Anulare act administrativ . Decizia 575/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
- Secția de contencios Administrativ și Fiscal
DECIZIA CIVILĂ NR.575/R/CA-.Dosar nr.3433/62/R/CA-/2008
Ședința publică din data de:-16 2008
PREȘEDINTE: Maria Ioniche- -- JUDECĂTOR 2: Clara Elena Ciapă
-- - -- JUDECĂTOR 3: Georgeta
-- -- președinte secție
- - grefier șef secție
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de pârâtaDirecția Generală a Finanțelor Publice- reprezentantă în teritoriu aMinisterului Economiei și Finanțelor-Agenția Națională de Administrare Fiscală- în nume propriu și pentruAdministrația Finanțelor Publice, împotriva Sentinței civile nr.81/AF din data de 24.06.2008, pronunțată de Tribunalul Brașov - Secția comercială și de contencios administrativ, în dosarul nr-, având ca obiect "anulare act administrativ".
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedură îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în recurs, în ședința publică din data de 9 2008, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate prin încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta decizie.
În vederea deliberării și pentru ca recurenta pârâtă să aibă posibilitatea de a depune la dosar concluzii scrise, instanța a mânat pronunțarea pentru astăzi, 16 2008.
Se constată depuse la dosar, prin serviciul Registratură al instanței, concluzii scrise formulate de intimata reclamantă " "SRL.
Față de actele, lucrările și probele administrate la dosar, coroborate cu motivele de recurs invocate, instanța, în urma deliberării, a pronunțat hotărârea de mai jos:
CURTEA:
Prin Sentința civilă nr.81/AF/24 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Brașov - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr-, s-a admis cererea formulată de reclamanta - SRL, în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală - a județului B, Administrația Finanțelor Publice.
S-a anulat actul administrativ nr. 5111/02.04.2008 emis de pârâtă și a fost obligată pârâta să restituie reclamantei suma de 14.127 lei cu titlu de taxă de primă înmatriculare achitată conform chitanței seria - nr.-/24 martie 2008.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut următoarele considerente:
Conform dispozițiilor art.2141- art.2143din Legea nr.571/2003, taxa specială pentru autoturisme și autovehicule se plătește cu ocazia primei înmatriculări în România, de către persoana fizică sau juridică ce face înmatricularea, atât pentru autoturisme și autovehicule noi, cât și pentru cele rulate, aduse din import, din state comunitare sau din alte state.
Dispozițiile art.90, paragraful 1 din Tratatul Instituind Comunitatea Europeană prevăd că, niciun stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare.
Hotărârea Curții Europene de Justiție dată în cauza Weigel vs. fr (C-387/01 ) în 2004, stabilit că obiectul reglementării comunitare este asigurarea liberei circulații a mărfurilor între statele comunitare în condiții normale de concurență, prin eliminarea oricărei forme de protecție care decurge din aplicarea de impozite interne discriminatorii față de produsele provenind din statele membre.
Rostul reglementării instituite prin dispozițiile art.90, par.1 este de a interzice discriminarea fiscală între produsele importate și cele similare autohtone. Cu toate acestea, în România nu se percepe niciun fel de taxă pentru autoturismele produse în țară sau în străinătate, dar care sunt deja înmatriculate în România.
Instanța de fond a constatat că, în cauză, dispozițiile din dreptul comunitar se aplică cu prioritate față de dreptul național, în lumina principiilor preeminenței și supremației dreptului comunitar, consacrate și de practica prin hotărârile date în cauzele /Enel și.
Principiile enunțate sunt garantate și de dispozițiile art.148 din Constituția României, potrivit cărora, ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare ale legii interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare iar Parlamentul, Președintele României, Guvernul și autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării și din prevederile alineatului 2.
România și-a asumat obligația de a respecta dispozițiile tratatelor originare ale Comunității, dinainte de aderare, prin Legea nr.157/2005, de ratificare a Tratatului de aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeană.
Revenind la reglementarea internă, prima instanță a constatat că taxa specială pentru autoturisme și autovehicule a fost introdusă in Codul Fiscal prin Legea nr.343/2006 sub forma unui nou impozit, cu aplicabilitate de la 1 ianuarie 2007, inițial pentru toate autovehiculele, iar după modificarea Legii nr.343/2006, prin nr.OUG110/2006, a fost restrânsă la toate autoturismele și autovehiculele, inclusiv cele comerciale, prevăzându-se categorii de persoane exceptate (cele cu handicap, misiuni diplomatice, etc.), cât și scutiri de la plata taxei (în cazul vehiculelor istorice, etc.). Această taxă specială se datorează cu ocaziaprimei înmatriculări în Româniaa unui autoturism sau autovehicul comercial, dintre cele enumerate de art.2141Cod Fiscal.
