Anulare act administrativ fiscal. Decizia 1612/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
Secția Comercială și de contencios Administrativ și Fiscal
DOSAR NR-
DECIZIA Nr. 1612
Ședința publică din data de 16 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Maria Pohoață
JUDECĂTOR 2: Alexandrina Urlețeanu
JUDECĂTOR 3: Valentin Niță
Grefier - - -
Pe rol fiind pronunțarea recursului declarat de pârâții PRIMĂRIA MUNICIPIULUI șiPRIMARUL MUNICIPIULUI P,prin reprezentanții legali, cu sediul în P,-, județul P, împotriva sentinței nr. 325 din 26 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu reclamantul, domiciliat în P,-,. 321,. 6, județul
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 12 noiembrie 2009, fiind consemnate în încheierea de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta, când instanța pentru a delibera și pentru a studia actele și lucrările dosarului a amânat pronunțarea la data de astăzi 16 noiembrie 2009, când a dat următoarea decizie.
CURTEA
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr- si ulterior precizată, reclamantul a solicitat, în contradictoriu cu Primăria mun. P, reprezentata prin primar, si Primarul mun. P, anularea dispoziției nr.20580/15.12.2008.
In motivarea cererii, reclamantul a învederat ca a îndeplinit funcția de director executiv al Serviciului Public Finanțe Locale si Administrare Patrimoniu, înființat conf. HCL P nr.208/2003, iar in anul 1995 Consiliul Local P- Primăria mun. Paî ncheiat cu SC Com SRL contractul de asociere nr.36576, prin care aceasta societate s-a obligat sa plătească lunar suma de 300 echivalent in lei, pentru folosința unui terne de 310 mp.
S-a mai arătat ca societatea si-a îndeplinit obligațiile pana in anul 2004, ulterior aceasta intrând in incapacitate de plata, faliment si radierea din evidentele ORC P, precum si ca a luat toate masurile posibile de recuperare a sumelor datorate, transmițând notificări, începând executarea silita si înscriindu-se la masa credală în cadrul procedurii insolventei, astfel ca reclamantul și-a îndeplinit toate obligațiile de serviciu si nu a produs nici un prejudiciu bugetului local. De altfel, la societatea precizata s-a efectuat un control de către Curtea de Conturi, care nu a găsit responsabila vreo persoana din cadrul, dispunând doar preluarea terenului.
Reclamantul a învederat ca nu era atribuția sa de a solicita in instanța de judecata rezilierea contractului de asociere, mai ales ca acesta era încheiat de către Consiliul Local P si nu de, precum și că sarcina de a urmări executarea contractelor revenea Serviciului Valorificare Patrimoniu, care nu era în subordinea sa.
S-a mai arătat ca începând cu 1.11.2005, prin HCL P nr.178/2005, s-a înființat Direcția Patrimoniu, subordonata direct Primăriei P și care avea atribuția urmăririi contractelor, precum si ca, începând cu data de 27.10.2005, reclamantul nu mai putea produce vreo paguba, astfel ca termenul de prescripție a dreptului de emitere a dispoziției de imputare s-a împlinit la data de 27.10.2008.
Prin întâmpinare, Primăria mun. P, prin primar, a invocat excepția lipsei capacitații sale de folosința, iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii, ca neîntemeiată.
La termenul de judecata din data de 5.05.2009, tribunalul a pus în discuția părților excepția lipsei capacitații de folosința a Primăriei Mun. P, invocată de către aceasta pârâtă, excepție pe care ulterior a respins-o, ca neîntemeiată, motivat de faptul ca actele contestate poartă antetul acestei instituții, astfel ca, potrivit practicii constante a instanțelor judecătorești, inclusiv a ICCJ-, Primăria P are capacitate procesuala de drept administrativ, putând sta in judecata in calitate de parata.
La termenul de judecata din data de 26.05.2009, instanța a pus in discuția părților excepția prescripției dreptului pârâtului de a emite dispoziția de imputare, excepție invocata de reclamant si fața de care a rămas apoi în pronunțare.
Prin sentința nr. 325 din 26.05.2009 Tribunalul Prahovaa admis excepția prescripției dreptului pârâtului de a emite dispoziția de imputare, excepție invocata de reclamantul în contradictoriu cu pârâții PRIMARIA MUNICIPIULUI P si PRIMARUL MUN. Pac onstatat prescris acest drept și a anulat dispoziția emisa de primarul Mun. P nr. 20580/12.12.2008.
