Anulare act administrativ . Decizia 845/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIA Nr. 845
Ședința publică din data de 28 mai 2009
PREȘEDINTE: Valentin Niță
JUDECĂTOR 2: Maria Pohoață
JUDECĂTOR 3: Alexandrina Urlețeanu
Grefier - - -
Pe rol fiind soluționarea recursului formulat de pârâtaDIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICEcu sediul în P,-, județul împotriva sentinței nr. 551 din 19 decembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimatul reclamant comuna de, nr. 562, județul P și intimata Câmpina - Câmpina,-, județul
Recurs scutit de plata taxei judiciare de timbru.
La apelul nominal, făcut în ședință publică au lipsit recurenta pârâtă Direcția Generală a Finanțelor Publice P, intimatul reclamant și intimata Câmpina.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că recursul se află la primul termen de judecată este scutit de plata taxei judiciare de timbru, iar recurentul prin cererea de recurs solicită și judecata cauzei în lipsă, după care,
Curtea, luând act că în cauză nu se formulează alte cereri, precum și faptul că recurentul prin intermediul cererii de recurs a solicitat și judecata cauzei în lipsă, constată cauza în stare de judecare și o reține spre soluționare.
CURTEA
Prin acțiunea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr-, reclamantul a solicitat, in contradictoriu cu P si Campina, obligarea paratei la restituirea contravalorii taxei de prima înmatriculare in cuantum de 2984 lei, suma actualizata cu dobânda legală pana la data plății.
In motivarea cererii, reclamantul a arătat că in luna august 2007 cumpărat un autoturism marca Opel Astra din Germania, iar pentru a-l reînmatricula in România a fost obligată să plătească o taxa de prima înmatriculare in cuantum de 2984 lei, taxa pe care a platit-o la data de 11.10.2007.
S-a mai arătat, in esența, ca reclamantul a solicitat paratei restituirea
sumei respective, întrucât taxa este perceputa ilegal in raport de disp. art.90 par.1 din
Tratatul, insa cererea sa a fost clasata, iar răspunsul l-a contestat
potrivit dispozițiilor art.205 din OG 92/2003.
DGFP Paf ormulat întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei procedurii prealabile, întrucât reclamantul nu a solicitat revocarea actului contestat anterior sesizării instanței, iar pe fond a solicitat respingerea actiunii, ca neintemeiata, motivat in esența de faptul ca pentru achitarea taxei de prima inmatriculare nu s-a emis nici un titlu de creanta, ca, potrivit dispozitiilor Tratatului privind aderararea Romaniei si Bulgariei la. autoritatile nationale sunt competente sa aleaga formele si mijloacele necesare aplicarii dispozitiilor comunitare, ca nu exista vreo discriminare, cata vreme taxa se aplica pentru toate autovehiculele inmatriculate, ca legislatia comunitara nu interzice instituirea taxei, ci doar prevede ca aceasta sa nu fie mai mare decat cea care se aplica direct sau indirect pentru produsele interne similare, precum si ca in prezent sunt in vigoare dispozitiile OUG 50/2008, care a instituit taxa de poluare si care a dispus ca se restituie doar diferenta intre aceasta taxa si cea de prima inmatriculare, conform procedurii reglementata prin norme metodologice.
Campina a formulat întâmpinare, solicitând respingerea actiunii, ca neintemeiata, invocand, in principiu, aceleași considerente ca si DGFP
La termenul de judecata din data de 9.12.2008, tribunalul a pus in discutia parților excepția lipsei procedurii prealabile, invocata de DGFP P, exceptie pe care ulterior a respins-o, ca neîntemeiata, reținând ca prin sentinta nr.178/2008 a aceleiași instanțe a fost respinsa actiunea reclamantului ca prematur formulata, astfel ca ulterior pronuntarii acestei hotarari reclamantul s-a adresat paratelor, conform dispozițiilor art.117 si 205 din OG 92/2003, solicitând restituirea taxei de prima înmatriculare si contestând răspunsurile primite. In plus, nu este vina reclamantului ca paratele nu au emis o decizie asupra cererii de restituire a taxei, decizie care, potrivit disp. art.88 lit.a din OG 92/2003 este asimilata unei decizii de impunere, fiind astfel un act administrativ fiscal, care se contesta in condițiile art.205 si urmat. din OG 92/2003.
