Anulare act administrativ fiscal. Decizia 5162/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 5162
Ședința publică de la 08 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Laura Mariana Chimoiu
JUDECĂTOR 2: Daniela Vijloi
JUDECĂTOR 3: Gabriela
Grefier
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE D în nume propriu și pentru ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE COMUNALĂ NR.1 C împotriva sentinței nr.1211 din 22 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurenta pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE D în nume propriu și pentru ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE COMUNALĂ NR.1 C prin consilier juridic și intimata reclamantă prin avocat.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care, apreciindu-se dosarul în stare de soluționare, s-a acordat cuvântul asupra recursului.
Consilier juridic pentru recurenta pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE D în nume propriu și pentru ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE COMUNALĂ NR.1 C solicită admiterea recursului, modificarea sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii și menținerea actelor fiscale, arătând că în cauză s-a făcut dovada că dizolvarea societății determină răspunderea solidară.
Avocat pentru intimata reclamantă solicită respingerea recursului fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Tribunalul Dolj, prin sentința nr.1211 din 22 iunie 2009, dmis cererea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâții Direcția Generală a Finanțelor Publice D și Administrația Finanțelor Publice Comunală nr.1
S-a dispus anularea deciziei nr.18298/27.08.2008 emisă de AFPC NR 1 C și a deciziei nr.23622/30.10.2008 emisă de DGFP
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că rin p. Decizia nr. 18298 din 27.08.2008 emisă de AFPC nr.1 Caf ost antrenată răspunderea solidară a contribuabilului cu SC SRL Podari, jud. D.
În fapt s-a reținut că reclamanta ascunde cu rea credință bunurile societății, întrucât prin Nota de constatare nr.11515 din 30.05.2008, organele fiscale au constatat că la sediul declarat al debitorului sau în alte locuri de depozitare cunoscute, nu se află nici un bun al debitorului, organul fiscal fiind în imposibilitate de a recupera debitele restante. În drept au fost invocate prevederile art. 27 alin. 1 din OG 92/2003 rep.
Împotriva deciziei menționate reclamanta a formulat contestație adresată organului emitent, contestație soluționată prin decizia nr. 23622 din 30.10.2008 în sensul respingerii.
În ce privește situația juridică a SC SRL instanța a reținut că prin Încheierea nr.10585 din 20.11.2007 a Oficiului Registrului Comerțului a fost înregistrat actul adițional la actul constitutiv al societății pin care asociatele acesteia au hotărât dizolvarea și lichidarea societății precum și numirea lichidatorului.
La data de 03.02.2005 a fost întocmit un proces verbal de sechestru pentru bunurile mobile aparținând SC SRL ( fila 13), bunurile fiind lăsate în custodia domnului. Ulterior bunurile au fost evaluate fiind întocmit un raport de evaluare la data de 30.06.2008 ( fila 16 și urm.), în cuprinsul raportului menționându-se că bunurile se aflau în C, Facultatea de, Calea B,. 17 și comuna Podari.
În contextul sus menționat, instanța a reținut că nu sunt întrunite condițiile pentru a fi atrasă răspunderea materială solidară a reclamantei cu persoana juridică SC SRL, întrucât în cauză nu se poate reține existenta unei fapte ilicite săvârșită de reclamantă, nefiind dovedite nici celelalte elemente ale răspunderii materiale respectiv prejudiciul, vinovăția și legătura de cauzalitate.
Astfel nu s-a putut reține că reclamanta a înstrăinat și ascuns bunurile societății, provocând astfel insolvabilitatea SC SRL, întrucât aceste bunuri se aflau sechestrate și lăsate în custodia celuilalt asociat, respectiv, persoană care răspunde pentru existenta sau inexistenta acestora la sediul declarat al societății.
Totodată s-a reținut că bunurile respective, deși declarate ascunse de organele fiscale potrivit notei de constatare nr.11515 din 30.05.2008, au fost identificate și evaluate de organul fiscal la data de 19.06.2008, prin urmare nu se justifica antrenarea răspunderii reclamantei prin decizia emisă la data de 27.08.2008 în temeiul notei de constatare sus menționate.
Împotriva sentinței a declarat recurs pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE D în nume propriu și pentru ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE COMUNALĂ NR.1 C, care a criticat sentința pentru netemeinicie.
Recurenta arată că hotărârea pronunțată este dată cu aplicarea greșită a legii, întrucât în ceea ce privește situația juridică a SC SRL, instanța de fond a reținut că asociatele societății comerciale au hotărât dizolvarea și lichidarea societății și numirea unui lichidator dar și faptul că instanța a reținut greșit că nu ar fi întrunite condițiile legale privind antrenarea răspunderii materiale solidare a reclamantei cu societatea pârâtă.
