Anulare act de control taxe și impozite. Decizia 119/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 119/
Ședința publică de la 17 Februarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Maria Ioniche
JUDECĂTOR 2: Silviu Gabriel Barbu
JUDECĂTOR 3: Marcela
Grefier -
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de reclamanta - R SA împotriva sentinței civile nr. 183/AF din 24 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Brașov - secția comercială și de contencios administrativ în dosarul nr-, având ca obiect anulare act de control taxe și impozite.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la pronunțare se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din data de 10 februarie 2009, când partea prezentă a pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, iar instanța în baza art. 146 Cod procedură civilă pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise, potrivit art.260 alin.1 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea cauzei la data de 17 februarie 2009.
CURTEA,
Asupra recursului de față,
Constată că prin sentința civilă nr. 183/AF/24.11.2008 pronunțată de Tribunalul Brașov - secția comercială și de contencios administrativ s-a admis excepția inadmisibilității acțiunii și în consecință s-a respins ca inadmisibilă acțiunea formulată de reclamanta - R SA în contradictoriu cu pârâta Direcția Fiscală
Pentru a pronunța această soluția prima instanță a reținut următoarele:
Potrivit art. 7 al. 7 din Legea contenciosului administrativ Nr. 554/2004, in cazul actelor administrative unilaterale, plângerea prealabilă poate fi introdusă, pentru motive temeinice, și peste termenul de 30 de zile de la data comunicării actului, dar nu mai târziu de 6 luni de la data emiterii actului - acesta din urmă fiind un termen de prescripție.
Decizia de impunere a cărei anulare se solicită a fost emisă la data de 25.01.2007.
Reclamanta a formulat plângere prealabilă la data de -, la mai bine de un an de la data emiterii deciziei de impunere, cu încălcarea termenelor prevăzute de art. 7 al. 1 și 7 din Legea contenciosului administrativ Nr. 554/2004.
Practica judiciară a stabilit (a se vedea și Decizia nr. 416/1995 a ) că sancțiunea neîndeplinirii procedurii prealabile in termenele prevăzute de art. 7 al. 1 și 7 din Legea contenciosului administrativ Nr. 554/2004 este acea a respingerii acțiunii ca inadmisibilă, deoarece procedura prealabilă este, față de dispozițiile art. 109 al. 2 Cod Procedură Civilă, o condiție specială de exercițiu a dreptului la acțiune.
Sancțiunea prescripției intervine doar in ipoteza prevăzută de art. 11 al. 1 din Legea contenciosului administrativ Nr. 554/2004 care presupune că procedura prealabilă a fost exercitată in termenul legal, însă acțiunea in instanță a fost făcută după expirarea termenului de 6 luni de la data comunicării răspunsului la plângerea prealabilă sau de la data expirării termenului de soluționare a plângerii prealabile, respectiv data expirării termenului legal de soluționare a cererii.
În prezenta cauză, după cum rezultă din înscrisurile aflate la dosar, reclamanta nu a efectuat procedura prealabilă prevăzută de art. 7 din Legea contenciosului administrativ Nr. 554/2004 in cel mult 6 luni de la data emiterii deciziei de impunere.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta - R SA criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie în baza art. 3041Cod procedură civilă.
În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că actul administrativ individual se comunică celui căruia îi este destinat, plângerea terțului nu poate fi tardivă dacă este formulată peste 30 zile. Curtea Constituțională a arătat prin Decizia 797/27.09.2007 că acestei terțe persoane vătămate într-un drept al său printr-un act necomunicat nu se aplică termenul de 30 zile fiindcă i s-ar încălca liberul acces la justiție. A respectat procedura prevăzută de art. 11 alin. 1 din Legea 554/2004. I s-a refuzat de mai multe ori comunicarea actului administrativ atacat, din acest motiv a formulat plângerea doar după ce actul i-a fost adus la cunoștință. Actul era destinat - SA și nu știa conținutul lui.
Intimata Direcția Fiscală Bad epus la dosar întâmpinare solicitând respingerea recursului. - R SA a solicitat anularea unei decizii de impunere privind contribuabilul - R SA acțiune în soluționarea căreia s-a pronunțat hotărârea civilă nr. 183/AF/24.11.2008. Textul invocat și analizat prin Decizia Curții Constituționale nu-și găsește aplicabilitatea în speță deoarece decizia de impunere a fost adresată altui subiect de drept. Afirmația că recurenta ar fi luat cunoștință despre existența înscrisului doar în 30.01.2008 este contrazisă de conținutul adresei - R SA. Legiuitorul poate stabili termene procedurale în considerarea unor situații deosebite, ceea ce nu îngrădește accesul liber la justiție.
Analizând actele și lucrările dosarelor, sentința atacată raportat la motivele de recurs invocate, Curtea constată că recursul este nefondat.
Prin cererea de chemare în judecată s-a solicitat anularea unui act administrativ fiscal, o decizie de impunere emisă în 25.01.2007.
