Anulare act administrativ fiscal. Decizia 1218/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - anulare act ad-tiv -
ROMANIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA COMERCIALĂ,CONTENCIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 1218
Ședința publică din 18 iunie 2009
PREȘEDINTE: Artene Doina
JUDECĂTOR 2: Galan Marius
JUDECĂTOR 3: Sas Remus
Grefier - -
Pe rol, judecarea recursului declarat de reclamantul, cu domiciliul în orașul, Calea, nr. 110, jud. împotriva sentinței nr. 476 din 19 martie 2009 a Tribunalului Suceava - secția comercială, contencios administrativ și fiscal (dosar nr-).
La apelul nominal a răspuns reclamantul recurent, lipsă fiind pârâta intimată Autoritatea Națională ptr. Restituirea Proprietăților B - Serv. ptr. aplic. Legii nr. 290/2003.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care instanța, constatând recursul în stare de judecată, a dat cuvântul la dezbateri.
Recurentul a solicitat admiterea recursului, pentru motivele arătate în scris, modificarea hotărârii atacate și în rejudecare, admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin contestația înregistrată la data de 7 ian. 2009, a solicitat să se dispună anularea Deciziei nr. 2247 din 12 nov. 2008 emisă de pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților - Serviciul pentru aplicarea Legii nr. 290/2003.
Prin sentința nr. 476 din 19 martie 2009, Tribunalul Suceava - secția comercială, contencios administrativ și fiscal a respins contestația formulată, reținând - în esență - în motivarea soluției că, autoarea reclamantului s-a născut în loc. raionul la data de 9 iunie 1912, a rămas după război în această localitate, a decedat la data de 29 febr. 1978 în aceeași localitate, așa încât, în raport de disp. art. 1 din nr. 1120/2006, reclamantul nu a făcut dovada calității de refugiat al autoarei sale.
Împotriva acestei sentințe a promovat recurs reclamantul și a arătat că înscrisurile depuse la dosar au confirmat susținerile sale din contestație și îndeplinirea cerințelor prev. de Legea nr. 290/2003 - modificată pentru a i se acorda măsurile reparatorii după părinții săi.
Recursul este întemeiat pentru următoarele considerente:
Legea nr. 290/2003 - astfel cum a fost modificată și completată prin Legea nr. 171/2006 - instituie o serie de măsuri reparatorii (despăgubiri, compensații) pentru cetățenii români care au fost forțați să-și abandoneze bunurile (sechestrate, reținute sau rămase) în, de Nord și datorită: stării de război și a aplicării Tratatului de între România și Aliate și Asociate semnat la la 10.02.1947.
Înscrisurile depuse de recurent la dosar relevă faptul că, acesta împreună cu părinții săi: și au avut inițial domiciliul în com., raionul, regiunea - Republica Ucraina. Urmare a evenimentelor menționate de Legea nr. 290/2003, recurentul (minor la acea dată), împreună cu tatăl său, au abandonat comuna de domiciliu și s-au refugiat în România, pe raza fostului județ R ( 20 ds. tribunal), mama recurentului rămânând în localitatea de domiciliu până la decesul său intervenit la 29 febr. 1978.
Familia recurentului a avut în proprietate o casă de locuit cu anexe gospodărești, cu terenul aferent și o suprafață de 2 ha teren (compusă din două parcele) - imobile care după refugiul recurentului și a tatălui său, au rămas în posesia mamei recurentului - până la decesul său, intervenit în anul 1978.
În raport de prev. Legii nr. 290/2003, reclamantul și tatăl său s-au aflat în situația de abandon forțat al bunurilor avute pe teritoriul ucrainean, însă, nu același lucru este valabil și pentru mama reclamantului, care, tolerând situația și evenimentele istorice derulate pe teritoriul ținutului vecin, a ales să locuiască în gospodăria sa, până la data decesului.
Curtea observă că, deși solicitarea reclamantului recurent a vizat acordarea măsurilor reparatorii prevăzute de legea specială, prin analizarea situației în care s-au aflat părinții săi, prima instanță a procedat doar la analiza situației mamei reclamantului -și nu s-a preocupat de analiza situației tatălui său -.
În atare situație, prima instanță, avea obligația de a stabili pe baza probelor administrate, dacă bunurile situate pe raza localității - Ucraina - și abandonate în mod forțat de tatăl reclamantului erau și proprietatea acestuia, pentru ca în raport de această verificare să se stabilească și limitele în care pot fi stabilite măsurile reparatorii prevăzute de lege.
Așa fiind, pentru considerentele evocate mai sus, Curtea în conformitate cu art. 312 (5) Cod proc. civ. va casa sentința recurată și va trimite cauza pentru rejudecare la aceeași instanță, pentru verificarea aspectelor relevate mai sus.
Pentru aceste motive,
În numele LEGII,
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamantul, cu domiciliul în orașul, Calea, nr. 110, jud. împotriva sentinței nr. 476 din 19 martie 2009 a Tribunalului Suceava - secția comercială, contencios administrativ și fiscal.
Casează sentința recurată și trimite cauza pentru rejudecare aceleiași instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 18 iunie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red. AD
Președinte:Artene DoinaJudecători:Artene Doina, Galan Marius, Sas Remus
