Alte cereri. Decizia 5285/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 5285
Ședința publică de la 15 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Gabriela Carneluti
JUDECĂTOR 2: Laura Mariana Chimoiu
JUDECĂTOR 3: Daniela
Grefier
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta DIRECȚIA DE MUNCĂ ȘI PROTECȚIE SOCIALĂ G - COMISIA JUDEȚEANĂ DE ACORDARE A DREPTURILOR DE DL 118/1990 împotriva sentinței nr.1658 din 10 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns avocat pentru intimatul reclamant, lipsind recurenta pârâtă DIRECȚIA DE MUNCĂ ȘI PROTECȚIE SOCIALĂ G - COMISIA JUDEȚEANĂ DE ACORDARE A DREPTURILOR DE DL 118/1990.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează că au fost depus relațiile solicitate la Administrația Națională a Penitenciarelor.
Apărătorul intimatului reclamant arată că a observat răspunsul la adresă, documentele depuse regăsindu-se și la Comisia de la Direcția
Curtea, constatând că părțile nu mai au cereri de formulat, apreciază cauza în stare de soluționare și acordă cuvântul asupra recursului.
Avocat pentru intimatul reclamant solicită respingerea recursului și menținerea sentinței Tribunalului Gorj, fără cheltuieli de judecată, arătând că reclamantul nu a fost condamnat pentru distrugere în paguba avutului obștesc, iar instanța trebuia să coroboreze declarația martorului cu cartea care a fost scrisă anterior. Precizează că a fost martorul acelor evenimente, revolta minerilor numindu-se "Revolta pâinii", iar perioada de detenție a reclamantului a fost 15.11.1981-08.02.1988, respectiv 6 ani, 3 luni și 23 de zile.
CURTEA
Asupra recursului de față, deliberand, constata urmatoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj la data de 22 aprilie 2008, reclamantul a formulat contestație împotriva deciziei nr. 1 din 28 martie 2008 emisă de Direcția de Muncă și Protecție Socială G, solicitând anularea acesteia și acordarea drepturilor prev. de 118/1990, sumele urmând a fi actualizate cu indicele de inflație, la data plății.
S-a susținut de către reclamant că în mod greșit pârâta a respins cererea formulată în temeiul 118/1990, decizia contestată necuprinzând motivele de fapt și de drept ce au stat la baza emiterii ei, doar cu motivarea că nu se încadrează în 118/1990.
A aratat reclamantul că la data de 2 dec. 1981 prin sentința 266 pronunțată în dosarul nr. 260/1981 de către Tribunalul Militar Timișoaraa fost condamnat la o pedeapsă de 7 ani închisoare, ca urmare a participării la revolta minerilor din octombrie 1981 și a faptului că a protestat cu această ocazie împotriva regimului comunist, a condițiilor de muncă și de hrană proaste. Cu ocazia acestei manifestări pașnice poliția a ripostat și a tras în participanți cu gloanțe de dinspre sediul poliției, i-a bătut fără milă și în urma acestor agresiuni au fost nevoiți să se apere și să intre în sediul poliției pentru oprirea acestora.
Reclamantul a arătat că nu a participat la distrugere, așa cum s-a reținut în sarcina sa la acea dată, dar pentru faptul că și-a exprimat nemulțumirea alături de ceilalți participanți a fost arestat, condamnat și judecat politic, fiind reținute doar efectele acțiunilor lor, nu și cauzele determinante. A fost arestat și anchetat sub tortură, iar anchetatorii l-au obligat să accepte tot ceea ce au cerut.
Pe perioada de detenție a fost supus traumelor psihice și fizice, fiind văzut ca un infractor care s-a ridicat împotriva regimului, ceilalți condamnați având o atitudine ostilă față de el. După detenția de 7 ani, reclamantul a fost nevoit să părăsească țara în mod fraudulos, nemaiputând suporta regimul în care nu se putea exprima liber, în care drepturile omului erau încălcate în mod flagrant, oamenii privindu-l cu suspiciune și evitându-l pentru a nu fi la rândul loc anchetați de autoritățile de represiune ale sistemului. Nu a putut să-și întemeieze familie din cauza condamnării pe care o avea, fiind văzut ca un infractor ostil statului, cu toate că fusese condamnat politic.
