Anulare act administrativ fiscal. Decizia 5293/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 5293
Ședința publică de la 15 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Laura Mariana Chimoiu
JUDECĂTOR 2: Daniela Vijloi
JUDECĂTOR 3: Gabriela
Grefier
Pe rol, rezultatul dezbaterilor din 8 2009, privind acțiunea formulată de reclamanta - - D în contradictoriu cu pârâta DGFP D-ACTIVITATEA DE INSPECȚIE FISCALĂ, reținută spre rejudecare ca urmare a casării sentinței nr. 1255 din 13 mai 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr- prin decizia nr. 2434 din 25 noiembrie 2008 pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA.
La apelul nominal au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
Dezbaterile din 8 2009, au fost consemnate într-o încheiere separată care face parte integrantă din prezenta.
CURTEA
Asupra recursului de fata, deliberand, constata urmatoarele:
Prin cererea formulată la data de 01.03.2007, înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj sub nr-, reclamanta - - Cac ontestat Decizia de impunere nr.727/22.12.2006 emisă de pârâta DGFP D - Activitatea de Inspecție Fiscală înregistrată sub nr.7268/21.12.2006 la Direcția Controlului Fiscal
In motivare, reclamanta a arătat că respectivul act administrativ fiscal a fost contestat conform art.179 și următoarele din Codul d e procedură fiscală coroborat cu art.7 din legea contenciosului administrativ nr.554/2004 la organul administrativ competent care nu a soluționat contestația în termenul legal de 30 de zile.
În fapt, urmare controlului efectuat de organele inspecției fiscale la - - C în scopul determinării impozitului pe profit aferent anului 2004 și 2005 s-a constatat prin decizia de impunere nr.727/21.12.2006 o majorare a bazei impozabile pentru care au fost calculate impozite suplimentare în valoare totală de 91.064 lei.
Reclamanta a aratat că se contestă suma de 53.901 lei reprezentând impozit pe profit stabilit suplimentar, cât și suma de 29.074 lei RON reprezentând majorări de întârziere și 2.502 lei RON penalități de întârziere, obiectul contestației fiind cele două aspecte, și anume: modul de determinare al impozitului pe profit aferent anului 2004, influențat de calcularea și înregistrarea scăzămintelor aferente anului 2004 și modul de determinare al impozitului pe profit aferent anului 2005 influențat de înregistrarea sprijinului financiar primit. Se contestă modul de stabilire a impozitului pe profit aferent anului 2004 în sumă de 41.020 lei RON cu majorări de întârziere în sumă de 22.347 lei RON și penalități de 2.502 lei RON.
Reclamanta a apreciat că motivul contestării modului de stabilire și calculării impozitului pe profit izvorăște din aplicarea și înțelegerea eronată de către inspectorii fiscali ce au efectuat controlul, a prevederilor HG nr.684/2003 privind reglementarea depozitării semințelor de consum. Totodată, prevederile HG nr.684/2003 se aplică respectându-se și Legea contabilității privind reflectarea în patrimoniul societății a cantităților de produse agricole (grau, soarelui ) achiziționate și se înregistrează conform art.7, art.8 și art.9.-Legea contabilității 82/91, rep.
S-a mai arătat că din punctul de vedere al inspectorilor în anul 2004 se constituie doar două partizi de produse, o singură partidă de și o singură partidă soarelui, excluzând evidențierea pe prețuri a produselor gestionate. In situația societății reclamante s-au calculat scăzăminte corespunzătoare cantităților lichidate, pe partizi pe prețuri în anul 2004, din totalul cantităților achiziționate.
De asemenea, în anul 2004 evidența contabilă a stocurilor de produse agricole conducându-se după metoda - metoda primului intrat-primului ieșit.
