Anulare act administrativ fiscal. Decizia 246/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR--15.01.2009
DECIZIA CIVILĂ NR.246
Ședința publică din 18.02.2009
PREȘEDINTE: Rodica Olaru
JUDECĂTOR 2: Ionel Barbă
JUDECĂTOR 3: Răzvan Pătru
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr.640/6.20087 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Arad, în contradictoriu cu pârâta intimată Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă A, având ca obiect anulare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședință publică, și la a doua strigare, lipsă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată că prin serviciul de registratură al instanței, pârâta intimată a depus întâmpinare.
Văzând lipsa părților precum și faptul că la dosar a fost formulată cerere de judecare în lipsă conform art.242 Cod procedură civilă, instanța reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Asupra recursului de față, constată:
Prin sentința civilă nr.640/6.20087 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Arada respins ca nefondată acțiunea reclamantului împotriva pârâtei Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă A pentru anularea Deciziei nr. 50/ 07 03 2008, emisă de pârâtă prin care s-a pornit executarea silită pentru suma de 4.220,88 lei reprezentând ajutor de șomaj acordat pentru perioada 1.01.2007 - 31.12. 2007. Fără cheltuieli de judecată.
În motivare s-a reținut că reclamantul a fost concediat la data de 4.12.2006 din cadrul Inspectoratului de Jandarmi A și ca urmare a concedierii, a beneficiat de indemnizație de șomaj potrivit Dispoziției nr. 111/2007 emisă de directorul executiv al Agenției Județene pentru Ocuparea Forței de Muncă
Dreptul la indemnizația de șomaj a fost stabilit în favoarea reclamantului pe o durată de 12 luni respectiv 1.01.2007 - 31.12.2007 și dispoziția a fost pusă în executare în sensul că acesta a beneficiat de indemnizație de șomaj.
Ulterior, în cadrul unui litigiu de muncă, Curtea de APEL TIMIȘOARA prin decizia nr. 825/11.10.2007 pronunțată în dosarul nr-, a dispus anularea deciziei de concediere a reclamantului și repunerea acestuia în situația anterioară respectiv, reîncadrarea cu data de 4.12.2006 și plata drepturilor salariale aferente.
Potrivit art. 47 din Legea nr. 76/2002, sumele plătite fără temei legal cu titlul de indemnizație de șomaj precum și debitele create în condițiile prezentei legi, se recuperează de la persoanele care le-au primit în mod necuvenit pe baza deciziilor emise de agențiile pentru ocuparea forței de muncă.
Cum prin hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă, reclamantul a fost reîncadrat de la data desfacerii contractului de muncă, acesta a beneficiat necuvenit de indemnizație de șomaj în cuantum de 4220,88 lei sens în care, pârâta a emis decizia nr.50/7.03.2008 pentru recuperarea indemnizației de șomaj. Emiterea acestei decizii s-a făcut în baza art.47 din Legea nr. 76/2002 și în cauză este lipsită de relevanță împrejurarea că a fost sau nu pus în executare titlul executoriu prin care s-a dispus reîncadrarea reclamantului în funcția deținută anterior concedierii cu plata drepturilor salariale aferente.
În aceste condiții, neexistând nici un motiv întemeiat pentru anularea dispoziției nr. 50/7.03.2003 emisă de directorul executiv al Agenției Județene pentru Ocuparea Forței de Muncă A, instanța, în baza art. 18 din Legea nr. 554/2004, a respins acțiunea reclamantului.
În cauză a declarat recurs reclamantul solicitând modificarea sentinței și admiterea acțiunii.
În motivare recurentul arată că nefondat s-a reținut că nu există nici un motiv întemeiat pentru anularea Deciziei nr.50/07.03.2008, fiind lipsită de relevanță împrejurarea că a fost sau nu pus în executare titlul executoriu prin care s-a dispus reîncadrarea reclamantului în funcția deținută anterior concedierii cu plata drepturilor salariale aferente.
Potrivit art.44 din Legea nr.76/2002 lit.a) încetarea plății îndemnizațiilor de șomaj acordate beneficiarilor are loc la data încadrării în muncă, conform legii, pentru o perioadă mai mare de 12 luni.
Conform legii încadrarea în muncă se poate face numai pe baza unui contract de muncă înregistrat la forțele de muncă.
Intimata nu a adus nicio dovadă din care să rezulte că încetarea plății îndemnizației s-a făcut cu respectarea dispozițiilor art.44 din Legea nr.76/2002.
Arată că decizia civilă nr.825/11.10.2007 pronunțată de Curtea de APEL TIMIȘOARA, în temeiul căreia intimata a emis decizia de imputare, nu ține loc de contract de muncă.