Conform art. 205 din OG 92/2003 "împotriva titlului de creanță, precum și împotriva altor acte administrativ fiscale se poate face contestație potrivit legii". Contestația este o cale administrativă de atac echivalenta procedurii prealabile prevăzute de art. 7 din Legea nr. 554/2004.
Potrivit art. 207 din OG 92/2003 contestația se depune în termen de 30 zile de la data comunicării actului administrativ fiscal sub sancțiunea decăderii.
O dispoziție asemănătoare, dar mai puțin se regăsește în art. 7 alin. 7 și art. 11 din Legea contenciosului administrativ.
Recurenta invocă prevederile Deciziei 797/2007 ale Curții Constituționale care a statuat în sensul că "dispozițiile art. 7 alin. 7 din Legea 554/2004 sunt neconstituționale în măsura în care termenul de 6 luni de la data emiterii actului se aplică plângerii prealabile formulate de persoana vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim printr-un act administrativ cu caracter individual, adresat altui subiect de drept".
Reclamanta susține că este terț față, de actul administrativ fiscal atacat, acesta fiind adresat - R SA și că nu a avut cunoștință, de decizia de impunere până la data de 30.01.2008.
Această afirmație este contrazisă de înscrisurile depuse la dosar. În data de 6.08.2007 și, apoi 9.10.2007 - R SA reprezentată legal prin președinte consiliu administrație - R SA solicită comunicarea deciziilor de impunere pentru impozitul datorat pe clădiri și terenuri în perioada iulie 2004 - iunie 2007 (fila 32 din dosarul Tribunalului Brașov ). În 17.08.2007 și 9.10.2007 Direcția Fiscală B comunică - R SA debitele datorate. Adresa este ridicată de reprezentantul societății (fila 122 și 34 dosar Tribunal.)
În mod formal - R SA comunică - R SA deciziile de impunere emise de Direcția Fiscală B în 30.01.2008 conform ștampilei aplicate de cea din urmă (fila 40 dosar Tribunal).
Deci reprezentantul legal al - R SA, - R SA comunică "terțului" - R SA înscrisurile respective doar la 30.01.2008, deși le primise anterior. În aceeași dată - R SA formulează plângere prealabilă (fila 6 dosar Tribunalul Brașov ).
Din starea de fapt descrisă rezultă că reclamanta a depășit termenele prevăzute sub sancțiunea decăderii atât în OG 92/2003 cât și în Legea 554/2004.
Practic reclamanta își invocă propria culpă. În calitate de reprezentant legal al - R SA, contribuabilul căruia i-a fost emisă decizia de impunere, nu a formulat contestația în termenul prevăzut de lege. Într-adevăr - R SA și - R SA sunt două persoane juridice distincte, dar nu poate fi trecută cu vederea relația existentă între cele două societăți comerciale, - R SA este "reprezentantul legal" al - R SA și acționar majoritar.
Adresele emise de - R SA către Direcția Fiscală B sunt semnate de director general. Plângerea prealabilă depusă este formulată de - R SA prin reprezentant legal - director general. La fel și cererea de chemare în judecată.
Recurentei nu i se încalcă accesul liber la justiție prin cerința respectării anumitor termene prevăzute în mod imperativ de lege. Chiar și Curtea Europeană a Drepturilor Omului verifică din oficiu respectarea termenului prevăzut de art. 35 alin. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului cu privire la sesizarea sa și în situația depășirii lui respinge cererea ca tardiv formulată. Se respectă astfel principiul securității raporturilor juridice.
Decizia Curții Constituționale invocată în speță trebuie interpretată și aplicată raportat la situația concretă dedusă judecății. Trebuie să se facă distincția între calitatea de "terț" față de actul administrativ atacat avută în vedere de Curtea Constituțională și situația de față cu relațiile de reprezentare, subordonare etc. între cele două societăți comerciale.
De observat și o altă inconsecvență, deși a criticat sentința privitoare la o decizie de impunere emisă pentru - R SA menționează că actul care îl prejudiciază de care a luat cunoștință în 30.01.2008 era destinat lui - SA.
Pentru toate considerentele arătate, apreciind că nici unul dintre motivele de recurs nu este întemeiat, Curtea în baza art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă raportat la art. 304 pct. 9 și 3041Cod procedură civilă urmează să respingă recursul declarat și să mențină sentința civilă atacată cu completarea motivării din prezenta decizie.
Văzând și prevederile art. 274 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanta - R SA împotriva sentinței civile nr. 183/AF/24.11.2008 pronunțată de Tribunalul Brașov - secția comercială și de contencios administrativ.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi 17 Februarie 2009.
Președinte, - - | Judecător, --- - | Judecător, - |
Grefier, - |
Red: MC/18.02.2009
Dact: MD/20.02.2009 - 2 ex.
Jud.fond:
Președinte:Maria IonicheJudecători:Maria Ioniche, Silviu Gabriel Barbu, Marcela