De reținut este faptul că taxa în discuție nu este percepută pentru autoturisme deja înmatriculate în România, stat comunitar începând de la 1 ianuarie 2007, fiind percepută numai pentru autoturismele înmatriculate în celelalte state comunitare, și reînmatriculate in România, după aducerea acestora în țară.
În aceste condiții, prin instituirea dispozițiilor prevăzute de art.2141din Codul Fiscal, se introduce un regim juridic fiscal discriminatoriu pentru autovehiculele aduse în România din Comunitatea Europeană în scopul reînmatriculării lor în România, în situația în care acestea au fost deja înmatriculate în țara de proveniență, în timp ce pentru reînmatricularea autovehiculelor înmatriculate deja în România, taxa nu este percepută. Se aduce atingere în acest mod prevederilor art.90 (1) din Tratat, prevederi care au efect direct și în lumina cărora instanța de fond a apreciat că dispozițiile art.2141- art.2143din Codul Fiscal fiind contrare, taxa achitată de reclamantă a fost încasată cu încălcarea dispozițiilor art.90 din Tratat fiind necesară restituirea ei. Achitarea voluntară a taxei de reclamantă este lipsită de relevanță juridică, deoarece înmatricularea autoturismului era condiționată de efectuarea acestei plăți, întrucât, în caz contrar, reclamanta nu ar fi putut folosi un bun pe care îl are în proprietate.
Deși nu s-a pus in discuție posibilitatea reclamantei de a contesta plata taxei de primă înmatriculare, este evident că, față de dreptul oricărei persoane de a avea acces la instanță, reglementat atât de dispozițiile art.21, alin.1 din Constituție, cât și de dispozițiile art.6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, reclamanta are această posibilitate prin formularea prezentei acțiuni.
Reclamanta s-a adresat pârâtei pentru a obține restituirea taxei plătite, cerere care i-a fost respinsă, prin emiterea unei adrese în care s-a precizat că nu există temei legal pentru restituire. Ne aflăm în acest fel în prezența unui refuz nejustificat de restituire, având în vedere dispozițiile dreptului comunitar anterior menționate.
Față de argumentele expuse, constatând achitarea unei taxe nedatorate, în temeiul dispozițiilor art.2141- art.2143Cod Fiscal care încalcă dispozițiile art.90 (1) din Tratat, instanța de fond a admis cererea privind restituirea sumei plătite cu titlul de taxă de primă înmatriculare, obligând pârâta să procedeze în acest sens.
Relativ la anularea actelor administrative emise de Administrația Finanțelor Publice nr.5111/02.04.2008, prin care se soluționează nefavorabil cererea reclamantului, instanța de fond a dispus anularea acesteia.
Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs, în termen legal, pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice B, în nume propriu și în calitate de reprezentant al Ministerului Economiei și Finanțelor - Administrația Națională a Finanțelor Publice - Administrația Finanțelor Publice, solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii.
În motivare, recurenta a arătat că instanța de fond, printr-o interpretare greșită a legii, a admis acțiunea reclamantei.
Recurenta a susținut că instanța de fond a privat Direcția Generală a Finanțelor Publice B de dreptul la apărare și a încălcat principiul contradictorialității.
Recurenta a precizat că, pentru a avea posibilitatea înmatriculării autoturismului achiziționat, reclamantul avea obligația achitării taxei de primă înmatriculare în România, potrivit art.2141și următoarele din Legea nr.571/2003 privind Codul Fiscal. Această prevedere legală a fost introdusă în Codul Fiscal prin Legea nr.343/2006 cu aplicabilitate de la data înmatriculării autoturismului în România.
Solicitarea ulterioară de restituire a acestei taxe, adresată de către reclamant Administrației Finanțelor Publice, nu este întemeiată și nu are un suport legal, întrucât, pe de o parte aceasta nu este concretizată printr-un act administrativ fiscal, în înțelesul art.41 din nr.OG92/2003 privind Codul d e procedură fiscală, iar pe de altă parte, legiuitorul nu reglementează posibilitatea restituirii acesteia.
Instanța de fond, analizând art.2141, trebuia să rețină faptul că plata acestei taxe are un caracter imperativ, de la care nu se poate deroga decât în condițiile stabilite de către legiuitor, respectiv potrivit art.2143, text de lege în care reclamanta nu se încadrează.
Legiuitorul nu a stabilit posibilitatea restituirii taxei speciale de primă înmatriculare, organele fiscale neputând deroga de la aceste prevederi în cazul de față, sens în care cererea reclamantului nu este întemeiată. Având în vedere faptul că taxa de primă înmatriculare este stabilită în mod expres de către legiuitor, organele fiscale au pus în mod corect și legal în practică dispozițiile Legii nr.571/2003 privind Codul Fiscal, act normativ care nu reglementează posibilitatea restituirii acestuia.
