIA MUNICIPIULUI S M, prin primar pentru DIRECȚIA DE IMPOZITARE ȘI TAXE LOCALE - S M, 25 Octombrie, intrarea M, jud. SMî mpotriva sentinței nr.214/CA din 8 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Satu Mare, în dosar nr-, având ca obiect - contestație act administrativ fiscal -.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi, se prezintă pentru recurentul pârât Primarul Municipiului S M - consilier juridic, în baza delegației nr.41609 din 4 noiembrie 2009, pentru intimata reclamantă -"V & -"- S M - avocat, în baza împuternicirii avocațiale 54 din 26.10.2009, emisă de Baroul Satu Mare - Cabinet de Avocat, lipsă fiind intimatul pârât.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că recursul este scutit de plata taxelor de timbru, intimata reclamantă a depus la dosar întâmpinare, cauza este la primul termen de judecată în recurs, după care:
Instanța, comunică un exemplar din întâmpinare cu reprezentantul recurentului.
Ambii reprezentanți ai părților arată că nu mai au alte cereri, solicită cuvântul asupra recursului.
Instanța, nefiind alte cereri, chestiuni prealabile, consideră cauza lămurită și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul recurentului susține recursul astfel cum a fost formulat și motivat în scris, solicită admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței atacate cu recurs, iar pe fond respingerea acțiunii formulate de reclamantă, fără cheltuieli de judecată. În esență învederează instanței că, potrivit art.253 alin.3/1 din Legea nr.571/2003 actualizată privind Codul fiscal, în cazul clădirilor la care au fost executate lucrări de reconstruire, consolidare, modernizare, modificare sau extindere de către locatar, din punct de vedere fiscal, acesta are obligația de a comunica locatorului valoarea lucrărilor executate, în vederea depunerii unei noi declarații fiscale, în termen de 30 de zile de la data terminării lucrărilor, iar potrivit pct.54 alin.4 și 5 din HG nr.44/2004, valoarea lucrărilor executate de către locatar este valoarea reală declarată a lucrărilor, conform art.253 alin.3/1 Cod fiscal. Apreciază că opinia instanței de fond este neavenită și în discordanță cu reglementările legislației fiscale. Mai mult de cât atât, instanța de fond recunoaște valoarea de inventar raportată fie la data dobândirii clădirii, fie la data reevaluării acesteia și la care se aplică cota de impozitare prevăzută de art.253 alin.2 Cod fiscal. În consecință, solicită admiterea recursului, fără cheltuieli de judecată.
Reprezentanta intimatei reclamante solicită respingerea recursului conform motivelor arătate prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei, cu cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocațial. Depune în acest sens la dosar dovada achitării plății onorariului. În esență arată că, hotărârea instanței de fond este legală și temeinică, fiind aplicate în mod corect dispozițiile legale, anulând actele administrative prin care societatea reclamantă a fost obligată la plata unui impozit pe clădiri cu încălcarea dispozițiilor legale incidente și care au fost generate de stabilirea și calcularea impozitului. Modalitatea de calcul stabilită de organul fiscal nu poate fi aplicată în situația în care imobilul la care s-a efectuat lucrări de modernizare a fost reevaluat la valoarea de piață, valoarea impozabilă în acest caz, apreciază reclamanta este valoarea contabilă rezultată în urma reevaluării. Totodată mai arată că, corecțiile aplicate de către evaluator, reprezintă valoarea procentuală a lucrărilor care diminuează valoarea clădirii conform standardelor de evaluare, iar pe de altă parte, astfel cum s-a mai arătat, chiar dacă s-ar aduna 35 % din valoarea rezultată din reevaluare, suma ar deveni mult mai mică decât suma stabilită de direcția de impozite. Organul de control a stabilit că reclamanta datorează un impozit pe clădiri de 13.167 lei, din care o parte impozit stabilit în baza valorii de reevaluare la data de 28.12.2007 și o parte impozit stabilit la valoarea lucrărilor executate de locatar, finalizate la 28.12.2007. În consecință, solicită respingerea recursului, cu cheltuieli de judecată.
