Contestație act administrativ fiscal. Decizia 1128/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA NR.1128
Ședința publică din data de 03 octombrie 2008
PREȘEDINTE: Valentina Gheorghe
JUDECĂTOR 2: Adriana Florina Secrețeanu
JUDECĂTOR 3: Adrian
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de pârâtulMINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR,prin reprezentanții săi legali, cu sediul în B, sector 5,-, prinDIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE,prin reprezentanții săi legali, cu sediul în Târgoviște, Calea Domnească nr.166, județul D, împotriva sentinței nr.796/19 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu reclamanta,prin reprezentant legal, cu sediul în comuna, județul
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimata-reclamantă, prin avocat din Baroul Dâmbovița, lipsind recurentul-pârât Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care arată că recursul se află la primul termen de judecată, este motivat, după care:
Avocat având cuvântul pentru intimata-reclamantă, precizează că nu mai are alte cereri de formulat în cauză și solicită acordarea cuvântului în combaterea recursului.
Curtea ia act că nu mai sunt alte cereri de formulat în cauză, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat având cuvântul pentru intimata-reclamantă, solicită respingerea recursului ca nefondat, apreciind că sentința recurată este temeinică și legală.
Totodată, solicită a se avea în vedere că intimata-reclamantă a ținut în mod legal evidența contabilă pe perioada supusă controlului, respectiv 2004-2006, în partidă simplă, potrivit art.49 alin.4 lit.a și b din Codul Fiscal, neexistând suport legal pentru ținerea evidenței contabile în partidă dublă, pentru că la o asemenea evidență sunt obligate doar societățile comerciale.
Solicită respingerea recursului ca nefondat, sentința recurată fiind temeinică și legală.
Cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmbovița - Secția comercială și de contencios administrativ sub nr.6980/120/19.06.2008 reclamanta a chemat în judecată Direcția Generală a Finanțelor Publice D - DGFP D, solicitând anularea deciziei nr.25/2007 prin care i-a fost respinsă contestația formulată împotriva raportului de inspecție fiscală și a deciziei de impunere pentru suma totală de 6.875 lei reprezentând impozit pe venit și accesorii ale acestuia.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că prin raportul de inspecția fiscală nr. 14241/2007, organele de inspecție fiscală i-au calculat eronat cheltuielile aferente anilor 2004-2006, pentru mărfurile aprovizionate, aplicând metoda " stoc inițial + marfă intrată - stoc final = cheltuieli marfă ", metodă nereglementată de actele normative în vigoare, neținând cont de prevederile art.43 lit.a și b din Ordinul MF 1040/2004 precum și de prevederile art.49 alin.4 lit.a și b din codul fiscal.
A mai arătat reclamanta că organele de inspecție fiscală nu au ținut cont că plățile pentru marfă au fost efectuate în cursul exercițiului financiar, fiind înregistrate în registrul de încasări și plăți, ceea ce a avut ca urmare diminuarea cheltuielilor deductibile aferente veniturilor realizate; se mai susține că organele fiscale au calculat eronat venitul net după metoda contabilității în partidă dublă, specifică societăților comerciale, nu după metoda în partidă simplă, specifică asociațiilor familiale și persoanelor fizice autorizate.
S-au atașat cererii decizia nr. 25/ 2007 emisă de DGFP D prin care s-a respins contestația formulată de reclamantă împotriva deciziei de impunere privitoare la suma de 6.875 lei reprezentând impozit pe venit și accesorii, decizia de impunere, raportul de inspecție fiscală încheiat la 8 mai 2007, dovada achitării taxei de timbru și a timbrului judiciar.
Pârâta DGFP Daf ormulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii, motivat de faptul că, la întocmirea raportului de inspecție fiscală și a deciziei de impunere, organul de control a considerat că din venitul brut realizat se admit la deducere doar cheltuielile care sunt aferent e realizării venitului, așa cum a rezultat din evidențele contabile conduse de reclamantă, iar la stabilirea cheltuielilor cu marfa s-a ținut seama de stocul de marfă, atât la începutul, cât și la sfârșitul perioadei de raportare, întrucât aceeași relație de calcul a fost folosită și la stabilirea venitului brut, fapt ce nu a fost contestat de reclamantă.
