Anulare act administrativ fiscal. Decizia 127/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA Nr. 127/
Ședința publică de la 17 Februarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Maria Ioniche
JUDECĂTOR 2: Silviu Gabriel Barbu
JUDECĂTOR 3: Marcela
Grefier -
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de reclamanta, împotriva sentinței civile nr.697/CA din 21 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Brașov - secția comercială și de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr-, având ca obiect "anulare act administrativ".
La apelul nominal făcut în ședința publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din data de 10 februarie 2009 când partea prezentă a pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, ce face parte integrantă din prezenta decizie. Instanța în temeiul art.146 Cod procedură civilă, pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise la dosar, potrivit dispozițiilor art. 260 alin.1 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea la data de 17 februarie 2009.
CURTEA,
Asupra recursului de față:
Constată că prin SC nr.697/CA/21.10.2008 a Tribunalului Brașov - secția comercială și de contencios administrativ a dispus următoarele:
S-a respins acțiunea civilă formulată de reclamanta, în contradictoriu cu pârâta Direcția și Protecției Sociale a Județului B, ca neîntemeiată.
Fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Potrivit documentației depuse la dosar, reclamantul face parte dintr-o familie care a fost categorisită ca fiind de chiabur, rezultând din declarațiile autentificate notarial aspecte privind tratamentul abuziv la care a fost supus tatăl reclamantului anterior anului 1960.
Și martorul audiat de instanță confirmă aceste aspecte, arătând că tatăl reclamantului nu avea voie să părăsească comuna anterior prin anii 1960.
Conform art. 1 din Decretul Lege 118/1990 constituie vechime în muncă și se ia în considerare la stabilirea pensiei și a celorlalte drepturi ce se acordă, în funcție de vechimea în muncă, timpul cât o persoană, după data de 6 martie 1945, pe motive politice:
a) a executat o pedeapsă privativă de libertate în baza unei hotărâri judecătorești rămase definitivă sau a fost lipsită de libertate în baza unui mandat de arestare preventivă pentru infracțiuni politice;
b) a fost privată de libertate în locuri de deținere în baza unor măsuri administrative sau pentru cercetări de către organele de represiune;
c) a fost internată în spitale de psihiatrie;
d) a avut stabilit domiciliu obligatoriu;
e) a fost strămutată într-o altă localitate.
Art. 2 prevede că, în cazul celor decedați, urmașii acestora au dreptul la pensie de urmaș în condițiile legii, cu luarea în calcul a vechimilor stabilite potrivit prezentului decret-lege, iar potrivit art.8, ovedirea situațiilor prevăzute la art. 1 se face, de către persoanele interesate, cu acte oficiale eliberate de organele competente, iar în cazul în care nu este posibil, prin orice mijloc de probă prevăzut de lege.
Articolul 66 din Legea 19/2000 stabilește în favoarea opiilor dreptul la pensie de urmaș până la vârsta de 16 ani, iar dacă își continuă studiile într-o formă de învățământ organizată potrivit legii, până la terminarea acestora, fără a depăși vârsta de 26 de ani sau pe toată durata invalidității de orice grad, dacă aceasta s-a ivit în perioada în care se aflau în una dintre situațiile prevăzute mai sus.
Reclamanta nu se află în nici una din situațiile prevăzute de lege, iar de altă parte, antecesorul său a decedat după intrarea în vigoare a DL 118/1990, respectiv la 10.01.2001 și nu s-a făcut dovada că ar fi solicitat beneficiul acestuia în timpul vieții.
Neîndeplinirea condițiilor legale privind acordarea beneficiilor 118/1991 atrage netemeinicia cererii reclamantei, decizia contestată fiind emisă cu respectarea prevederilor legale, astfel că a fost respinsă contestația.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs reclamanta, solicitând modificarea în tot a hotărârii atacate, precum și admiterea acțiunii așa cum a fost formulată, în sensul de a constata calitatea recurentei reclamante de beneficiară a Decretului-Lege nr.118/1990, cu cheltuieli de judecată.
Examinând sentința atacată, actele și lucrările dosarului, prin prisma art.304 ind.1 Cod procedură civilă, precum și prin prisma motivelor de recurs, Curtea constată că recursul formulat este fondat si urmează a fi admis în sensul casării hotărârii atacate și trimiterii cauzei spre rejudecare la instanța de fond, pentru următoarele considerente:
Prin cererea de chemare în judecată, reclamanta a solicitat instanței de recurs să admită acțiunea formulată, anume să anuleze decizia nr.1310/2008 emisă de Direcția de Muncă și Protecție Socială B și să constate calitatea reclamantei de beneficiară a Decr.-Lege nr.118/1990, cu cheltuieli de judecată, motivând în susținerea cererii faptul că tatăl adoptiv (soțul mamei sale ), anume, a fost declarat chiabur din anul 1949 și până în anul 1956, pentru această calificare dată de autoritățile comuniste, familia reclamantei fiind supusă nedreptăților politice de la acea vreme, iar fiind arestat și încarcerat în Penitenciarul Codlea iar apoi mutat forțat cu domiciliul la Z pentru a munci la o carieră de piatră, a muncit fără a fi retribuit, a fost obligat să predea cote mai mari de alimente și cereale. În susținerea cererii adresate pârâtei și, ulterior, instanței de fond, a depus acte de stare civilă, înscrisuri emanate de la autorități și declarații notariale ale unor martori.
Instanța de fond nu a manifestat suficient rol activ așa cum impun dispozițiile art.129 alin.5 Cod procedură civilă, nu a administrat întregul probatoriu propus de reclamantă, pentru a afla întregul adevăr în cauză și pentru a lămuri raportul litigios sub toate aspectele, ținând cont de particularitățile actului normativ pe baza căruia a fost formulată acțiunea - Decr.-Lege nr.118/1990 modificată -, anume acela de act normativ reparatoriu pentru persoanele ce au suferit în urma abuzurilor administrației comuniste, particularități ce presupun un firesc rol activ al instanței de judecată în verificarea realității stării de fapt expuse în cererile reclamanților.
Prin urmare, instanța de fond urmează a audia martorii propuși de reclamantă, de a dispune atașarea la dosar și a verifica toate înscrisurile invocate de reclamantă cu privire la includerea familiei recurentei reclamante în categoria chiaburilor, verificând obligațiile impuse familiei recurentei reclamante de autoritățile comuniste din perioada menționată în acțiunea acesteia.
În consecință, în baza art.304/1 și art.312 alin.5 Cod procedură civilă, instanța de recurs urmează a casa sentința atacată și va trimite cauza spre rejudecare la Tribunalul Brașov.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanta împotriva sentinței civile nr.697/CA/21.10.2008 pronunțată de Tribunalul Brașov - secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, pe care o casează și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 17 Februarie 2009.
Președinte, - - | Judecător, --- - | Judecător, - |
Grefier, - |
Red: /11.03.2009
Dact: MD/13.03.2009 - 3 ex.
Jud.fond:
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA CONTENCIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
Din 17.03.2009
Către
TRIBUNALUL BRAȘOV
- Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal -
Vă înaintăm alăturat copia deciziei nr.127/R din 17.02.2009 pronunțată de Curtea de APEL BRAȘOV în dosarul ce poartă numărul de mai sus, prin care s-a admis recursul formulat de reclamantă împotriva sentinței civile nr.697/CA din 21.10.2008 pronunțată de Tribunalul Brașov - secția comercială și de contencios administrativ, pentru a fi avută în vedere la evidența practicii de casare.
Președinte, Grefier,
-
Președinte:Maria IonicheJudecători:Maria Ioniche, Silviu Gabriel Barbu, Marcela
