Anulare act administrativ fiscal. Decizia 154/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA NR. 154/
Ședința publică din 30 martie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Obreja Manolache Iustinian
JUDECĂTOR 2: Tăbâltoc Dan Mircea
Judecător -G -
Grefier -
S-a luat în examinare recursul introdus de Administrația Finanțelor Publice a Municipiului I împotriva sentinței civile nr. 928/ din 21.10.2008 a Tribunalului Iași, pronunțată în dosarul nr-, având ca obiect anulare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă consilier juridic pentru recurenta Administrația Finanțelor Publice a Municipiului I, lipsă fiind intimatul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care, reprezentanta recurentei depune la dosar precizări scrise, cu duplicat.
Nemaifiind alte cereri, instanța constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul la dezbateri.
Reprezentanta recurentei solicită admiterea recursului, pentru motivele expuse în scris, pe care le dezvoltă oral.
Declarând închise dezbaterile, instanța a rămas în pronunțare.
Curtea de Apel,
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 928/CA/21.10.2008 Tribunalul Iașia admis acțiunea introdusă de reclamantul în contradictoriu cu pârâta Administrația Finanțelor Publice I, dispunând anularea actului nr. 36116/06.03.2008 și obligând-o pe pârâtă să plătească reclamantului suma de 3261,03 lei reprezentând taxă de primă înmatriculare pentru autoturisme, dobânda legală aferentă debitului și 39,3 lei cheltuieli de judecată.
Prin aceeași sentință, instanța a respins acțiunea formulată împotriva Direcției Generale a Finanțelor Publice a județului I și a Statului Român, ca fiind introdusă împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut faptul că taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, introdusă prin Legea nr. 343/2006, ce a fost achitată de reclamant la data de 26.10.2007 pentru care s-a eliberat foaia de vărsământ nr. /26.10.2007, încalcă prevederile art. 90 paragraf 1 din Tratatul Comunității Europene și că prevederile introduse prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 50/2008 contravin principiului restituirii integrale a taxelor impuse cu încălcarea dreptului comunitar.
Împotriva acestei sentințe a introdus recurs Administrația Finanțelor Publice a Municipiului I, care a criticat hotărârea primei instanțe pe motiv că nu s-a ținut cont de faptul că, până la data intrării în vigoare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 50/2008, nu a existat temei legal pentru restituirea taxei încasată în baza art. 2141-2142din Codul fiscal și că, în conformitate cu prevederile celui dintâi act normativ invocat, reclamantul era îndreptățit a primi doar diferența dintre taxa specială achitată și taxa de poluare pentru autovehicule, ca urmare a compensării legale intervenite, considerând inaplicabile prevederile Ordonanței Guvernului nr. 9/2000.
Intimatul nu a depus întâmpinare.
Examinând actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor legale aplicabile, Curtea constată că actul a cărui anulare s-a dispus nu are valoarea unui act administrativ-fiscal în înțelesul dat acestei noțiuni de art. 41 din Codul d e procedură fiscală și nici a unui act administrativ în sensul art. 2 alin. 1 lit. c din Legea nr. 554/2004, și, ca atare, nu poate face obiectul controlului de legalitate.
Prin adresa nr. 36116/06.03.2008, emisă de Administrația Finanțelor Publice a mun. I, comunicată reclamantului, organul fiscal îi aduce la cunoștință acestuia că nu există cadru legal pentru restituirea taxei de primă înmatriculare.
Înscrisul susmenționat nu cuprinde manifestări exprese de voință în sensul de a da naștere, a modifica sau a stinge drepturi și obligații fiscale care să producă efecte juridice pentru reclamantă, ci o opinie a emitentului privind lipsa cadrului legal pentru restituirea taxei de înmatriculare. o exteriorizare a voinței organului fiscal de a produce în mod direct efecte juridice, fiind vorba doar de o simplă operațiune materială de comunicare, nu se poate reține că s-a adus o atingere unui drept sau unui interes legitim al reclamantei.
Pentru aceste motive recursul va fi admis, în sensul modificării în parte a sentinței recurate și a respingerii cererii de anulare.
În ceea ce privește fondul raportului juridic litigios, Curtea constată ca fiind necontestat faptul că, în temeiul art. 2141-2142din Codul fiscal, reclamantul a achitat taxa specială pentru autovehiculul achiziționat dintr-un stat membru al Comunității Europene, că această operațiune nu este acoperită de un act administrativ-fiscal, în înțelesul dat acestui termen de art. 41 din Codul d e procedură fiscală, documentul prevăzut de ordinul ministrului economiei și finanțelor fiind emis în regim de asistență și nu în regim de putere publică, și că reclamantul nu a urmat procedura prevăzută de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 50/2008, după data intrării în vigoare a acestui act normativ.
Lipsa actului administrativ-fiscal, prin care obligația fiscală să fi fost stabilită, în mod individual și determinat, de către organul fiscal care a asigurat încasarea taxei speciale, îndreptățește pe reclamant să solicite, în temeiul art. 117 lit. a și d din Codul d e procedură fiscală, restituirea sumei achitate, fără să fie nevoit să mai parcurgă o altă procedură administrativă, având în vedere că însuși legiuitorul român, confruntat cu procedura de constatare a încălcării tratatului comunitar, a decis abrogarea prevederilor art. 2141-2142din Codul fiscal, prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 50/2008, și restituirea sumelor încasate.
Fiind dovedită încălcarea prevederilor art. 90 din Tratatul Comunității Europene, era dreptul suveran al instanței naționale de a elimina aplicarea normei naționale prin care s-a instituit o impunere contrară dreptului comunitar și de a obliga autoritățile statului să ramburseze taxele percepute, dreptul de a obține rambursarea integrală a sumelor percepute cu încălcarea dreptului comunitar reprezentând, astfel cum a statuat în mod constant Curtea Europeană de Justiție, consecința și completarea adusă drepturilor conferite justițiabililor prin intermediul dispozițiilor comunitare, considerente pentru care hotărârea atacată va fi menținută în această parte, problema dobânzilor urmând a fi rezolvată conform prevederilor. art. 124 din Codul d e procedură fiscală.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
Decide:
Admite recursul formulat de pârâta Administrația Finanțelor Publice a mun. I împotriva sentinței nr. 928/CA/21.10.2008 a Tribunalului Iași, sentință pe care o modifică în parte.
Respinge capătul de cerere privind anularea adresei nr. 36116/06.03.2008, emisă de Administrația Finanțelor Publice a mun.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței recurate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 30 martie 2009.
Președinte judecător judecător
--- - - - - G -
Grefier
și tehnoredactat:, 2 ex.
Primă instanță: Tribunalul Iași
Judecător:
Președinte:Obreja Manolache IustinianJudecători:Obreja Manolache Iustinian, Tăbâltoc Dan Mircea