În cauză s-au administrat proba cu acte și a fost întocmită o expertiză contabilă de expert, ale cărei obiective au fost stabilite de instanță prin încheierea din 6 martie 2008.
Pârâta a formulat obiecțiuni la raport, încuviințate de instanța de fond, la care expertul a răspuns prin întocmirea unui supliment de expertiză față de care părțile nu au mai avut obiecțiuni.
Prin sentința nr.796/19 iunie 2008 Tribunalul Dâmbovițaa admis cererea formulată de reclamanta -, în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice D și a anulat decizia nr. 25/2007 și decizia de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare pentru suma de 6.875 lei, emise de pârâtă.
Totodată s-a luat act că reclamanta nu a solicitat cheltuieli de judecată
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că reclamanta, asociație familială, a ținut evidența contabilă, în perioada supusă controlului, 2004-2006, în partidă simplă, pe bază jurnalului de încasări și plăți, potrivit art.49 alin.4 lit. a și b din Codul fiscal, fiecare cheltuială fiind justificată prin documente, fiind executată în cadrul activității asociației și în anul financiar în care ea a fost plătită, astfel că la finele anului fiscal a făcut diferența între încasări și plăți; așa cum concluzionează și expertiza efectuată în cauză, evidența contabilă, în partidă simplă, ținută de reclamantă, este în acord cu dispozițiile codului fiscal - art-49 alin.4 lit. a și b și ale Ordinului MF 1040/2004 privind organizarea și conducerea evidenței contabile în partidă simplă de către persoanele fizice ce au calitatea de contribuabil.
Instanța de fond a apreciat ca neîntemeiate susținerile pârâtei, potrivit cărora reclamanta avea obligația să țină evidența contabilă în partidă dublă, conform art.1 din Legea 82/1991 a contabilității, potrivit cărora la stabilirea cheltuielilor anuale, agentul economic este obligat să țină cont și de stocurile de la începutul și sfârșitul anului, pentru că la o asemenea evidență sunt obligate doar societățile comerciale.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor - prin Direcția Generală a Finanțelor Publice D, criticând-o pentru motive de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 7,8 și 9 proc.civ.
Arată recurenta că instanța de fond a ignorat la pronunțarea sentinței recurate faptul că asociația familială a încălcat prevederile art.137 din Legea nr.571/2003 privind Codul Fiscal și, deși asociația a cuprins în cheltuielile totale valoarea totală a unui avans plătit pentru un leasing financiar și nu a determinat corect costul mărfurilor vândute, instanța a susținut că sunt respectate prevederile art.49 din Legea nr.571/2003. corectă de calcul privind mărfurile pentru anii 2004,2005 și 2006 este "stoc inițial+marfă intrară-stoc final=cheltuieli marfă", admițându-se de la deducere numai cheltuielile care sunt aferente realizării venitului cu respectarea prevederilor art.49 Cod fiscal.
Menționează recurenta și faptul că la stabilirea cheltuielilor de marfă s-a ținut cont de stocul de marfă, atât la începutul cât și la sfârșitul perioadei de raportare, aceeași relație de calcul fiind folosită și la stabilirea venitului brut, fapt ce nu a fost contestat de reclamantă.
Precizează recurenta că nu poate fi de acord nici cu faptul că instanța de fond a reținut că reclamanta nu avea obligația să țină evidența contabilă în partidă dublă, conform prevederilor art.1 din Legea nr.82/1991, cu atât mai mult cu cât prevederile acesteia sunt clare.
Solicită recurenta a se dispune admiterea recursului, desființarea sentinței recurate și menținerea ca fiind temeinice și legale a deciziei nr.25/17.07.2007 și a deciziei de impunere nr.14241/09.05.2007 emise de
Intimata, legal citată, nu a formulat întâmpinare în condițiile art.308 alin.2 Cod procedură civilă.
