Anulare act administrativ fiscal. Decizia 236/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- DECIZIE NR. 236/R-
Ședința publică din 29 Februarie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Gabriela Chiorniță președinte secție
JUDECĂTOR 2: Ingrid Emina Giosanu
Judecător - - -
Grefier - -
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de reclamantul, domiciliat în Rm. V,-, județul V, împotriva sentinței nr. 1025/13.11.2007, pronunțată de Tribunalul Vâlcea - Secția Comercială și de Contencios Administrativ și Fiscal, în dosarul nr-, intimată fiind pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în Rm. V, str. G-ral nr. 17, județul
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns recurentul-reclamant, personal și asistat de avocat și consilier juridic pentru intimata-pârâtă DGFP
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxei de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, care învederează instanței că s-au depus la dosarul cauzei, prin serviciul registratură, la data de 22.02.2008, întâmpinare formulată de intimata-pârâtă; la data de 25.02.2008, un borderou cu înscrisuri din partea recurentului-reclamant.
Apărătoarea recurentului depune la dosar împuternicire avocațială nr. 43/18.02.2008 și chitanța cu același număr reprezentând onorariu avocat și precizează că înscrisurile depuse de recurent prin serviciul registratură reprezintă o selecție a actelor deja existente la dosar.
Reprezentantul intimatei-pârâte DGFP V depune la dosar delegație de reprezentare și solicită admiterea probei cu înscrisuri, respectiv sesizarea adresată de DGFP împuternicire avocațială nr. 43/18.02.2008 și chitanța cu același număr reprezentând onorariu avocat V Parchetului de pe lângă Judecătoria Rm V, înregistrată sub nr. 41179/06.12.2004, adresa nr. 42818/22.12.2005 emisă de același Parchet, ordonanța emisă de Parchet în dosarul nr. 4997/P/2004 la data de 16.12.2005, adresa nr. 1697/16.01.2006 emisă de IPJ
Apărătoarea recurentului arată că este de acord cu proba solicitată.
Instanța încuviințează proba cu înscrisuri solicitată de intimata-pârâtă DGFP V, apreciind-o ca utilă soluționării cauzei, înscrisuri pe care reprezentantul acesteia le depune la dosar.
Părțile prezente, având pe rând cuvântul, învederează instanței că nu mai au cereri de formulat și solicită cuvântul asupra recursului.
În raport de această împrejurare, instanța constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestuia.
Apărătoarea recurentului-reclamant solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, modificarea în totalitate a sentinței instanței de fond în sensul admiterii acțiunii și anulării deciziei nr. 3/2006.
Solicită ca instanța de recurs să dea o altă interpretare aspectelor formale care conduc la nulitatea deciziei de demitere din funcție a reclamantului pe perioada concediului medical. Instanța de fond a înlăturat fără temei actele medicale, considerând că au fost întocmite pro causa, în ciuda concluziilor anchetei penale.
Cu privire la așa-zisa stare de incompatibilitate în care, potrivit susținerilor intimatei, s-ar fi aflat reclamantul, arată că aceasta a fost analizată părtinitor de instanță, care a avut în vedere probe extrajudiciare, cum ar fi declarațiile date de alți funcționari publici, iar sentința instanței a fost în mod greșit întemeiată pe astfel de probe.
Mai arată că instanța de fond nu a analizat motivele de tardivitate invocate pe ultima filă a notelor de ședință depuse de reclamant cu ocazia dezbaterilor, excepție ce într-adevăr nu fusese invocată prin contestația formulată olograf de reclamant. Totodată, arată că nicio dispoziție din Legea nr. 188/1999 nu interzicea reclamantului să se prezinte la vreun concurs, însă clientul nu a dat curs reușitei la examen, ci a continuat să lucreze pe același post la DGFP.
Cu cheltuieli de judecată la fond și în recurs.
Reprezentantul intimatei-pârâte DGFP V solicită respingerea recursului ca nefondat, arătând că la data emiterii deciziei de destituire din funcție și la data înmânării deciziei reclamantului, acesta nu se afla în incapacitate temporară de muncă, având în vedere declarația sa de la dosar în sensul că s-a prezentat la serviciu și faptul că acesta a semnat condica de prezență atât la venire, cât și la plecare. De asemenea, arată că probele extrajudiciare au fost analizate de instanță la cererea apărătorului reclamantului.
