Litigiu privind funcționarii publici statutari. Sentința 218/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - Legea nr. 188/1999 -
R O ÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA COMERCIALĂ, contencios ADMINISTRATIV
ȘI FISCAL
SENTINȚA NR. 218
Ședința publică din 6 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Ana Maria Turculeț
Grefier - -
Pe rol, pronunțarea asupra acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamanții, domiciliat în S,-,. 72,. A,. 2, domiciliat în S,-, -. B,. 19, jud.,,domiciliat în S,-, -. B,.10, jud.,,domiciliat în F,-, jud. S,-, domiciliat în S, B-dul - nr. 23, -. B,. 17, jud., domiciliat în V D,-, -. B,. 7, jud.,,domiciliat în V D,-,. 2,. A,. 6, jud., domiciliat în S,-, -. B,. 10, jud., domiciliat în localitatea Moara, nr. 362, jud. S, domiciliat în comuna, jud. S, domiciliat în comuna Scheia, sat Sf., jud. S, domiciliat în S,-, -. A,. 5, jud. S, domiciliat în R, str. - -.20,. 34, jud., domiciliat în S,-,. 30,. A,. 4, jud. în contradictoriu cu pârâțiiMinisterul Administrației și Internelor prin Direcția Generală Juridică,cu sediul în B, nr. 1A, sector 1, Inspectoratul General al Poliției Române prin Direcția Juridică, cu sediul în B,--6, sector 5 șiConsiliul Național de Combaterea Discriminării, cu sediul în B, sector. 1, nr. 1-3.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 23 octombrie 2009 susținerile părților fiind consemnate în încheierea ședinței de la acea dată, redactată separat, care face parte din prezenta hotărâre și când, din lipsă de timp pentru deliberare, instanța a amânat pronunțarea pentru data de 30 octombrie 2009, apoi pentru astăzi.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra acțiunii de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Suceava - secția comercială, de contencios administrativ și fiscal la data de 27 martie 2009 sub nr-, reclamanțiiG,,,-,, și au chemat în judecată pârâțiiMinisterul Administrației și Internelor prin Direcția Generală Juridică,Inspectoratul General al Poliției Române prin Direcția JuridicășiConsiliul Național de Combaterea Discriminării, solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să fie aceștia obligați să le recunoască gradul profesional corespunzător de ofițer de poliție în condițiile art. 21 alin. 3 din Legea nr. 360/2002, respectiv de la data absolvirii Facultății de Drept din cadrul Academiei de Poliție; să facă mențiunile corespunzătoare în dosarele de personal; să recalculeze perioadele pentru stagiul minim în grad și să efectueze demersurile ce se impun ca urmare a acestei situații, pentru perioada cuprinsă între absolvirea facultății și până în prezent.
În motivarea, reclamanții au arătat că au urmat cursurile Facultății de Drept din cadrul Academiei de Poliție la forma frecvență redusă, susținând apoi examenul de licență, pe care l-au promovat, la aceleași discipline, subiecte și în aceleași săli cu studenții de la forma de învățământ la zi ai acestei instituții de învățământ.
Cu toate acestea au susținut reclamanții că doar unora li s-a acordat gradul profesional de ofițer, respectiv doar celor de la forma de învățământ la zi, lor promițându-li-se că vor fi avansați ca ofițeri de către unitățile din teritoriu în cadrul cărora își desfășoară activitatea, deși art. 21. alin. 3 din Legea 360/2002 privind statutul polițistului prevede în mod clar că " La absolvirea Facultății de Drept din cadrul Academiei de Poliție a Ministerului Internelor și Reformei Administrative, polițistului i se acordă gradul profesional de subinspector de poliție și este încadrat ca debutant pe o perioadă de stagiu de 12 luni".
La nivelul unităților teritoriale din țară s-a preferat încadrarea pe funcții de ofițeri specialiști a unor absolvenți de facultăți particulare, din sursă externă, fără a se ține cont că în instituție există agenți de poliție, absolvenți ai Academiei de Poliție, ce au o mai bună pregătire teoretică și practică și care își dovediseră loialitatea față de instituția poliției.
Deși reclamanții erau absolvenți ai învățământului superior de specialitate nu li s-a permis măcar să concureze pe aceleași locuri pe care au fost încadrați cei din sursă externă, restricționându-li-se în mod nejustificat dreptul la cariera profesională de ofițer.