Organele fiscale, potrivit atribuțiilor ce le revin, au obligația de a respecta prevederile din legislația internă, care, în cauza de față, reglementează încasarea taxei de primă înmatriculare a autoturismelor în România, în condițiile art.2141și următoarele din Legea nr.571/2003 privind Codul Fiscal.
Având în vedere faptul că obligația de plată a acestei taxe nu este concretizată printr-un act administrativ fiscal în sensul prevederilor art.41 din nr.OG92/2003 și care poate fi supus controlului legalității potrivit prevederilor speciale reglementate de actul normativ menționat, atât în procedura administrativ-jurisdicțională, cât și în procedura contencioasă, aplicarea Prevederilor invocate de reclamant ar însemna infirmarea cadrului legal special și aplicarea unor dispoziții generale și care, prin asimilare, ar putea sta la baza admiterii unei cereri de restituire.
Astfel, opinia formulată de Comisia Europeană față de taxa specială auto nu a fost în sensul eliminării acesteia, ci a recomandat reașezarea acesteia pe bază de alte principii, respectiv pe baza principiului "poluatorul plătește".
Având în vedere faptul că, până la intrarea în vigoare a unui nou act normativ, care să reglementeze această taxă auto, rămân în vigoare prevederile art.2141-art.2143din Legea nr.571/2003, republicată, cu modificările și completările ulterioare, sens în care plata taxei speciale pentru prima înmatriculare a unui autoturism în România este legală.
Având în vedere regimul juridic instituit de legiuitor față de această taxă însușită de această dată de către Comisia Europeană, este evident că obligația ei va subzista și ulterior în cazul reclamantei de față, întrucât aceasta, în noua sa formă, nu mai contravine Tratatului Comunității Europene și nici Constituției României.
Intimata -" "SRL a depus la dosar concluzii scrise, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Examinând cauza prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor art.3041Cod procedură civilă, instanța de control judiciar constată că recursul promovat împotriva Sentinței civile nr.81/AF/24 iunie 2008 Tribunalului Brașov este nefondat.
Motivul invocat de recurentă cu privire la nerespectarea dreptului la apărare și a principiului contradictorialității, este nefondat, având în vedere că în cauză au fost acordate două termene de judecată, la care părțile au fost legal citate, astfel cum rezultă din procesele verbale de îndeplinire a procedurii de citare (filele 14 și 19 dosar de fond). De asemenea, cererea de chemare în judecată și înscrisurile depuse în probațiune de reclamantă, au fost comunicate pârâtei, aspect ce rezultă din procesele verbale de îndeplinire a procedurii de citare pentru termenul din 3 iunie 2008 (fila 14 dosar de fond).
Nici celelalte critici formulate de reclamantă nu sunt întemeiate.
În mod corect instanța de fond a constatat că taxa de primă înmatriculare percepută reclamantului este nelegală, fiind în contradicție cu prevederile art.90, alin.1din Tratatul instituind Comunitatea Europeană și a dispus anularea actului administrativ nr.5111/02.04.2008, precum și restituirea acestei taxe.
Prin instituirea acestei taxe s-a creat o situație discriminatorie între persoanele care își achiziționează autoturisme rulate aduse din import și persoanele care își achiziționează autoturisme rulate din România, în sensul că aceștia din urmă sunt scutiți de plata acestei taxe, beneficiind astfel de o situație avantajoasă.
Această taxă, stabilită de art.2141din Codul fiscal este percepută doar în cazul înmatriculării în România, după 01.01.2007, a unui autovehicul care a fost anterior înmatriculat în alt stat membru al Uniunii Europene decât România, nu și pentru un autovehicul care a fost deja înmatriculat în România, indiferent de nivelul de poluare.
Curtea constată că, în aceste împrejurării, nu se aplică în mod uniform principiul "poluatorul plătește" și nici nu se respectă prevederile art.90 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană.
În acest sens s-a pronunțat și Curtea de Justiție a Comunităților Europene în cauzele reunite C-290/05 și C 333/2005 în cauzele reunite C-290/05 și C-333/05, . Nâdasdi -es - Regionalis, respectiv Hona Nemeth -es - Regionalis - Curtea Europeană de Justiție a arătat următoarele:
"45. Așa cum Curtea a statuat deja, în sistemul Tratatului instituind Comunitatea Europeană art. 90 suplimentează dispozițiile referitoare la abolirea taxelor vamale și a măsurilor cu efect echivalent. Scopul acestuia este acela de a asigura libera circulație a mărfurilor între statele membre în condiții normale de concurență, prin eliminarea oricăror forme de protecție care pot rezulta din aplicarea unor impozite interne care discriminează produsele provenite din alte state membre (cauzele reunite C-393/04 și C-41/05, Air Industries, 2006 p. 1-0000, par. 55 și jurisprudența acolo citată).