Cu privire la starea de incompatibilitate în care s-a aflat recurentul-reclamant pe perioada cât a funcționat atât la Administrația Finanțelor Publice, cât și la Primăria Rm V, arată că acesta nu a formulat cerere de încetare a stării de incompatibilitate în termenul legal de 10 zile, potrivit dispozițiilor Legii nr. 188/1999, ci numai după 41 de zile, după ce a aflat de sesizarea Comisiei de Disciplină.
În ceea ce privește excepția tardivității invocată de reclamant, arată că în mod corect instanța de fond nu a analizat-o, întrucât excepțiile nu se invocă prin concluziile scrise, după încheierea dezbaterilor și fără să fi fost puse în discuția părților.
CURTEA
Asupra recursului de față, deliberând:
Constată că rin p. acțiunea înregistrată la data de 31.01.2006, reclamantul a chemat în judecată pe pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE -V, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună anularea deciziei nr. 3, înregistrată la nr.708 /9.01.2006 la DIRECTIA GENERALA A FINANTELOR PUBLICE -V și sub nr. 607/9.01.2006 la. V, prin care a fost destituit din funcția publică ce o deținea și repunerea în drepturile legale.
În motivarea acțiunii, reclamantul a învederat, în principal, că în perioada 01 - 31 octombrie 2004, considerată de pârâtă ca absență nemotivată de la serviciu, s-a aflat în concediu medical, conform certificatului de concediu medical seria - nr.-.
În anul 2004 avut 140 zile concediu medical și nu a cerut pensionarea pe caz de boală din motive obiective.
stare de incompatibilitate a fost analizată de comisia de disciplină a pârâtei la data de 15.11.2004 și nu i s-au comunicat concluziile timp de 6 luni de zile.
A precizat reclamantul că decizia nr. 3 prin care a fost destituit din funcție publică s-a emis la data de 9.01.2006, când se afla în concediu medical, situație în care s-a aflat și la momentul formulării acțiunii în anulare.
În susținerea acțiunii, reclamantul a atașat la aceasta certificatul de concediu medical seria - nr. - /01.01.2006 (fila 2 dosar).
Pârâta a depus la dosar întâmpinare, prin care a cerut respingerea acțiunii, motivat, în esență, pe argumentele ce urmează:
În perioada 01-31 octombrie 2004, când reclamantul susține că s-a aflat în incapacitate temporară de muncă, acesta și-a desfășurat activitatea în calitate de șef serviciu la. din cadrul Primăriei Municipiului Rm. V, cu care a încheiat în acest sens contractul individual de muncă nr.1380 din 1.2004, în această perioadă întocmind foi colective de prezență pentru sine și subalternii săi, pe care le-a semnat în calitate de șef serviciu.
În acest interval de timp, reclamantul nu a cerut la DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE -V, unde era încadrat, încetarea raportului de serviciu și nu a acționat în nici o formă pentru încetarea motivului de incompatibilitate în care se afla, depunând, în schimb, certificatul de concediu medical.
Pentru aceste motive a fost sesizată comisia de disciplină care, constatând că există indicii de săvârșire a infracțiunilor de fals intelectual și uz de fals de către reclamant, a propus conducerii DIRECȚIEI GENERALE A FINANȚELOR PUBLICE - sesizarea organelor de cercetare penală.
Până la soluționarea sesizării penale, comisia de disciplină a suspendat cercetarea abaterilor disciplinare comise de reclamant.
La data de 22.12.2005, Parchetul de pe lângă Judecătoria Rm.V a transmis pârâtei Ordonanța din 16.12.2005, prin care s-a reținut în sarcina reclamantului săvârșirea faptelor de determinare a eliberării unui act neconform cu realitatea, folosirea actului fals în vederea acordării indemnizației de concediu medical și înșelăciune față de instituția publică pârâtă.
A susținut pârâta că urmare administrării de probe, comisia de disciplină a încheiat referatul în care s-au consemnat rezultatele cercetărilor efectuate și s-a propus conducerii V, în temeiul art. 65 alin.2 lit. c, g și j, rap. la art.65 alin.3 lit. e din Legea 188/1999, destituirea din funcție publică a reclamantului.
La data de 6 ianuarie 2006 a fost emisă de către conducerea instituției publice pârâte decizia nr. 3, prin care reclamantul a fost destituit din funcția publică deținută.
A învederat pârâta că susținerea reclamantului, în sensul că la data de 6 ianuarie 2006 s-a aflat în incapacitate temporară de muncă nu corespunde realității, întrucât la acea dată reclamantul se afla la serviciu, a semnat condica de prezență și a primit sarcini de serviciu din partea șefului său.
