Contestație act administrativ fiscal. Decizia 233/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR--15.01.2009
DECIZIA CIVILĂ NR.233
Ședința publică din 18.02.2009
PREȘEDINTE: Rodica Olaru
JUDECĂTOR 2: Ionel Barbă
JUDECĂTOR 3: Răzvan Pătru
GREFIER: - -
S-au luat în examinare recursurile declarate de pârâții Agenția Națională de Administrare Fiscală B și Ministerul Economiei și Finanțelor prin T, împotriva sentinței civile nr.845/27.2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Timiș, în contradictoriu cu reclamanta intimată - și pârâtele intimate Administrația Finanțelor Publice T și Trezoreria T, având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă consilier juridic în reprezentarea pârâților recurenți F și prin T, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, reprezentanța pârâților recurenți depune delegație și împuternicire.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri solicitând părții prezente să-și exprime punctul de vedere și asupra excepției lipsei calității procesuale a recurenților F și prin
Reprezentanta pârâților recurenți solicită admiterea excepției lipsei calității procesuale a recurenților F și iar în situația în care această excepție va fi respinsă solicită admiterea recursurilor pentru motivele formulate în scris.
CURTEA
Asupra recursurilor de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.845/CA/27.10.2008 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Timișa respins excepția prematurității acțiunii în contencios administrativ față de neefectuarea procedurii prealabile, aceea a nemotivării acțiunii în fapt, precum și a inadmisibilității față de neîndeplinirea condițiilor prev. de art.2 lit. c din Legea nr.554/2004 formulate de pârâți prin întâmpinare.
A admis acțiunea formulată de reclamanta împotriva pârâților ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE T, AGENTIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ, STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR și TREZORERIA T și în consecință a dispus anularea chitanței seria - nr.-/22.10.2007 emisă de T - Trezoreria T, la data de 22.10.2007, prin care reclamanta a achitat suma de 1050 lei, taxa specială la prima înmatriculare și a obligat pârâta T la restituirea către reclamantă a sumei de 1050 lei reprezentând taxa specială auto la prima înmatriculare, achitată de reclamantă, cu chitanța seria - nr.-/22.10.2007, actualizată cu dobânda legală, de la data de 03.06.2008, până la restituirea efectivă.
În motivare s-a reținut că reclamanta a solicitat anularea actului administrativ fiscal emis de pârâta T, respectiv chitanța seria - nr.-/22.10.2007 și obligarea acesteia la restituirea taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule în cuantum de 1050 lei actualizată cu dobânda legală până la data plății efective, fără cheltuieli de judecată.
Prin întâmpinări pârâtele au invocat excepția prematurității introducerii acțiunii întrucât nu s-a finalizat procedura prealabilă, excepția inadmisibilității anulării adresei contestată emisă de către pârâta S-a invocat excepția tardivității introducerii acțiunii și a contestației împotriva adresei atacate. Se învederează că este inadmisibil capătul de cerere prin care se solicita restituirea taxei speciale de primă înmatriculare.
In subsidiar, pârâții au solicitat admiterea în parte a acțiunii, prin raportare la prevederile art. 11 din OUG nr. 50/2008. Se solicită respingerea capătului din acțiune prin care se solicită obligarea pârâtei la plata de dobânzi legale aferente sumei de restituit de la data plății și până la restituirea sumei, ca fiind nelegal în materie fiscală.
Analizând actele dosarului, instanța a stabilit că actul atacat de reclamant este un act administrativ în sensul prevăzut de art. 2 alin. 1 lit. c) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, ele exprimând voința Administrației Finanțelor Publice T de a refuza restituirea taxei de primă înmatriculare solicitată de reclamantă, refuz explicit, manifestat în regim de putere publică, în calitate de organ competent cu încasarea taxei respective și cu rezolvare a cererilor de restituire a taxelor astfel percepute.
În plus, tribunalul a reținut că reclamanta a formulat contestație împotriva actului administrativ atacat, pe care a transmis-o T astfel cum rezultă din înscrisurile depuse la dosarul cauzei iar pârâta avea obligația să o înainteze organului competent să o soluționeze. În ceea ce privește împrejurarea invocată de către pârâta T în sensul că reclamantul nu a așteptat răspunsul la contestație, tribunalul a constatat că reclamanta a așteptat împlinirea termenului legal în care DGFP T avea obligația să răspundă acestei contestații, adresându-se instanței după expirarea termenului de 30 de zile, respectând astfel atât prevederile art. 7 cât și prevederile art. 8 din Legea nr. 554/2004.