Consiliul local i-a oferit titlul de de onoare al orașului, recunoscându-se participarea sa la greva din 19 oct.1981 când s-a ridicat cu alți colegi împotriva regimului comunist pentru a-și apăra drepturile și pentru îmbunătățirea condițiilor de muncă și de trai.
Reclamantul consideră că a fost persecutat din motive politice, fiind lipsit de libertate 7 ani, fiindu-i cuvenite drepturile prev. de 118/1990.
În dovedirea acțiunii s-au atașat raportul de specialitate și proiectul de hotărâre întocmit de Primăria M, sentința nr. 266/1981 a Tribunalului Militar Timișoara, decizia contestată și copia cărții de identitate, adresa - emisă de ANP și fișa de evidență deținutului.
Prin întâmpinare pârâta a solicitat respingerea acțiunii susținând că din documentele depuse de petent nu rezultă că situația acestuia s-ar încadra în dispozițiile 118/1990.
Prin sentința nr.1232 din 21 mai 2008 fost respinsă acțiunea formulată de reclamantul împotriva deciziei nr. 1/2008 emisă de pârâta Direcția de Muncă și Protecție Socială G - Comisia Județeană de Acordare a Drepturilor prev. de 118/1990.
S-a retinut ca reclamantul nu a dovedit ca a fost condamnat pentru infracțiunile relatate, arestare și condamnat in urma participării la o grevă pentru apărarea drepturilor muncitorilor în vederea îmbunătățirii condițiilor de muncă și de trai în Bazinul minier M, proiectul de hotărâre inițiat de Primăria Municipiului M și referatul de specialitate întocmit de secretarul primăriei în vederea conferirii titlului de de onoare al Municipiului M neavând relevanță pentru starea de fapt reținută de instanță, așa cum ea a rezultat din sentința penală, pârâta în mod corect reținând în cuprinsul deciziei contestate că reclamantul nu se încadrează în disp. art. 1 al nr. 118/1990.
Împotriva sentinței a declarat recurs reclamantul, criticând-o ca fiind nelegală și netemeinică, în motivare susținând că instanța de fond nu a ținut cont de faptul că decizia atacată nu conține motivele de fapt și de drept care au stat la baza emiterii acesteia; că nu a cercetat cu atenție fondul cauzei neținând cont de faptul că faptele pentru care a fost condamnat au avut loc cu ocazia revoltei minerilor, fiind o apărare la atacul forțelor de ordine foarte violente, nefiind simple infracțiuni de drept comun; de asemenea, că nu a ținut cont că toate recunoașterile reclamantului menționate în considerentele sentinței au fost date sub tortură și amenințări, precum și de faptul că nu a fost judecat de către o instanță de drept comun, ci de către o instanță militară, instituție care judeca infracțiunile politice.
S-a mai susținut că în semn de recunoștință a revoltei minerilor de la acea dată, toți care au fost condamnați au fost recunoscuți de autoritățile naționale și internaționale ca deținuți politici, iar reclamantul a dobândit calitatea de membru al Asociației deținuților politici din România și ulterior a devenit de onoare al Orașului
Prin decizia nr. 2564 din 9 2008 recursul a fost admis, a fost casată sentința și trimisă cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, constatându-se că instanța de fond nu s-a conformat dispozițiilor art.129 Cod proc. civilă, rezumându-se să constate că reclamantul a fost condamnat pentru infracțiuni de drept comun, fără a analiza circumstanțele concrete ale săvârșirii faptelor și contextul social politic.
Cauza a fost reînregistrată sub nr- cu termen de judecată la data de 01.04.2009, pentru când părțile au fost legal citate.