Și în data de 09.01.2006, reclamantul s-a aflat la serviciu, primind sub semnătură decizia nr.3 din 06.01.2006.
La data de 7 martie 2006, reclamantul a depus la dosar cerere, prin care a solicitat suspendarea judecării litigiului până la soluționarea dosarului nr.812/2006, aflat pe rolul Judecătoriei Rm. V, având ca obiect contestația formulată de acesta împotriva Ordonanței din 16.12.2006, emisă de Parchetul de pe lângă Judecătoria Rm. ( fila 11 dosar).
Prin cererea înregistrată la data de 16.04.2007, reclamantul a cerut repunerea pe rol a cauzei ( fila 18 dosar ).
În ședința publică din 25.09.2007, apărătorul reclamantului a solicitat atașarea dosarului nr. 812/2006, care s-a aflat pe rolul Judecătoriei Rm. V, iar în ședința publică din 9 octombrie 2007, reprezentantul pârâtei a cerut atașarea dosarului nr. 4997 /P/2004 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Rm. V, motivat de faptul că în aceste dosare se află înscrisuri ce servesc la soluționarea litigiului.
După examinarea cauzei, Tribunalul Vâlcea - secția civilă și de contencios administrativ și fiscal, a pronunțat sentința nr. 1025 din 13 noiembrie 2007, prin care a respins acțiunea ca neîntemeiată.
Pentru a se pronunța în sensul celor de mai sus, instanța a reținut
că susținerea reclamantului din concluziile scrise depuse la dosar, conform cărora începând cu data de 6 ianuarie 2006 era internat, nu sunt reale și dovedite (fila 63 dosar).
Din înscrisul existent la fila 42 dosar, rezultă că certificatul medical seria - nr.- /06.01.2006 s-a eliberat de Policlinica Rm. V și nu de spital, reclamantul nedovedind cu nici un act medical că în data de 6.01.2006 a fost internat în vreo unitate medicală, iar semnarea condicii de prezență atestă prezența la serviciu ( 44 ).
În plus, din referatul întocmit de reclamant și înregistrat la nr.3991 din 01.02.2006, acesta a recunoscut că în zilele de 6 și 9 ianuarie 2006 s-a aflat la program, primind sarcini de serviciu de la șeful său ierarhic, iar în data de 9 ianuarie 2006, ora 12, i s-a comunicat decizia nr. 3 /6.01.2006, sub semnătură(fila 41 dosar).
În concluzie, instanța a reținut că reclamantul nu s-a aflat în incapacitate temporară de muncă ( internat în regim de urgență), așa cum a pretins, iar veridicitatea datării deciziei contestate rezultă din înscrisurile existente la 21-23 și 45-47 din dosar.
Reclamantul nu a dovedit cu nici un mijloc de probă că decizia contestată s-a emis la data de 09.01.2006 și, de fapt, la această dată a fost comunicat actul administrativ unilateral a cărui anulare s-a cerut, atât la. Rm. V, cât și reclamantului.
Față de cele de mai sus, instanța a constatat că reclamantul s-a aflat la serviciu atât în data de 06.01.2006, când s-a emis decizia contestată, cât și în data de 09.01.2006, când i s-a comunicat acest act, iar certificatul medical nr.- din 6.01.2006 a fost emis " pro causa" astfel că decizia de demitere a reclamantului din funcția publică deținută este legală, ea neemițându-se cu încălcarea prevederilor art.60 alin.1 din Codul Muncii.
Cât privește temeinicia acestei decizii, din înscrisurile existente la dosar a reieșit că reclamantul, în timp ce îndeplinea funcția publică de consilier superior clasa I a în cadrul a Municipiului Rm. V, pendinte de V, a participat în cursul lunii septembrie 2004 la un concurs organizat de Primăria Municipiului Rm. V pentru ocuparea funcției de șef serviciu la Serviciul Public pentru Sport, Cultură, Artă, Tineret și Agrement, la care a fost admis.
Prin dispoziția nr. 3056 din 29.09.2004, emisă de Primarul Municipiului Rm. V, reclamantul a fost angajat, începând cu data de 1.2004, pe funcția pentru care a candidat ( fila 48 dosar ).
În acest sens s-a încheiat contractul individual de muncă pe perioadă nedeterminată, înregistrat la nr. 1380 din 01.2004 ( fila 48 dosar).