Astfel, instanța de fond a stabilit că nu ar fi dovedită îndeplinirea unor condiții care nu au legătură cu antrenarea răspunderii, întrucât în cuprinsul hotărârii se vorbește de elementele răspunderii materiale, respectiv prejudiciu, vinovăție și legătura de cauzalitate, deși prin decizia de antrenare s-a reținut îndeplinirea unor condiții speciale reglementate de Codul d e procedură fiscală pentru antrenarea răspunderii în solidar.
Precizează recurenta că la instanța de fond s-a dovedit că societatea se află în insolvabilitate dar și că potrivit bilanțurilor depuse de societate, rezultă în mod clar că deși debitorul înregistra cifră de afaceri, acesta nu își achita debitele față de bugetul de stat.
Recurenta învederează că și în situația în care la 20 noiembrie 2007 se dispusese dizolvarea societății, se putea decide antrenarea răspunderii în solidar a reclamantei cu societatea comercială, pentru perioada de 5 ani anterioară emiterii deciziei de antrenare, adică pentru perioada 2003-2007 și că în iunie 2008 au fost evaluate o parte din bunurile ascunse de debitor ce n-au mai putut fi identificate de organele fiscale și nu toate bunurile sechestrate prin procesul verbal din 25 septembrie 2004, așa cum greșit a reținut instanța de fond.
Intimata nu a formulat întâmpinare, deși a fost citată cu această mențiune dar a depus concluzii scrise.
Examinând recursul prin prisma motivelor invocate, dar și potrivit art.3041CPC, Curtea reține:
Prin decizia nr.18298 din 27 august 2008, DGFP Dad ispus angajarea răspunderii solidare a administratorului cu SC SRL Podari pentru suma de 127.411 lei.
În cuprinsul deciziei, organul fiscal a reținut că în conformitate cu bilanțurile contabile depuse de debitor se constată că deși debitorul înregistrează cifră de afaceri, acesta nu își achită debitele față de buget iar din nota de constatare nr.11515 din 30 mai 2008 reiese că la sediul declarat al debitorului sau în alte locuri de depozitare nu se află nici un bun al debitorului, ceea ce înseamnă că administratorul ascunde cu rea credință bunurile societății.
Prin decizia nr.23622 din 30 octombrie 2008 fost respinsă contestația reclamantului formulată împotriva deciziei privind antrenarea răspunderii solidare.
Art.27 prevede că pentru obligațiile de plată restante ale debitorului declarat insolvabil răspund solidar persoanele fizice sau juridice care, în cei 3 ani anteriori datei declarării insolvabilității, cu rea credință dobândesc în orice mod active de la debitorii care-și provoacă astfel insolvabilitatea.
Astfel, art.27 alin.1 lit.a din OG 92/2003 impune o cerință esențială și anume aceea că dobândirea cu rea credință de active, să fi avut loc în cei trei ani anteriori datei declarării insolvabilității.
În speță, la data de 3 februarie 2005 fost întocmit un proces verbal de sechestru pentru bunurile mobile aparținând SC SRL Podari, bunuri ce au fost lăsate în custodia domnului și ulterior, la 30 iunie 2008, fost întocmit un raport de evaluare a bunurilor, în cuprinsul căruia se menționează că acestea se află în C, Facultatea de, Calea B, - 17 și comuna Podari.
În consecință, organul fiscal nu a dovedit că în acea perioadă, reclamanta ar fi dobândit cu rea credință active de la societatea debitoare.
Pe de altă parte, art.22 alin.1, lit.b prevede antrenarea răspunderii solidare a administratorilor și asociaților dacă aceștia au provocat starea de insolvabilitate a societății cu rea credință.
Ori, așa cum în mod corect a reținut și instanța de fond, din înscrisurile depuse la dosar de pârâtă, nu reiese că a existat vreun bun în patrimoniul societății care să fi fost înstrăinat cu rea credință de intimat, în calitate de administrator și nici că starea de insolvabilitate a societății a fost provocată de reaua credință a administratorului.
În consecință, în temeiul art.312 CPC, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE D în nume propriu și pentru ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE COMUNALĂ NR.1 C împotriva sentinței nr.1211 din 22 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosar nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 08 2009.
Președinte, - - - | Judecător, - - | Judecător, - |
Grefier, |
Red.jud.
Tehnored.
15 ianuarie 2010
jud.fond.
Președinte:Laura Mariana ChimoiuJudecători:Laura Mariana Chimoiu, Daniela Vijloi, Gabriela
