Anulare act administrativ fiscal. Decizia 1127/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA NR.1127
Ședința publică din data de 03 octombrie 2008
PREȘEDINTE: Valentina Gheorghe
JUDECĂTOR 2: Adriana Florina Secrețeanu
JUDECĂTOR 3: Adrian
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea recursului formulat de pârâtaDIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE D pentru ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE,prin reprezentanții săi legali, cu sediul în Târgoviște, Calea Domnească, nr.166, județul D împotriva sentinței nr.710/22 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu reclamantul, domiciliat în comuna, sat, județul
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care arată că recursul este află la primul termen de judecată, este motivat, iar recurenta - pârâtă Direcția Generală a Finanțelor Publice D în cuprinsul motivelor de recurs a solicitat și judecarea cauzei în lipsă, potrivit dispozițiilor art.242 alin.2 Cod procedură civilă, după care:
Curtea, având în vedere că procedura de citare este legal îndeplinită precum și împrejurarea că recurenta-pârâtă a solicitat judecarea cauzei în lipsă în temeiul art.242 al.2 Cod procedură civilă, constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmbovița - Secția comercială și de contencios administrativ sub nr.2866/120/14.04.2008 reclamantul a chemat în judecată Direcția Generală a Finanțelor Publice D pentru Administrația Finanțelor Publice Târgoviște solicitând anularea actului administrativ fiscal seria - 3B nr. -/18.04.2007 reprezentând încasarea taxei pentru autoturism și obligarea pârâtei la restituirea sumei de 5296 lei, încasată nelegal de pârâtă și a dobânzilor legale, calculate de la data plății până la achitarea efectivă.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că în luna martie 2007 importat un autovehicul marca Ford Fiesta dintr-un stat membru al Comunității Europene și, potrivit art.2141-2143Cod fiscal a trebuit să achite suma de 5296 lei, reprezentând taxă specială cu ocazia primei înmatriculări, taxă ce contravine reglementărilor Uniunii Europene, consacrată prin Tratatul Comunității Europene, pe care România l-a semnat la 01.01.2007.
A mai arătat reclamantul că obligarea lui la plata acestei taxe contravine atât dispozițiilor art.148 din Constituție, cât și dispozițiilor art.90 din Tratatul CE care stipulează că " nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare. De asemenea, nici un stat membru nu aplică produselor altor state membre impozite interne de natură să protejeze indirect alte sectoare de producție".
A menționat reclamantul că, odată cu aderarea României la Uniunea Europeană la 01.01.2007, art.90 alin.1 din Tratatul UE face parte din ordinea internă de drept a României, ceea ce justifică calitatea sa de cetățean european care se poate adresa autorităților administrative și instanțelor judecătorești, pentru a i se restabili drepturile conferite și garantate de această reglementare comunitară, care i-au fost încălcate prin aplicarea reglementărilor nelegale ale dreptului național.
Pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat introducerea în cauză a Direcției Generale a Finanțelor Publice D având în vedere că Administrația finanțelor publice a municipiului Târgoviște nu are calitatea procesual pasivă.
După introducerea în cauză a acestei pârâte, reclamantul a administrat proba cu acte, depunând la dosar, cu borderou, în traducere, cu legalizare de semnătură, în copie, factura nr. 67/M/29.03.2004, prin care a achiziționat autovehiculul marca Ford Fiesta cu nr. de înmatriculare BX 946 AX, actele de vânzare și de proprietate în limba italiană a autovehiculului în cauză, chitanța seria - 3B -/2007 de plată a taxei de înmatriculare.
Prin sentința nr.710/22 mai 2008, Tribunalul Dâmbovițaa admis, în parte, cererea formulată de reclamantul G, în contradictoriu cu Direcția Generală a Finanțelor Publice D pentru Administrația Finanțelor Publice Târgoviște și în consecință a obligat pârâta să restituite reclamantului suma de 5296 lei, reprezentând taxă înmatriculare autovehicul, cu dobânda legală și a respins capătul de cerere privind anularea chitanței seria - nr.-/2007.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut următoarea situație de fapt:
Reclamantul a achitat în contul Trezoreriei Târgoviște suma de 5296 lei, taxă de primă înmatriculare a autovehiculului marca Ford model Fiesta, cu chitanța - 3B -/2007; autovehiculul a fost dobândit prin cumpărare, conform facturii nr. 67/M/29.03.2004 din Italia, fiind deja înmatriculat sub nr. BX 946 AX, așa cum reiese din copia actelor depuse cu borderou la dosar.