La data emiterii deciziei de imputare, respectiv data de 07.03.2008, recurentul nu fusese reîncadrat începând cu data de 04.12.2006 și nici nu primise drepturile salariale aferente, prin urmare decizia de imputare a fost prematur emisă.
Potrivit art.41 alin.2 din Legea nr.76/2002 modificată "Angajatorii care au încadrat în muncă, conform legii, persoane din rândul beneficiarilor de îndemnizații de șomaj au obligația de a anunța în termen de 3 zile agențiile pentru ocuparea forței de muncă la care aceștia au fost înregistrați."
Inspectoratul de Jandarmi Aaa dus la cunoștință intimatei decizia civilă nr.825/11.10.2007 pronunțată de Curtea de APEL TIMIȘOARA fără a depune însă și contractul de muncă din care să rezulte că faptic recurentul a fost reangajat începând cu data de 01.01.2007.
Prin urmare, recurentul susține că se află în situația de a fi obligat la restituirea ajutorului de șomaj cu toate că nu a realizat nici un fel de venituri pe perioada 01.01.2007-01.01.2008 și nu a beneficiat de sistemul asigurărilor de sănătate și șomaj.
Intimata avea obligația să depună în probațiune dovada că angajatorul, respectiv Inspectoratul de Jandarmi A, a reținut și a virat lunar pe perioada 01.01.2007-01.01.2008 contribuția individuală reținută din salariul recurentului la bugetul asigurărilor de șomaj conform art.27 din Legea nr.76/2002.
Prin urmare, este incorect și nelegal ca împrejurarea că nu a fost pus în executare titlul executoriu prin care s-a dispus reîncadrarea sa este lipsită de relevanță deoarece numai în cazul în care încadrarea în muncă s-a făcut conform legii încetează ajutorul de șomaj, conchide recurentul.
Examinând recursul în raport de motivele invocate și cu cele din oficiu prevăzute de art.304 Cod procedură civilă, se constată că este nefondat și se respinge pentru că:
Potrivit probelor dosarului, reclamantului i-a fost desfăcut contractul de muncă la data de 31.XII.2006, conform art.55 lit.c, art.58, art.61, 65 alin.1 și art.74 alin.1 din Codul muncii și la data de 17.2007, acesta a formulat la pârâtă o cerere pentru acordarea îndemnizației de șomaj (cererea nr.89/17.01.2007).
Având în vedere că la data respectivă contestatorul îndeplinea toate condițiile prevăzute de Legea nr.76/2002, cu modificările și completările ulterioare, pentru a beneficia de indemnizație de șomaj, respectiv avea un stagiu de cotizare la bugetul asigurărilor pentru șomaj de cel puțin 12 luni în ultimele 24 anterioare depunerii cererii, era de muncă, nu realiza venituri mai mari decât îndemnizația de șomaj iar contractul de muncă i-a fost desfăcut din motive neimputabile contestatorului, prin Dispoziția Directorului Executiv al A privind stabilirea dreptului de indemnizație de șomaj nr.111 i-a fost stabilit contestatorului dreptul la indemnizație de șomaj, în cuantum de 344 lei7lună pentru o durată de 12 luni, 01.01.2007-01.01.2008.
Prin decizia civilă nr.825/11.10.2007, Curtea de APEL TIMIȘOARA - Secția Litigii de muncă și asigurări sociale a admis recursul contestatorului împotriva sentinței civile nr.344/2007 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr- și a dispus anularea deciziei de concediere a contestatorului și repunerea părților în situația anterioară concedierii.
Așa fiind, îndemnizația de șomaj acordată reclamantului nu mai avea temei legal, și măsura de imputare a acestuia este legală, în condițiile art.47 alin.1, 2 și 3 din Legea nr.76/2002 pentru că imputarea este urmarea anulării dispoziției de desfacere a contractului individual de muncă, nefiind incidente prevederile art.44 lit.a din aceeași lege.
Este irelevantă în cauză apărarea invocată prin recurs, legată de faptul că recurentul nu a fost reangajat în temeiul deciziei civile nr.825/2007, pentru că aceasta este o problemă de punere în executare a hotărârii și nu una care atrage nelegalitatea măsurii de imputare emisă de pârâtă.
În consecință, pentru motivele expuse recursul reclamantului este nefondat și se respinge.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr.640/6.20087 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Arad.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, 18.II.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
- -
Red.O/25.02.2009
Tehnored./04.03.2009
Ex.2
Primă instanță: Tribunalul Arad - judecător
Președinte:Rodica OlaruJudecători:Rodica Olaru, Ionel Barbă, Răzvan Pătru