În cursul anului 2005 la cantitatea de obținută, costul de producție înregistrat de societate a fost de 351,8 lei RON/tona prin reflectarea corespunzătoare a sprijinului financiar acordat de stat, și în acest caz nerespectându-se conținutul și prevederile Legii contabilității 82/1991 și 306/2002 secțiunea a 5-a capitolul venituri, cât și capitolul V-referitor la venituri din subvenții.
Prin cererea de chemare în judecată, în temeiul art.14 din Legea 554/2004 reclamanta solicitat suspendarea executării actului contestat până la pronunțarea instanței de fond, având în vedere că executarea respectivului act ar produce o pagubă iminentă societății având în vedere că - - C are în obiectul de activitate depozitarea de produse agricole perisabile care necesită diverse operațiuni specifice ce presupun un efort financiar susținut și continuu, iar pentru asigurarea siguranței alimentare și prevenirea contaminării semințelor de consum depozitate este necesar de efort financiar deosebit pentru plata operațiunilor de condiționare a semințelor.
În drept, acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile art.7 și 14 din Legea 554/2004 și art.179 și 185 Cod procedură fiscală.
În dovedirea acțiunii, reclamanta s-a folosit de proba cu înscrisuri, fiind depuse la dosar următoarele acte: decizia de impunere nr.727/22.12.2006 emisă de DGFP D-Activitatea de Inspecție Fiscală,adresa nr.85/16.01.2007 înregistrată la DGFP D sub nr.2766/17.01.2007 cu care reclamanta arată că face dovada depunerii contestației la organul fiscal competent și îndeplinirea condiției impusă de art.7 din legea nr.554/2004 și art.179 pr.fiscală,contestație la decizia de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecția fiscală,înregistrată sub nr.727/22.12.2006.
Prin întâmpinarea formulată de DGFP D la data de 03.04.2007 s-a solicitat respingerea cererii de suspendare, arătându-se faptul că reclamanta nu a făcut nici o dovadă a începerii executării silite a actelor administrative,și totodată nu a făcut dovada îndeplinirii cumulative a condițiilor prevăzute de art.14 din Legea nr.554/2004,respectiv existența unui caz bine justificat și producerea unei pagube iminente.
În ședința publică de la 10.04.2007 s-a depus recipisa de consemnare a cauțiunii în cuantum de 4000 lei, fiind astfel îndeplinită condiția plății cauțiunii conform art.185 alin.2 pr.fiscală.
Prin încheierea din 10 aprilie 2007, pronunțată în dosarul nr- Tribunalul Dolj Secția Contencios administrativ și fiscal, a fost respinsă cererea de suspendare a executării actului administrativ formulată de reclamantă, reținându-se că în ceea ce privește prima condiție a cazului bine justificat, în cuprinsul cererii introductive nu sunt elemente care să caracterizeze această condiție, iar raportat la natura activității reclamantei nu se poate susține că prin achitarea sumei din decizia de impunere s-ar produce o perturbare însemnată în această activitate.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs reclamanta, susținând că sunt îndeplinite condițiile art.14 din lege, deoarece actul administrativ privind plata sumei de 91.064 lei este nelegal, iar pe de altă parte executarea ui creează o pagubă iminentă în patrimoniul societății prin perturbarea plăților către furnizor și întreruperea prestărilor de servicii de către acestea, ca urmare neachitării la timp a facturilor.
A mai susținut că în prezent societatea are depozitată în spațiile sale circa 11 tone de produse agricole, pentru păstrarea cărora poartă întreaga răspundere, implicând existența unor fonduri bănești pentru efectuarea lucrărilor de aerare, recirculare, combatere dăunători, etc.
A precizat recurenta că produsele depozitate sunt perisabile, iar neaplicarea operațiunilor necesare poate conduce la deprecierea lor calitativă, cu consecințe grave atât asupra situației economice a societății, cât și pentru proprietarii produselor agricole.
Prin decizia nr.4447/13.09.2007, pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVAa fost respins recursul ca nefundat, reținându-se că nelegalitatea actului invocată de recurentă în motivarea cazului bine justificat din cererea de suspendare nu poate fi primită.
