Pretentii contencios administrativ si fiscal. Decizia 1946/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - pretenții -
ROMANIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA COMERCIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia nr.1946
Ședința publică din6 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Grosu Cristinel
JUDECĂTOR 2: Rață Gabriela
JUDECĂTOR 3: Surdu Oana
Grefier - -
Pe rolul instanței se află judecarea recursului declarat dereclamantulîmpotriva sentinței nr.1408 din 3 iulie 2009, pronunțată de Tribunalul Suceava - Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâtele-intimate Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului S și Administrația Fondului pentru Mediu.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns avocat pentru recurent, lipsă fiind acesta și reprezentații pârâtelor-intimate.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care avocatul recurentului a depus la dosarul cauzei chitanța nr.- din 05.11.2009, cu care face dovada plății taxei judiciare de timbru în sumă de 20,00 lei și timbru judiciar mobil în valoare de 1,5 lei, precizând că a studiat întâmpinarea pârâtelor înaintea începerii ședinței de judecată, astfel încât cunoaște poziția acestora.
Instanța, constatând că recursul este legal timbrat și în stare de judecată, a acordat cuvântul la dezbateri.
Avocatul reclamantului-recurent, față de data de 7 mai 2009, când clientul său a achitat taxa a cărei restituire o solicită în prezentul dosar, a pus concluzii de admitere a recursului, așa cum a fost formulat, cu consecința modificării sentinței primei instanțe în sensul admiterii acțiunii. Cum și-a motivat în detaliu cererea de recurs, apărătorul recurentului consideră necesar să puncteze doar câteva aspecte, și anume faptul că reclamantul, fiind constrâns la plata taxei de înmatriculare pentru a-și înscrie în circulație autoturismul, măsură prin care se încalcă art.90 din Tratatul Comunității Europene, ce are efect discriminatoriu, este îndreptățit la restituirea sumei plătite, subliniind că în mod greșit se motivează de către pârâte că taxa instituită prin OUG nr.50/2008 ar fi o taxă de mediu. Mai mult, susține avocatul recurentului, prin măsura instituirii taxei în discuție se protejează indirect producția internă, întrucât în România sunt produse autoturisme cu capacitate cilindrică mai mică de 2000 cm3; invocă jurisprudența Curții de APEL SUCEAVA, amintind și existența unei hotărâri CEDO împotriva Franței din anul 1970.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava - Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal la data de 09.06.2009, înregistrată sub nr-, reclamantul a chemat în judecată pârâtele Direcția Generală a Finanțelor Publice S și Administrația Fondului pentru Mediu B, solicitând obligarea acestora la restituirea sumei achitate cu titlu de taxă de poluare prin chitanța cu seria - nr. - din 7 mai 2009, plata dobânzii aferente, astfel cum este prevăzut de art. 124 din Codul d e procedură fiscală, obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul proces.
În motivare, reclamantul a arătat că, la data de 10 februarie 2008 achiziționat din Germania un autoturism la mâna a doua marca BMW, tipul 525 D cu seria de șasiu, iar în vederea înmatriculării acestuia a fost obligat să achite taxa de poluare prevăzută de dispozițiile OUG nr. 50/2008, modificată prin OUG 218/2008 și prin OUG nr. 7/2009.
Mai arată reclamantul că, taxa de poluare auto, achitată pentru reînmatricularea autoturismului, a fost încasată în contul bugetului de stat cu încălcarea art. 90 alin. 1 al Tratatului Comunității Europene, inclusiv a Tratatului de aderare a României și Bulgariei, ratificat de România prin Legea nr. 157/2005 care prevede că de la data aderării, dispozițiile tratatelor originare înainte de aderare, sunt obligatorii pentru România și se aplică în condițiile stabilite prin tratate și prin actul de aderare.
Diferențierea la care sunt supuse autovehiculele rulate importate față de cele deja înmatriculate rezultă din obligativitate de plată a acestei taxe odată cu prima ei înmatriculare în România, deși din preambulul OUG nr. 50/2008 rezultă că s-a urmărit asigurarea protecției mediului, prin realizarea unor programe și proiecte pentru îmbunătățirea calității aerului.
În drept reclamantul și-a întemeiat acțiunea pe disp. art. 25 și 90 din Tratatul CE, Directiva nr. 92/12/CEE din 25.02.1992, jurisprudența relevantă a Curții de Justiție Europene, Legea nr. 554/2004, art. 274 Cod procedură civilă.
