Anulare act administrativ fiscal. Decizia 1949/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - contestație în anulare -
ROMANIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA COMERCIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia nr.1949
Ședința publică din6 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Grosu Cristinel
JUDECĂTOR 2: Rață Gabriela
JUDECĂTOR 3: Surdu Oana
Grefier - -
Pe rolul instanței se află judecarea contestației în anulare formulată de recurenta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților - Serviciul pentru aplicarea Legii nr.290/2003 împotriva deciziei civile nr.1409 din 03 iulie 2009, pronunțată de Curtea de Apel Suceava - Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații, și.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimata asistată de avocat.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care avocatul prezent, care arată că îi reprezintă pe toți intimații, așa cum rezultă din împuternicirea avocațială pe care o depune la dosar, invocă excepția inadmisibilității contestației în anulare de față.
Instanța acordă cuvântul apărătorului intimaților care solicită respingerea contestației ca inadmisibilă, întrucât - opinează acesta - nu sunt incidente prevederile art.318 din Codul d e procedură civilă, care prevăd că se poate formula contestație în anulare dacă dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare, ci contestatoarea a reiterat în cauză motivele de recurs pe care, de altfel, instanța de recurs le-a cercetat anterior pronunțării deciziei atacate; solicită, de asemenea, acordarea cheltuielilor de judecată.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
CURTEA,
Asupra contestației în anulare de față, constată:
Prin acțiunea în contencios administrativ introdusă la Tribunalul Suceava - secția comercială, contencios administrativ și fiscal și înregistrată sub nr. 6889/86 din 29.09.2008, reclamantele, și, în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților - Serviciul pentru aplicarea Legii nr. 290/2003, au contestat decizia nr. 1464 din 26.08.2008 și decizia nr. 1470 din 26.08.2008 emise de pârâtă, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se anuleze aceste decizii și să li se recunoască dreptul de a primi despăgubiri și compensații în temeiul Legii nr. 290/2003.
În motivarea acțiunii, reclamantele au arătat că părinții lor (decedată la 08.05.2002) și (decedat în anul 1987) au locuit în satul, raion, regiunea, în această localitate fiind născut și primul copil,.
Au mai arătat reclamantele, că la căsătorie, fiecare din părinți au primit cu titlu de zestre bunuri de care au fost deposedați când au părăsit Ucraina, în anul 1944 datorită războiului, aceștia refugiindu-se în România, în localitatea.
În fine, reclamantele au arătat că au făcut dovada că sunt îndreptățite să primească despăgubirile prev. de Legea nr. 290/2003.
Tribunalul Suceava - secția comercială, contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 475 din 17 martie 2009 a admis acțiunea promovată de reclamante, a anulat decizia nr. 1470 din 26.08.2009 și Hotărârea nr. 122 din 21.09.2007 și a dispus plata despăgubirilor și a compensațiilor prev. de Legea nr. 290/2003, pentru bunurile deținute de autorul reclamantelor, în localitatea, raion, Ucraina.
Totodată, prima instanță, prin aceeași sentință, anulat și Decizia nr. 1464 din 26.08.2008 și Hotărârea nr. 130 din 21.09.2007 și a dispus plata despăgubirilor și compensațiilor prev. de Legea nr. 290/2003, pentru bunurile deținute de autoarea, în localitatea, Raion, Ucraina.
Împotriva sentinței a declarat recurs pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților B, care a criticat sentința ca nelegală, invocând drept motiv de casare dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod proc. civ.
În esență, pârâta a arătat că reclamantele nu au făcut dovada refugiului și a proprietății cu acte doveditoare certificate de autorități, astfel cum prevăd disp. art. 2 alin. (4) teza I din HG nr. 1120/2006.
A mai criticat pârâta și aspectul că reclamantele în spiritul disp. art. 2 alin. (5) din HG nr. 1120/2006, în sensul că pe lângă corespondența purtată cu Primăria, acestea trebuiau să inițieze o corespondență cu Arhivele Naționale Regionale.
Curtea de Apel Suceava, prin decizia nr.1409 din 03 iulie 2009 a respins recursul ca nefondat.