Pentru aceste considerente, tribunalul a apreciat că este nefondată atât excepția inadmisibilității prezentei acțiuni, cât și excepția prematurității introducerii acțiunii pentru neîndeplinirea procedurii prealabile, motiv pentru care le-a respins.
Esențial pentru rezolvarea problemelor de drept deduse judecății este aplicarea în cauză a dispozițiilor art. 148 alin. 2 din Constituția României, care statuează că prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne. Aliniatul 4 al aceluiași articol, prevede, că, între alte instituții, autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din alin. 2 menționat.
Prin Legea nr. 157/2005, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 465 din -, România a ratificat tratatul privind aderarea Bulgaria și a României la Uniunea Europeană.
Cuantumul taxei speciale, datorată bugetului statului, se calculează după formula prevăzută de art. 2141alin. 3 în funcție de capacitatea cilindrică, vechimea autovehiculului și unii coeficienți de corelare ori de reducere a taxei prevăzuți în anexele speciale ale legii. Esențialul rămâne că taxa specială nu este percepută pentru autoturismele deja înmatriculate în România, și aceasta stat comunitar de la 1 ianuarie 2007, fiind percepută numai pentru autoturismele înmatriculate în celelalte state comunitare, și reînmatriculate în România, după aducerea acestora în țară.
Diferența de aplicare a taxei demonstrată în modul arătat, introduce un regim juridic fiscal discriminatoriu pentru autovehiculele aduse în România din Comunitatea Europeană în scopul reînmatriculării lor în România, în situația în care acestea au fost deja înmatriculate în țara de proveniență, în timp ce pentru reînmatricularea autovehiculelor înmatriculate deja în România, taxa nu se mai percepe.
Între principiile dreptului comunitar, obligatorii pentru instanțele judecătorești române, astfel cum s-a menționat prin referirile la art. 148 alin. 2 și 4 din Constituție, prima instanță a făcut referire la supremația dreptului comunitar, în speță a art. 90 (1) din Tratat și se conchide că prin modificarea codului fiscal și introducerea taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule, legiuitorul a încălcat în mod direct dispozițiile menționate ale Tratatului.
Ca urmare a efectului direct a art. 90 (1) din Tratat pentru ordinea juridică internă a României, instanța este datoare să constate că art. 2141-2143din Codul fiscal sunt reglementări contrare și că nu pot fi menținute în continuare ca aplicabile în cauza de față.
În ceea ce privește susținerea pârâtelor în sensul aplicării procedurii de recalculare a taxei, conform OUG nr. 50/2008, tribunalul a reținut că în acord cu dispozițiile art.11 din acest act normativ taxa rezultată ca diferență între suma achitată de contribuabil în perioada 1 ianuarie 2007-30 iunie 2008, cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule, și cuantumul rezultat din aplicarea prezentelor prevederi privind taxa pe poluare pentru autovehicule se restituie pe baza procedurii stabilite în normele metodologice de aplicare a prezentei ordonanțe de urgență. Aceste norme au fost aprobate prin HG nr. 686/2008.
Tribunalul a constatat că la data declanșării litigiului de contencios fiscal erau aplicabile, conform principiuluitempus regit actum, normele de drept material din legea fiscală (art. 2141-art.2143 fisc.), norme care deși sunt invocate cu pregnanță și prioritate de administrația fiscală au fost găsite ca neconforme cu prevederile art. 90 parag. 1 din Tratat.
Considerând demonstrată încălcarea art. 90 din Tratat prin instituirea taxei speciale pentru autoturisme, de la 1 ianuarie 2007, prin art. 2141-2143Cod fiscal, instanța a admis acțiunea astfel cum a fost formulată și a anulat actul administrativ reprezentat de chitanța seria - nr.-/22.10.2007 emisă de către T.
Instanța a obligat pârâta T să restituie reclamantului suma de 1050 lei achitată cu chitanța seria - nr.-/22.10.2007, actualizată cu dobânda legală calculată de la data introducerii acțiunii și până la data plății efective.