Pârâta Administrația Fondului pentru Mediu a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată.
În motivare s-a arătat Ministerul Mediului și Gospodăririi Apelor a demarat în februarie 2006 o serie de acțiuni pentru introducerea unei taxe ecologice, un mecanism economico-financiar bazat pe principiul "poluatorul plătește", care urma să fie aplicată cu ocazia primei înmatriculări a tuturor vehiculelor cu motor în România, atât în cazul celor noi cât și în cazul celor rulate, achiziționate din afara țării, dar și celor produse în România. o politică de armonizare cu legislația și directivele Uniunii Europene în materie de protecție a mediului, Guvernul României a susținut un act normativ care reglementa introducerea unei taxe speciale pentru autoturisme și autovehicule începând cu data de 01.01.2007.
Parlamentul României, la propunerea Guvernului, a decis instituirea unei taxe speciale pentru autovehicule care, în conformitate cu prevederile art. 2141- 2143din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare, era plătită de orice persoană fizică sau juridică, care înmatriculare pentru prima dată în România un autoturism sau autovehicul.
Față de sistemul de calcul al taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule reglementat la Titlul VII din Codul fiscal, Comisia Europeană, prin avizul motivat din data de 28.11.2007, a considerat că se încalcă principiile Tratatului de instituire a Comunității Europene, în sensul că se aplică un regim discriminatoriu pentru autovehiculele second-hand achiziționate din alte state membre, invitând țara noastră să adopte măsurile necesare pentru a se conforma avizului menționat anterior în termen de două luni de la primirea acestuia.
Pentru respectarea principiilor comunitare de impozitare și pentru stoparea continuării procedurii de constatare a neîndeplinirii obligațiilor de stat membru, s-a propus abrogarea articolelor din codul fiscal care reglementau regimul de taxare a autovehiculelor, Guvernul României menținându-și poziția că trebuie evidențiată diferența dintre mașinile high și low poluatoare și a propus un proiect de ordonanță de urgență a Guvernului.
Mai menționează secund-pârâta că neadoptarea în regim de urgență a OUG nr. 50/2008 în conformitate cu cerințele din avizul motivat putea conduce la sesizarea Curții de Justiției a Comunității. Comisia Europeană nu a contestat niciodată instituirea taxei ca atare, ci a solicitat reașezarea modalității de calcul în sensul armonizării legislației românești cu cea europeană.
Față de această observație a Comisiei Europene, potrivit reglementărilor naționale, taxa pentru autoturismele noi, care se plătește cu ocazia primei înmatriculări în România, este aceeași, indiferent de proveniența lor, respectiv din producția internă, import sau din achiziții intracomunitare.
A concluzionat secund-pârâta, că atâta vreme cât Comisia Europeană a recunoscut că taxa de poluare instituită prin OUG nr. 50/2008 corespunde normelor comunitare, apreciază că nu pot fi reținute susținerile reclamantei potrivit cărora prin instituirea acestei taxe "se constituie o discriminare a regimului fiscal și că această taxă contravine dispozițiilor art. 90 din Tratatul Comunității Europene.
Procedura demarată de Comisia Europeană împotriva României a fost ridicată în 29.01.2009, urmare a faptului că noua reglementare era compatibilă cu art. 90 din Tratatul CE.
Tribunalul Suceava- Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr.1408 din 3 iulie 2009, a respins acțiunea ca nefondată, pentru următoarele considerente:
Conform jurisprudenței constante a Curții de Justiție a Comunităților Europene, dispozițiile art.90 au în sistemul Tratatului instituind Comunitatea Europeană () un caracter complementar raportat la prevederile privind interzicerea taxelor vamale la import și export și a taxelor cu efect echivalent cuprinse în art. 25. Finalitatea acestor dispoziții este de a asigura libera circulație a mărfurilor între statele membre în condiții normale de concurență prin eliminarea oricărei forme de protecție ce ar putea rezulta din aplicarea de impozite interne discriminatorii în privința produselor provenind din alte state membre (hotărârile pronunțate de în cauzele Air Industries, C-393/04 și C-41/05, C-313/05).