Examinând sentința recurată prin prisma criticilor formulate, a actelor și lucrărilor dosarului, dar și a dispozițiilor legale incidente în cauză, Curtea constata ca recursul este nefondat, urmând a-l respinge pentru următoarele considerente:
Prin decizia de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare stabilite de inspecția fiscală nr. 14241/09.05.2007, s-au stabilit în sarcina intimatei-reclamante -, obligații fiscale suplimentare pentru perioada 01.01.2004-31.12.2005, constând în suma de 5578 lei cu titlu de impozit pe venit, 1241 lei cu titlu de dobânzi aferente perioadei 20.08.2005 - 08.05.2007 și 55 lei cu titlu de penalități de întârziere aferente perioadei 20.08.2005 - 31.12.2005. S-a reținut prin decizia menționată, calculul eronat al cheltuielilor aferent veniturilor (costul mărfurilor vândute) și includerea în cheltuiala totală a unui avans plătit pentru un contract de leasing financiar.
Prin decizia nr. 25 din 17.07.2007, Direcția Generală a Finanțelor Publice Dar espins contestația nr. 17391 din 08.06.2007, formulată de - din, pentru suma totală de 6.875 lei, reprezentând impozit pe venit, dobânzi și penalități de întârziere aferente.
In motivarea acestei decizii, s-a menționat calculul eronat al cheltuielilor aferente veniturilor realizate, respectiv costul mărfurilor vândute, fără a se ține cont de marfa aflată în stoc la sfârșitul fiecărui an fiscal la preț de cumpărare fără taxa pe valoarea adăugată.
Pentru anularea acestor decizii, intimata - s-a adresat instanței de judecată care, prin decizia recurată, a admis cererea sa.
Din raportul de expertiză întocmit în fața instanței de fond de către expertul, Curtea reține faptul că, în conformitate cu disp. art. 49 (4) lit. A si b din Codul fiscal, intimata-reclamantă - avea obligația de a ține evidența contabilă în partidă simplă, nefiind aplicabile dispozițiile art. 1 din Legea 82/1991 republicată.
Potrivit textului de lege menționat, pentru a fi deduse, cheltuielile aferente veniturilor trebuie să fie executate în cadrul activităților desfășurate în scopul realizării venitului, justificat prin documente și să fie cuprinse în cheltuielile exercițiului financiar al anului în cursul căruia au fost plătite.
Curtea reține și faptul că intimata - a calculat corect cheltuielile aferente veniturilor, ținând jurnalul de încasări și plăți, toate plățile făcute în cursul anului, cu documente legale, fiind luate în calcul la stabilirea rezultatului final, în conformitate cu prevederile art. 49(4) lit. a și b din Codul fiscal.
Pentru aceste considerente, Curtea constată că instanța de fond a aplicat corect dispozițiile legale incidente în cauză, nefiind îndeplinite condițiile art. 304 pct.9 proc.civ.
In ceea ce privește invocarea motivelor de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 7 și 8 proc.civ. Curtea constată că sentința instanței de fond cuprinde considerentele pe care și-a întemeiat soluția pronunțată. Nu poate fi reținută nici schimbarea naturii ori înțelesului actului juridic dedus judecății, recurenta nemotivând, de altfel, împrejurările ce au determinat invocarea acestui motiv de nelegalitate.
Pentru aceste considerente, în temeiul disp. art. 312 proc.civ. Curtea va respinge recursul ca nefondat, menținând ca legală și temeinică sentința instanței de fond.
In baza art. 274 proc.civ. Curtea va obliga recurenta aflată în culpă procesuală la plata, către intimată, a sumei de 750 lei cheltuieli de judecată constând în onorariu apărător.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR,prin reprezentanții săi legali, cu sediul în B, sector 5,-, prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE,prin reprezentanții săi legali, cu sediul în Târgoviște, Calea Domnească nr.166, județul D, împotriva sentinței nr.796/19 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu reclamanta,prin reprezentant legal, cu sediul în comuna, județul
Obligă recurenta la plata către intimat a sumei de 750 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 03.10.2008.
Președinte, Judecători,
- - - - - -
Grefier,
Red.VG
2 ex/27.10.2008
f- - Tribunalul Dâmbovița
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3120
Președinte:Valentina GheorgheJudecători:Valentina Gheorghe, Adriana Florina Secrețeanu, Adrian