Examinând excepția invocata, tribunalul a reținut că prin dispoziția contestata s-a imputat reclamantului suma de 14.049,85 lei, reprezentând prejudiciu adus bugetului local al mun.
In cuprinsul dispoziției, s-a arătat ca paguba respectiva s-a produs in perioada 6.02.2004-11.05.2006 ca urmare a modului defectuos de urmărire a creanțelor rezultate din contractul de asociere nr.36576/1995 încheiat cu SC Com SRL, ca urmare a neplății obligațiilor financiare de către aceasta societate.
A mai reținut ca reclamantul se face vinovat de neluarea masurilor de reziliere a acestui contract si de urmărire si încasare a debitelor restante pana la data intrării in faliment a acestei societăți, prejudiciul produs de către reclamant fiind stabilit la suma de 14.049,85 lei.
Tribunalul a mai reținut că reclamantul are calitatea de funcționar public, astfel ca erau aplicabile disp. art.85 al.1 si 3 din Legea nr.188/1999, conform cărora " repararea pagubelor aduse autorității sau instituției publice se dispune prin emiterea de către conducătorul autorității sau instituției publice a unui ordin sau a unei dispoziții de imputare, în termen de 30 de zile de la constatarea pagubei.
Dreptul conducătorului autorității sau instituției publice de a emite ordinul sau dispoziția de imputare se prescrie în termen de 3 ani de la data producerii pagubei".
Tribunalul a constatat că, prin hotărârea Consiliului Local P nr.178/27.10.2005, s-a aprobat preluarea activității de administrare a patrimoniului public si privat al mun. P in cadrul aparatului propriu al Consiliului Local, precum si a personalului Direcției de Patrimoniu de la Serviciul Public Finanțe Locale si Administrarea, Consiliul Local P substituindu-se in toate drepturile si obligațiile ce deriva din activitatea preluata.
Ca urmare, de la data precizata activitatea de administrare a patrimoniului a fost preluata de la serviciul condus de către reclamant - serviciu care si-a schimbat denumirea, prin aceeași hotărâre de consiliu local, in Serviciul Public Finanțe Locale P si al cărui regulament de organizare si funcționare s-a modificat in mod corespunzător- de către Direcția de Patrimoniu - instituție subordonata direct Primăriei mun. P - astfel ca de la acel moment reclamantul nu mai avea atribuții în legătura cu urmărirea creanțelor decurgând din contracte.
Or, raportat la acel moment și la data emiterii dispoziției contestata (12.12.2008), tribunalul a constatat ca s-a împlinit termenul de prescripție prevăzut de art.85 al.3 din Legea nr.188/1999, termen care s-a împlinit, cel târziu, la data de 27.10.2008.
Împotriva sentinței pronunțată de Tribunalul Prahovaa formulat recurs pârâții Primăria municipiului P si Primarul mun. P, criticând sentința pentru nelegalitate si netemeinicie și susținând că instanța de fond a interpretat greșit dispozițiile legale incidente in cauza.
S-a arătat ca potrivit art. 85 alin. 3 din Legea 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicata si reactualizata, dreptul conducătorului autorității sau instituției publice de a emite ordinul sau dispoziția de imputare se prescrie în termen de 3 ani de la data producerii pagubei.
Din cuprinsul Notei de constatare care a stat la baza emiterii Dispoziției contestate reiese ca paguba a fost produsa in perioada 6.02.2004- 11.05.2006, iar dispoziția a fost emisă la data de 12. 12. 2008, astfel ca excepția invocată este neîntemeiata și solicită a fi respinsă ca atare.
Se mai susține ca paguba nu a fost produsa la un moment anume, bine determinat, ci a constat din lipsa masurilor pentru rezilierea contractului și încasarea debitelor restante, precum si in lipsa masurilor de intrare în folosința municipiului a terenului situat pe-
De asemenea recurenta critica hotărârea deoarece a reținut ca de la data la care activitatea de administrare a patrimoniului a fost preluata de Direcția de Patrimoniu din cadrul Primăriei municipiului P reclamantul nu mai avea atribuții în legătura cu urmărirea creanțelor decurgând din contracte.