De remarcat însă că noțiunea de "impozit intern" are accepțiune diferită de cea din dreptul intern, desemnând în jurisprudența (hotărârea Haar, C-90/94, C-387/01), un sistem general de taxe interne aplicabil în mod sistematic diferitelor categorii de produse, cu ajutorul unor criterii obiective, indiferent de originea produselor.
S-a reținut de Curtea de Justiție a Comunităților Europene prin hotărârea pronunțată în cauza, C-313/05, că o acciză care se aplică tuturor autoturismelor în temeiul primei lor înmatriculări pe teritoriul unui stat membru, iar nu în temeiul faptului că trec frontiera, nu constituie o taxă vamală la import și nici o taxă cu efect echivalent în înțelesul art. 25, ci intră în sfera regimului general intern de impozitare a mărfurilor și trebuie, ca urmare, analizată în raport cu art. 90.
Față de aceste aspecte, este lipsită de relevanță analizarea încălcărilor invocate ale art. 25, deoarece dispozițiile cuprinse în aceste articole nu sunt incidente în cauză, urmând a se examina dacă taxa de poluare este incompatibilă cu prevederile art. 90 alin. 1.
Se recunoaște în mod constant în jurisprudența comunitară libertatea statelor membre de a stabili un sistem de taxare diferențiată pentru anumite produse, chiar similare în sensul art.90 al.1, în funcție de criterii obiective. Asemenea diferențieri sunt compatibile cu dreptul comunitar dacă urmăresc obiective compatibile cu exigențele tratatului și ale dreptului derivat și dacă evită orice formă de discriminare, directă sau indirectă, în privința importurilor provenind din state membre, sau de protecție în favoarea produselor naționale concurente (hot. Outokumpu, C-213/96, hot. Nadasdi și C-290/05).
Un sistem de impozite este compatibil cu art.90 dacă este conceput de manieră a exclude în orice ipoteză ca produsele importate să fie taxate la un nivel superior față de produsele naționale și dacă nu are, în nici-o situație, efecte discriminatorii (hot.Comisia/Luxemburg, C-152/89, Comisia/, C-375/1995).
Așadar, este incidentă încălcarea art.90 al.1 atunci când impozitul aplicat produsului importat și cel aplicat produsului național similar sunt calculate în mod diferit, ducând, chiar dacă numai în anumite cazuri, la o impozitare superioară a produsului importat.
De asemenea, un sistem de taxare este compatibil cu dispozițiile art. 90 dacă este suficient de precis, astfel încât se poate efectua în temeiul său un calcul al deprecierii autovehiculului cât mai aproape de realitate, iar cel căruia i se impune taxa are la dispoziție o cale de atac în fața instanțelor naționale, pentru a contesta modalitatea de calculare a valorii deprecierii (cauza C-393/1998, Valente Publica).
A reținut instanța de fond că, în cauza de față rezultă din cuprinsul art. 3 alin. 1 din nr.OUG 50/2008 că taxa de poluare se aplică în cazul tuturor autoturismelor, fiind excluse din sfera de aplicare a acestei taxe autoturismele prevăzute de art. 3 alin. 2 din ordonanță, pe baza unor criterii ce privesc destinația lor și nu proveniența.
Nu se realizează însă o discriminare între autoturismele second hand importate din statele comunitare și acestea, în condițiile în care valoarea taxei de poluare nu depășește valoarea taxei reziduale încorporate în valoarea vehiculelor similare deja înmatriculate (hotărârea, C-313/05).
Sistemul de taxare stabilit prin nr.OUG 50/2008 este suficient de precis în ceea ce privește criteriile legate de calculul deprecierii autoturismului (emisia de, capacitatea cilindrică etc), aceste elemente fiind considerate în jurisprudența Curții Europene de Justiție drept criterii obiective ce pot fi folosite într-un sistem de taxare bazat pe o grilă de impozitare (cauza Nadasdi, C-290/2005).
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal a declarat recurs reclamantul, criticând-o pentru aplicarea greșită a legii.
În motivarea recursului, s-a susținut, în esență, că taxa instituită prin nr.OG50/2008 este o taxă de primă înmatriculare și nu o taxă de mediu, care încalcă principiul nediscriminării prevăzut de art.90 din Tratatul Comunității Europene.
Pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului S, deși legal citată, nu s-a prezentat în instanță și nici nu a depus întâmpinare.
