Anulare act administrativ . Sentința 93/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA COMERCIALĂ, contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DOSAR NR- SENTINȚA CIVILĂ Nr. 93
Ședința publică de la 25 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Morina Napa
Grefier șef secție comercială
&&&&&&&&&&&&&&&&&
Astăzi a venit pe rol judecarea acțiunii în contencios administrativ, formulată de reclamanta B, împotriva pârâtului Ministerul Finanțelor Publice - Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor, având ca obiect anulare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns pentru reclamantă avocat, iar pentru pârât consilier juridic.
Procedura este completă.
S-a făcut referatul oral asupra cauzei, după care:
Avocat pentru reclamantă depune la dosar un certificat de grefă și înmânează și reprezentantului pârâtei un exemplar. Părțile precizează că nu au alte cereri de formulat la acest termen.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată terminată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul pe fond.
Avocat pentru reclamantă solicită admiterea contestației și obligarea Direcției generale de Soluționare a Contestațiilor să soluționeze contestația formulată împotriva Deciziei de impunere nr.578/29.09.2008. Consideră că motivul suspendării soluționării contestației invocat în Decizia nr.402/2008 nu subzistă.
Este adevărat că legea prevede această posibilitate, dacă este sesizat organul de urmărire penală, dar nu este obligatoriu. Apreciază că organul fiscal al fi avut toate elementele necesare soluționării contestației. Expertiza efectuată în dosarul penal concluzionează că societatea și-a achitat toate facturile. Arată că dosarul penal ar putea fi închis dacă societatea ar avea cum să achite suma de 70.000 lei și nu suma de 140.000 lei, însă societatea se află într-un blocaj financiar și nu poate achita acest debit. Susține că societatea a fost amendată cu suma de 25.000 lei pentru aceleași chestiuni, s-a formulat plângere care a fost câștigată în recurs, conform certificatului depus la dosar, dispunându-se totodată restituirea sumei.
În concluzie, apreciază că este necesară soluționarea pe fond a contestației, societatea având bunurile mobile sub sechestru, motiv pentru care solicită admiterea acțiunii și obligarea pârâtei la soluționarea pe fond a contestației. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Consilier juridic pentru intimată, apreciază că soluția dată, de suspendare a soluționării contestației este legală, întemeiată pe dispozițiile art.214 alin.1 Cod procedură fiscală. Faptul că există un raport de expertiză nu are relevanță, aceste acte putând fi contestate. Cu privire la suma de 70.000 lei de care face vorbire reclamanta, arată că nu are cunoștință cum s-ar putea închide dosarul penal dacă s-ar achita acest debit.
Solicită respingerea acțiunii ca nefondată.
S-au declarat dezbaterile închise, cauza rămânând în pronunțare.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND
Asupra acțiunii în materia contenciosului administrativ fiscal de față constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr.125/32/9.03.2009 reclamanta Baf ormulat contestație împotriva deciziei nr.402/28.11.2008 emisă de Ministerul Economiei și Finanțelor - Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor.
Acțiunea a fost legal timbrată cu timbru judiciar - 0,3 lei și taxă judiciară de timbru - 4 lei, anulate la dosar - fila 37.
În motivarea acțiunii s-a susținut nelegalitatea și netemeinicia deciziei având în vedere că soluția pronunțată pe latură penală nu poate avea înrâurire asupra soluției ce urmează a fi dată în procedura administrativă, administratorul societății neavând nici o culpă față de faptul că o parte dintre furnizorii săi au avut un comportament fiscal necorespunzător. Pe de altă parte, nu s-a făcut dovada, anterior luării deciziei, că s-a început urmărirea penală asupra vreunei persoane implicate în actele de comerț ale societății.
Pentru susținerea acțiunii au fost depuse înscrisuri.
Legal citată, pârâta Ministerul Economiei și Finanțelor - a fost reprezentată în fața instanței solicitând, prin întâmpinarea formulată, respingerea contestației formulate având în vedere dispozițiile art.214 alin.1 lit.a din OG92/2003 republicată și împrejurarea că între stabilirea obligațiilor bugetare prin decizia de impunere nr.578/29.09.2008 și stabilirea caracterului infracțional al faptei săvârșite de către reprezentanții societății contestatoare există o strânsă dependență. În baza art.6 alin.2 din Legea nr.82/1991 republicată, răspunderea revine atât persoanelor care au întocmit, vizat și aprobat documentul justificativ în contabilitate, cât și celor care l-au înregistrat în contabilitate, prin adresa nr.3404/2.10.2008 B înaintând Parchetului de pe lângă Judecătoria Bacău sesizarea penală având la bază procesul verbal de control nr.3296/26.09.2008, pe care s-a întemeiat raportul de inspecție fiscală nr.3313/29.09.2008 și decizia de impunere nr.578/2008.
Pentru susținerea apărării au fost depuse înscrisuri.
Analizând înscrisurile cauzei instanța reține următoarele:
În urma controlului efectuat la societatea reclamantă în perioada 15-26 septembrie 2008, fost încheiat procesul verbal din data de 26.09.2008 prin care s-au constatat încălcări ale dispozițiilor art.48 alin.1,2, art.49, 50 din Legea nr.64/1995 republicată, art.45 alin.1, 2 din Legea nr.85/2006, ale art.12 alin.4 lit.f, r, art. 145 alin.8 lit. a, alin.12, lit. b Cod fiscal, art.6 din Legea nr.82/1991 republicată, art.6 din HG831/1997, constatându-se obligații fiscale de plată reprezentând în cuantum de 491.129 lei, majorări de întârziere în sumă de 236.728 lei, penalități de întârziere în sumă de 1.129 lei, respectiv impozit pe profit în cuantum de 413.496 lei, majorări de întârziere în sumă de 218.123 lei, penalități de întârziere în sumă de 1.027 lei. De asemenea, la societate a fost efectuată inspecția fiscală pentru perioada 1.04.2005-30.06.2008, finalizată prin raportul de inspecție fiscală înregistrat sub nr.3313/29.09.2008 la. B - Activitatea de Inspecție Fiscală, stabilindu-se obligațiile fiscale de plată indicate sus. În baza raportului de inspecție fiscală a fost emisă decizia de impunere nr.578/29.09.2008, decizie comunicată reclamantei.