Din declarațiile date de doi funcționari publici din cadrul serviciului coordonat de reclamant (filele 26 și 27 din dosarul nr.4997/P/2004 ), fișele colective de prezență pentru luna octombrie 2004 (filele 51 - 52 dosar ) și înscrisurile de la filele 51 și 58 din dosarul nr. 4997/P/2004, emanând de la Primăria Municipiului Rm. V, a rezultat că reclamantul a fost prezent zilnic la noul loc de muncă, în toată luna octombrie 2004 exercitându-și atribuțiile de șef serviciu.
Pe parcursul întregii luni octombrie 2004, reclamantul nu a cerut încetarea raporturilor de serviciu în cadrul a Municipiului Rm. V și pentru a-și justifica absențele de la program la această instituție publică, a prezentat certificatul de concediu medical nr.-/1.2004 ( fila 34 dosar 4997/P/2004).
Conducerea Rm. Vas esizat la data de 10.11.2004 Comisia de Disciplină din cadrul V cu privire la starea de incompatibilitate a reclamantului ( fila 64 dosar 4997/P/2004).
În aceeași zi, prin cererea înregistrată la nr.32409, reclamantul a solicitat conducerii Primăriei Municipiului Rm. V anularea actelor emise privind încadrarea sa în funcția de șef serviciu ( fila 61 dosar 4997/P/2004).
Prin dispoziția nr. 4315 din 11.XI.2004, Primarul Municipiului Rm. Vad ecis încetarea contractului individual de muncă al reclamantului în funcția de șef serviciu în cadrul primăriei (fila 82 dosar 4997/P/2004 ).
Or, potrivit art. 94 alin.1 și 2 lit. b din Legea nr.161/2003 privind măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea funcțiilor publice, calitatea de funcționar public este incompatibilă cu orice altă funcție publică. iar funcționarii publici nu pot deține alte funcții și nu pot desfășura alte activități remunerate sau neremunerate în cadrul autorităților și instituțiilor publice.
Conform art.844alin.1 lit. b din Legea nr.188/1999, republicată, cu modificări ulterioare, destituirea din funcție publică se dispune ca sancțiune disciplinară aplicată pentru motive imputabile funcționarului public, dacă s-a ivit un motiv legal de incompatibilitate și funcționarul public nu acționează pentru încetarea acestuia în termen de 10 zile calendaristice de la data intervenirii cazului de incompatibilitate.
În speță, incompatibilitate a intervenit la 01.2004, dată la care reclamantul a fost numit și a început să își exercite funcția de șef serviciu în cadrul Primăriei Municipiului Rm. V ( funcție publică în cadrul unei instituții publice ) și a încetat la data de 11.XI.2004 când, la cererea sa, a încetat contractul individual de muncă încheiat între reclamant și primărie ( după 42 de zile și nu 10 zile, cât prevăd dispozițiile legale mai sus - menționate ).
Pentru aceste motive, instanța a apreciat că destituirea reclamantului din funcția publică deținută în cadrul instituției publice pârâte, în temeiul art.65 alin.3 lit. c din Legea 188/1999, republicată, raportat la art. 84/4, alin.1 lit. b și art.65 alin.2 lit. c, g și j din aceeași lege și art.94 alin.1 și 2 lit. a din Legea nr.161/2003, este o măsură legală și întemeiată.
Împotriva sentinței, în termen legal a formulat recurs reclamantul, care a criticat-o sub următoarele aspecte:
1 A invocat motive de nelegalitate a deciziei, raportat la art. 60 din Codul Muncii, deoarece raportul de serviciu nu putea înceta în perioada concediului medical. În zilele de 6 și 9 ianuarie 2006 nu a fost la serviciu, dată fiind prezentarea certificatului medical, apreciat în mod nejustificat, ca fiind " pro causa". Data deciziei nu este veridică, pentru că nu a fost semnată decât de doi membri ai comisiei, iar pe 9 ianuarie era la, la un consult medical.
2 Motivele inserate în decizie, privind aplicarea art. 65 alin. 2 lit. c și g nu au fost cenzurate de instanță, în anii anteriori obținând calificativul foarte bine și nu a mai lipsit nemotivat de la serviciu. În legătură cu incompatibilitatea în care s-ar fi aflat, instanța a interpretat părtinitor probele, fără a audia martori și doar prin raportare la probe extrajudiciare. S-a atestat situația sa medicală din luna octombrie 2004, când a fost salariatul DGFP V, ci nu al Primăriei. Faptul că a participat la un concurs și a fost declarat admis nu corespunde ipotezei prevăzute de lit. h, pentru că nu a lucrat efectiv în acea funcție, până la revocarea contractului fiind în concediu medical. În plus, sancțiunea disciplinară trebuia aplicată în cel mult 6 luni de la săvârșirea abaterilor, motiv de nulitate a deciziei ce nu a fost analizat de instanță, deși a invocat expres acest lucru.
