Anulare act administrativ fiscal. Decizia 36/2010. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 36
Ședința publică de la 28 Ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Vasile Susanu
Grefier - -
.-.-.-.-.-.-.-.-.
Pentru astăzi fiind amânată soluționarea acțiunii formulată de reclamanta "" F, cu sediul în-, jud. V, în contradictoriu cu pârâta ADMINISTRATIA FONDULUI PENTRU MEDIU, cu sediul în B, sector 6,-, -orp A, având ca obiect anulare act administrativ.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 26 ianuarie 2010 care au fost consemnate în încheierea din aceeași zi, când instanța având nevoie de timp pentru deliberare amână pronunțarea cauzei la data de 28 ianuarie 2010.
CURTEA
supra acțiunii de față;
Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel Galați sub nr.127/44/24.01.2008, reclamanta "" F, județul V, a chemat în judecată pe pârâta Administrația Fondului pentru Mediu B, pentru a fi anulată decizia nr.821/16.01.2008 de soluționare a contestației reclamantei, precum și decizia de impunere nr.19583/20.11.2007 și a raportului de inspecție fiscală nr.19582/20.11.2007.
Prin sentința civilă nr.159/28.11.2008, pronunțată de Curtea de Apel Galațis -a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta F, cu sediul în-, jud. V, în contradictoriu cu pârâta Administratia Fondului Pentru Mediu, cu sediul în B, sector 6,-, -orp A, având ca obiect anulare act administrativ.
S-a modificat raportul de inspecție fiscală nr. 19582/20 noiembrie 2007 și decizia de impunere fiscală 19583/20 noiembrie 2007 emise de autoritatea pârâtă în sensul menținerii obligațiilor bugetare la nivelul sumei de 50,11 lei fond pentru mediu și 57,77 lei penalități, în total 107,88 lei.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs Administrația Fondului pentru Mediu B, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Înalta Curte de Casație și Justiție, prin decizia civilă nr.4382/16.10.2009, a admis recursul declarat de Administrația Fondului pentru Mediu împotriva sentinței civile nr.159 din 28.11.2008 pronunțată de Curtea de Apel Galați - Secția contencios administrativ fiscal.
Prin decizia de casare Înalta Curte de Casație și Justiție B, a stabilit următoarele:
În raport de prevederile art.105 alin.2 Cod proc.civilă, nemotivarea este un viciu de formă, care atrage nulitatea hotărârii.
Astfel, judecătorul cauzei nu a expus situația de fapt și temeiurile juridice reținute în actele contestate.
Judecătorul fondului nu a analizat probatoriul administrat, ci doar s-a rezumat la o serie de afirmații de ordin generic.
Așa cum a arătat recurentul, judecătorul s-a rezumat doar la a face mențiunea că preia concluziile raportului de expertiză fără să facă considerații proprii cu privire la acesta, precum și la înscrisurile depuse la dosar.
Critica recurentului este corectă în sensul că instanța de fond nu a făcut nicio referire concretă la situațiile prezentate în acțiune.
În concluzie, în speță, nu s-au respectat cerințele impuse de art.261 alin.1 pct.5 Cod proc.civilă, care indică, între elementele de conținut ale hotărârii judecătorești, și expunerea motivelor de fapt și de drept care au formulat convingerea instanței, precum și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților.
O asemenea modalitate de abordare a motivării unei sentințe echivalează cu necercetarea fondului cauzei, ceea ce impune, în baza art.312 alin.5 teza I Cod proc.civilă, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.
Rejudecând cauza în fond după casare, Curtea reține:
Urmare controlului efectuat la sediul reclamantei de către inspectori de specialitate din cadrul s-a constatat că in perioada supusă controlului, iulie 2002 - decembrie 2003 aceasta nu a contribuit integral la fondul pentru mediu, motiv pentru care prin Raportul de inspecție fiscală nr. 19582/20 nov. 2007 și Decizia de impunere fiscală nr. 19583/20 nov. 2006 au fost calculate datorii bugetare în sumă de 227.535 lei fond mediu și 329.159 lei dobânzi și penalități de întârziere.
Împotriva acestor acte de impunere fiscală, reclamanta a formulat contestație la. solicitând a se constata că nu are datorii bugetare la fondul de mediu și că verificarea a ignorat plățile pe care aceasta deja le-a făcut.
Prin decizia nr. 4/16.01.2008 pronunțată de către a fost respinsă contestația reclamantei cu motivarea că cele susținute de aceasta sunt nefondate. Pe fond s-a reținut că aceasta nu a depus contribuția de 3% din valoarea ambalajelor comercializate, faptul că reclamanta a avut în vedere și deșeurile în calcul fiind apreciat ca nerelevant. De asemenea s-a apreciat că și includerea foliei termocontractibile în categoria de impunere pentru fondul de mediu a fost corect stabilită de către organele de control. Pentru toate aceste considerente, așa cum au fost ele pe larg menționate în decizia contestația reclamantei a fost respinsă ca neîntemeiată.
