Anulare act de control taxe și impozite. Decizia 120/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA Nr. 120/
Ședința publică de la 17 Februarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Maria Ioniche
JUDECĂTOR 2: Silviu Gabriel Barbu
JUDECĂTOR 3: Marcela
Grefier -
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de reclamanta - -- - DE SRL, împotriva sentinței civile nr.168/AF din 10 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Brașov - secția comercială și de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr-, având ca obiect " anulare act de control taxe și impozite".
La apelul nominal făcut în ședința publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din data de 10 februarie 2009 când părțile au lipsit, iar încheierea de ședință din acea zi, face parte integrantă din prezenta decizie. Instanța în temeiul art.146 Cod procedură civilă, pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise la dosar, potrivit dispozițiilor art. 260 alin.1 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea la data de 17 februarie 2009.
CURTEA,
Asupra recursului de față:
Constată că prin - nr.168/AF/10.11.2008 a Tribunalului Brașov - secția comercială și de contencios administrativ a dispus următoarele:
A respins, ca rămasă fără obiect, cererea formulată de reclamanta - --- SRL, in contradictoriu cu pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice B, privind rambursarea sumei de 89.025,28 lei.
A respins excepția inadmisibilității cererii privind obligarea pârâtei la plata dobânzii legale, invocată de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice
A respins cererea reclamantei privind obligarea pârâtei la plata dobânzii legale in cuantum de 0,1% pentru fiecare zi de întârziere pentru suma de 89.025 lei.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Cererea formulată de reclamantă privind rambursarea sumei de 89.025 lei a rămas, într-adevăr, fără obiect având in vedere că, in urma Deciziei nr. 34/20.05.2008, a fost efectuată o nouă inspecție fiscală in urma căreia a fost întocmit nr. 3547/22.08.2008 prin care s-a stabilit - cap. VI - că reclamanta are drept de rambursare pentru suma de 89.025 lei. In aceste condiții, având in vedere că dreptul reclamantei la rambursarea sumei solicitate de aceasta cu titlu de TVA se stabilise anterior formulării prezentei acțiuni, prima instanță a respins acest petit ca fiind rămas fără obiect.
In privința excepției inadmisibilității invocate cu privire la cel de-al doilea petit al acțiunii, instanța a reținut că excepția este neîntemeiată. A interpreta in sens contrar înseamnă a aduce atingere dreptului reclamantei de a avea acces la o instanță, drept garantat atât prin Constituția României cât și prin Convenția Europeană a Drepturilor Omului. De altfel, din cuprinsul întâmpinării, nu rezultă care sunt motivele care ar determina inadmisibilitatea cererii de acordare a dobânzii aferente sumei cu titlu de TVA la rambursarea căreia reclamanta avea dreptul. Dispozițiile Ordinului nr. 1503/05.10.2007 al MEF la care face referire pârâta nu prevăd o interdicție de acordare a dobânzii, ci doar nstrucțiunile de aplicare a scutirii de taxă pe valoarea adăugată pentru operațiunile prevăzute la art. 143 alin. (1) lit. a) - i), art. 143 alin. (2) și art. 144^1 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal.
Pe fond, această cerere este însă neîntemeiată. Rezultă că, într-o primă fază, cererea reclamantei de rambursare a sumei de 89.025,28 lei a fost respinsă de pârâtă, prin Decizia de impunere nr. 691/19.12.2007, întrucât reclamanta nu a depus înscrisurile necesare in temeiul cărora s-ar fi putut stabili că aceasta a efectuat o serie de livrări intracomunitare (in lunile iunie și august) care sunt scutite cu drept de deducere conform dispozițiilor din. 571/2003 privind Codul Fiscal. In aceste condiții, pârâta nu are nicio culpă in neaprobarea inițială a rambursării, dispozițiile art. 124 din OG92/2003 privind Codul d e Procedură Fiscală nefiind incidente. De altfel, după cum a arătat și reclamanta prin reprezentant cu ocazia dezbaterilor, suma care i se cuvenea cu titlu de TVA (89.025,28 lei) a fost compensată cu sume pe care reclamanta le datora pârâtei.
Raportat considerentelor de fapt și de drept expuse anterior, prima instanță a respins acțiunea reclamantei.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta solicitând modificarea sentinței atacate în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulată. În motivarea recursului declarat, reclamanta arată că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra capătului de cerere privind plata dobânzii legale în cuantum de 0,1%, cu referire la emiterea de către pârâtă a unui răspuns inițial negativ față de solicitarea reclamantei și apreciat ca ilegal de către reclamantă.
În întâmpinarea formulată în cauză, pârâta DGFP Bas olicitat respingerea recursului și menținerea sentinței atacate ca fiind temeinică și legală.
Examinând actele și lucrările dosarului, precum și sentința atacată prin prisma art.304 ind.1 Cod procedură civilă, precum și prin prisma motivelor de recurs, Curtea constată că recursul declarat este fondat si urmează a fi admis în sensul casării hotărârii atacate și trimiterii cauzei spre rejudecare la instanța de fond, întrucât soluționarea fondului cauzei cu privire la capătul de cerere referitor la plata dobânzii legale în cuantum de 0,1% este nemotivat.
Prin cererea de chemare în judecată, reclamanta - --- DE SRL a solicitat instanței de judecată rambursarea sumei de 89.025,28 lei reprezentând TVA colectat de la reclamantă, iar prin completarea acțiunii, reclamanta a cerut obligarea pârâtei la plata reprezentând dobânda legală la data plății efective, în cuantum de 0,1%.
Instanța de fond a motivat soluțiile pentru excepțiile ridicate, iar în privința fondului cauzei a făcut referire explicită numai la petitul principal ce viza rambursarea sumei de 89.025,28 lei, omițând sa motiveze explicit și soluția pentru respingerea celui de-al doilea petit din acțiunea reclamantei privind în întregul ansamblu procesual al judecății în fond, anume solicitarea de a obliga pârâta DGFP B la plata dobânzii legale în cuantum de 0,1% pentru fiecare zi de întârziere pentru suma de 89.025,28 lei.
Ca atare, instanța de recurs urmează a casa hotărârea și să o trimită primei instanțe spre rejudecare, iar instanța de fond urmează să reia judecata în primă instanță, cu respectarea regulilor de procedură prevăzute de lege pentru această fază procesuală și având în vedere cele de mai sus.
În consecință, în baza art.304 ind.1 și art.312 alin.5 Cod procedură civilă, instanța de recurs urmează a casa sentința atacată și va trimite cauza spre rejudecare la Tribunalul Brașov.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanta - --- DE SRL împotriva sentinței civile nr.168/AF din 10 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Brașov - secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, pe care o casează și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi 17 Februarie 2009.
Președinte, - - | Judecător, --- - | Judecător, - |
Grefier, - |
Red.: /11.03.2009
Dact.: MD/13.03.2009 - 3 ex.
Jud.fond:
13 Martie 2009
Dosar nr-
Din 17.03.2009
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA CONTENCIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Către
TRIBUNALUL BRAȘOV
- Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal -
Vă înaintăm alăturat copia deciziei nr.120/R din 17.02.2009 pronunțată de Curtea de APEL BRAȘOV în dosarul ce poartă numărul de mai sus, prin care s-a admis recursul formulat de reclamantă împotriva sentinței civile nr.168/AF din 10.11.2008 pronunța-tă de Tribunalul Brașov - secția comercială și de contencios administrativ, pentru a fi avută în vedere la evidența practicii de casare.
Președinte, Grefier,
-
Președinte:Maria IonicheJudecători:Maria Ioniche, Silviu Gabriel Barbu, Marcela