În cauză au declarat recurs pârâții F și Ministerul Economiei și Finanțelor prin DGFP T și Administrația Finanțelor Publice
Recurenții Ministerul Economiei și Finanțelor și Agenția Națională de Administrare Fiscală, critică prima instanță pentru că nu a respins acțiunea față de aceștia pentru lipsă de calitate procesuală, potrivit art. 2 din HG nr.495/2007 privind organizarea și funcționarea Agenției Naționale de Administrare Fiscală, cu modificările și completările ulterioare care prevede: "În subordinea Agenției Naționale de Administrare Fiscală funcționează Garda Financiară, Autoritatea Națională a Vămilor, direcțiile generale a ale finanțelor publice județene și Direcția Generală a Finanțelor Publice a Municipiului B, ca instituții publice cu personalitate juridică", deci competente de a sta în justiție în nume propriu.
Se menționează că în prezentul litigiu, nu s-a atacat un act emis de către recurenți, astfel că aceștia nu pot fi parte în raportul juridic dedus judecății și de aceea nu există motive pentru a se pronunța o hotărâre judecătorească în contradictoriu cu Agenția Națională de Administrare Fiscală.
Potrivit art. 7 din OUG nr. 50/2007 pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule: "Stabilirea, verificarea, colectarea și executarea silită, inclusiv soluționarea contestațiilor privind taxa datorată de către contribuabil, se realizează de către autoritatea fiscală competentă, potrivit prevederilor Ordonanței Guvernului nr. 92/2003 privind Codul d e procedură fiscală, republicată, cu modificările și completările ulterioare", în speța de față Administrația Finanțelor Publice a Municipiului
Recurentul Ministerul Economiei și Finanțelor susține excepția lipsei sale de calitate procesuală pasivă pe motiv că nu a emis chitanța de încasare a taxei de primă înmatriculare.
Recurenta Administrația Finanțelor Publice critică prima instanță pentru soluția de admitere a acțiunii deși reclamanta nu a îndeplinit procedura prealabilă prevăzută de art.205 și 216 Cod procedură fiscală ceea ce duce la constatarea premarturității acțiunii.
Pe fondul cauzei, pârâta solicită admiterea doar în parte a acțiunii, cu privire la taxa rezultată ca diferență între suma de 1.050 lei achitată de contribuabil la data de 22.10.2007, cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule, în temeiul prevederilor art. 2141-2143din Legea nr. 571/2003 privind Codul Fiscal, și cuantumul taxei de poluare rezultat din aplicarea prevederilor OUG nr.50/2008 pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule și solicită respingerea în rest a acțiunii ca neîntemeiată pentru suma reprezentând cuantumul taxei de poluare rezultată din aplicarea prevederilor OUG nr.50/2008 pentru autoturismul în cauză.
De asemenea se învederează că, la data de 01.07.2008 a intrat în vigoare OUG nr. 50 din 21 aprilie 2008 pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule, publicată în Of. nr. 327 din 25 aprilie 2008, prin care s-au abrogat dispozițiile art. 2141-2143din Legea nr. 571/2003 privind Codul Fiscal, care au instituit aplicarea taxei speciale pentru înmatricularea autoturismelor și autovehiculelor, potrivit dispozițiilor art. 14 din această ordonanță:
"ART.14 1) Prezenta ordonanță de urgență intră în vigoare la data de 1 iulie 2008.
2) La data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență de abrogă art. 2141-2143din Legea nr. 571/2003 privind Codul Fiscal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 927 din 23 decembrie 2003, cu modificările și completările,ulterioare".
Se învederează instanței faptul că dispozițiile OUG nr.50/2008 au efect retroactiv asupra tuturor sumelor achitate de contribuabili în perioada 01.01.2007 - 30.06.2008 cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule, în conformitate cu prevederile exprese ale art. 11 din acest act normativ.
De asemenea s-a criticat acordarea de dobânzi fără temei legal pentru că potrivit art. 2 din OG nr.9/2000 privind nivelul dobânzii legale pentru obligații bănești, dobânda legală prevăzută de OG nr.9/2000 se plătește exclusiv în cazul în care obligația fiscală este purtătoare de dobânzi, potrivit dispozițiilor legale sau prevederilor contractuale, fără a se arăta rata dobânzii:
" Art. 2 În cazul în care potrivit dispozițiilor legale sau prevederilor contractuale, obligația este purtătoare de dobânzi fără să se arate rata dobânzii, se va plăti dobânda legală".
