Anulare act administrativ fiscal. Decizia 444/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA NR. 444/
Ședința publică din 6 iulie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Obreja Manolache Iustinian
JUDECĂTOR 2: Tăbăltoc Dan Mircea
Judecător - G -
Grefier -
S-a luat în examinare recursul introdus de Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Bârlad împotriva sentinței civile nr. 75/CA din 16.03.2009 a Tribunalului Vaslui, pronunțată în dosarul nr-, având ca obiect anulare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă consilier juridic pentru recurenta Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Bârlad, lipsă fiind intimatul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, din care rezultă aspectele de mai sus cu privire la prezența părților și modul de îndeplinire a procedurii de citare, stadiul procesual al procesului, care este la al doilea termen de judecată și că la dosarul cauzei s-a depus, prin serviciul de registratură, întâmpinarea formulată de intimat, transmisă prin fax, într-un singur exemplar.
Reprezentantul recurentei arată că a luat cunoștință de conținutul întâmpinării și nu solicită termen.
Nemaifiind alte cereri, instanța constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul la dezbateri.
Reprezentantul recurentei solicită admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței recurate, în sensul exonerării Administrației Finanțelor Publice Bârlad de la plata către reclamantul-intimat a dobânzii legale.
Precizează că nu se opune la achitarea diferenței de taxă, dar apreciază că că nu există nici un temei legal pentru a plăti dobânda legală.
Declarând închise dezbaterile, instanța a rămas în pronunțare.
După deliberare,
CURTEA D APEL,
Asupra recursului de față;
Prin sentința civilă nr.75/CA/ din 16 martie 2009, Tribunalul Vasluia admis, în parte, acțiunea formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâta Administrația Finanțelor Publice a municipiului Bîrlad, pe care a obligat-o să plătească reclamantului taxa rezultată ca diferență dintre suma de 1.001,46 lei, achitată de acesta cu titlu de taxă de primă înmatriculare, la data de 14.01.2008, cu chitanța seria - nr.-, și cuantumul rezultat din aplicarea prevederilor OUG nr.50/2008 privind taxa de poluare pentru autovehicule, pe baza procedurii stabilite prin Normele metodologice de aplicare aprobate prin HG nr.686/2008, cu dobânda legală, de la data achitării până la data plății efective.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că taxa specială pentru autoturisme și autovehicule a fost introdusă în Codul fiscal prin Legea nr.343/2006, sub forma unui nou impozit, că ea nu este percepută pentru autoturismele deja înmatriculate în România și că, în aceste condiții, acest regim juridic fiscal trebuie considerat discriminatoriu, de natură a aduce atingere prevederilor art.90(1) din Tratatul Comunității Europene, impunându-se restituirea taxei, chiar dacă a avut loc achitarea voluntară a acesteia.
Prima instanță a mai reținut că faptul că taxa de primă înmatriculare nu trebuia achitată este dovedit și de împrejurarea că, prin OUG nr.50/2008, s-a dispus abrogarea art.2141din Legea nr.571/2003 și restituirea integrală a acesteia.
Având însă în vedere că, concomitent, prin același act normativ, s-a introdus o nouă taxă, denumită taxă pe poluare pentru autovehicule, și că, pentru stingerea obligațiilor reciproce, legiuitorul a adoptat soluția compensării legale a celor două datorii, prima instanță, raportându-se la dispozițiile art.11 din OUG nr.50/2008, a considerat că aceste prevederi se aplică și situațiilor născute în perioada 1 ianuarie 2007 - 30 iunie 2008, drept pentru care a dispus ca pârâta să restituie suma rezultată ca diferență între suma achitată cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și cuantumul rezultat din aplicarea prevederilor privind taxa pe poluare și să se plătească dobânda legală aferentă, pentru a se acoperi astfel folosul nerealizat de reclamant prin faptul lipsirii de suma ce trebuia să-i fie restituită.
Împotriva acestei sentințe a introdus recurs pârâta Administrația Finanțelor Publice a municipiului Bîrlad, care apreciază că în mod greșit a fost obligată la plata dobânzii legale, atâta timp cât culpa aparține reclamantului, care nu a formulat cerere de restituire, în condițiile în care taxa de primă înmatriculare a fost calculată și încasată în mod legal, în temeiul actelor normative în vigoare la acea dată, iar OUG 50/2008 prevede doar posibilitatea restituirii eventualelor diferențe, fără a exista temei legal pentru acordarea de dobânzi.
Intimatul, prin întâmpinare, a solicitat respingerea recursului.
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor legale aplicabile, Curtea reține că pârâta-recurentă nu a fost chemată în judecată pentru a răspunde de actele sale proprii, ci în calitatea sa de structură administrativă împuternicită să rezolve cererile de restituire a taxelor încasate în temeiul art.2141Cod fiscal.
Întrucât a avut loc o încălcare a dreptului comunitar, prima instanță a fost în drept să constate că dispoziția fiscală pe baza căreia s-a făcut plata este incompatibilă cu dreptul comunitar și că, în acest caz, justițiabilul este îndreptățit să solicite statului membru al Comunității Europene, prin organele sale, să ramburseze taxele percepute cu încălcarea art.90(1) din Tratatul Comunității Europene, instanța națională fiind în drept să elimine aplicarea normei prin care s-a instituit o impunere contrară dreptului comunitar.
Reclamantului-intimat nu-i poate fi opusă legea națională, atâta timp cât acesta încalcă dreptul comunitar, care are, în acest caz, prioritate față de Codul fiscal, instanța națională fiind obligată să asigure restituirea impunerii percepute cu încălcarea dreptului comunitar.
În atare situație, statul, în numele și pentru care lucrează pârâta-recurentă, este obligat să despăgubească pe contribuabil pentru lipsa de folosință a sumei pe care acesta a fost obligat să o achite, dreptul la despăgubire, prin plata dobânzii, fiind stabilit în mod expres prin art.124 Cod procedură fiscală, neinteresând dacă Bîrlad era sau nu obligată să aplice prevederile Codului fiscal, atâta timp cât în acest caz se pune în discuție răspunderea statului, care a acționat în contra prevederilor Tratatului pe care l-a semnat și de care trebuia să țină cont în elaborarea politicilor sale fiscale.
Ca atare, constatând că hotărârea primei instanțe este temeinică și legală și că era obligația acesteia să asigure restituirea unei impuneri naționale percepute cu încălcarea dreptului comunitar și să asigure repararea prejudiciului adus contribuabilului în acest mod, Curtea, în temeiul art.312 Cod procedură civilă, urmează să respingă recursul pârâtei, ca fiind nefondat.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Respinge recursul introdus de Administrația Finanțelor Publice Bîrlad împotriva sentinței nr.75/CA/16.03.2009 a Tribunalului Vaslui, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 6.07.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - - G -
Grefier,
Red.
Tehnored.
Tribunalul Vaslui:
-
16.VII.2009.-
2 ex.-
Președinte:Obreja Manolache IustinianJudecători:Obreja Manolache Iustinian, Tăbăltoc Dan Mircea