Prin sentința nr. 551 din 9 decembrie 2008 Tribunalul a respins ca neîntemeiata excepția lipsei procedurii prealabile, invocata pe cale de întâmpinare de către pârâta DGFP P, a admis actiunea formulata de reclamantulDinu, in contradictoriu cu parații: DGFP P, Administratia Finantelor Publice a municipiului Campina ( Agentia Nationala de Administrare Fiscala), a obligat pârâtele sa restituie reclamantului c/val. taxei de prima înmatriculare in suma de 2984 lei, suma actualizata cu dobânda legala pana la data plații.
Pentru a pronunța această sentință Tribunalul a reținut că reclamantul a achiziționat in luna august 2007 un autoturism marca Opel Astra din Uniunea Europeana ( Germania), iar pentru a-l reînmatricula in România a fost obligat să plătească o taxa de prima înmatriculare in cuantum de 2984 lei.
După un prim ciclu procesual, finalizat prin sentința nr.178/25.03.2008 a Tribunalului Prahova - Sectia Comercialal si de Contencios Administrativ II cu respingerea actiunii reclamantului ca prematur introdusa, reclamantul s-a adresat paratelor prin cererile nr. 3156/2008 si nr.4266/2008 pentru restituirea taxei de prima înmatriculare, insa paratele au refuzat sa soluționeze cererile, clasându-le si comunicându-i reclamantului acest aspect prin adresele nr. 33319 /2008 si nr.38431/2008, astfel ca acest raspuns echivalează, practic, cu un refuz de soluționare a cererii reclamantului si, implicit, de restituire a taxei de prima înmatriculare.
Tribunalul a constatat că pozitia paratelor este nelegala, de vreme ce
disp. art. 117 din OG 92/2003 reglementeaza procedura de restituire a unei taxe, iar o cerere de restituire trebuia sa fie solutionata printr-o decizie a organului fiscal. Totodata, disp. art.88 al.1 lit. a din OG 92/2003 act. arata ca se asimileaza unei decizii de impunere si decizia privind restituirea unei taxe, astfel ca in mod indubitabil adresa de raspuns a paratei este un act administrativ-fiscal asimilat, nefiind culpa reclamantului faptul ca parata nu a inteles sa emita o decizie, iar paratului i-a comunicat raspuns printr-o simpla adresa.
In ceea ce privește legalitatea taxei contestata, instanța a retinut că taxa specială pentru autoturism si autovehicule a fost introdusă prin Legea 343/2006 in codul fiscal, iar OUG 110/2006 a limitat aceasta obligativitate in ceea ce privește doar autoturismele si autovehiculele comerciale, cu excepția celor special echipate pentru persoanele cu handicap si a celor aparținând misiunilor diplomatice, oficiilor consulare si membrilor acestora, precum si a altor organizații si persoane străine cu statut diplomatic care isi desfășoară activitatea in România.
Astfel, la momentul achitării acestei taxe si a introducerii prezentei cereri in judecată, ea era reglementată de disp. art. 214/1 - 214/3 Cod fiscal, precum si de pct. 31/1 -31/2 din Normele Metodologice de aplicare a codului fiscal.
Potrivit art. 14 din OUG nr. 50/2008, la data intrării in vigoare a acestui act normativ ( 1.07.2008 ), se abroga art. 214/1- 214/3 cod fiscal, texte ce reglementează taxa specială pentru autoturisme si autovehicule.
Conform art. 4 alin. 1 din codul fiscal, orice modificare sau completare a codului se face numai prin lege, iar in sensul art. 4 alin. 2 din același act normativ, modificările sau completările intra in vigoare cu începere din prima zi a anului următor celui in care a fost adoptată prin lege.
Astfel, rezultă că nici o ordonanța de urgenta nu poate modifica codul fiscal care se poate modifica numai prin lege. juridice produc eventual doar ordonanțele de urgenta aprobate prin lege, insă aceasta ordonanța de urgenta nu a fost încă aprobată prin lege astfel că ea nu produce nici un fel de efecte juridice de la 1.07.2007.
Mai mult, văzând disp. art. 4 alin. 2 din codul fiscal, modificările aduse codului fiscal nu pot produce efecte juridice mai devreme de 1.01.2009.
A precizat că dispozitii nu se pot aplica retroactiv, intrucat, la apreciererea legalitatii taxei de prima inmatriculare, trebuie avute in vedere dispozitiile legale in vigoare la data achitarii taxei. Or, taxa a fost achitata cu mult inainte de adoptarea OUG 50/2008.