Pârâta Administrația Fondului pentru Mediu, prin întâmpinare, a solicitat respingerea recursului, apreciind că soluția pronunțată de prima instanță este legală și temeinică, reiterând susținerile făcute în fața instanței de fond.
Curtea, analizând recursul prin prisma actelor dosarului și a motivelor invocate în declarația de recurs, îl constată întemeiat.
Atât prin cererea introductivă de instanță cât și prin recursul ce face obiectul prezentei cauze, recurentul a reclamat incompatibilitatea dreptului național, OUG nr. 50/2008 cu dispozițiile dreptului comunitar, respectiv cu art. 90 alin. 1.
Se cuvine pentru început să stabilim locul pe care disp. art. 90 alin. 1 îl ocupă în sistemul prevăzut de Tratat. Iar acesta este, în opinia unanimă a literaturii de specialitate, acela de a împiedica periclitarea obiectivelor art. 23-25, respectiv realizarea unei uniuni vamale și a unei piețe unice.
Așadar, dacă art. 23 stabilește faptul că sunt interzise, în relațiile dintre statele membre, taxele vamale la import și export și a oricăror taxe cu efect echivalent, art. 90 alin. 1 interzice taxarea internă discriminatorie. Mai exact, așa cum a arătat Curtea Europeană de Justiție în cauza C- 393/04 și C-41/05 Industries, par.55 "art. 90 reglementează dispozițiile referitoare la stabilirea taxelor vamale și a măsurilor cu efect echivalent. Scopul acestuia este acela de a asigura libera circulație a mărfurilor între statele membre în condiții normale de concurență, prin eliminarea oricăror forme de protecție care pot rezulta din aplicarea unor impozite interne care discriminează produsele provenite din alte state membre".
Aceasta nu înseamnă că statele membre trebuie să adopte un anume regim fiscal, ci impune acestora, ca indiferent de sistemul ales, acesta să se aplice fără discriminare produselor similare importate.
Taxa de poluare introdusă prin disp. OUG nr. 50/2008, reprezentând o exprimare a suveranității statale sub forma dreptului de a stabili taxe și impozite, ceea ce constituie obiectul analizei în această cauză nu poate fi decât verificarea identității de tratament dintre diversele feluri de autoturisme supuse taxei de poluare, mai exact, a neutralității taxei.
Iar această analiză nu poate să înceapă decât de la a observa că, verificarea neutralității taxei se face prin compararea efectelor taxei asupra autovehiculelor importate dintr-un stat membru cu efectele taxei impuse unor autovehicule similare înmatriculate deja în statul membru, cărora deja le-a fost aplicată taxa. Aceasta pentru că, așa cum afirmă Curtea Europeană de Justiție în cauza C-290/2005, Nadasdi și C-333/2005, "o comparație cu autoturismele second-hand plasate în circulație în statul membru înainte de intrarea în vigoare a legii privind taxele de înmatriculare nu este relevantă. Scopul art. 90 nu este acela de a împiedica statele membre să introducă noi impozite sau să schimbe cota de impunere sau baza de impunere a unor impozite existente". Și nu este inutil de observat că această hotărâre a Curții a fost pronunțată la cererea unei instanțe din Ungaria, țară care, la data intrării în UE, se afla în aceeași poziție ca și România, aceea de a nu fi avut anterior o taxă de primă înmatriculare (sau echivalentă), așa încât valoarea reziduală a acesteia să fie inclusă în prețul autoturismelor aflate în circulație cu care intră în concurență autoturismele second-hand nou importate (acestea din urmă fiind dezavantajate prin faptul că includ valoarea reziduală a taxei, având teoretic un preț mai ridicat).
Prin urmare, caracterul discriminatoriu al disp. OUG nr. 50/2008 poate fi analizat doar prin raportare la autovehiculele intrate în România și cu privire la care s-a perceput taxa de poluare, iar nu cu privire la autovehiculele înmatriculate în România înainte de 01.01.2007 și nici cu privire la autovehiculele înmatriculate în perioada 01.01.2007 - 01.07.2008, supuse taxei de primă înmatriculare.
În cadrul acestei analize trebuie de precizat că, la data la care reclamantul achitat taxa de poluare, erau în vigoare prevederile art. III din OUG nr. 218/2008 care dispun că "autovehiculele M1 cu norma de poluare Euro 4 a căror capacitate cilindrică nu depășește 2.000 cmc, precum și toate autovehiculele N1 cu norma de poluare Euro 4, care se înmatriculează pentru prima dată în România sau în alte state membre ale Uniunii Europene în perioada 15 decembrie 2008 - 31 decembrie 2009 inclusiv, se exceptează de la obligația de plată a taxei pe poluare pentru autovehicule, stabilită potrivit prevederilorOrdonanței de urgență a Guvernului nr. 50/2008."