Referitor la celelalte argumente susținute de recurentă, privind paguba iminentă prin executarea actului, se apreciază că nu au fost dovedite, în sensul că nu s-a dovedit existența unor disponibilități bănești limitate, astfel încât prin plata obligațiilor fiscale stabilite s-ar produce o perturbare în plata facturilor către furnizori, care ar avea ca efect întreruperea prestărilor de servicii din partea acestora, precum și o perturbare în efectuarea operațiunilor necesare pentru păstrarea în bune condițiuni a produselor agricole depozitate.
Astfel, simpla afirmație făcută, în sensul că prin plata obligațiilor fiscale s-ar produce o pagubă iminentă, nu duce de facto la constatarea iminenței pagubei.
La data de 18.09.2007, reclamanta a depus precizare la acțiune prin care se solicită anularea Deciziei nr.72/25.06.2007 și a Deciziei de impunere nr.727/22.12.2006 emisă de DGFP D-Autoritatea de Inspecție Fiscală înregistrată sub nr.7268/21.12.2006 la Direcția de Control Fiscal D, ca fiind emise cu încălcarea dispozițiilor legale în vigoare. Consideră că organul fiscal atât în ctele care au stat la baza emiterii Deciziei de impunere nr.727/22.12.2006-Raportul de control nr.7268/21.12.2006, cât și decizia nr.72/23.06.2007 prin care a fost soluționată contestația formulată pe cale administrativă la organul fiscal emitent, interpretează eronat actele normative respectiv prevederile HG nr.684/2003 pentru modificarea și completarea Normelor metodologice de aplicare a OUG nr.141/2002.
La data de 11.10.2007, pârâta DGFP Dad epus întâmpinare prin care s-a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, menținerea actelor administrativ fiscale contestate ca temeinice și legale.
In vederea soluționării cauzei, instanța a încuviințat la cererea reclamantei efectuarea unei expertize contabile cu obiectivele propuse de aceasta, raport de expertiză care a fost efectuat de expertul și depus la dosar la data de 19.03.2008.
La data de 14.04.2008, - - Caf ormulat obiecțiuni la raportul de expertiză efectuat în cauză, care au fost respinse ca neîntemeiate la termenul de judecată de la 13.05.2008 deoarece respectivele obiecțiuni erau simple afirmații ce nu sunt sprijinite pe alte elemente probatorii, prezintă aspecte care nu sunt utile în cauză iar afirmațiile privind eventuala lipsă de obiectivitate a expertului sunt de asemenea fără relevanță în condițiile în care partea putea utiliza calea recuzării.
Prin sentința nr.1255 din 13 mai 2008, Tribunalul Dolja respins acțiunea precizată și formulată de reclamanta -" -.
Pentru a se pronunta astfel, tribunalul a retinut ca reclamanta a contestat în speță decizia de impunere nr. 727/22.12.2006 emisă de fiind contestat modul de determinarea al impozitului pe profit aferent anului 2004, influențat de calcularea și înregistrarea scăzămintelor aferente anului 2004 și modul de determinarea al impozitului pe profit aferent anului 2005 influențat de înregistrarea sprijinului financiar primit.
La data de 18.09.2007 reclamanta a precizat obiectul acțiunii formulate în sensul că a solicitat și anularea deciziei nr. 72/26.06.2007 emisă de - Serviciul Soluționare Contestații, respectiva decizie fiind emisă ca urmare a contestației împotriva deciziei de impunere.
În cadrul cercetării judecătorești instanța de judecată a încuviințat și dispus administrarea probei cu expertiza tehnică contabilă, raportul de expertiză efectuat de expertul fiind depus la dosar la data de 19.03.2008.