Ori, chiar si după reorganizarea Serviciului Public de Finanțe Locale P prin HCL nr. 178/27.10.2005 intrata in vigoare la 1. 11. 2005 reclamantul, in calitate de conducător al acestei instituții, era in continuare responsabil de realizarea veniturilor bugetului local al municipiului P ( inclusiv a celor din contractele de asociere).
Recurenții solicita ca instanța să ia act de faptul ca obligațiile reclamantului privind urmărirea creanțelor rezultând din contractul de asociere nr. 36576/19.10.1995 au subzistat in toata perioada care face obiectul deciziei de imputare, îmbrăcând un caracter continuat, motiv pentru care solicita admiterea recursului, casarea sentinței si trimiterea cauzei spre rejudecare pentru a se pronunța pe fond.
Intimatul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Examinând sentința recurată prin prisma criticilor formulate si a dispozițiilor legale incidente in cauza, Curtea reține următoarele:
Critica formulata de recurenți este fondata.
Potrivit art. 12 din Decretul 167/1958 in cazul când un debitor este obligat la prestații succesive, dreptul la acțiune cu privire la fiecare din aceste prestații se stinge printr-o prescripție deosebita.
Paguba imputata a fost produsa in perioada 6.02.2004 - 11.05.2006 si consta din chirii lunare neîncasate, provenite dintr-un contract de asociere, fiind vorba despre prestații succesive.
Concluzia logica ce rezulta este ca in cauza fiind vorba despre prestații succesive prescripția de trei ani, prevăzuta de art. 3 din același decret operează pentru fiecare prestație in parte si nicidecum pentru suma totala.
Aceste lucruri au fost reținute si de instanța de fond, urmare verificării actelor dosarului si a dispozițiilor legale incidente în cauză, însa concluzia la care a ajuns este contrara celor reținute anterior.
Ca atare, excepția invocata de intimatul reclamant trebuia sa fie analizata in raport de fiecare prestație, respectiv de fiecare suma datorata lunar de către debitoare.
Instanța de fond a reținut ca s-a aprobat preluarea activității de administrare a patrimoniului public si privat al municipiului in cadrul aparatului propriu al Consiliului local precum si a personalului Direcției de Patrimoniu de la Serviciul Public Finanțe Locale si Administrarea, Consiliul local substituindu-se in toate drepturile si obligațiile ce deriva din activitatea preluata, iar de la preluare reclamantul nu mai avea atribuții in legătura cu urmărirea creanțelor.
Ori, recurenții au susținut ca si după preluarea activității intimatul - reclamant avea atribuții de urmărire a încasării creanțelor decurgând din contracte.
La dosarul cauzei sunt mai multe adrese semnate de către intimatul reclamant din care rezulta ca cele susținute de recurenți sunt fondate, in sensul ca si după reorganizarea activității din anul 2005 intimatul reclamant a semnat mai multe adrese din care rezulta ca a întocmit acte de urmărire a încasării creanțelor.
Pe de alta parte, instanța de fond a reținut ca intimatul reclamant nu se face vinovat pentru masurile neluate întrucât de la data de 1. 11. 2005 s-a reorganizat activitatea si nu mai avea ca atribuție urmărirea încasării creanțelor.
Întrucât din actele dosarului reiese ca intimatul a semnat mai multe adrese ulterioare acestei date prin care a efectuat acte de urmărire a încasării creanțelor, urmează ca instanța de fond sa adâncească probatoriile si sa stabilească daca după data de 1.11.2005 intimatul mai avea atribuții de urmărire și încasare a debitelor.
Pentru aceste considerente, in temeiul art. 312 Cod pr.civ se va admite recursul, se va casa sentința și se va trimite cauza spre rejudecare.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâții PRIMĂRIA MUNICIPIULUI șiPRIMARUL MUNICIPIULUI, cu sediul în P,-,județul P, împotriva sentinței nr. 325 din 26 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu reclamantul, domiciliat în P,-,. 321,. 6, județul
Casează sentința nr. 325 din 26 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova și trimite cauza spre rejudecare pe fond aceleiași instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 16 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
- - - - - -
Întrucât s-a pensionat
se semnează de către
Președintele instanței
GREFIER,
- -
Red.
Dact. I/ 5 e/08.12. 2009
Dosar fond - al Tribunalului Prahova
Judec. fond
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
Președinte:Maria PohoațăJudecători:Maria Pohoață, Alexandrina Urlețeanu, Valentin Niță