La începerea cursurilor Academiei de Poliție reclamanților li se aplicau prevederile Legii nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare conform cărora toți cei care au absolvit această unitate de învățământ până la demilitarizarea poliției, la zi sau frecvență redusă au fost avansați în mod imediat, fără îndeplinirea altor formalități, mai mult, cei de la frecvență redusă au primit gradul de ofițer, în funcție de vechimea ca militar, ceea ce nu s-a mai întâmplat după intrarea în vigoare a Statutului polițistului când absolvenții formei frecvență redusă au fost excluși de la cariera de ofițer, asimilându-i cu absolvenții oricărei alte facultăți de drept, alta decât cea din cadrul Academiei de Poliție, contrar prevederilor art. 21 alin. 2 din Legea nr. 360/2002.
Din interpretarea exhaustivă a alin. 3 din art. 21 reiese că polițistului i se acordă gradul profesional de subinspector la absolvirea Facultății de Drept din cadrul Academiei de Poliție " " a Ministerului Administrației și Internelor, nedistingându-se în funcție de forma de învățământ urmată ( curs zi sau curs frecvență redusă), important fiind doar că s-au urmat cursurile Academiei de Poliție care au fost absolvite cu examen de licență. În această situație textul de lege trebuie interpretat conform principiului de drept " ubi lex non distinguit, nec nos distinguire debenus", ( unde legiuitorul nu a prevăzut excepții nici interpretul nu are dreptul să impună asemenea excepții, condiții restrictive) orice distincție, condiție restrictivă, ar însemna o adăugare la lege, aspect nepermis celui ce aplică legea, într-un stat de drept, deoarece aceasta ar însemna subrogarea interpretului sau a celui ce este obligat doar să aplice legea, în drepturile legiuitorului, în ceea ce privește legiferarea.
De asemenea alin. 3 din art. 21 atunci când vorbește despre acordarea gradului profesional folosește verbul " a acorda" la modul imperativ ( atât din punct de vedere gramatical dar și obligațional juridic), ceea ce înseamnă că acordarea gradului profesional este obligatorie și nu facultativă.
Totodată au arătat reclamanții că dispozițiile art. 21 alin. 3 din Legea nr. 360/2002 au un caracter special și sunt de strictă interpretare și aplicare, ce derogă de la prevederile art. 73 alin. 7 din aceeași lege. Astfel aceste prevederi (art. 21 alin. 3) se aplică în mod limitativ numai absolvenților Facultății de Drept din cadrul Academiei de Poliție " " deoarece este instituția de învățământ specializat a Ministerului Administrației și Internelor, pe când art. 73 alin. 7 se referă la absolvenții de facultăți, altele decât cea prevăzută în mod expres în cuprinsul alin. 3 din art. 21, pentru care acordarea gradului profesional de ofițer intervine de drept, în temeiul legii, deoarece absolvenților Academiei de Poliție le-au fost formate aptitudinile practice și teoretice în decursul a 4 sau 5 ani de studiu și atestate prin examenul de licență.
Faptul că reclamanții au fost și sunt discriminați în continuare, întrucât colegii lor de la forma de învățământ la zi au fost avansați între timp în grade superioare, a fost confirmat și de către Consiliul Național de Combaterea Discriminării prin Hotărârile nr. 68/27.03.2007 și401/12.11.2007 și de către instanțele de judecată.
În drept, reclamanții și-au întemeiat cererea pe dispozițiile art. 109 din Legea 188/1999, art. 16, 20 și 51 din Constituția României, art. 21 alin. 3 din Legea nr. 360/2002, art. 1,2 și 27 din OG 137/2000, art. 5 din Codul muncii și art. 14 din Convenția europeană a drepturilor omului.
În cauză a formulat întâmpinare ( 51-53) pârâtul Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, invocând excepția lipsei calității sale procesual pasive.
A arătat că nu poate fi chemat în instanță în calitate de pârât, deoarece Consiliul, conform art. 16-20 din OG nr. 137/2000, republicată, este instituția abilitată și investită prin lege să aplice dispozițiile legislației în materie de nediscriminare pe teritoriul României, să constate și sancționeze contravențiile prevăzute de OG nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, cu toate completările și modificările ulterioare, având competența materială de a se pronunța cu privire la săvârșirea tuturor faptelor de discriminare prin orice metodă și în orice domeniu de activitate.