Reclamantul a depus la dosar practică judiciară, decizia nr. 0012/18.04.2008 emisă de Ministerul Muncii, Familiei și Egalității de Șanse, decizia nr. -/26.06.2008 emisă de Casa Județeană de Pensii B, hotărârea privind conferirea Titlului de de a Mun. M nr. 122/19.10.2007 emisă de Consiliul Local al Mun. M și cartea " Am fost dușman al Poporului" scrisă de.
La data de 12 mai 2009 Tribunalul Militar Timișoaraa răspuns solicitării dispuse prin încheierea din 15 aprilie 2009, comunicând că dosarul nr. 260/1981 al Tribunalului Militar Timișoaraa fost trimis cu adresa nr. 084 din 14 ianuarie 1982 la 0676 B, trimițând în copie sentința nr. 266 din 2.12.1981 pronunțată în dosarul respectiv, cu mențiunea că este rămasă definitivă.
În cauză a fost ascultat martorul, în ședința publică din 13.05.2009.
Prin sentinta nr. 1658 din 10.06.2009, Tribunalul Gorja admis acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta Direcția de Muncă și Protecție Socială G - Comisia Județeană de Acordare a Drepturilor de Decretul Lege 118/1990, a anulat decizia nr. 1/28.03.2008 emisă de G - Comisia Județeană de Acordare a Drepturilor prev. de 118/1990 si a obligat pârâta să emită o decizie de stabilire a drepturilor cuvenite în temeiul nr. 118/1990.
Pentru a se pronunta astfel, tribunalul a retinut ca, potrivit art. 1 alin.1 lit. a din Decretul Lege nr.118/1990 constituie vechime în muncă și se ia în considerare la stabilirea pensiei și a celorlalte drepturi ce se acordă, în funcție de vechimea în muncă, timpul cât o persoană, după data de 6 martie 1945, pe motive politice a executat o pedeapsă privativă de libertate în baza unei hotărâri judecătorești rămase definitivă sau a fost lipsită de libertate în baza unui mandat de arestare preventivă pentru infracțiuni politice.
Așadar, de esența cauzei de față este a stabili dacă reclamantul, prin sentința penală nr. 266 din 2.12.1981 pronunțată de Tribunalul Militar Timișoaraa fost condamnat pentru infracțiuni politice.
Textul Decretului Lege nr.118/1990 nu definește noțiunea de "infracțiuni politice".
Or, calificarea faptei săvârșită de reclamant ca făcând parte din categoria infracțiunilor cu caracter politic, este făcută de înseși instanța de condamnare, Tribunalul Militar Timișoara, prin sentința penală nr.266 din 2 1981.
Este adevărat că, așa cum a reținut instanța de contencios administrativ inițial investită și cum a argumentat intimata emiterea actului administrativ, tulburarea liniștii publice a fost incriminată ca infracțiune de drept comun prin art. art.321 din Codul penal din 1936, iar pedeapsa aplicată corespunde pedepselor principale reglementate, conform art.23 alin.1 pct.1 din același cod, pentru delicte în materie de drept comun, însă, potrivit politicii penale a statului instaurat după 6 martie 1945 și corespunzător modificării conținutului valorilor ocrotite, coroborat cu îngrădirile aduse drepturilor și libertăților fundamentale și sub aspectul libertății de circulație, fapta de a participa la un protest public împotriva autorităților statului a fost apreciată ca infracțiune având caracter politic, așa încât instrumentarea acesteia se efectua de către organele securității statului, iar competența de judecată a fost atribuită instanțelor militare.
Astfel, reclamantul a dovedit că la data de 19 octombrie 1981a participat la o manifestare publică și colectivă de protest împotriva autorităților statului de la acea vreme, reprezentate local prin Consiliul popular M și din aceeași localitate, forțând intrarea în sediul acestor instituții
Totodată, s-a probat efectuarea cercetării penale de către organele speciale ale securității și judecarea cauzei de către instanțele militare.
Mai mult, pentru stabilirea caracterului sau non caracterului politic al infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii și ordinii publice nu se poate aplica doar criteriul strict obiectiv, precum cel deja dovedit și expus al efectuării cercetării penale de către organele speciale ale securității și judecarea cauzei de către instanțele militare, ci trebuie avut în vedere și criteriul subiectiv, reprezentat de scopul și mobilul care l-au determinat pe condamnat să acționeze.