46. În ceea ce privește importarea autoturismelor second-hand importate, Curtea a apreciat de asemenea că art.90 caută să asigure completa neutralitatea impozitării interne sub raportul concurenței între produsele care se află deja pe piața națională și produsele importate (cauza C-387/01, Weigel, 2004, p. 1-4981, par. 66 și jurisprudența acolo citată).
47 Conform unei jurisprudențe bine stabilite, art.90, par.1 este încălcat atunci când taxa aplicată produselor importate și taxa aplicată produselor naționale similare sunt calculate diferit pe baza unor criterii care conduc, chiar dacă numai în anumite cazuri, la un nivel al taxei mai mare în cazul produselor importate (a se vedea cauza Weigel, par.67, precum și jurisprudența acolo citată). Totuși, chiar dacă nu sunt îndeplinite condițiile pentru existența unei asemenea discriminări, impozitarea poate fi discriminatorie în mod indirect, datorită efectelor pe care le produce.
48. În scopul de a asigura neutralitatea impozitării interne prin respectarea regulilor de concurență între autoturismele uzate aflate deja pe piața națională și autoturismele similare importate, este necesar să fie comparate efectele taxei de înmatriculare pentru vehiculele nou importate dintr-un alt stat membru decât Ungaria cu efectele valorii reziduale a taxei de înmatriculare care afectează vehiculele similare înmatriculate deja în Ungaria și cărora, pentru acest scop, le-a fost deja aplicată această taxă.
49. O comparație cu autoturismele second-hand plasate în circulație în Ungaria înainte de intrarea în vigoare a Legii privind taxele de înmatriculare nu este relevantă. Scopul art.90 nu este acela de a împiedica statele membre să introducă noi impozite sau să schimbe cota de impunere sau baza de impunere a unor impozite existente.
51.Cât privește criteriile care pot fi folosite pentru determinarea unei taxe, Curtea observă că, în stadiul său actual, dreptul comunitar nu restrânge libertatea fiecărui stat membru de a construi un sistem fiscal care ace diferențieri între anumite produse, chiar dacă este vorba de produse similare în sensul art.90, par.1 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană pe baza unor criterii obiective, cum ar fi proveniența materiilor prime folosite sau procesul de producție aplicat. Totuși, o asemenea diferențiere este compatibilă cu dreptul comunitar numai dacă urmărește obiective care sunt ele însele compatibile cu cerințele Tratatului și ale legislației comunitare secundare și dacă regulile în cauză sunt de natură să evite orice formă de discriminare, directă sau indirectă, îndreptată împotriva importurilor din alte state membre sau orice altă formă de protecție a produselor naționale concurente (cauza Outokumpu, par.30).
52. În contextul sistemul taxelor de înmatriculare, criterii precum tipul motorului, capacitatea cilindrică și clasificarea fundamentată pe motive de protecție a mediului reprezintă criterii obiective. Prin urmare ele pot fi folosite într-un asemenea sistem. Pe de altă parte, nici nu există vreo cerință ca valoarea taxei să fie legată de prețul autoturismului.
53. Totuși, o taxă de înmatriculare nu trebuie să împovăreze produsele provenind din alte state membre mai mult decât produsele naționale similare".
Faptul că pe parcursul soluționării litigiului intrat în vigoare nr.OUG50/2008 pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule nu afectează nelegalitatea taxei de primă înmatriculare.
Pentru aceste considerente constatând că motivele de recurs invocate sunt nefondate, Curtea, în temeiul art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, va respinge recursul declarat de pârâtaDirecția Generală a Finanțelor Publice- reprezentantă în teritoriu aMinisterului Economiei și Finanțelor-Agenția Națională de Administrare Fiscală- în nume propriu și pentruAdministrația Finanțelor Publice, împotriva Sentinței civile nr.81/AF din data de 24.06.2008, pronunțată de Tribunalul Brașov - Secția comercială și de contencios administrativ.
Pentru aceste motive,
În Numele Legii,
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurenta Direcția Generală a Finanțelor Publice, în nume propriu și în calitate de reprezentant alMINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR- Administrația Națională a Finanțelor Publice, cu sediul în B,-, jud.B, împotriva Sentinței civile nr.81/AF/24 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Brașov - secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 16 2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - - -
Grefier,
Red.:-/15.10.2008
Dact.:-/2 ex./05.11.2008
Jud.fond:-
Președinte:Maria IonicheJudecători:Maria Ioniche, Clara Elena Ciapă, Georgeta
