Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 1256/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - litigiu privind funcționarii publici -
ROMANIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA COMERCIALĂ,CONTENCIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 1256
Ședința publică din 18 iunie 2009
PREȘEDINTE: Ududec Elena
JUDECĂTOR 2: Nastasi Dorina
JUDECĂTOR 3: Grapini Carmen
Grefier - -
Pe rol, judecarea recursului declarat de pârâtaDirecția Generală a Finanțelor Publice a Județului, cu sediul în municipiul S,-, județul S,împotriva sentinței nr. 560 din 26 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Suceava-Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal (dosar nr-) în contradictoriu cu reclamanta intimată(fostă ), domiciliată în municipiul I, nr.16, -.B,.8,.31, județul
La apelul nominal au lipsit pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice S și reclamanta intimată (fostă ).
rocedura este completă.
S- făcut referatul cauzei, după care, grefierul de ședință învederează instanței că s-a depus de către reclamanta intimată întâmpinare la recurs.
Iinstanța, luând act că s-a solicitat judecata în lipsă, nu s-au formulat cereri și nu s-au invocat chestiuni prealabile, constată recursul în stare de judecată, în conformitate cu dispozițiile art.150 Cod procedură civilă, declarând dezbaterile închise, după deliberare.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată:
Prin cererea adresată Tribunalului Suceava - Secția Comercială, Contencios Administrativ și Fiscal și înregistrată sub nr- din 12.02.2009, reclamanta, în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice S a solicitat obligarea acesteia la plata sumelor de bani reprezentând suplimentul postului în procent de 25% din salariul de baza si suplimentul corespunzător treptei de salarizare în procent de 25% din salariul de bază, retroactiv, începând cu data de 01.01.2004 până la 01.02.2007, sume actualizate cu indicele de inflație de la data nașterii dreptului, până la data efectuării plății efective, pentru fiecare dintre persoanele nominalizate;
In motivare, reclamanta a arătat că suplimentul postului si suplimentul corespunzător treptei de salarizare sunt prevăzute la art. 31 alin.1 lit. c si d din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată, care prevede că "Pentru activitatea desfășurată, funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din:
a)salariul de baza;
b)sporul pentru vechime in munca;
c)suplimentul postului;
d)suplimentul corespunzător treptei de salarizare".
A mai învederat instanței faptul că până la republicarea din anul 2007 Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici când s-a dat textelor o nouă numerotare, suplimentul postului si suplimentul treptei de salarizare erau prevăzute la art. 29 alin.1 lit. c si d din lege.
Prin urmare, a solicitat a se constata că, deși aceste drepturi solicitate de reclamantă trebuia să le fi fost acordate de drept, cel târziu începând cu data de 01 Ianuarie 2004, în mod abuziv, încălcând prevederile legale, angajatorul, refuză acordarea acestora lună de lună.
Referitor la solicitarea de acordare a acestor drepturi retroactiv, a solicitat a se constata că potrivit art. 29 alin.1 devenit art. 31 alin.1 din Legea nr. 188/1999, republicată, reclamanta are dreptul la suplimentul postului si suplimentul corespunzător treptei de salarizare, pentru perioada 01.01.2004 pana la data de 01.03.2005.
Această prevedere legală, respectiv art. 29 alin.1 devenit art. 31 alin.1 din Legea nr.188/1999, republicata, cu modificările si completările ulterioare, a fost suspendata până la data de 31 decembrie 2006, prin art. 44 din nr.OUG 92/2004.
In acest sens, solicită a se constata că norma legală de suspendare, mai sus menționată, contravine prevederilor art. 53 al.1 și 2 din Constituția României care prevede că " Exercițiul unor drepturi sau unor libertăți poate fi restrâns numai prin lege și numai dacă se impune, după caz, pentru: apărarea securității naționale, a ordinii, a sănătății ori a moralei publice, a drepturilor și libertăților cetățenilor, desfășurarea instrucției penale, prevenirea consecințelor unei calamități naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav.
Pârâta a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune pentru perioada 01.01.2004-01.02.2006 respingerea pe fond a acțiunii reclamantei. De asemenea,a învederat că în cauză nu a fost îndeplinită procedura plângerii prealabile,solicitând instanței respingerea acțiunii ca inadmisibilă.
Prin sentința nr. 560 din 26 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Suceava, s-a admis excepția prescripției dreptului la acțiune al reclamantei pentru perioada 01.01.2004-12.02.2004; s-a constatat că dreptul la acțiune al reclamantei pentru perioada 01.01.2004-12-02.2004 este prescris.