Analizând concluziile respectivului raport instanța de judecată a reținut faptul că organul de control prin decizia de impunere nr. 727/21.12.2006 a stabilit corect nivelul impozitului suplimentar și al majorărilor de întârziere pentru anul 2004 iar pentru anul 2005 expertul contabil a stabilit un impozit mai mare decât cel stabilit de organul de impunere cu 251 lei și majorări mai mari cu 92 lei insă instanța de judecată este limitată la a soluționa cauza în limitele în care a fost sesizată și cu respectarea principiului neagravării situației în propria cale de atac.
Prin urmare, instanța de judecată și-a însușit concluziile raportului de expertiză și a reținut faptul că acțiunea precizată formulată este neîntemeiată, urmand să o respingă.
Împotriva sentinței a declarat recurs reclamanta -" - C, care a criticat sentința pentru netemeinicie și nelegalitate.
S-a aratat că, deși instanța de fond pentru soluționarea acțiunii a dispus efectuarea unei expertize judiciare de specialitate, a respins acțiunea, însușindu-și în totalitate concluziile expertizei contabile ce a stabilit că organul fiscal a determinat corect nivelul impozitului suplimentar și al majorărilor și penalităților de întârziere pentru anii 2004 și 2005.
Recurenta a aratat că în mod greșit la determinarea scăzămintelor și perasibilităților în gestiunea a - - s-au avut în vedere exclusiv prevederile anexei nr.3 pct.1.5 din HG 684/2003, ignorând legislația comună în materie, respectiv Legea contabilității potrivit căreia elementele de activ se înregistrează în contabilitate la costul de achiziție, de producție sau la valoarea justă, iar rezultatul inventarierii se înregistrează în contabilitate potrivit reglementărilor MF.
S-a învederat că este eronată concluzia potrivit căreia în gestiune există o singură partidă de și o singură partidă de -soarelui, excluzând diferențierea partidelor după prețurile de achiziție.
A invederat recurenta că perioada de gestiune nu exclude mai multe partizi de produse diferențiate după prețul de achiziție și înregistrate în contabilitate după costul de achiziție potrivit art.7 din Legea contabilității.
A mai aratat recurenta că determinarea impozitului pe profit suplimentar pe anul 2005 s-a făcut eronat, cu încălcarea OUG 61/2004, OUG 12/2005, potrivit cărora sprijinului financiar acordat producătorilor agricole se face prin atribuirea gratuită de bonuri valorice cu finanțare de la bugetul de stat, fiind interpretate greșit și prevederile nr.306/2002 și ale Titlului II din Legea 571/2003 privind Codul fiscal, potrivit cărora influența veniturilor înregistrate din bonurile valorice primite de producătorii agricoli, după deducerea cheltuielilor efectuate este nulă.
Recurenta a învederat că stabilirea impozitului suplimentar pe anul 2005 s-a făcut și cu încălcarea reglementărilor contabile conforme cu Directiva a IV-a a CEE, parte componentă a contabile conforme cu directivele europene aprobate prin nr.1752/2005, întrucât bonurile valorice primite gratuit au tratamentul contabil al subvențiilor, care se recunosc pe o bază sistematică drept venituri ale perioadelor corespunzătoare cheltuielilor aferente pe care aceste subvenții urmează să le compenseze.
Intimata nu a depus întâmpinare, deși a fost citată cu această mențiune.
Prin decizia nr. 2434 din 25.11.2008, Curtea de APEL CRAIOVAa admis recursul formulat de reclamanta - - D, a casat sentinta nr. 1255 din 13 mai 2008 pronuntata de Tribunalul Dolj si a retinut cauza pentru rejudecare.
Pentru a se pronunta astfel, instanta de recurs a retinut ca prin precizarea la acțiune din 18.09.2007, reclamanta a solicitat anularea Deciziei nr.72/25.06.2007 și a Deciziei de impunere nr.727/22.12.2006, apreciind că aceste acte au fost emise cu încălcarea dispozițiilor legale în vigoare, organul fiscal interpretând eronat actele normative aplicabile, respectiv HG nr.684/2003 pentru aplicarea și completarea Normelor Metodologice de aplicare a OUG nr.141/2002.
