Anulare act administrativ fiscal. Decizia 1000/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 1000
Ședința publică de la 09.04.2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Canacheu Claudia Marcela
JUDECĂTOR 2: Patraș Bianca Laura
JUDECĂTOR - -
GREFIER
...
Pe rol soluționarea recursului declarat de pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE S împotriva sentinței civile nr. 13 pronunțată Tribunalul Ialomița - Secția Civilă la data de 19.01.2009 în dosarul nr- ( număr format vechi 2438/2008), în contradictoriu cu reclamantul și cu pârâtul MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR - prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE.
La apelul nominal făcut în ședință publică NU au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care
Curtea, constatând că prin cererea de recurs recurenta - pârâtă a solicitat și judecarea cauzei în lipsă, în temeiul art. 242 alineat 2.pr.civ.; nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat și probe de administrat, în conformitate cu dispozițiile art. 150.pr.civ. declară dezbaterile închise și reține cauza spre soluționare pe fondul recursului.
CURTEA,
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.13F/19.01.2009 pronunțată de Tribunalul Ialomița - Secția civilă a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor, a fost admisă acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta Administrația Finanțelor Publice S, fiind obligată pârâta la plata către reclamant a sumei de 3191,24 lei și a dobânzii legale actualizate cu rata inflației la data plății efective.A fost respinsă acțiunea formulată în contradictoriu cu Ministerului Economiei și Finanțelor pentru lipsa calității procesuale pasive a acestui pârât.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor,că nu există identitate între debitorul obligatiei de restituire din raportul fiscal dedus judecății și pârâtul anterior menționat,de vreme ce taxa a fost percepută și încasată de
Pe fondul cauzei, tribunalul a reținut că reclamantul a achiziționat în anul 2007 un autoturism marca Opel Vectra second-hand, pentru înmatricularea căruia a plătit taxă specială pentru autoturisme în cuantum de 3191,24lei, conform chitanței depuse la dosar.
S-a mai reținut că din disp.art.2441- 2143din Codul fiscal, rezultă că taxa de înmatriculare se datorează doar pentru autoturismele noi, ca și pentru cele înmatriculate anterior în celelalte state comunitare ori în alte state și reînmatriculate în România, după aducerea lor în țară și după data de 01.01.2007, aceeași taxă nefiind percepută pentru autoturismele deja înmatriculate în România.
În conformitate cu art.90 par.1 din Tratatul de Instituire a Comunității europene, "Nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare".
S-a constat că normele comunitare au caracter prioritar în raport cu cele naționale, ceea ce rezultă din Constituția României, din jurisprudența Curții de Justiție Europene, precum și din prevederile Legii nr.157/2005.
Chiar dacă statul român a adoptat, prin introducerea art.2441- 2143din Codul fiscal, norme de discriminare fiscală între produsele importate și cele similare autohtone, se constată că dispozițiile dreptului comunitar au prioritate față de dreptul național, în temeiul principiului supremației dreptului comunitar. Conform acestui principiu, orice normă comunitară are forță juridică superioară normelor naționale, chiar și atunci când acestea din urmă sunt adoptate ulterior normei comunitare, regula aplicându-se indiferent de rangul normei în ierarhia sistemului juridic național și de acela al normei comunitare.
În aceste condiții, normele interne ce reglementează obligația de plată a taxei de primă înmatriculare în România, contravin dispozițiilor Tratatului de Instituire a Uniunii Europene, normele interne dispunând cu privire la o taxă discriminatorie și care încalcă principiul liberei circulații a mărfurilor.
Ca atare, apărările pârâtei referitoare la respectarea Legii 571/2003 republicată au fost apreciate ca lipsite de relevanță și înlăturate.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâta, invocând în drept disp. art.299 și urm.din Codul d procedură civilă.
A fost criticată hotărârea instantei de fond relativ la dezlegarea dată excepției lipsei calității procesuale pasive a S,mai exact asupra retinerii identității între persoana acestei pârâte și a celui obligat în raportul juridic dedus judecătii.În acest sens,se arată că în speță nu se contestă un act administrativ emis de S,ci un act administrativ emis de Statul Român,respectiv Ministerul Economiei și Finanțelor.Mai mult,de vreme ce S este doar încasatorul taxei de primă înmatriculare,iar nu emitentul vreunui act administrativ fiscal,nu ne aflăm în ipoteza vreunei contestatiei impotriva titlului de creanță sau a altor acte administrative fiscale, reglementată de art.205 proc.fisc și care ar fi justificat chemarea sa în judecată.
