Anulare act administrativ fiscal. Decizia 124/2010. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIENr. 124/CA/2010
Ședința publică de la 26 Ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mariana Claudia Clonța
JUDECĂTOR 2: Marieta Florea
JUDECĂTOR 3: Marius
Grefier
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului A împotriva sentinței nr. 342/CAF/2009 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă mandatarul ales al intimatei, avocat, lipsă fiind recurenta.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care expune dispozițiile instanței de la termenul de judecată din 8 decembrie 2009.
Reprezentantul intimatei depune la dosar înscrisul solicitat de instanță arătând că nu mai are cereri de formulat.
Nemaifiind cereri de formulat instanța acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul intimatei solicită respingerea recursului, menținerea sentinței recurate, pentru motivele expuse prin întâmpinare și susținute oral. Fără cheltuieli de judecată.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului de față
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Alba sub dosar - reclamanta - Internațional SRL a solicitat în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice A, anularea Deciziei nr. 2/26.01.2009, a Raportului de inspecție fiscală nr.3/23.10.2008 și a Deciziei de impunere nr. 668/24 oct. 2008.
În motivare reclamanta a arătat că prin raportul de inspecție fiscală nr. 3/23.10.2008 s-a stabilit în sarcina sa, ca obligație suplimentară de plată suma de 11.899 lei reprezentând impozit pe venit pentru persoane juridice nerezidente și suma de 15.343 lei reprezentând majorări de întârziere aferente perioadei mai 2003 - octombrie 2006.
Reclamanta a mai arătat că, deși este scutită de plata impozitului conform art. 118 alin.2 Cod fiscal pârâta i-a respins contestația prin Decizia nr. 2/26.01.2009 pe motivul că în respectivul act nu se precizează că beneficiarul venitului a avut în termenul de prescripție rezidența fiscală în acel stat, pe toată perioada în care s-au realizat veniturile.
Prin sentința nr. 342/CAF/3 04 2009 Tribunalul Albaa admis acțiunea reclamantei Internațional SRL împotriva pârâtei Direcția Generală a Finanțelor Publice A și a anulat Decizia nr. 2/26.01.2009, Raportul de inspecție fiscală nr. 3/23.10.2008 și Decizia de impunere nr. 668/24 octombrie 2008.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut că reclamanta, odată cu contestația formulată în temeiul OG 92/2003 a depus și certificatul de rezidență fiscală, din conținutul mențiunilor rubricii Icr ezultă că rezidența în Austria este mai veche de doi ani, cuprinzând perioada în care firma austriacă respectivă a realizat venituri din România, urmare relațiilor comerciale avute cu reclamanta, astfel că prin raportul de inspecție fiscală atacat de reclamantă i s-a reținut greșit acesteia ca obligație de plată un impozit pe venit de 15% în loc de 10% conform art. 12 coroborat cu art.5 din OG 83/1998.
Împotriva hotărârii a declarat recurs pârâta Direcția generală a Finanțelor Publice A solicitând a se dispune modificarea hotărârii în sensul respingerii acțiunii și menținerii actelor fiscale atacate ca legale.
În motivarea recursului pârâta susține că în mod greșit instanța de fond a interpretat Certificatul de rezidență fiscală, întrucât nu rezultă că beneficiarul venitului a avut în termenul de prescripție, rezidența fiscală în Austria pe toată perioada în care s-au realizat veniturile din România - 2003-2006, conform art. 118 Cod fiscal.
Recursul este scutit de plata taxei de timbru conform art. 17 din Legea 146/1997.
Prin întâmpinare reclamantul intimat solicită respingerea recursului apreciind că instanța de fond a interpretat corect mențiunile din Certificatul de rezidență fiscală și prev.de art. 11 pct.1 din Decretul 254/1978 pentru ratificarea Convenției între România și Austria privind evitarea dublei impuneri.