S-a formulat și întâmpinare din parte pârâtei, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, susținând, în esență, că prima instanță a pronunțat o sentință legală și temeinică.
Examinând sentința prin prisma criticilor formulate, ce se încadrează în prevederile art. 304 pct. 9 Cod proc. civilă, cât și sub toate aspectele, în temeiul art. 304 ind. 1 Cod proc. civilă, curtea constată următoarele:
Recursul este nefondat.
Într-o primă critică, s-a pretins că decizia atacată este nelegală, pentru că la momentul adoptării și comunicării ei se afla în concediu medical, respectiv a lipsit de la serviciu, fiind la un consult medical la Susținerea recurentului, sub acest aspect, urmează a fi analizată cu prioritate, întrucât incidența unei eventuale cauze de nulitate a deciziei, prin raportare la prevederile art. 60 din Codul Muncii, ar face inutilă cercetarea celorlalte motive de recurs.
Însă, așa cum se va arăta în continuare, critica reclamantului nu este fondată. Certificatul depus la fila 42 din dosarul de fond - analizat și de către prima instanță, în aprecierea asupra inexistenței cazului de nulitate a deciziei prin care reclamantul a fost destituit din funcția publică deținută în cadrul V - a fost eliberat de Policlinica Rm. V, pentru perioada 6 ianuarie - 20 ianuarie 2006, în regim ambulatoriu, fapt care, coroborat cu semnarea condicii de prezență pentru ziua de 06 ianuarie 2006, potrivit înscrisului de la 44 din dosarul de fond, atestă prezența la serviciu a recurentului la cel moment. De altfel, chiar și reclamantul recunoaște că a fost prezent la serviciu în zilele de 6 și 9 ianuarie 2006, conform propriilor mențiuni din referatul înregistrat la pârâtă sub nr. 3991/1.02.1006. Comunicarea acestei decizii s-a realizat la data de 9 ianuarie 2006, recurentul primind-o sub semnătură, după cum rezultă din înscrisul depus la fila 20, deci tot în perioada menționată în certificatul medical de care se prevalează, care însă nu probează incapacitatea efectivă a acestuia de a lua la cunoștință despre destituirea sa din funcție. Faptul că, ulterior, s-a prezentat la un centru medical din P, pentru o investigație, este lipsit de relevanță, odată ce a semnat, personal, despre primirea deciziei de destituire din funcție. Art. 60 din Codul Muncii este destinat ocrotirii intereselor persoanelor care se află în incapacitate temporară de muncă, însă, în speță, probele administrate în cauză demonstrează faptul că la data adoptării deciziei contestate, condiția incapacității nu s-a îndeplinit, reclamantul fiind prezent la serviciu, dovezile cu înscrisuri depuse la dosar confirmând acest fapt. Împrejurarea că raportul care a stat la baza emiterii deciziei a fost dactilografiat în aceeași dată nu poate fi apreciat ca un element esențial în afirmarea unei virtuale lipse de veridicitate a datării deciziei. Nu există vreo probă care să răstoarne prezumția veridicității datei, ci, dimpotrivă, rezultă din cuprinsul acestuia că referatul privind rezultatele activității de cercetare disciplinară a fost înmânat la 04 ianuarie 2006 reclamantului, sub semnătură, acesta formulând obiecțiuni analizate și respinse la aceeași dată de către comisia de disciplină. Raportul la care se referă recurentul - reclamant cuprinde expunerea întregii proceduri de cercetare disciplinară, cu propunerea de aplicare a sancțiunii de destituire din funcția publică.
Nefondată este și cea de-a doua critică adusă sentinței. Decizia fost emisă în termen legal, starea de incompatibilitate a reclamantului făcând obiectul sesizării comisiei de disciplină la data de 10.11.2004.