Pentru a se pronunța astfel, Curtea a reținut că, potrivit disp. art. 2 alin. (4) teze II și (5) "în situația imposibilității dovedite de a procura actele, cererea se completează cu declarația autentică a petentului, însoțită de declarațiile a cel puțin 2 martori, de asemenea autentificate. Imposibilitatea de a procura înscrisuri se dovedește prin demersurile efectuate pentru a intra în posesia acestor acte, depunându-se la dosar copii ale corespondenței purtate cu diferite instituții în România, Ucraina și Republica M, abilitate să producă aceste documente (adeverințe sau certificate de arhivă), precum și traducerea acestora, după caz".
Din lucrările dosarului rezultă că reclamantele au făcut dovada cu înscrisuri emanate de la organele de stat, iar acolo unde nu a fost posibil, au completat probatoriul cu declarațiile date pe proprie răspundere sau a mai multor martori, prin care au dovedit că autorii lor și s-au refugiat din localitatea de domiciliu, raion, regiunea, în România și că au deținut bunurile arătate în petitul acțiunii.
Astfel, din adeverința nr. 1757 din 12.05.2005 a Primăriei, raion, regiunea, rezultă că în această localitate au locuit și care în zilele războiului din 1940 au plecat împreună cu familia, refugiindu-se în România, de unde nu s-au mai întors.
Coroborată această adresă cu certificatele de deces ale celor doi - 60 și 34 ds. fond - din care rezultă că, născută în - Ucraina a decedat în loc. la 08.05.2002, iar a decedat în aceeași localitate în anul 1987, se poate trage concluzia că în mod cert autorii reclamantelor au dovedit calitatea de refugiat în spiritul Legii nr. 290/2003.
De asemenea, din adeverințele nr. 1757 și 1758 din 12.05.2005 eliberate de Primăria, precum și din declarațiile martorilor, autentificate rezultă că autorii reclamantelor au deținut în proprietate bunurile enumerate în petitul acțiunii.
Împotriva deciziei pronunțate de Curtea de Apel Suceava, în termen legal a formulat contestație în anulare recurenta, întemeiată pe dispozițiile art.318 din Codul d e procedură civilă, Legea nr.290/2003 și HG nr.1120/2006.
În motivarea contestației în anulare se arată că, în dovedirea pretențiilor, intimatele au depus doar copia unui document deteriorat privind îndreptarea unei greșeli dintr-un contract de recunoaștere a dreptului de proprietate privind pe și respectiv două declarații autentice, deși admisibilitatea probei cu martori este condiționată de imposibilitatea de a procura înscrisurile necesare, ori intimatele nu au inițiat și o corespondență cu Arhivele Naționale ale Regiunii, așa încât soluția menținerii hotărârii de fond prin care s-a admis acțiunea reclamantelor este rezultatul unei greșeli materiale.
Analizând contestația în anulare de față, prin prisma motivelor formulate, Curtea constată că, în esență, criticile sunt aceleași cu cele exprimate în recurs.
Dar, art. 318 din Codul d e procedură civilă, prevede în mod imperativ că"Hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare".
De subliniat este faptul că greșelile instanței de recurs care deschid calea contestației în anulare sunt greșeli de fapt, respectiv erori materiale evidente, în legătură cu aspectele formale ale judecării recursului și nicidecum greșeli de judecată, de apreciere a probelor și de interpretare a dispozițiilor legale.
Or, cum contestatoarea nu a făcut dovada vreunei greșeli materiale a instanței de recurs care, mai mult, nu a omis a analiza vreunul dintre motivele de recurs invocate, Curtea constată că motivele contestației în anulare formulată de contestatoare nu se circumscriu acestor situații prevăzute de lege, astfel încât o va respinge, ca inadmisibilă și, în temeiul dispozițiilor art.274 din Codul d e procedură civilă, va obliga contestatoarea să plătească intimatei 500 lei, cu titlul de cheltuieli de judecată.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Respinge ca inadmisibilă contestația în anulare formulată de contestatoarea Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților - Serviciul pentru aplicarea Legii nr.290/2003 împotriva deciziei civile nr.1409 din 03 iulie 2009, pronunțată de Curtea de Apel Suceava - Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații, și.
Obligă contestatoarea să plătească intimatei 500 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 6 noiembrie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Tehnored.
2 ex./10.11.2009
Președinte:Grosu CristinelJudecători:Grosu Cristinel, Rață Gabriela, Surdu Oana