Pe fondul cauzei,s-a arătat că plata efectuată de reclamant a fost legal încasată, la data plății obligația de plată fiind prev. de Legea 571/2003.
Arată în continuare recurenta că nu ne aflăm în fata unui regim fiscal discriminator întrucât obligația plății taxei de primă înmatriculare există pentru toate autoturismele,indiferent de tara de proveniență a acestora,nefiind,deci,în prezența unei îngrădiri a liberei circulații a mărfurilor,principiu statuat de Tratatul Comunității Europene.
Mai mult,prin OUG 50/2008 a fost instituita taxa de poluare pentru autovehicule,dispunandu-se restituirea doar a unei părți din taxa achitata în perioada 01.01.2007-30.06.2008,si nu restituirea integrala a taxei.
Analizând actele aflate la dosar prin prisma motivelor de recurs invocate și a disp. art.3041Cod procedură civilă, Curtea apreciază că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Excepția lipsei calității procesuale pasive a Se ste nefondată.
Taxa de primă înmatriculare achitata de către reclamant a fost încasată de către S,astfel că reclamantul a justificat abilitarea pârâtei de a sta în judecată de vreme ce există identitate între persona chemată în judecată și aceea obligată în raportul juridic dedus judecătii.
De altfel,în speță,se contestă refuzul organului fiscal de restituire a sumelor achitate de către reclamant,refuz materializat în cuprinsul adresei 2258/26.02.2008 emise chiar de către pârâta
Pe de altă parte,în mod corect instanța de fond a apreciat că reclamantul este îndreptățit la restituirea taxei de primă înmatriculare plătită pentru autoturismul achiziționat din Germania în anul 2007 și care a fost inițial înmatriculat în Germania, astfel cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar.
În condițiile în care pentru acest autoturism a fost plătită taxa pentru înmatriculare în Germania, nu se impunea ca o nouă taxă să fie plătită de reclamant pentru a-l putea înmatricula în România, chiar dacă această din urmă taxă era prevăzută de dispoziții legale în vigoare, respectiv art.2141 -2143Cod fiscal, fiind introdusă prin Legea 343/2006,astfel cum a fost modificată prin OUG 110/2006.
Aceste dispoziții instituie un regim fiscal discriminatoriu pentru autovehiculele aduse din Comunitatea Europeană în România pentru a fi reînmatriculate dacă au fost deja înmatriculate în statul străin, întrucât este percepută pentru acestea o taxă de înmatriculare,în timp ce pentru autovehiculele care au fost deja înmatriculate în România, o asemenea taxă nu se mai percepe în cazul vânzării.
Caracterul discriminatoriu a fost reținut în mod corect de instanța de fond care a aplicat cu prioritate disp. art.90 paragraf 1 din Tratatul de instituire a Comunității Europene cu care vin în contradicție prevederile legale interne ce reglementează această taxă.
în aplicarea normelor comunitare este consacrată atât de Constituția României în art.11 alin.1 și 2 și art.148 alin.2 și 4, cât și de practica
Apărarea recurentei relativ la intrarea în vigoare a disp. OUG 50/2008 conform cărora reclamantului i se poate restitui doar taxa rezultată ca diferența între suma achitată în perioada 01.01.2007 - 30.06.2008, cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule și cuantumul rezultat din aplicarea prevederilor privind taxa de poluare pentru autovehicule,nu poate fi primită de vreme ce taxa a cărei restituire se solicită a fost achitată în baza unor dispoziții legale contrare dreptului comunitar, care au un caracter discriminatoriu și care încalcă principiul liberei circulații a mărfurilor, reclamantul având dreptul la restituirea integrală a acestei taxe.
Față de toate aceste considerente, constatând că nu este incident motivul de recurs prev. de art.304 pct.9 Cod procedură civilă, Curtea, în temeiul art.312 alin.1 Cod procedură civilă, va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE S împotriva sentinței civile nr. 13 pronunțată Tribunalul Ialomița - Secția Civilă la data de 19.01.2009 în dosarul nr- ( număr format vechi 2438/2008), în contradictoriu cu reclamantul și cu pârâtul MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR - prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 9.04.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
Red.P-REFIER
EF/2ex.
28.04.2009
Tr.
Jud.BA
Președinte:Canacheu Claudia MarcelaJudecători:Canacheu Claudia Marcela, Patraș Bianca Laura