Într-adevăr, potrivit art. 65 alin. 5 din Legea nr. 188/1999 (forma în vigoare la acea dată), sancțiunile disciplinare puteau fi aplicate în cel mult 6 luni de la săvârșirea abaterii, însă art. 74 alin. 4 din același act normativ a reglementat posibilitatea suspendării termenului, pentru ipoteza în care au fost sesizate organele de cercetare penală, însă nu sunt condiții pentru angajarea răspunderii penale, dar fapta poate constitui abatere disciplinară.
În speță, a operat acest caz de suspendare a termenului de aplicare a sancțiunii disciplinare, sancțiunea fiind aplicată după comunicarea către pârâtă a ordonanței parchetului de pe lângă Judecătoria Rm. V, din 16.12.2005, prin care s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a reclamantului și aplicarea sancțiunii administrative a amenzii în cuantum de 800 lei, pentru faptul de a fi determinat eliberarea unui certificat medical neconform cu realitatea, pentru perioada 01.10.2004 - 31.10.2004, când a avut încheiat un alt contract de serviciu cu Primăria Rm. V, unde și-a exercitat atribuțiile specifice funcției de șef serviciu, cât și pentru fapta de înșelăciune, constând în primirea unor drepturi bănești mai mari pe perioada concediului medical.
Celelalte susțineri ale recurentului sunt, de asemenea, nefondate.
Reținând desfășurarea, în concret, a activității în cadrul Primăriei Rm. V, pe perioada cuprinsă în certificatul medical declarat a fi neconform cu realitatea ( pentru care, de altfel, i s-a aplicat și sancțiunea amenzii de către organele de cercetare penală), prima instanță a analizat toate temeiurile ce au stat la baza emiterii deciziei contestate, respectiv dispozițiile art. 65 alin. 2 lit. c din Legea nr. 188/1999 - absența nejustificată de la locul de muncă -, lit. g al aceluiași text de lege - comportament neadecvat, constând în determinarea eliberării unui certificat medical neconform cu realitatea -, cât și ale. art. 65 alin. 2 lit. j, coroborat cu art. 84 alin. 5 lit b din lege și art. 94 alin.1 și 2 lit. a din Legea nr. 161/2003, referitoare la starea de incompatibilitate în care s-a aflat funcționarul. Au fost avute în vedere atât înscrisurile ce s-au depus la dosar, cât și probele din dosarele referitoare la urmărirea sa penală, finalizate prin aplicarea amenzii și respingerea plângerii împotriva ordonanței Parchetului de pe lângă Judecătoria Rm. V, atașarea celui din urmă dosar făcându-se chiar în baza cererii reclamantului. Toate acestea au conturat convingerea instanței în sensul reținerii abaterilor disciplinare, grave, pentru care s-a aplicat sancțiunea destituirii reclamantului din funcția publică deținută în cadrul DGFP întregii activități desfășurate de reclamant a atras în mod legal sancțiunea destituirii, iar instanța de fond a dat o interpretare corectă și a dispozițiilor privind starea de incompatibilitate în care s-a aflat reclamantul, întemeiată pe prevederile art. 65 alin. lit.j (ci nu h, cum a redactat recurentul), coroborat cu art. 84 alin.5 lit.b din Legea nr. 188/1999 și art. 94 alin. 2 lit. b din Legea nr. 161/2003, privind măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea funcțiilor publice. Recurentul a lucrat efectiv în funcția de șef serviciu în cadrul Primăriei Rm. V, fără să anunțe în termen de 10 zile despre survenirea cazului de incompatibilitate ci, mai mult, a procedat la ascunderea acestuia, prin manopere dolosive, constând în prezentarea unui certificat medical nereal. Împrejurarea că în anii anteriori a obținut calificativul "foarte bine" și că ar fi fost pe perioade lungi în incapacitate temporară de muncă nu este de natură a schimba soluția adoptată în cauză, întemeiată pe prevederile legale susmenționate, cărora instanța de fond le-a dat o interpretare temeinică și legală.
În concluzie, în baza art. 312 alin. 1 Cod proc. civilă, recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul, domiciliat în Rm. V,-, județul V, împotriva sentinței nr. 1025/13.11.2007, pronunțată de Tribunalul Vâlcea - Secția Comercială și de Contencios Administrativ și Fiscal, în dosarul nr-, intimată fiind pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în Rm. V, str. G-ral nr. 17, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 februarie 2008, la Curtea da APEL PITEȘTI - secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
, pt.,
detașat, semnează
Președinte,
Grefier,
Red. /2 ex.
Jud. fond:
-
Președinte:Gabriela ChiornițăJudecători:Gabriela Chiorniță, Ingrid Emina Giosanu