În conformitate cu prevederile art. 27 din OG nr. 137/2000, republicată, posibila victimă a discriminării poate introduce acțiune direct în instanță, prin care să solicite despăgubiri și restabilirea situației anterioare, fiind obligat să probeze, în egală măsură cu cel acuzat, existența sau nu a discriminării ( principiul inversării sarcinii probei).
În această situație, judecarea cauzei are loc cu citarea obligatorie a Consiliului, în sensul stabilirii caracterului discriminatoriu al faptei.
S-a precizat că, în această situație, Consiliul nu poate fi citat în calitate de pârât ( acestuia lipsindu-i calitatea procesuală pasivă în astfel de cauze), ci în calitate de expert în domeniul nediscriminării, pentru a-și preciza poziția cu privire la o posibilă încălcare a legislației în materie de nediscriminare ( fiind instituția abilitată și investită prin lege să se pronunțe cu privire la caracterul discriminatoriu al unei fapte).
În drept, întâmpinarea s-a întemeiat pe dispozițiile art. 115 Cod procedură civilă, art. 16-20, 27 din OG nr. 137/2000 republicată.
Pârâtul Inspectoratul General al Poliției Române a formulat de asemenea întâmpinare (77-80) prin care a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive.
În susținerea acestei excepții s-a arătat că potrivit art. 15 alin. 1 lit. b din Legea nr. 360/2002 privind Statutul polițistului, cu modificările și completările ulterioare " ministrul administrației și internelor, acordă gradele profesionale pentru ceilalți ofițeri de poliție, la propunerea inspectorului general al Poliției Române".
Cu privire la propunerea făcută de instituția pârâtă s-a susținut că nu poate fi considerată un act administrativ, în sensul art. 2 alin. 1 lit. c din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, deoarece nu dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice ( cerință esențială) între părțile aflate în litigiu dedus judecății. Raportul juridic s- născut ca urmare a emiterii ordinului ministrului administrației și internelor, prin care reclamanților li s-a acordat gradul de subinspector de poliție ulterior absolvirii facultății și numai în condițiile promovării unor concursuri organizate de structurile din subordinea ministerului.
În aceste condiții, chiar dacă acțiunea reclamanților ar fi admisă, nu va putea acorda, în mod retroactiv, un grad profesional.
Pe fondul cauzei, s-a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
A arătat pârâtul că în speță sunt aplicabile dispozițiile art. 73 alin. 7 din Legea nr. 360/2002 privind Statutul polițistului, astfel cum acestea au fost modificate prin OUG nr. 89/2003 aprobată prin Legea nr. 101/2004. Actul normativ stipulează dreptul agenților de poliție care au absolvit studii superioare, de a participa la concursurile organizate pentru ocuparea posturilor de ofițeri vacante. S-a renunțat la textul inițial prin care s-a prevăzut încadrarea, fără nici o distincție, a agenților de poliție care au absolvit studii superioare de lungă durată cu diplomă sau echivalentă, în categorii și grade corespunzătoare studiilor absolvite.
Deci, potrivit dispozițiilor legale în vigoare, reclamanții au avut dreptul de a participa la concursurile organizate pentru ocuparea posturilor vacante de ofițeri și nicidecum și a existat obligația instituției de a-i trece în corpul ofițerilor, de drept.
În aceste condiții, orice solicitare a reclamanților de a li se acorda, în mod retroactiv, fără examen, statutul de ofițer de poliție este nelegală.
De asemenea, pentru soluționarea prezentei cauze sunt relevante și prevederile art. 9 alin. 2 din Legea nr. 360/2002 privind Statutul polițistului, cu modificările și completările ulterioare: " ofițerii de poliție pot proveni și din rândul agenților de poliție absolvențo, cu diplomă de licență, ai instituțiilor de învățământ superior de lungă sau scurtă durată ale Ministerului Administrației și Internelor sau ai altor instituții de învățământ superior corespunzător specialităților necesare poliției, stabilite prin ordin al ministrului administrației și internelor".
Din interpretarea textului legal "pot proveni" rezultă clar că legea nu impune o obligație în sarcina MAI, ci prevede un drept al agenților de poliție.
În aplicarea prevederilor Legii nr. 360/2002 privind Statutul polițistului, cu modificările și completările ulterioare, a fost emis Ordinul MAI nr. 300/2004 privind activitatea de resurse umane în unitățile Ministerului Administrației și Internelor, care în secțiunea a 5-a reglementează "Trecerea polițiștilor/cadrelor militare într-o categorie/corp superior", care însă a fost abrogat de Ordinul MAI nr. 665/2008 privind unele activități de management resurse umane în unitățile Ministerului Administrației și Internelor. Acest ordin reglementează în art. 10 recrutarea din sursă internă a polițiștilor. Această activitate are drept scop identificarea și atragerea candidaților care corespund cerințelor postului și sunt încadrați în unitate sau în alte structuri ale Ministerului Administrației și Internelor, în vederea ocupării funcțiilor vacante.