Ca urmare, rezulta ca dispozițiile OUG 50/2008 nu sunt aplicabile raporturilor juridice fiscale create prin plata taxei de prima inmatriculare de catre reclamant, raporturi juridice nascute anterior intrarii in vigoare a acestei ordonante de urgenta si carora le sunt aplicabile exclusiv actele normative in vigoare la nasterea lor.
Noua ordonanța de urgenta nu se poate aplica situațiilor juridice născute anterior, având in vedere principiul neretroactivității legii, consacrat de art. 15 alin. 2 din Constituție,astfel ca proprietarii de autovehicule care au achitat taxa specială
corespunzătoare nu pot fi obligați să achite o altă taxă in temeiul noii reglementari, din moment ce ei si-au înmatriculat autoturismele anterior datei de 1.07.2008.
Nu poate opera o compensare intre sumele achitate anterior in contul
bugetului statului ca taxa de prima înmatriculare si sumele care ar fi datorate in temeiul OUG 50/2008 la fondul de mediu ca taxa de poluare, întrucât cele doua prelevări au naturi juridice diferite ( acciza, respectiv taxa de mediu ), si se fac venit la doua componente distincte ale sistemului bugetar ( bugetul de stat, respectiv bugetul fondului de mediu ).
Împotriva sentinței pronunțate a formulat recurs pârâta DGFP P sustinand ca sentinta este nelegala si netemeinica intrucat judecatorul fondului s-a grabit sa solutioneze cauza fara o motivare temeinica si legala.
Recurenta a sustinut ca motivarile instantei sunt contradictorii pentru ca desi la data intrarii in vigoare a OUG 50/2008 art.214 alin 1 si 3 au fost abrogate, legea civila nu poate retroactiva, astfel incat taxa a fost achitata conform dispozitiilor legale in vigoare la momentul introducerii in tara a autoturismului.
In al doilea rand se sustine ca obligarea unei institutii publice la plata dobanzii legale in eventualitatea in care instanta dispune restituirea sumei achitate cu titlu de taxa de prima inmatriculare apare ca total nelegala, potrivit actelor normative in vigoare.
Pe fondul cauzei se sustine, in esenta, ca prin obligarea la restituirea taxei speciale pentru autovehicule dispusă prin sentința recurată se încalcă dispozițiile art. 2141alin 3 din Codul Fiscal, dispoziții în temeiul cărora s-a încasat taxa specială pentru autoturisme, dispoziții care nu sunt contrare dreptului comunitar deoarece prevederile art. 90 alin. 1 din Tratatul Comunităților Europene are în vedere introducerea unor limitări ale drepturilor statelor de a introduce pentru produsele comunitare impozite mai mari decât pentru produsele interne, astfel că nu suntem în prezența unui regim fiscal discriminatoriu și totodată nici Comisia Europeană nu este împotriva perceperii unei taxe cu ocazia primei înmatriculări a autoturismelor, ci doar a modului de determinare a taxei.
Arată recurenta că obligația generică de armonizare a legislației interne cu cea europeană, instituită prin art. 148 alin. 2 din Constituție și cea specială prev. de art. 90 paragraful 1 din Tratatul Comunităților Europene, revine exclusiv parlamentului și nu instanțelor judecătorești, astfel încât greșit a fost admisă acțiunea și obligată recurenta la restituirea taxei speciale pentru autoturisme.
Prin apariția nr.OUG 50/2008, pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule, arată recurenta, că ceea ce putea solicita intimata reclamantă prin acțiune este doar diferența dintre taxa specială pentru autoturisme și taxa de poluare, pe baza procedurii stabilită în normele metodologice de aplicare a acestui act normativ.
Se solicită admiterea recursului, si modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiată.
Intimatul a formulat intampinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat si a invocat exceptia autoritatii de lucru judecat fata de faptul ca recursul formulat impotriva sentintei a fost respins prin decizia 337/26.02.2009 de catre Curtea de Apel
.//.
Examinând sentința prin prisma criticilor formulate in recurs, a exceptiei
invocate dar si în raport de actele și lucrările dosarului și de dispozițiile legale ce au incidențe în cauză, constată următoarele:
Exceptia autoritatii de lucru judecat se va respinge ca nefondata.
Intr-adevar, impotriva aceleiasi sentinte a declarat recurs Campina care a fost respins de catre Curtea de Apel ca nefondat, pentru considerentele precizate in decizia 337/26.02.2009.