S-a admis în parte acțiunea și a fost obligată pârâta să plătească reclamantei sumele reprezentând suplimentul postului în procent de 25% din salariul de bază și suplimentul corespunzător treptei de salarizare în procent de 25% din salariul de bază proporțional cu timpul lucrat, sume ce vor fi indexate cu indicele de inflație de la data scadenței și până la data plății efective, pentru intervalul 12.04.2004-01.02.2007.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Reclamanta a fost numită în funcție publică în cadrul instituției pârâte începând cu data de 30.07.2000,conform adeverinței nr.3758 din data de 12.02.2009,atașată la fila 5 dosar.
Potrivit art.40 alin.2 lit. "c" din Codul Muncii, obligația de a acorda salariaților toate drepturile ce decurg din lege, din contractul de muncă aplicabil și din contractele individuale de muncă încheiate revine angajatorului, respectiv pârâtei.
In acest context reclamanta, având calitatea de funcționar public, este salarizată în conformitate cu prevederile Legii nr.188/1999 și are dreptul să primească, pe lângă celelalte drepturi, cele două sporuri, respectiv suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, așa cum au fost reglementate prin art. 31 alin.1 lit.c și d din actul normativ citat.
Aplicarea acestor prevederi a fost suspendată succesiv, prin dispozițiile art. 44 din nr.OUG 92/2004, aprobată prin Legea nr. 76/2005 și ale art. 48 din nr.OG 2/2006, aprobată prin Legea nr. 417/2006, în perioada 1 ianuarie 2005-31 decembrie 2006.
Instanța a constatat că nici unul dintre actele normative menționate nu conține vreo referire la eventualitatea desființării acestor drepturi, ci doar la suspendarea exercițiului lui, suspendare care nu echivalează cu însăși înlăturarea lor, dispoziția prevăzută de art. 31 din Legea nr. 188/1999 republicată fiind în vigoare și nefiind abrogată.
Așa fiind, pentru ca un drept prevăzut într-un act normativ să nu devină doar o obligație lipsită de conținut, redusă la nudum jus - ceea ce ar constitui o îngrădire nelegitimă a exercitării lui - un atare drept nu poate fi considerat că nu există în perioada de timp în care exercițiul lui este suspendat, iar nu înlăturat.
Reclamanta nu a primit până în prezent, de la apariția actului normativ sporurile respective și acest drept tinde să fie lipsit de conținut, iar pentru această îngrădire pârâta nu are justificare printr-o cauză de utilitate publică.
Mai mult, este de principiu că o normă legală, o dată reglementată, trebuie să producă efectele, fiind împotriva rațiunii de a exista a legilor să aibă doar caracter formal.
Potrivit art.1 din Protocolul adițional 1 la Convenția pentru Apărarea dreptului și a Libertăților Fundamentale: "orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea drepturilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului".
Astfel, dreptul reclamantei la sporurile salariale reprezentând suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare este un drept de creanță și, prin urmare, este un bun în sensul art.1 din protocolul adițional 1 la Convenția menționată.
Cu toate acestea,raportat la momentul introducerii acțiunii,precum și la dispozițiile art.3,7 din decretul nr.167/1958,instanța va admite excepția prescripției dreptului la acțiune pentru perioada 01.04.2004-12.02.2004.
În ceea ce privește mențiunile reclamantei din întâmpinare referitoare la faptul că nu s-a îndeplinit procedura prealabilă,instanța apreciază că în prezenta cauză nu este obligatorie îndeplinirea acesteia. Astfel, potrivit dispozițiilor art.106 din Legea nr.188/1999 plângerea prealabilă este necesară doar în cazul doar în cazul încetării raporturilor de serviciu ale funcționarului public. De asemenea,procedura prealabilă,conform dispozițiilor art.7 din Legea nr.554/2004,este reglementată doar în cazul actelor și contractelor administrative.
Împotriva sentinței a declarat recurs pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice
În motivarea recursului, Direcția Generală a Finanțelor Publice Saa rătat, în esență, că în mod greșit a fost respinsă excepția inadmisibilității acțiunii, întrucât dreptul reclamantului de a sesiza instanța de contencios administrativ poate fi exercitat după epuizarea procedurii prealabile. Pe fondul cauzei, a arătat că în perioada 2004 - 2006, prevederile referitoare la suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare au fost suspendate prin Legea nr. 164/2004, prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 92/2004 privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2005, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 76/2005 și prin Ordonanța Guvernului nr. 2/2006 privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2006, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 417/2006. De asemenea, a arătat că dispozițiile legale nu prevăd un cuantum de 25% din salariul de bază pentru suplimentul postului și nici pentru suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
Reclamanta intimată, prin întâmpinare a solicitat respingerea recursului, cu motivarea că dreptul la suplimentul postului și la suplimentul corespunzător treptei de salarizare este prevăzut expres în lege, ca drept salarial distinct, parte a salariului funcționarului public, diferit de prime și alte drepturi salariale - cum este de altfel menționat de alin. 2 al art. 31 din lege.
Analizând sentința recurată prin prisma actelor și lucrărilor dosarului precum și a motivelor invocate în recurs, Curtea constată recursul nefondat.