Prin acțiunea de față reclamanta a solicitat desființarea actelor de impunere fiscală stabilite prin cele două decizii, făcând aceleași susțineri ca și în contestația adresată
În dovedirea susținerilor sale, s-a folosit de proba cu înscrisuri și expertiza contabilă.
Reclamanta a depus la dosarul cauzei Raportul de inspecție fiscală, Decizia de impunere și Decizia pronunțată în contestația sa de către pârâta din care rezultă proveniența si modul de calcul al contribuției pentru mediu și al dobânzilor și penalităților de întârziere.
Datorită volumului mare de operațiuni și verificări pe care le-a impus controlul, curtea a dispus la cererea reclamantei efectuarea unei expertize contabile prin care să se stabilească plățile făcute de reclamantă la fondul de mediu, structura și cuantumul acestora pentru perioada supusă controlului.
Din concluziile raportului de expertiză contabilă, rezultă că potrivit obiectului său de activitate, reclamanta avea obligația constituirii Fondului de mediu în cuantum de 39.103,32 lei, sumă achitată parțial. Pentru neplata acestor sume la termenele scadente, expertiza a calculat penalități de întârziere în sumă de 1.372,40 lei. Astfel, în raport de contribuția datorată și plățile efectuate, sumele datorate de reclamantă la data raportului de expertiză au fost stabilite a fi de 50,11 lei Fond pentru mediu și 57,77 lei penalități.
Aceeași opinie a fost exprimată de către expert și în răspunsul la obiecțiunile formulate de către pârâtă cu privire la rezultatele expertizei contabile.
Pentru a ajunge la aceste concluzii expertul desemnat de instanță a analizat toate actele normative incidente în cauză.
În primul rând, potrivit disp.art.9 lit."d" din Legea nr.793/2002 de modificare și completare a Legii nr.73/2000 privind Fondul pentru Mediu, veniturile Fondului pentru mediu se constituie și dintr-o cotă de 3% din valoarea ambalajelor comercializate de producători și importatori, cu excepția celor utilizate pentru medicamente.
Pornind de la această normă de drept, societatea reclamantă a considerat că procentul de 3% se aplică numai pentru mărfurile utilizate în țară, care pot constitui factori poluatori, dar nu și pentru cele destinate exportului.
Pe când organele de control ale autorității pârâte, au considerat prevederile legale mai sus amintite, nu fac distincție între ambalajele comercializate pe piața internă și cele comercializate pe piața externă, ca urmare, societatea reclamantă ar avea obligația declarării și plății la Fondul pentru Mediu pentru ambalajele comercializate în perioada 07.06.2002 - 02.10.2003, atât în România cât și în afara României.
Această interpretare autorității pârâte este greșită, pentru că nu ține cont de spiritul legii privind Fondul pentru Mediu.
Așa cum susține reclamanta și expertul, legea a fost dată pentru protejarea mediului intern și nu cel extern.
De aici și stabilirea acestei cote de 3% pentru că eventualii poluatori interni să contribuire la crearea unui fond necesar, a fi utilizate de autoritatea pârâtă pentru întreținerea mediului înconjurător intern și nu extern.
De fapt la alin.3 al aceluiași articol 9, se prevede că în cazul colectării și reciclării deșeurilor prevăzute la alin.1 lit."d" ( cazul de forță) de către producători și importatori, nu se va plăti această cotă decât pe diferența dintre cantitățile produse sau importare și cantitățile colectate și reciclate.
Deci nu se face nici o referire la cantitățile de mărfuri exportate, pentru că este evident că acestea nu pot contribui, la poluarea mediului intern.
Astfel, Curtea constată că expertul desemnat în mod corect a avut în vedere la stabilirea cuantumurilor contribuțiilor datorate de societatea reclamantă la Fondul pentru Mediu, excluderea producției destinată exportului.
Astfel fiind, Curtea urmează a admite în parte acțiunea societății reclamante, în sensul că va anula în parte decizia nr.821/2008 de soluționare a contestației, decizia de impunere nr.19583/2008 și raportul de inspecție fiscală nr.19582/2007, emise de autoritatea pârâtă și va menține obligațiile fiscale ale reclamantei la nivelul sumei de 50,11 lei - fond pentru mediu și 57,77 lei penalități de întârziere.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
ADMITE în parte acțiunea formulată de reclamanta "" F, cu sediul în-, jud. V, în contradictoriu cu pârâta ADMINISTRATIA FONDULUI PENTRU MEDIU, cu sediul în B, sector 6,-, -orp A și în consecință;
Anulează în parte decizia nr.821/16.01.2008 de soluționare a contestației, precum și actele subsecvente acesteia: decizia de impunere nr.19583/20.11.2007 și raportul de inspecție fiscală nr.19582/20.11.2007 emise de autoritatea pârâtă, în sensul că menține obligațiile fiscale ale reclamantei, numai la nivelul sumei de 50,11 lei - fond pentru mediu și 57,77 lei, penalități de întârziere, în total pentru suma de 167,88 lei.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi 28 ianuarie 2010.
Președinte, - - |
Grefier, - - |
VS/21.03.2010
SH/21.03.2010
Ex.4
Președinte:Vasile SusanuJudecători:Vasile Susanu