La 27.11.2007, instanța de fond a încuviințat efectuarea unei expertize tehnice de specialitate în obiectivele propuse de reclamantă, respectiv:
1. să se verifice actele contabile ale societății și să fie determinată baza impozabilă pentru profitul societății aferente anului 2004, luându-se în calcul înregistrarea scăzămintelor legale pe anul 2004, conform Normelor tehnice de aplicare a HG nr.684/2003;
2. să fie determinat impozitul pe profit aferent anului 2005, luându-se în considerare sprijinul financiar primit de societate de la stat;
3. să se constate dacă organul de control, prin decizia contestată a stabilit corect nivelul veniturilor pentru determinarea impozitului pe profit aferent anilor 2004 și 2005 și majorările de întârziere.
După efectuarea expertizei contabile, la 14.04.2008, reclamanta a depus obiecțiuni, arătând că expertul nu a analizat și răspuns la obiectivele formulate, nu a verificat actele contabile la sediul societății, ci doar a reluat motivațiile reținute în actul de control și că în raportul de expertiză au fost ignorate prevederile legale în vigoare și anume OUG nr.61/2004, aprobată prin Legea 497/2004, privind acordarea de sprijin financiar, prin atribuirea de bonuri valorice Legea 381/2002, privind acordarea de despăgubiri în caz de calamități naturale în agricultură și Normele metodologice de aplice a acestei legi aprobate prin Ordinul nr.419/17.09.2002.
Obiecțiunile reclamantei au fost respinse, instanța de fond reținând că acestea sunt simple afirmații ce nu sunt sprijinite pe alte elemente probatorii, privește aspecte ce nu sunt utile în cauză.
Curtea a apreciat că instanța de fond în mod greșit a respins obiecțiunile reclamantă.
Astfel, deși a încuviințat verificarea actelor societății reclamantei, iar în raport de această verificare să fie întocmită expertiza Curtea a reținut că experta nu s-a deplasat la sediul societății reclamante pentru a analiza și verifica actele contabile pe doi ani (2004, 2005), consemnând în raportul de expertiză că lucrările s-au desfășurat la biroul expertului contabil.
Mai mult, instanța de fond a pronunțat sentința în lipsa raportului de inspecție fiscală (depus în recurs), prin care în sarcina reclamantei au fost stabilite sume suplimentare, neobservând astfel că raportul de expertiză reia constatările reținute prin acest act de control.
Apreciind că obiecțiunile formulate de reclamantă nu sunt doar simple afirmații și că răspunsul expertei la aceste obiecțiuni este necesar pentru lămurirea unor împrejurări de fapt ce au legătură cu pricina, Curtea în temeiul art.312 alin.3 Cod pr.civilă, va casa sentința pronunțată de instanța de fond.
În consecință, s-a reținut cauza pentru rejudecare, stabilindu-se termen la 20.01.2009, pentru când s-a înaintat adresă expertului să răspundă la obiecțiunile formulate de reclamantă la raportul de expertiză la data de 14.04.2008 (fila 63 dosar fond), raspunsul fiind inaintat de expert la data de 09.04.2009.
In raport de concluziile expertului, care a sustinut ca examinarea intregii contabilitati a societatii reclamantei pe perioada care a facut obiectul controlului, este imposibila, instanta a dispus efectuarea unei noi expertize contabile, avand ca obiective: verificarea bazei de impunere pentru impozitul pe profit pentru anul 2004, impozitului pe profit aferent anului 2005, determinarea veniturilor pentru stabilirea impozitului pe profit afferent anilor 2004 si 2005. raportul de expertiza fiind realizat de expertul si depus la dosar la data de 08.10.2009.
In cauza s-au formulat obiectiuni de catre parata DGFP D, la care expertul a raspuns prin suplimentul din data de 18.11.2009.