Împotriva acestor acte fiscale a fost formulată contestație de către reclamantă, cu judecata căreia a fost învestită Direcția Generală de Soluționare Contestațiilor din cadrul. Prin Decizia nr.402/28.11.2008 s-a dispus suspendarea soluționării contestației formulate de Veche împotriva deciziei de impunere nr.578/29.09.2008 pentru suma totală de 1.361.632 lei până la pronunțarea unei soluții definitive pe latura penală, procedura administrativă urmând a fi reluată la încetarea motivului care a determinat suspendarea în condițiile legii.
Pentru adoptarea acestei decizii s-au reținut dispozițiile art.214 alin.1 lit.a Cod procedură fiscală republicată și împrejurarea că prin adresa nr. 3404/2.10.2008 Baî naintat la Parchetul de pe lângă Judecătoria Bacău sesizarea penală având la bază procesul verbal de control nr.3296/26.09.2008, raportul de inspecție fiscală nr.3313/.29.09.2008 și decizia de impunere nr.578/2008, apreciind că între stabilirea obligațiilor bugetare și caracterul infracțional al faptelor săvârșite de reprezentanții societății există o strânsă interdependență de care depinde soluționarea cauzei.
Față de această situație de fapt ce rezultă din înscrisurile cauzei, instanța apreciază acțiunea formulată ca fiind nefondată pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Măsura suspendării procedurii de soluționare a contestației pe cale administrativă este reglementată de dispozițiile art.214 Cod procedură fiscală și pentru situația în care organul care a efectuat activitatea de control a sesizat organele în drept cu privire la existența indiciilor săvârșirii unei infracțiuni a cărei constatare ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra soluției ce urmează să fie dată în procedură administrativă.
Potrivit dispozițiilor alin.4 al aceluiași articol, hotărârea definitivă a instanței penale prin care se soluționează acțiunea civilă este opozabilă organelor fiscale competente pentru soluționarea contestației cu privire la sumele pentru care statul s-a constituit parte civilă.
În acest cadru normativ se impune verificarea modalității de apreciere a situației de fapt de către organele fiscale la adoptarea deciziei contestate. Din acest punct de vedere, instanța constată că sesizarea penală formulată prin adresa nr.3404/2.10.2008 viza faptele ce puteau întruni elementele constitutive ale unor infracțiuni încadrabile în prevederile art.9 alin.1 lit. c din Legea nr.241/2005, art.43 din Legea nr.82/1991 republicată cu modificările și completările ulterioare, fapte ce privesc modalitatea în care societatea a înregistrat în evidența contabilă facturi fiscale emise de o societate radiată la Oficiul Registrului Comerțului, de o societate inactivă, de o societate aflată în procedura reorganizării judiciare și a falimentului.
Față de aceste fapte, reținerea legăturii între stabilirea obligațiilor bugetare și caracterul infracțional al faptelor săvârșite de către reprezentanții societății este temeinică având în vedere consecințele ce se produc în cazul confirmării existenței infracțiunilor asupra acțiunii civile din procesul penal, acțiunea civilă vizând raportul juridic fiscal din punctul de vedere al prejudiciului produs. În condițiile în care hotărârea penală definitivă este obligatorie organelor fiscale cu privire la acțiunea civilă, se impune stabilirea conduitei reprezentanților societății sub aspectul laturii obiective și subiective a infracțiunilor menționate, aceasta influențând și modalitatea de soluționare a acțiunii civile.
Împrejurarea că până la data formulării acțiunii nu s-a dispus începerea urmăririi penale împotriva reprezentanților societății nu atrage netemeinicia măsurii de suspendare, faza cercetărilor penale presupunând efectuarea probatoriilor specifice având în vedere și natura și complexitatea faptelor sesizate.
Referitor la existența culpei administratorului societății reclamante, instanța apreciază că stabilirea vinovăției depășește limitele verificării raportului juridic de drept fiscal, reprezentând elementul subiectiv ce caracterizează existența infracțiunii, care urmează a fi analizat de autoritățile penale competente.
Efectele patrimoniale produse ca urmare a măsurii suspendării procedurii de soluționare a contestației pot reprezenta argumente pentru valorificarea drepturilor procedurale recunoscute reclamantei întemeiate pe ideea de pagubă, nu și în prezenta procedură întemeiată exclusiv pe existența sesizării organelor de drept cu privire la indiciile săvârșirii unei infracțiuni și legătura de interdependență între infracțiunea sesizată și soluția dată în procedura administrativ-fiscală.
Față de aceste considerente, instanța apreciază că decizia contestată este temeinică și legală și, în consecință, va fi respinsă acțiunea ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge, ca nefondată, acțiunea formulată de reclamanta B, comuna Veche, județul B, cu sediul ales la Cabinet de avocat, B,-, județul B, împotriva pârâtului MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE - Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor, cu sediul în B,-, Sector 5.
Pronunțată în ședință publică, azi, 25 iunie 2009.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
PREȘEDINTE,
GREFIER,
Red. 2.07.2009
Tehnored.
Ex.4
Președinte:Morina NapaJudecători:Morina Napa