În replică, reprezentantul recurentului arată că locatarul este obligat ca în termen de 30 de zile de la data terminării lucrărilor, să depună o nouă declarație de impozitare.
În replică, reprezentanta intimatei învederează că, organul fiscal a stabilit un impozit nereal, drept pentru care reclamanta a plătit impozitul la valoarea de impozitare a acestuia.
CURTEA DE APEL
Deliberând:
Asupra recursului în contencios de față, constată următoarele:
Prin sentința nr.214/CA din 8 aprilie 2009, Tribunalul Satu Marea admis acțiunea în contencios administrativ fiscal înaintată de reclamanta - " & -" - cu sediul în S M,-, jud. SMî mpotriva pârâților PRIMĂRIA MUNICIPIULUI S M - DIRECȚIA IMPOZITE ȘI TAXE LOCALE cu sediul în SMP -ța - - parter prin Primarul Municipiului S M și PRIMARUL MUNICIPIULUI S M cu sediul în SMP -ța 25 Octombrie intrarea
A dispus anularea Dispoziției nr. 450/26.01.2009 emisă de pârât privind modul de soluționare a contestației nr. 178/2009 formulată de reclamantă și a admis contestația reclamantei în sensul că, a fost anulată Decizia de impunere nr. 15.416/12.12.2009 emisă de S M ca nelegală, obligând pârâta să plătească reclamantei suma de 1004,3 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că, prin Decizia de impunere nr. 15416/12.12.2008 emisă de Primăria Municipiului S M - Direcția de Impozite și Taxe Locale - Serviciul, Constatare, Control în sarcina reclamantei s-au stabilit obligații fiscale suplimentare în cuantum total de 7.907 lei, reprezentând 6.796 lei impozit pe clădiri stabilit suplimentar și 1.111 lei accesorii.
Sumele datorate cu titlu de diferențe suplimentare au fost stabilite prin Procesul verbal de inspecție fiscală parțială nr. 1872/12.12.2008, urmare a constatării faptului că reclamanta, în anul 2008 calculat și a declarat greșit impozitul pe clădiri pentru imobilul proprietatea reclamantei, închiriat unei alte societăți comerciale, situat în S M,-, "Restaurant ", nefiind respectate dispozițiile art. 253 alin. 3 indice 1 Cod fiscal.
Prin Dispoziția nr. 450/26.01.2009 emisă de Primarul Municipiului SM( fila nr. 50), s-a respins contestația nr. 178/2009 (fila nr. 4) formulată de reclamantă împotriva Deciziei de impunere și a de mai sus.
Considerentele deciziei de soluționare a contestației formulată de reclamantă sunt în principal identice cu apărările de fond invocate de pârâtă prin întâmpinarea formulată în cauză astfel că instanța a apreciat inutilă reiterarea acestora în acest context, făcând trimitere la întâmpinarea depusă în cauză.
Împotriva deciziei de soluționare a contestației reclamanta a formulat prezenta acțiune în contencios administrativ fiscal. În ce privește starea de fapt relevantă, instanța a reținut că, imobilul în litigiu "Restaurant " situat în S M pe B-dul -, se află în proprietatea reclamantei și în folosința unei alte societăți comerciale - " IMEX" SRL în baza uni contract de închiriere.
În baza unui acord încheiat între cele două societăți comerciale, în cursul anului 2008, locatarul a efectuat lucrări de amenajare a spațiului comercial în litigiu. Lucrările de amenajare au fost finalizate la data de 28.12.2007 valoarea investiției declarată de locator fiind 453.048 lei, conform de calcul privind regularizarea taxei de autorizare emisă de Primăria S
În valoarea lucrărilor de amenajare au fost incluse o serie de cheltuieli în legătură cu înlocuirea unor instalații care au fost apreciate de către proprietarul clădirii și de un expert evaluator ca nefiind necesare.
Urmare a sporului de valoare dobândit prin lucrările efectuate pe cheltuiala locatorului, în baza expertizei întocmită de expert evaluator ing. (filele 15,16), societatea comercială reclamată a procedat la reevaluarea imobilului și a trecut în contabilitatea acesteia ca valoare de inventar suma de 424.720 lei.