Analizand actele dosarului prin prisma normelor legale incidente in cauza, Curtea constata ca actiunea este intemeiata pentru considerentele care se vor arata in continuare.
In fapt, urmare a controlului efectuat de inspectorii DGFP D - Activitatea de Inspectie Fiscala la - C, a fost emisa Decizia nr. 7268 din 21.12.2006, prin care s-a constatat o majorare a bazei impozabile privind impozitul pe profit aferent anilor 2004 si 2005, calculandu-se un impozit suplimentar de 91.064 lei datorat de societate pe anii respectivi, precum si majorari de intarziere.
Decizia a fost atacata pe cale adminsitrativa depusa la organul emitent care, prin Decizia nr. 72/25.06.2007, a respins contestatia reclamantei ca neintemeiata.
Prin raportul de inspectie fiscala s-a retinut ca la finele anului 2004 au fost emise 21 de acte de justificare a gestiuni (), din continutul acestora rezultand ca au fost determinate scazamintele avand in vedere doi factori: reducerea corpurilor straine si reducerea umiditatii.
Din cele 21 de -uri intocmite la finele anului 2004, organele fiscale au anulat trei, respectiv 164/30.12.2004, 168/30.12.2004 si 173/30.12.2004, cu motivarea ca inventarierea gestiunii de produse s-a facut prin cubajare si nu prin cantarire; scazamintele au fost determinate pentru fiecare fel de produs si in functie de pretul de achizitie in cazul in care -urile au fost intocmite pe fel de produs si pret de achizitie; depozitarea in s-a facut pe feluri de produse si nu in functie de pretul de achizitie al acestora; din balanta stocurilor la 31.12.2004 in silozul dupa acordarea scazamintelor la folarea soarelui si grau partizile care formau gestiunea nu erau lichidate.
S-a concluzionat, in baza acestor constatari ca au fost incalcate prevederile anexei nr.3 pct. 1.5 din HG nr. 684/2003 si, pe cale de consecinta, organele de control au stabilit in sarcina reclamantei un profit suplimentar de 41.020 lei pentru anul 2004.
sunt scaderi din greutate ale semintelor de consum ca urmare a reducerii umiditatii si continutului de impuritatii si corpuri straine ( art. 1.2 lit.a din Normele tehnice de detrminare si aplicare a scazamintelor pentru seminte de consum).
se acorda la data la care stocurile au fost lichidate, ca diferenta intre cantitatea intrata si cea iesita.
Procedand la verificarea celor trei -uri, expertul contabil a concluzionat ca, la data inventarierii anuale, celulele din silozul erau goale, marfa a intrat prin cantarire si a iesit tot prin cantarire, fiind respectate astfel dispozitiile pct.1.5 din HG nr. 684/2003, scazamintele aplicate fiind in parametrii legali.
Singura eroare este aceea ca nr. 168 trebuia intocmit in luna septembrie 2004. Cu toate acestea, faptul intocmirii la data de 30.12.2004 nu a produs niciun fel de modificare in calculul impozitului pe profit, baza de impunere pentru acesta pentru anul 2004 fiind de 593.941 lei, la fel cu cea stabilita de societate.
Aceasta concluzie are la baza analiza evidentei contabile a reclamantei, nr. 1752/2005, HG nr. 684/2003 entru p. modificarea și completarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 141/2002 privind reglementarea depozitării semințelor de consum, regimul certificatelor de depozit pentru acestea și constituirea Fondului de garantare pentru certificatele de depozit și pentru stabilirea contravențiilor și a modului de sancționare a acestora, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 82/2003
In ceea ce priveste impozitul pe profit aferent anului 2005, organele de control au constatat ca societatea reclamanta a inregistrat in evidenta contabila in anul 2005 in clasa de conturi de venituri suma de 112.604.87 lei, reprezentand: 19.200 lei contravaloare daune culturi soarelui, 44.776 lei contravaloare daune cultura grau si 48.185 lei daune cupoane agricole.