La înmatricularea în țară a autovehiculului, potrivit art.21412143din Codul fiscal și pct. 311-312din Normele metodologice de aplicare a Codului fiscal, reclamantul a fost obligat la plata unei noi taxe de înmatriculare. Însă, conform art.90 paragraful 1 din Tratatul Constitutiv al Uniunii Europene - niciun stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare. Reglementarea comunitară are ca scop asigurarea liberei circulații a mărfurilor între statele comunitare în condiții normale de concurență, eliminarea discriminării fiscale între produsele importate și cele similare autohtone.
Deoarece România este stat membru al Uniunii Europene de la 01.01.2007, prin Legea 157/2005 de ratificare a Tratatului de aderare la UE și-a asumat obligația de a respecta dispozițiile din tratatele Comunității, dinainte de aderare; potrivit art.148 alin.2 din Constituția României, ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale UE, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, iar autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din aderare.
Aceasta, cu atât mai mult cu cât, în România, stat comunitar, nu se percepe nici un fel de taxă pentru autovehiculele înmatriculate și reînmatriculate în țară, dar se percepe o astfel de taxă pentru autovehiculele înmatriculate deja în celelalte state comunitare și reînmatriculate în România, astfel că discriminarea regimului fiscal este evidentă și contravine dispozițiilor Tratatului CEE.
În această situație, instanța a constatat că dispozițiile art.2141-2143sunt reglementări contrare legislației europene și nu pot fi considerate aplicabile în speță, astfel că, taxa specială pentru reînmatricularea autovehiculului în România, în cuantum de 5296 lei, a fost încasată cu încălcarea prevederilor art.90 alin.1 din Tratatul Constitutiv al UE, motiv pentru care tribunalul urmează a dispune obligarea pârâtei la restituire acestei sume reclamantului.
Tribunalul a constatat întemeiată și cererea reclamantului de obligare a pârâtei la repararea integrală a prejudiciului, în concret, a folosului nerealizat, dobânda legală calculată conform art.3 alin3 din OG 9/2000, de la data încasării sumei până la data restituirii sumei.
În ce privește cererea reclamantului de anulare a chitanței de plată a sumei de 5296 lei, emisă de Trezoreria Târgoviște, tribunalul a constatat că aceasta este neîntemeiată, întrucât prin acest act s-a constatat plata unei sume de bani, însă nelegalitatea plății, nu înseamnă anularea înscrisului constatator.
Împotriva acestei sentințe pârâta a declarat în termen legal recurs, invocând următoarele motive:
1. sentința primei instanțe a fost dată împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă, având în vedere că statul este reprezentat de Ministerul Economiei și Finanțelor;
2. taxa de primă înmatriculare era prevăzută de dispozițiile legale, respectiv art.2141Cod fiscal și nu era contrară dreptului comunitar;
3. prima instanță nu a luat în considerare că nu există temei legal pentru restituirea taxei care a fost plătită benevol, la recomandarea Serviciului Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare Vehicule.
Reclamantul nu a formulat întâmpinare.
Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate, a actelor și lucrărilor dosarului, dar și a dispozițiilor legale incidente în cauză, Curtea constata ca recursul este nefondat, urmând a-l respinge pentru următoarele considerente:
Reclamantul a dobândit în proprietate, prin cumpărare, autovehiculul marca Ford Fiesta, fiind înmatriculat în Italia sub nr. BX 946 AX la data de 29.03.2004.
In temeiul dispozițiilor art. 2141- art. 2143Cod fiscal, reclamanta a fost obligată să plătească o nouă taxă de înmatriculare, în cuantum de 5.296 lei, în vederea înmatriculării în România.
Potrivit art. 2141- art. 2143Cod fiscal și pct. 311- pct. 312din Normele Metodologice de aplicare a Codului fiscal, în vigoare la data efectuării plății, taxa specială pentru autoturisme si autovehicule se plătește cu ocazia primei înmatriculării în România, de către persoana fizică sau juridică care face înmatricularea, atât pentru autoturisme și autovehicule noi cât si pentru cele rulate, aduse din import, din state comunitare ori din alte state.
Conform art. 90 par. 1 din Tratatul Constitutiv al Uniunii Europene, forma consolidată, nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare iar potrivit art. 90 par. 2 din Tratat, nici un stat membru nu poate să impună asupra produselor altor state membre impozite interne de natură să acorde protecție indirectă altor produse.
Conform hotărârii Curții de Justiție Europene dată în cauzaWeigel(2004), obiectivul reglementării comunitare este asigurarea liberei circulații a mărfurilor între statele comunitare în condiții normale de concurență, prin eliminarea oricărei forme de protecție care decurge din aplicarea de impozite interne discriminatorii față de produsele provenind din alte state membre. Prin urmare, scopul acestei reglementari o constituie interzicerea discriminării fiscale între produsele importate și cele similare autohtone.
Sub acest aspect, este de reținut faptul că, potrivit legislației interne, în România nu se percepe nici un fel de taxă pentru înmatricularea unor autoturisme sau autovehicule deja înmatriculate în țară.