Din raportul de evaluare care a stat la baza înregistrării valorii clădirii în contabilitatea reclamantei rezultă că suma de 424.720 lei reprezintă valoarea de piață a imobilului urmare a modernizărilor efectuate la acesta de către locator. În valoarea de inventar a clădirii nu au fost trecute cheltuielile cuprinse în Fișa de calcul privind regularizarea taxei de autorizare emisă de Primăria S M, angajate de locatar, dar care nu au fost apreciate ca necesare de către reclamantă și de către evaluator.
Această valoare de inventar a clădirii a fost constatată și de către organele de control fiscal, fapt ce rezultă din anexa nr. 1 la procesul verbal privind rezultatul inspecției fiscale (fila nr. 12 din dosar).
Cu toate că imobilul în litigiu a fost reevaluat în decembrie 2007, iar reclamanta a calculat și a achitat pentru anul 2008 un impozit pe clădire la valoarea reevaluată a clădirii, organele fiscale, interpretând ad literam prevederile art. 253 indice 1 din Codul fiscal, au stabilit impozitul pe clădire aferent anului 2008 atât față de valoarea de inventar a clădirii - 424.740 lei cât și față de valoarea investiției efectuate de către chiriaș - 453.048 lei, ajungând astfel, practic, la o valoare aproape dublă a impozitului pe clădire datorat, în cuantum de 13.167 lei.
Întrucât aferent anului 2008, reclamanta a achitat un impozit pe clădire în cuantum de 6.371 lei, organele de control fiscal au stabilit în sarcina reclamantei un impozit pe clădire suplimentar în cuantum de 6.796 lei, cu accesoriile aferente.
În drept instanța a reținut aplicabilitatea următoarelor prevederi legale:
art. 253 Cod fiscal: "în cazul persoanelor juridice, impozitul pe clădiri se calculează prin aplicarea unei cote de impozitare asupra valorii de inventar a clădirii.
Cota de impozit se stabilește prin hotărâre a consiliului local și poate fi cuprinsă între 0,25% și 1,50% inclusiv. La nivelul municipiului B, această atribuție revine Consiliului General al Municipiului
Valoarea de inventar a clădirii este valoarea de intrare a clădirii în patrimoniu, înregistrată în contabilitatea proprietarului clădirii, conform prevederilor legale în vigoare.
(3^1) În cazul clădirii la care au fost executate lucrări de reconstruire, consolidare, modernizare, modificare sau extindere, de către locatar, din punct de vedere fiscal, acesta are obligația să comunice locatorului valoarea lucrărilor executate pentru depunerea unei noi declarații fiscale, în termen de 30 de zile de la data terminării lucrărilor respective.
În cazul unei clădiri a cărei valoare a fost recuperată integral pe calea amortizării, valoarea impozabilă se reduce cu 15%.
În cazul unei clădiri care a fost reevaluată, conform reglementărilor contabile, valoarea impozabilă a clădiri este valoarea contabilă rezultată în urma reevaluării, înregistrată ca atare în contabilitatea proprietarului - persoană juridică.
(6) În cazul unei clădiri care nu a fost reevaluată în ultimii 3 ani anteriori anului fiscal de referință, cota impozitului pe clădiri se stabilește de consiliul local/Consiliul General al Municipiului B între 5% și 10% și se aplică la valoarea de inventar a clădirii înregistrată în contabilitatea persoanelor juridice, până la sfârșitul lunii în care s-a efectuat prima reevaluare. excepție clădirile care au fost amortizate potrivit legii, în cazul cărora cota impozitului pe clădiri este cea prevăzută la alin. (2)."
- punctul 52 din Normele metodologice de aplicare a Codului fiscal aprobate prin HG nr. 44/2004, "prin sintagma valoarea de inventar a clădirii, în scopul determinării impozitului pe clădiri, se înțelege valoarea de intrare a clădirii în patrimoniu, înregistrată în contabilitatea proprietarului clădirii, și care, după caz, poate fi:
a) costul de achiziție, pentru clădirile dobândite cu titlu oneros;
b) costul de producție, pentru clădirile construite de persoana juridică;
c) valoarea actuala, estimată la înscrierea lor în activ, ținându-se seama de valoarea clădirilor cu caracteristici tehnice și economice similare sau apropiate, pentru clădirile obținute cu titlu gratuit;
d) valoarea de aport pentru clădirile intrate în patrimoniu în cazul asocierii/fuziunii, determinata prin expertiza, potrivit legii;
e) valoarea rezultată în urma reevaluării, pentru clădirile reevaluate în baza unei dispoziții legale.