În ceea ce privește excepția inadmisibilității acțiunii, invocată de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice S și în motivele de recurs, corect a fost motivată de prima instanță.
Astfel, potrivit art. 109 din Legea nr. 188/1999 republicată, cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public sunt de competența instanțelor de contencios administrativ. Prin urmare, sunt aplicabile regulile prevăzute de Legea contenciosului administrativ în materie de competență materială și teritorială, dar nu și cele stipulate în art. 7 din Legea nr. 554/2004 referitoare la procedura prealabilă obligatorie, astfel încât în speță nu există obligația reclamantului de parcurgere a procedurii prealabile prevăzute de art. 7 din Legea nr. 554/2004.
Pe fondul cauzei, Curtea constată că potrivit art. 31 al. 1 lit. c și din Legea nr. 188/1999, "pentru activitatea desfășurată funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din: salariul de bază, sporul de vechime în muncă, suplimentul postului, suplimentul corespunzător treptei de salarizare".
Așa cum de altfel pârâții recurenți admit, reclamanta intimată nu a primit aceste sporuri salariale.
De principiu, o normă legală, o dată reglementată, trebuie să producă efecte, fiind împotriva rațiunii de a exista, a unei legi, să aibă doar caracter formal.
Potrivit art. 1 din Protocolul nr. 1 Adițional la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale "Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea drepturilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietate decât pentru cauza de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului".
Dreptul reclamantei intimate la sporurile salariale reprezentând suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare este un drept de creanță și prin urmare, un bun în sensul art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, iar atâta timp cât nu s-a dovedit existența unei cauze de utilitate publică pentru nerespectarea dispozițiilor legale în vigoare, în mod corect pârâții au fost obligați la plata sumelor solicitate prin acțiune.
În ceea ce privește suspendarea aplicării dispozițiilor art. 31 al. 1 lit. c și d din Legea nr. 188/1999 prin art. 44 din nr.OUG 92/2004, corect a reținut instanța de fond că, măsura suspendării s-a dispus cu încălcarea dispozițiilor constituționale ce reglementează drepturile persoanelor încadrate în muncă.
Suspendarea aplicării acestor dispoziții, care evident a avut un caracter temporar, nu duce la stingerea dreptului.
Art. 53 din Constituția României arată clar, situațiile în care exercițiul unor drepturi sau al unor libertăți poate fi restrâns, iar restrângerea poate fi dispusă numai dacă este necesară într-o societate democrată. Măsura trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu și fără a aduce atingere existenței dreptului sau a libertății.
Prin suspendarea succesivă a aplicării normei de drept, s-a ajuns la situația unei adevărate îngrădiri a dreptului câștigat și, practic, la anularea obligației corelative, fără nici o justificare legală.
sumelor în buget nu eop roblemă de acordare și existență a dreptului, ci doar de executare.
Împrejurarea că nu a fost prevăzut cuantumul exact al sporului prin hotărâri ale Guvernului României de punere în aplicare și executare a legii, nu constituie un temei al respingerii acțiunii. Fiind prevăzut de lege, dreptul pretins nu poate fi înlăturat de instanță. Exercitarea reală a acestui drept impune statului luarea unor măsuri pozitive printre care și măsura stabilirii cuantumului sporului, lipsa acestei măsuri echivalând cu o ingerință în exercițiul dreptului de proprietate și cu neîndeplinirea obligațiilor pozitive ale statului ce îi incumbă pentru salvgardarea dreptului de proprietate, obligații pozitive reținute și în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului - cauza Oneryiediz Turcia din 18 iunie 2002. Sancționarea ingerinței statului poate fi realizată doar prin stabilirea cuantumului sporului, de către instanță. Nu a fost învederat nici un motiv pentru care cuantumul sporului acordat de prima instanță ar avea caracter nerezonabil și niciCurteanu constată motive pentru care cuantumul sporului acordat de prima instanță ar putea fi considerat excesiv.
Pe cale de consecință, în temeiul art. 304 pct. 9 și art. 304 ind.1 Cod procedură civilă, raportat la art. 312 al. 1 Cod procedură. civilă,Curteava respinge ca nefondate recursul pârâtei.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarate de pârâtaDirecția Generală a Finanțelor Publice a Județului, cu sediul în municipiul S,-, județul S,împotriva sentinței nr. 560 din 26 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Suceava-Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal (dosar nr-) în contradictoriu cu reclamanta intimată(fostă ), domiciliată în municipiul I, nr.16, -. B,.8,.31, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 18 iunie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Pentru judecător - -
aflat în concediu medical, semnează
președintele instanței, conform
art. 261 alin. 2 Cod procedură civilă
Red. - -
Jud.fond
Tehnoredact./
2 ex./24.06.2009
Președinte:Ududec ElenaJudecători:Ududec Elena, Nastasi Dorina, Grapini Carmen