Curtea nu poate reține critica recurentei în sensul legalității încasării taxei auto, ca efect al aplicării dreptului intern, respectiv a Codului fiscal, întrucât, în temeiul dispozițiilor art.148 alin.2 din Constituția României, republicată în anul 2003, ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare.
De altfel, prin Legea nr. 157/2005 de ratificare a Tratatului de aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeană, statul nostru și-a asumat obligația de a respecta dispozițiile din tratatele originare ale Comunității.
In același sens este și jurisprudența Curții de Justiție Europene,care, prin hotărârea dată în cauza Costa / Enel (1964), a stabilit că legea națională care se îndepărtează de Tratat, care reprezintă un izvor independent de drept, nu ar putea să ducă la anularea lui, dată fiind natura sa originară și specială, fără a-l lipsi de caracterul lui de lege comunitară și fără ca baza legală a Comunității însăși să fie pusă la îndoială.
Mai mult, aceeași decizie a definit relația dintre dreptul comunitar și dreptul național al statelor membre arătând că dreptul comunitar reprezintă o ordine juridică independentă care are prioritate de aplicare chiar și în fața dreptului național ulterior, ori, în speță, taxa specială pentru autoturisme și autovehicule a fost introdusă în legislația internă prin Legea nr. 343/2006 privind modificarea Codului fiscal.
De asemenea, în cauzaSimmenthal(1976), Curtea de Justiție Europeană a stabilit că judecătorul național este obligat să aplice normele comunitare, în mod direct, chiar dacă acestea contravin normelor interne, fără a solicita sau aștepta eliminarea acestora pe cale legislativă, administrativă sau a unei alte proceduri constituționale.
Curtea reține și faptul că în România, stat comunitar, nu se percepe nici un fel de taxă pentru reînmatricularea autoturismelor înmatriculate în țara noastră, dar se percepe o astfel de taxă pentru autoturismele înmatriculate deja în celelalte state comunitare și reînmatriculate în România după aducerea acestora în țară. Se constată, astfel, o diferență de tratament, ceea ce constituie o discriminare a regimului juridic fiscal și contravine dispozițiilor menționate din Tratatul Comunității Europene. Aceste dispoziții se opun instituirii unei taxe speciale de primă înmatriculare pentru achizițiile intracomunitare de autoturisme neînmatriculate pe teritoriul național, întrucât se încalcă principiul libertății circulației mărfurilor.
Curtea constată că dispozițiile art.2141- art.2143Cod fiscal, sunt reglementări contrare dispozițiilor art.90 din Tratatul Comunității Europene, forma consolidată și în consecință suma plătită de reclamata nu a fost datorată potrivit legislației comunitare, în mod corect instanța de fond dispunând restituirea acesteia în baza dispozițiilor art.117 alin.1 lit.d Cod procedură fiscală. Faptul că reclamanta a achitat voluntar această taxă este irelevant, întrucât altfel nu ar fi avut posibilitatea înmatriculării autoturismului în România.
În conformitate cu dispozițiile art.17 alin.1 Cod procedură fiscală, subiecte ale raportului juridic fiscal sunt statul, unitățile administrativ-teritoriale, contribuabilul, precum și alte persoane care dobândesc drepturi și obligații în cadrul acestui raport, iar potrivit art.17 alin.3 din același act normativ, statul este reprezentat de Ministerul Economiei și Finanțelor prin Agenția Națională de Administrare Fiscală și unitățile sale subordonate cu personalitate juridică.
În consecință, statul este reprezentat de Ministerul Economiei și Finanțelor, prin Direcția Generală a Finanțelor D în calitate de structură subordonată cu personalitate juridică a Agenției Naționale de Administrare Fiscală, în baza dispozițiilor legale mai sus menționate, fără a fi necesară o împuternicire expresă în acest sens.
Din aceste considerente, rezultă că pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice D are calitate procesuală pasivă în prezenta cauză, existând identitate între persoana chemată în judecată și cea obligată în raportul juridic dedus judecății. Pentru aceste considerente, in temeiul dispozițiilor art. 312 alin.1 Cod procedură civilă Curtea va respinge recursul ca nefondat, menținând ca legală și temeinică sentința instanței de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE D pentru ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE,prin reprezentanții săi legali, cu sediul în Târgoviște, Calea Domnească, nr.166, județul D împotriva sentinței nr.710/22 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu reclamantul, domiciliat în comuna, sat, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 03 octombrie 2008.
Președinte, Judecători,
- - - - - -
Grefier,
Red.
2 ex/30.10.2008
f- - Tribunalul Dâmbovița
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3120
Președinte:Valentina GheorgheJudecători:Valentina Gheorghe, Adriana Florina Secrețeanu, Adrian