La determinarea valorii de inventar a clădirii se are în vedere însumarea valorilor tuturor elementelor și instalațiilor funcționale ale acesteia, cum sunt: terasele, scările, ascensoarele, instalațiile de iluminat, instalațiile sanitare, instalațiile de încălzire, instalațiile de telecomunicații prin fir și altele asemenea; aparatele individuale de climatizare nu fac parte din categoria elementelor și instalațiilor funcționale ale clădirii."
punctul 54 alin. 4 și 5 din HG nr. 44/2004 " (4)În cazul clădirilor care fac obiectul contractelor de concesionare sau de închiriere, valoarea lucrărilor executate de către locatar, de reconstruire, consolidare, modernizare, modificare sau extindere, prevăzută de art. 253 alin. 3 indice 1 din Codul fiscal, este valoarea reală declarată a lucrărilor pentru regularizarea taxei pentru eliberarea autorizației de construire;
- (5)Din punct de vedere fiscal, locatorul depune o nouă declarație în termen de 30 de zile de la data întocmirii procesului-verbal de recepție, după cum acesta este persoană fizică sau juridică, după caz".
Coroborând starea de fapt cu dispozițiile legale incidente, instanța a constatat pe de o parte că dispozițiile legale invocate de către pârâți, respectiv art. 253 alin. 3 indice 1 din Codul fiscal și punctul 54 alin. 4 și 5 din Nr.HG 44/2004 anterior citate nu stabilesc o valoare de impozitare a clădirilor la care se efectuează modernizări, ci doar obligații de comunicare de către locatar către proprietar a valorii lucrărilor de modernizare efectuate în vederea depunerii unei declarații de impunere de către acesta din urmă.
În al doilea rând, chiar dacă s-ar aprecia că textele de lege amintite stabilesc că valoarea lucrărilor de modernizare este o valoare impozabilă pentru care se calculează impozit pe clădire separat de valoare de inventar a clădirii instanța a apreciat că această modalitate de calcul a impozitului ar fi aplicabilă doar în situația în care, urmare a lucrărilor de modernizare efectuate de către locatar valoarea de inventar a clădirii rămâne cea istorică, respectiv cea din momentul anterior efectuării investițiilor și ar avea drept scop impozitarea și a sporului de valoare dobândit de imobil ca urmare a lucrărilor de modernizare efectuat la acesta.
În situația în care însă, astfel cum a procedat și reclamanta, imobilul la care s-au efectuat lucrări de investiții este imediat reevaluat la valoarea de piață urmare a lucrărilor de modernizare efectuate, valoarea de inventar este practic valoarea de piață a imobilului din momentul impozitării acestuia, sunt incidente dispozițiile alineatului 5 ale art. 253.fiscal nejustificându-se impozitarea separată atât a valorii de inventar cât și valorii lucrărilor de investiție, deoarece în acest mod se ajunge la situația în care pentru aceiași clădire se stabilește o valoare de impozitare dublă față de cea reală, contrar principiului aplicării impozitului la valoarea reală a bunului supus impozitării și al principiului unicității impozitului.
Față de cele de mai sus, instanța a constatat că argumentele de fapt și de drept invocate de către reclamantă prin cererea introductivă sunt temeinice și legale în sensul că organele fiscale locale au stabilit în mod nelegal impozitul pe clădire proprietatea reclamantei aferent anului 2008 în baza unor dispoziții legale care nu prevedeau modalitatea de calcul a impozitului în forma adoptată de pârâți și cu încălcarea principiilor legale generale ale stabilirii și calculării impozitelor în general.