Încadrarea agenților de poliție în categoria ofițerilor de poliție și acordarea gradelor profesionale în funcție de pregătirea și de vechimea în specialitate corespunzătoare studiilor absolvite, raportate la cerințele postului, conform prevederilor art. 21 alin. 4 din Legea nr. 360/2002, nu se realizează în mod automat, fără îndeplinirea vreunei formalități, ci numai cu condiția participării la concursul pentru ocuparea posturilor de ofițeri vacante, în condițiile legii.
Solicitarea agenților de a fi trecuți în corpul ofițerilor, fără obligativitatea susținerii unui examen sau concurs, nu este justificată nici comparativ cu alte structuri bugetare întrucât, în cazul funcționarilor publici, al personalului din administrație, învățământ sau medicină, trecerea într-o altă categorie, ca urmare a absolvirii de studii superioare, nu se poate realiza decât pe bază de examen sau concurs.
Având în vedere fondurile financiare limitate alocate Poliției Române pentru plata personalului, anual au fost stabilite un număr de locuri pentru trecerea unor agenți în corpul ofițerilor.
De asemenea, se impune a fi precizat că, având în vedere imposibilitatea trecerii tuturor agenților de poliție absolvenți de studii superioare în corpul ofițerilor, precum și pentru a-i stimula pe cei care desfășoară activități suplimentare celor prevăzute în fișa postului, conform studiilor absolvite, a fost emis Ordinul MAI nr. 318/05.08.2004 prin care, la propunerea șefului nemijlocit, șefii de unități de poliție pot acorda agenților de poliție absolvenți ai unor instituții de învățământ superior, cu diplomă de licență, un spor de 25% din salariul de funcție.
De asemenea, art. 67 alin. 3 din Ordinul ministrului administrației și internelor nr. 665/2008 prevede că: " de poliție care îndeplinesc condițiile legale pentru trecerea în corpul ofițerilor de poliție li se acordă, indiferent de vechimea în activitate, gradul profesional de subinspector de poliție, cu excepția celor care au o vechime anterioară în specialitatea studiilor superioare absolvite, cărora li se acordă grade profesionale conform anexei nr. 5".
Prin întâmpinarea depusă de prim pârâtul Ministerul Administrației și Internelor (100-102 dosar) s-a invocat excepția inadmisibilității acțiunii pentru neîndeplinirea procedurii prealabile, având în vedere că reclamanții nu au înțeles să respecte prevederile legale incidente, prin faptul că nu au solicitat în prealabil anularea actelor administrative prin care li s-a acordat gradul de subinspector, adresându-se direct instanței de judecată.
că numărul de ani scurși de la data absolvirii de către reclamanți a Facultății de Drept din cadrul Academiei de Poliție " " și până la data anulării acțiunii depășește cifra trei, a solicitat pârâtul ca instanța să examineze, să rețină și să se pronunțe cu privire la excepția prescripției dreptului la acțiune, pentru următoarele considerente:
Reclamanții și-au întemeiat acțiunea și pe prevederile OG nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, republicată, cu modificările și completările ulterioare.
Potrivit art. 21 alin. 1 și 2 din OG 137/2000 "persoana care se consideră discriminată poate formula, în fața instanței de judecată, o cerere pentru acordarea de despăgubiri și restabilirea situației anterioare discriminării sau anularea situației create prin discriminare, potrivit dreptului comun.
Termenul pentru introducerea cererii este de 3 ani și curge de la data săvârșirii faptei sau de la data la care persoana interesată putea să ia cunoștință de săvârșirea ei".
Pe fondul cauzei, s-a cerut respingerea acțiunii ca neîntemeiată, arătându-se în esență că reclamanții puteau beneficia clar de promovarea în corpul ofițerilor de poliție cu gradul de subinspector de poliție, așa cum prevăd dispozițiile Legii nr. 360/2002 privind Statutul polițistului, cu modificările și completările ulterioare și că nu este dată situația discriminatorie invocată prin cererea de chemare în judecată.
În vederea soluționării cauzei a fost administrată proba cu înscrisuri.