În recurs reclamanta a depus ca act nou, în completarea Certificatului de Rezidență Fiscală, adresa Administrației Fiscale Viena din 26 octombrie 2009.
Examinând legalitatea hotărârii atacate prin prisma motivelor de recurs dar și a actului nou administrat în această fază procesuală se apreciază că recursul pârâtei este nefondat, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 11 pct.1 din Decretul 254/1978 pentru ratificarea Convenției dintre România și Austria pentru evitarea dublei impuneri asupra veniturilor și averii "Dobânzile provenind dintr-un stat contractant plătite unui rezident al celuilalt stat contractant sunt impozabile în celălalt stat contractant".
Potrivit art. 118 din Codul fiscal (aplicabil perioadei 2004-2006) "dacă un contribuabil este rezident al unei țări cu care România a încheiat o convenție pentru evitarea dublei impuneri cu privire la impozitele pe venit și capital, cota de impozit care se aplică venitului impozabil deținut de către acel contribuabil din România nu poate depăși cota de impozit prevăzută în convenție, care se aplică asupra acelui venit", iar potrivit alineatului 2 " nerezidentul are obligația de a prezenta plătitorului de venit certificatul de rezidență fiscală, în condițiile stabilite prin norme".
În forma actualizată a alineatului 2 al art. 118 din Codul fiscal s-a stabilit că "Dacă certificatul de rezidență fiscală nu se prezintă la momentul realizării venitului, el poate fi prezentat ulterior cu condiția să menționeze în certificat că beneficiarul venitului a avut, în termenul de prescripție, rezidența fiscală în statul contractant cu care este încheiată convenția de evitare a dublei impuneri".
Toate discuțiile în speță sunt legate de interpretarea mențiunii de la rubrica II a) din Certificatul de rezidență raportat la rubrica I lit.c respectiv data primirii rezidenței de către beneficiarul veniturilor - - în Austria.
Rezultă din certificatul de rezidență fiscală că această rubrică se completează numai dacă rezidența a fost primită în Austria în ultimii doi ani și în speță, nu a fost completată, însă aceasta nu demonstrează cu cât înaintea celor doi ani s-a primit rezidența fiscală.
Pentru a clarifica dacă beneficiarul veniturilor a avut rezidență fiscală și în această perioadă în Austria, în completarea certificatului inițial, reclamanta a obținut din partea emitentului acestui act o adresă ( fila 26 din dosar recurs) din care rezultă că "sunt supuși impozitării asociații " care au domiciliul în Austria începând cu 2001. Veniturile din operațiunile comerciale ale firmei din activitatea sa comercială (și din România) au fost stabilite sub numărul lor austriac de înregistrare și se supun proporțional impozitării austriece pe venit, în ce privește cei doi asociați persoane fizice. Acest lucru fiind valabil pentru perioada 2003- 2006."
Din această completare a certificatului de rezidență fiscală rezultă fără dubiu că veniturile obținute din România în temeiul contractului de leasing al reclamantei cu din Austria au fost impozitate în Austria în perioada 2003-2006 în sarcina asociaților persoane fizice conform legii austriece.
În consecință, prevederile art. 118 al.2 Cod fiscal și ale Decretului 254/1978 au fost corect aplicate în speță de prima instanță, hotărârea atacată fiind dată cu corecta interpretare a legii, cât și a actelor administrate în cauză.
Nefiind incidente prevederile art. 304 pct.8 și 9, art. 3041Cod procedură civilă instanța va respinge recursul pârâtei ca nefondat.
Intimata nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul formulat de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului A împotriva sentinței nr. 342/CAF/2009 pronunțată de Tribunalul Alba -Secția comercială și de contencios administrativ în dosar nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 26 Ianuarie 2010.
Președinte, - - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, |
Red. FM
Dact./ex.4/22 02 2010
Jud.fond.
Președinte:Mariana Claudia ClonțaJudecători:Mariana Claudia Clonța, Marieta Florea, Marius