Constatând de asemenea faptul că organele fiscale atât prin actele administrativ fiscale contestate cât și prin actele de procedură întocmite în cauză au interpretat și au aplicat în mod greșit dispozițiile legale incidente în temeiul art. 2 pct. 1 lit.d proc.civ. art. 8,10,18 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, art. 218 alin. 2.proc.fiscală și a textelor de lege anterior amintite, instanța a admis acțiunea reclamantei astfel cum a fost precizată, a anulat actele administrativ fiscale contestate, obligând pârâții, în temeiul art. 274.proc.civ. la plata cheltuielilor de judecată suportate de reclamantă, reprezentând taxe judiciare și onorariu de avocat, conform dispozitivului prezentei.
Împotriva acestei sentințe, în termen și legal timbrat a declarat recurs Primarul Municipiului S M, solicitând admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței recurate, în sensul respingerii acțiunii formulate de reclamantă.
În motivarea recursului recurentul a arată că, potrivit prevederilor art. 253 alin. 3 indice 1 din Legea nr. 571/2003 (actualizată) privind Codul Fiscal " în cazul clădirii la care au fost executate lucrări de reconstruire, consolidare, modernizare, modificare sau extindere, de către locatar, din punct de vedere fiscal, acesta are obligația să comunice locatorului valoarea lucrărilor executate pentru depunerea unei noi declarații fiscale, în termen l de 30 de zile de la data terminării lucrărilor respective", iar potrivit pct. 54 alin. 4 și 5 din HG nr. 44/2004 (actualizată) pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 "în cazul clădirilor care fac obiectul contractelor de concesionare sau de închiriere, valoarea lucrărilor executate de către locatar, de reconstruire, consolidare, modernizare, modificare sau extindere, prevăzută de art. 253 alin. 3 indice 1 din Codul fiscal, este valoarea reală declarată a lucrărilor pentru regularizarea taxei pentru eliberarea autorizației de construire. din punct de vedere fiscal, locatorul depune o nouă declarație fiscală în termen de 30 de zile de la data întocmirii procesului-verbul de recepție, după cum acesta este persoana fizică sau juridică, după caz".
Față de aceste dispoziții legale, opinia instanței de fond este aceea că dispozițiile legale indicate mai sus, nu stabilesc o valoare de impozitare a clădirilor la care se efectuează modernizări, ci doar obligația de comunicare de către locatar către proprietar a valorii lucrărilor de modernizare efectuate în vederea depunerii unei declarații fiscale.
Apreciază această opinie a instanței de fond ca fiind neavenită, în totală discordanță cu reglementările legislației fiscale.
Mai arată că instanța de fond recunoaște valoarea de inventar raportată fie la data dobândirii clădirii, fie la data reevaluării clădirii, și la care se aplică cota de impozitare prevăzută de art.253 alin.2 Cod fiscal, însă nu și aplicarea cotei de impozitare prevăzută de art.253 alin.2 din Codul fiscal, la valoarea lucrărilor executate de către locatar, de reconstruire, consolidare, modernizare, modificare sau extindere, prevăzută de art.253 alin.3/1 Cod fiscal, care este valoarea reală a lucrărilor pentru regularizarea taxei pentru eliberarea autorizației de construire.
Nu poate fi de acord cu opinia instanței, în sensul că, valoarea de inventar a clădirii la care au fost executate lucrări de modernizare este valoarea de piață, urmare a reevaluării efectuate, fiind incidente prevederile art.253 alin.5 Cod fiscal, întrucât fin fișa tehnică a raportului de reevaluare rezultă fără nici un dubiu că evaluatorul nu a cuprins în valoarea reevaluată a clădirii, valoarea lucrărilor de investiții efectuate cu privire la aceasta.
În drept au fost invocate prevederile art.299 și urm. Cod procedură civilă și celelalte dispoziții invocate și în recursul declarat.
Prin întâmpinarea depusă la dosar intimata reclamantă a solicitat respingerea recursului ca nefondat, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea întâmpinării intimata arată că, hotărârea instanței de fond a fost dată cu aplicarea corectă a dispozițiilor legale, anulând actele administrative nelegale prin care societatea reclamantă a fost obligată la plata unui impozit pe clădiri cu încălcarea dispozițiilor legale incidente și a principiilor legale generate de stabilirea și calcularea impozitelor.