Or, în speță, obligația de plată a taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule (taxa de primă înmatriculare) în temeiul prevederilor art. 2141-2143din Legea nr. 571/2003 privind Codul Fiscal, nu este putătoare de dobânzi legale care să prevadă că această obligație de plată este purtătoare de dobânzi și, în mod evident, neexistând nici prevederi contractuale în acest sens în lipsa vreunui contract.
Astfel, această taxă nu avea un termen legal de plată sau o dată a scadenței sale prevăzută în mod expres în lege (Codul fiscal), pe care contribuabilul să fie obligat să le respecte sub sancțiunea calculării de către organele fiscale a unor dobânzi, majorări de întârziere sau penalități de întârziere.
În practică, această taxă se achită de către contribuabili la odată la care aceștia singuri o stabileau, așadar printr-o manifestare unilaterală de voință, fără ca organele fiscale să-i someze în vreun fel prin raportare la vreun termen de plată sau dată a scadenței inexistente, după cum s-a arătat.
Examinând recursurile pârâților F și Ministerul Economiei și Finanțelor, în raport cu motivul invocat, se constată că sunt fondate, motiv pentru care se admit împotriva sentinței civile nr.845/27.2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Timiș. Se modifică în parte sentința în sensul că se respinge acțiunea reclamantei împotriva pârâților și Ministerul Economiei și Finanțelor pentru lipsă de calitate procesuală pasivă. Se mențin în rest dispozițiile sentinței și se respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta Administrația Finanțelor Publice T, pentru că:
Potrivit probelor dosarului, taxa de primă înmatriculare atacată în litigiu, a fost emisă de pârâta Administrația Finanțelor Publice T, conform chitanței seria - nr.- din 22.2007.
Este de principiu că în materia contenciosului administrativ calitatea procesuală pasivă aparține autorității administrative emitente a actului vătămător sau a celei care refuză soluționarea unei cereri privitoare la un drept recunoscut de lege pe seama celui vătămat.
Cum în cauza dedusă judecății pârâții Ministerul Economiei și Finanțelor și ANAF nu îndeplinesc cerințele art. 1 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 privitor la actul sau refuzul vătămător, admiterea acțiunii față de acești pârâți prin sentință este nelegală, motiv pentru care recursurile pârâților se admit, modificându-se sentința prin respingerea acțiunii pentru lipsă de calitate procesuală pasivă față de aceștia.
Privitor la recursul pârâtei Administrația Finanțelor Publice, Curtea constată că este nefondată excepția privind prematuritatea acțiunii, urmare la neîndeplinirea procedurii prealabile, pentru că reclamanta a solicitat restituirea sumei încasate potrivit înscrisului de la fila 51 al dosarului Tribunalului Timiș.
Este nelegală și solicitarea pârâtei legată de admiterea în parte a acțiunii, urmare la promulgarea OUG nr. 50/2008 pentru că, potrivit legii, actul administrativ se analizează prin raportare la dispozițiile legale în temeiul cărora acesta a fost emis și nu a celor care intră în vigoare ulterior acelui moment, astfel că este irelevantă intervenția ordonanței care se aplică actelor juridice emise după intrarea sa în vigoare; art. 11 din aceasta neputând fi aplicat în interpretarea dată de recurentă.
În privința dobânzii, Curtea constată că prin sentință s-a acordat dobânda legală, fără a se invoca un anume temei legal, ceea ce duce la concluzia că în cauză se aplică dispozițiilor art. 124 alin. 1 Cod procedură fiscală care prevăd că sumele de restituit sau de rambursat de la bugetul de stat sunt purtătoare de dobânzi conform art. 124 alin. 2 Cod procedură fiscală.
În consecință, pentru motivele expuse recursul pârâtei este nefondat și se respinge.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de pârâții și Ministerul Economiei și Finanțelor prin T, împotriva sentinței civile nr.845/27.2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Timiș.
Modifică în parte sentința în sensul că respinge acțiunea reclamantei împotriva pârâților și Ministerul Economiei și Finanțelor pentru lipsă de calitate procesuală pasivă.
Menține în rest dispozițiile sentinței.
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta Administrația Finanțelor Publice
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, 18.II.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
- -
Red.O/06.03.2009
Tehnored./11.03.2009
Ex.2
Primă instanță: Tribunalul Timiș - judecător
Președinte:Rodica OlaruJudecători:Rodica Olaru, Ionel Barbă, Răzvan Pătru