Analizând cu prioritate, în conformitate cu dispozițiile art. 137 al. 1 Cod procedură civilă, excepțiile invocate, Curtea constată următoarele:
Calitatea procesuală pasivă presupune existența unei identități între persoana chemată în judecată și titularul de obligații în raportul juridic dedus judecății.
În speță, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării nu este parte în raportul de serviciu legat între reclamanți și angajator, competența sa vizând, conform art. 16 și următoarele din OG nr. 137/2000 constatarea și sancționarea contravențiilor prevăzute de actul normativ în materie de discriminare.
În ceea ce privește legitimarea procesuală pasivă Inspectoratului General al Poliției Române, se reține că potrivit art. 15 al. 1 lit. b din Legea nr. 360/2002, inspectorul general al Poliției Române este cel care propune acordarea gradelor profesionale pentru ofițerii de poliție, alții decât cei prevăzuți la lit. a.
Ca urmare, Curtea apreciază că acest din urmă pârât justifică legitimare procesuală pasivă în cauză, în timp ce față de Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării se impune respingerea acțiunii pentru lipsa calității procesuale pasive.
Excepția inadmisibilității acțiunii nu este incidentă în cauză, întrucât obiectul acțiunii nu îl reprezintă anularea unui act administrativ, împrejurare față de care prevederile art. 7 din Legea nr. 554/2004 nu își găsesc aplicabilitate. Reclamanții invocă refuzul nejustificat al pârâților de a le acorda gradul profesional corespunzător și drepturile aferente, astfel încât nu este dată obligația de parcurgere a procedurii prealabile, aceasta privind doar actele administrative tipice, așa cum sunt definite de art. 2 al. 1 lit. c din Legea nr. 554/2004.
Se impune a fi respinsă de asemenea excepția prescripției dreptului la acțiune, întrucât reclamanții și-au întemeiat cererea pe dispozițiile art. 27 din G nr. 137/2000, conform cărora termenul pentru introducerea acțiunii de către persoana care se consideră discriminată este de 3 ani și curge de la data săvârșirii faptei sau de la data la care persoana interesată putea să ia cunoștință de săvârșirea ei.
În speță, instanța apreciază că data de la care începe să se calculeze acest termen este cea a pronunțării hotărârii nr. 68/2007, prin care Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării a constatat existența unei fapte de discriminare prin aplicarea unui tratament diferențiat absolvenților de la forma de învățământ fără frecvență ( frecvență redusă ) a facultății de Drept din cadrul Academiei de Poliție " " comparativ cu absolvenții de la forma de învățământ zi.
Pe fondul cauzei, Curtea reține că cererea este întemeiată.
Reclamanții sunt agenți de poliție absolvenți ai Facultății de Drept din cadrul Academiei de Poliție " ", după cum au dovedit prin diplomele de licență depuse la dosar.
Art. 9 al. 1 din Legea nr. 360/2002 privind Statutul polițistului consacră regula conform căreia recrutarea polițiștilor se face din rândul absolvenților instituțiilor de învățământ ale Ministerului Administrației și Internelor.
Cu titlu de excepție, în alin. 2 al art. 9 se prevede că "Ofițerii de poliție pot proveni și din rândul agenților de poliție absolvenți, cu diplomă sau licență, ai instituțiilor de învățământ superior de lungă sau scurtă durată ale Ministerului d e Interne sau ai altor instituții de învățământ superior cu profil corespunzător specialităților necesare poliției, stabilite prin ordin al ministrului de interne".
Art. 21 al. 3 din Legea nr. 360/2002 cuprinde o normă cu caracter special prin care se reglementează situația absolvenților Facultății de Drept din cadrul Academiei de Poliție " ". Astfel, se stipulează că "La absolvirea colegiului de poliție sau a facultății de drept din cadrul Academiei de Poliție " " a Ministerului d e Interne, polițistului i se acordă gradul profesional de subinspector de poliție și este încadrat ca debutant pe o perioadă de stagiu de un an".
Din interpretarea coroborată a acestor două texte de lege rezultă că în cazul absolvenților Facultății de Drept din cadrul Academiei de Poliție indiferent de forma de învățământ (deoarece unde legea nu distinge nici interpretul nu poate să o facă) sunt aplicabile dispozițiile art. 21 al. 3, ei primind gradul profesional de subinspector de poliție și fiind încadrați ca debutanți ca o consecință directă a absolvirii.