A fost, de asemenea, inregistrata nota contabila 11/31.08.2005, prin care a fost diminuata productia in curs de executie cu suma de 112.604,87 lei.
Organele fiscale au considerat aceasta operatiune contabila de diminuare a contului de executie ca fiind nelegala, in raport de dispozitiile punctului 5.3 cap.11 din 306/2002, care dispun ca veniturile din activitati curente se pot regasi sub diferite denumiri, cum ar fi: vanzari, comisioane, dobanzi, dividende.
Aceste dispozitii au insa caracter general, detalierea modului de calcul al impozitului pe profit fiind facuta in Codul fiscal.
Astfel, in conformitate cu Titul II din Codul fiscal, influenta veniturilor inregistrate din bonurile valorice primite de producatorii agricoli dupa deducerea cheltuielilor efectuate este nula, iar producatorii agricoli beneficiaza de plata anuala a impozitului pe profit, sistem ce permite eliminarea influentelor determinate de activitatea agricola, care are caracter sezonier.
Reglementarile contabile, conform Directivei a patra a Comunitatii Economice Europene, parte componenta a reglementarilor contabile conforme cu directivele europene aprobate prin nr. 1752/2005 stipuleaza tratarea contabila a subventiilor.
In masura in care bonurile valorice sunt primite cu titlu gratuit, acestea au tratamentul contabil al subventiilor ( art. 196), iar potrivit art. 21 alin.1 si 4 din Codul fiscal, cheltuielile privind stocurile si activele distruse ca urmare a calamitatilor sau de alte cauze de forta majora sunt deductibile fiscal in masura in care exista contracte de asigurare.
In urma verificarilor realizate de expertul contabil, s-a concluzionat ca impozitul pe profit aferent aferent anului 2005 este de 54.617 lei, adica acelasi cu cel calculat de societatea reclaamnta si virat statului, concluziile fiind fundamentate pe dispzotiile legale aplicabile, nr. 1752/2005, OUG nr. 61/2004, OUG nr. 12/2005, Legea nr. 571/2003.
Asa fiind, Curtea urmeaza sa retina ca inregistrarile contabile ale reclamantei relative la cele trei acte de justificare a gestiunii si bonurile valorice sunt corecte.
Referitor la cererea vizand anularea raportului de inspectie fiscala nr. 2268/21.12.2006, aceasta este apreciata de instanta ca inadmisibila dat fiind ca, potrivit art. 109 alin. 1 Cod procedură fiscală, raportul de inspecție fiscală se limitează a consemna constatările inspecției fiscale din punct de vedere faptic și legal, fără a cuprinde dispoziții susceptibile de a fi puse în executare, reprezentand un act premergator emiterii deciziei de impunere, iar potrivit art. 175 si urm. fiscala Cod Penal contestatia poate viza doar un titlu de creanta sau alt act administrativ fiscal.
In considerarea celor expuse, Curtea va admite in parte actiunea precizata, in sensul anularii deciziei de impunere nr. 7268/21.12.2006 si decizia nr. 72/25.06.2007 emise de DGFP Va fi respinsa cererea privind anularea nr. 7268/21.12.2006.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite în parte acțiunea formulată de reclamanta - - D în contradictoriu cu pârâta DGFP D-ACTIVITATEA DE INSPECȚIE FISCALĂ.
Anulează decizia de impunere nr.727 din 21 iunie 2006 și decizia nr.72 din 25 iunie 2007 emise de DGFP
Respinge acțiunea privind anularea 2268 din 21 2006. Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 15 2009.
Președinte, - - - | Judecător, - - | Judecător, - |
Grefier, |
Red.Jud.-
Ex.2/15.01.2010
Președinte:Laura Mariana ChimoiuJudecători:Laura Mariana Chimoiu, Daniela Vijloi, Gabriela