Mai arată și că, deși valoarea lucrărilor executate de locatar a fost inclusă în valoarea rezultată din reevaluare, iar potrivit art.253 alin.5 din Codul fiscal, valoarea rezultată din reevaluare este valoarea impozabilă, organul de contro a calculat impozit atât la valoarea rezultată din reevaluare, cât și la valoarea lucrărilor executate de locatar, dublând astfel suma de plată a impozitului.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs cât și din oficiu,având în vedere actele și lucrările dosarului se constată următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 253/3^1 din Legea nr.571/2003 "În cazul clădirii la care au fost executate lucrări de reconstruire, consolidare, modernizare, modificare sau extindere, de către locatar, din punct de vedere fiscal, acesta are obligația să comunice locatorului valoarea lucrărilor executate pentru depunerea unei noi declarații fiscale, în termen de 30 de zile de la data terminării lucrărilor respective",iar al. 5 al aceluiași articol prevede că"În cazul unei clădiri care a fost reevaluată, conform reglementarilor contabile, valoarea impozabilă a clădiri este valoarea contabilă rezultată în urma reevaluării, înregistrată ca atare în contabilitatea proprietarului - persoană juridică."
În cauză reclamanta intimată a reevaluat clădirea renovată la data la care susține că s-au terminat lucrările,respectiv la 28 decembrie 2007,înainte de a i se comunica de către locatar valoarea lucrărilor executate,locatarul comunicându-i abia la data de 27.11.2008 valoarea lucrărilor.
Prin urmare problema care se pune în cauză este aceea dacă reclamantul intimat și-a respectat obligația prevăzută de lege aceea de depune o nouă declarație fiscală care să aibă în vedere valoare de inventar a clădirii reevaluată ca urmare a lucrărilor de investiții.
Din fișa tehnică de la dosar întocmită de expertul evaluator ing. nu rezultă însă cu certitudine dacă expertul a avut în vedere toate lucrările de investiții,deoarece,deși face referire la investițiile efectuate de chiriașul - SRL B, la rubrica "considerații privind starea clădirii" apare mențiunea "la data evaluării în imobil se executau transformări".
Față de cele reținute mai sus,Curtea apreciază că pentru lămurirea cauzei s-ar impune suplimentarea probațiunii,respectiv să se pună în discuția părților efectuarea unei expertize în construcții prin care să se stabilească care era valoarea imobilului atât la data 28.12.2007 cât și după efectuarea investițiilor, în situația în care se constată că aceste investiții nu au fost finalizate până la 28.12.2007, și dacă fișa tehnică întocmită expertul evaluator a avut în vedere toate investițiile efectuate de chiriaș,astfel că,în baza art. 312 al.1 și 2 Cod procedură civilă va admite recursul,va casa hotărârea și va trimite cauza spre rejudecare la instanța de fond.
Cheltuielile de judecată vor fi avute în vedere cu ocazia rejudecării.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
ADMITE ca fondat recursul declarat de recurentul PRIMARUL MUNICIPIULUI S împotriva sentinței nr.214/CA din 8 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Satu Mare, pe care casează cu trimitere pentru o nouă judecarea la aceeași instanță, ținând seama de considerentele prezentei decizii.
Cheltuieli de judecată vor fi avute în vedere la rejudecarea cauzei.
REVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică, azi 5 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER.
Red.dec. -jud.
- în concept, 24.11.2009
Jud. fond
Tehnoredact.--
24.11.2009 / 5 ex.
3 com._______
1.PRIMARUL MUNICIPIULUI S M - S M, 25 Octombrie, intrarea M, jud. S
2.-" V & -"- - S M, str. -. -, nr.3, jud. S M
3. PRIMĂRIA MUNICIPIULUI S M, prin primar pentru DIRECȚIA DE IMPOZITARE ȘI TAXE LOCALE - S M, 25 Octombrie, intrarea M, jud. S M
Președinte:Sotoc DanielaJudecători:Sotoc Daniela, Blaga Ovidiu, Tătar Ioana