Art. 21 al. 3 din Legea nr. 360/2002 instituie așadar o excepție de la regula consacrată în materia funcției publice prin actul normativ-cadru, Legea nr. 188/1999, conform căreia promovarea într-o funcție publică superioară se face doar prin concurs sau examen, după caz
Constituie o aplicare specifică a acestei reguli art. 9 al. 2 și art. 73 al. 7 din Legea nr. 360/2002, care prevăd posibilitatea agenților de poliție care au absolvit studii superioare de a participa la concursurile organizate pentru dobândirea calității de ofițer de poliție.
Instanța apreciază însă că au deschisă această cale de promovare agenții de poliție care au absolvit instituții de învățământ superior ale Ministerului Internelor, altele decât Facultatea de Drept din cadrul Academiei de Poliție " ", în acest din urmă caz fiind incidente prevederile cu caracter special ale art. 21 al. 3 din Legea nr. 360/2002.
Se impune a se menționa că într-o speță similară cu cea de față, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării a constatat, prin hotărârea nr. 401 din 12 noiembrie 2007 (7-12 dosar), că excluderea absolvenților care au urmat forma de învățământ fără frecvență ( frecvență redusă) a Facultății de Drept din cadrul Academiei de Poliție " " de la promovarea în gradul profesional de subinspector de poliție, din cauza formei de învățământ pe care au frecventat-o, are ca efect aplicarea unui tratament diferențiat, comparativ cu absolvenții de la aceeași facultate, dar care au frecventat la zi și au fost promovați la gradul de ofițer subinspector de poliție și nu este justificată obiectiv de un scop legitim.
Ca urmare, instanța constată că în mod nejustificat au refuzat pârâții acordarea către reclamanți a gradelor profesionale corespunzătoare de ofițer de poliție și va admite acțiunea, astfel cum a fost formulată, față de pârâții Ministerul Administrației și Internelor și Inspectoratul General al Poliției Române, obligându-i pe aceștia la recunoașterea drepturilor profesionale în condițiile art. 21 al. 3 din Legea nr. 360/2002, la efectuarea mențiunilor corespunzătoare în dosarele de personal ale reclamanților, la recalcularea perioadelor pentru stagiul minim în grad și la efectuarea celorlalte demersuri ce se impun pentru intervalul cuprins între data absolvirii facultății de către fiecare reclamant și până în prezent.
Pentru aceste motive,
În numele legii
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării.
Respinge excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Inspectoratul General al Poliției Române ca nefondată.
Respinge excepțiile inadmisibilității și prescripției dreptului la acțiune, invocate de prim pârât, ca nefondate.
Respinge acțiunea formulată în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării pentru lipsa calității procesuale pasive a acestuia.
Admite acțiunea formulată de reclamanții, domiciliat în S,-,. 72,. A,. 2, domiciliat în S,-, -. B,. 19, jud.,,domiciliat în S,-, -. B,.10, jud.,,domiciliat în F,-, jud. S,-, domiciliat în S, B-dul - nr. 23, -. B,. 17, jud., domiciliat în V D,-, -. B,. 7, jud.,,domiciliat în V D,-,. 2,. A,. 6, jud., domiciliat în S,-, -. B,. 10, jud., domiciliat în localitatea Moara, nr. 362, jud. S, domiciliat în comuna, jud. S, domiciliat în comuna Scheia, sat Sf., jud. S, domiciliat în S,-, -. A,. 5, jud. S, domiciliat în R, str. - -.20,. 34, jud., domiciliat în S,-,. 30,. A,. 4, jud. S față de pârâții Ministerul Administrației și Internelor și Inspectoratul General al Poliției Române.
Obligă pe aceștia la recunoașterea gradelor profesionale corespunzătoare de ofițeri de poliție în condițiile art. 21 al.3 din Legea nr. 360/2002 în favoarea reclamanților, raportat la data absolvirii de către fiecare reclamant a Facultății de Drept din cadrul Academiei de Poliție Al..
Obligă pârâții la efectuarea mențiunilor corespunzătoare în dosarele de personal ale reclamanților, la recalcularea perioadelor pentru stagiul minim în grad și la efectuarea celorlalte demersuri ce se impun pentru intervalul cuprins între data absolvirii facultății de către fiecare dintre reclamanți și până în prezent.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi 6 noiembrie 2009.
Președinte, Grefier,
Red.
19 ex/08.12.2009
Președinte:Ana Maria TurculețJudecători:Ana Maria Turculeț