Printre argumentele care au stat la baza adoptării acestei măsuri legislative se află protejarea pieței interne prin " păstrarea locurilor de muncă în economia românească, iar un loc de muncă în industria constructoare reprezintă patru locuri de muncă în industria furnizoare", așa cum rezultă din preambulul OUG nr. 218/2008.
De asemenea, scopul protejării pieței interne de autovehicule rezultă implicit din faptul că în România, piața este dominată de producătorii autovehiculelor ale căror caracteristici tehnice permit scutirea de la plata taxei de poluare.
În această modalitate de reglementare, prin modul în care este formulată legislația românească, se urmărește un efect protecționist la nivelul industriei naționale a autovehiculelor noi.
În conformitate cu jurisprudența constantă a Curții de Justiție Europene, statele membre pot prevedea taxarea diferențiată a unor produse similare, cu condiția ca aceasta să se bazeze pe criterii obiective și să nu aibă ca efect protejarea producției naționale.
În urma cerinței de "primă înmatriculare" toate mașinile noi, înmatriculate în perioada 15.12.2008- 31.12.2009, care intră direct pe piața mașinilor de ocazie din România, circulă fără să fie impuse taxei de poluare.
Pe de altă parte, autovehiculele de o calitate asemănătoare, care urmează să fie înregistrate în România în aceeași perioadă, dar nu pentru prima dată, și care intră în concurență directă cu produsele naționale, vor fi supune unei taxe substanțiale.
Pentru aceste considerente, Curtea constată că actuala formă de reglementare națională a taxei de poluare, conform căreia taxa se suspendă pentru anumite autovehicule, însă crește pentru anumite mașini de ocazie provenite din alte state membre, încalcă dispozițiile art. 90 alin. 1 din Tratatul CE.
De altfel, cu aceeași argumentare, Comisia Europeană a transmis României o "scrisoare de somare" ca primă etapă a procedurii de încălcare dreptului comunitar prevăzută de art. 226 din Tratatul CE.
Jurisprudența Curții de Justiție Europene - cauza Costa/Enel (1964) - stabilit că legea care se îndepărtează de Tratat - un izvor independent de drept - nu ar putea să ducă la anularea lui, dată fiind natura sa originală și specială, fără a- lipsi de caracterul lui de lege comunitară și fără ca baza legală a Comunității însăși să fie pusă la îndoială. Mai mult, aceeași decizie a definit relația dintre dreptul comunitar și dreptul național al statelor membre, arătând că dreptul comunitar este o ordine juridică independentă care are prioritate de aplicare în fața dreptului național.
De asemenea, în cazul, a stabilit că judecătorul național este obligat să aplice normele comunitare, în mod direct, dacă acestea contravin normelor interne, fără a solicita sau aștepta eliminarea acestora pe cale administrativă sau unei alte proceduri constituționale.
Având în vedere acestea, Curtea, în baza art. 304 pct.9, art.312 din Codul d e procedură civilă, va admite recursul și va modifica, parțial, sentința atacată, în sensul admiterii acțiunii și va obliga pârâții la plata sumei de 5.674 lei și dobânda legală aferentă sumei la data efectuării plății, precum și la plata sumei de 59,30 lei cheltuieli de judecată din ambele instanțe.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE
Admite recursul declarat dereclamantulîmpotriva sentinței nr.1408 din 3 iulie 2009, pronunțată de Tribunalul Suceava - Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâtele-intimate Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului S și Administrația Fondului pentru Mediu.
Modifică sentința recurată și, în consecință:
Admite acțiunea reclamantului.
Obligă pârâții să plătească reclamantului suma de 5.674 lei și dobânda legală aferentă sumei la data efectuării plății.
Obligă pârâții să plătească reclamantului suma de 59,30 lei cheltuieli de judecată din ambele instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 6 noiembrie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Tehnored.
2 ex./03.12.2009
jud.fond -
Președinte:Grosu CristinelJudecători:Grosu Cristinel, Rață Gabriela, Surdu Oana