Prezentul recurs formulat de catre DGFP Paf ost declarat in termen, potrivit dovezilor de la dosarul cauzei, dar, probabil, din motive de deficiente de organizare a arhivei, nu a ajuns la Curtea de Apel impreuna cu celalalt dosar pentru a fi solutionate ambele in acelasi timp.
Drept urmare Curtea va examina si acest recurs prin prisma motivelor invocate, constatand ca nu a intervenit autoritatea de lucru judecat in ce o priveste pe recurenta.
Pe fondul cauzei:
Primul motiv privind motivarea contradictorie a hotararii urmeaza a fi respins ca nefondat. Instanta de fond a motivat pentru care considerente a inlaturat aplicarea legii vechi, dar si a celei noi cu trimitere la legislatia comunitara.
Al doilea motiv de recurs se refera la faptul ca nu poate fi obligata o instituite publica la plata dobanzii.
O asemenea sustinere urmeaza a fi respinsa ca nefondata deoarece atat Codul comercial cat si OG 9/2000 privind stabilirea dobanzilor nu fac deosebire intre diferitele institutii publice sau societati comerciale, legea aplicandu-se in mod unitar pentru toti in virtutea principiului instituit de art. 16 alin. 2 din Constitutie:Nimeni nu este mai presus de lege.
Motivul de recurs ce vizează fondul litigiului, este nefondat.
Taxa de primă înmatriculare a fost achitată în temeiul dispozițiilor art. 2141-2143din Codul fiscal și a pct. 311și pct. 312din Normele metodologice de aplicare a Codului fiscal, dispoziții care sunt contrare dreptului comunitar, respectiv a reglementărilor din Uniunea Europeană care nu prevăd plata taxei de primă înmatriculare și de asemeni, dispozițiile din Codul fiscal sunt contrare prevederilor art.148 din Constituția României, astfel încât corect și legal prima instanță a considerat că intimata-reclamantă era îndreptățită la restituirea integrală a taxei de primă înmatriculare încasată cu încălcarea dreptului comunitar.
Nu erau aplicabile în speță dispozițiile nr.OUG50/2008 pentru instituirea taxei de poluare și prin urmare susținerea recurentei că intimata nu putea să solicite decât diferența dintre taxa de primă înmatriculare și taxa de poluare, nu este fondată, deoarece dispozițiile nr.OUG50/2008, nu se pot aplica retroactiv pentru că se încalcă principiul neretroactivității legii civile, iar dispozițiile din Codul fiscal în temeiul cărora intimata a achitat taxa de primă înmatriculare, sunt contrare, așa cum s-a arătat mai, dreptului comunitar, art. 90 paragraful I din Tratatul Comunităților Europene care interzic discriminarea prin măsuri de ordin fiscal, existentă între produsele provenind dintr-un stat membru al și produsele aflate pe piața internă și dispozițiilor din Constituția României, art. 148 alin.2 din Constituție care prevede obligația de armonizare a legislației interne cu cea europeană.
.//.
Susținerea recurentei că singura instituție care poate îndeplini obligația prevăzută la art. 148 alin. 2 din Constituție, de armonizare a legislației interne cu cea europeană, este Parlamentul României, nu poate împiedica și interzice restituirea taxei de primă înmatriculare, atâta timp cât reglementările interne privind taxa de primă înmatriculare sunt în totală contradicție cu reglementările din Tratatul Comunităților Europene.
Pentru toate aceste considerente, recursul formulat se privește ca nefondat și în temeiul dispozițiilor art. 312 alin.1 Cod procedură civilă, și va fi respins ca atare, în cauză neevidențiindu-se nici un motiv de casare sau modificare din cele prevăzute de art. 304 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul formulat de pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE cu sediul în P,-, județul împotriva sentinței nr. 551 din 19 decembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimatul reclamant comuna de, nr. 562, județul P și intimataCâmpina- Câmpina,-, județul
Respinge excepția autorității de lucru judecat invocat de intimatul reclamant.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 28 mai 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
- - - - - -
GREFIER,
- -
Fiind în concediu de odihnă
se semnează de
GREFIERUL DE SECȚIE
red MP
dact MI/MP
2 ex/22.06.2009
f- Trib. prahova
operator de date cu caracter personal
notificare nr. 3120
Președinte:Valentin NițăJudecători:Valentin Niță, Maria Pohoață, Alexandrina Urlețeanu