Cum, din declarația martorului ascultat rezultă că scopul și mobilul urmărit de către condamnat au constat în încercarea de a protesta împotriva regimului comunist, împotriva condițiilor de viață, împotriva lipsurilor și privațiunilor impuse de regimul politic de la acel moment, apare ca evident că reclamantul a făcut dovada executării unei pedepse privative de libertate aplicată pe motive de ordin politic.
Impotriva acestei sentinte a formulat recurs parata Directia de munca si Protectie Sociala G - Comisia Judeteana de acordare a drepturilor prevazute de DL nr. 118/1990, care a criticat-o pentu nelegalitate si netemeinicie.
Dezvoltand in fapt motivele de recurs, parata a sustinut ca instanta de fond a interpretat gresit dispozitiile legale, considerand ca infractiunile pentru care a fost condamnat reclamantul, acelea de distrugere in paguba avutului obstesc, ultraj contra bunelor moravuri si tulburarea publice, ar fi infractiuni politice.
Reclamantul a fost condamnat prin sentinta nr. 1105/1980 la 1 an si doua luni inchisoare pentru infractiunea de furt calificat din avutul particular, iar prin sentinta penala nr. 266/1981 a fost condamnat pentru savarsirea infractiunilor de distrugere in paguba avutului obstesc, respective ultraj contra bunelor moravuri si tulburarea publice.
Fiind recidivist, prin sentinta penala nr. 266/1981 i s-a adaugat reclamantului o parte din pedeapsa pe care nu a executat-o in temeiul sentintei nr. 1105/1980, in urma infractiunii de furt calificat din avutul particular.
Din considerentele sentintei penale nr. 266/1981 rezulta ca reclamantul a fost condamnat pentru infractiuni de drept comun si nu pentru infractiuni politice, asa cum prevede art. 1 din Decretul Lege nr. 118/1990.
Conform art. 1 alin.1 lit.a din DL nr. 118/1990, constituie vechime in munca si se ia in considerare la stabilirea pensiei si a celorlalte drepturi care se acorda in functie de vechimea in munca, timpul cat o persoana, dupa data de 6 martie 1945, pe motive politice, a executat o pedeapsa privative de libertate in baza unui mandate de arestare pentru infractiuni politice.
A mai aratat recurenta ca instanta de fond nu a stabilit nici perioada in care reclamantul a fost persecutat politic, aceasta fiind importanta in stabilirea cuantumului indemnizatiei care se acorda in temiul art.3 din DL nr. 118/1990.
A solicitat admiterea recursului, modificarea sentintei in sensul respingerii contestatiei, cu consecinta mentinerii ca legala a Deciziei nr. 1/28.03.2008 a Comisiei judetene de acordare a drepturilor prevazute de DL nr. 118/1990.
In drept, au fost invocate dispozitiile art. 1 din DL nr. 118/1990.
In vederea solutionarii cauzei, Curtea a solicitat informatii de la Administratia Nationala a Penitenciarelor din cadrul Ministerul Justitiei cu privire la perioada de detentie efectiv executata de catre reclamant in baza sentintei penale nr. 266/2.12.1981, raspunsul fiind inaintat cu adresa nr. 41737 din 10.12.2009.
Examinand sentinta atacata prin prisma criticilor formulate si a probatoriului administrat in cauza, luand in considerare caracterul devolutiv al caii de atac declarate impotriva unei hotarari nesusceptibile de apel, in conditiile art. 304/1, Curtea urmeaza sa retina urmatoarele:
de fata are ca obiect stabilirea caracterului politic al condamnarii suferite de reclamantul in anii 1980 si, pe cale de consecinta, indreptatirea acestuia la acordarea drepturilor prevazute de DL nr. 118/1990.
Din considerentele si dispozitivul sentintei penale nr. 266 din 2 1981 Tribunalului Militar T, se retine ca in seara de 19/20 octombrie 1981 reclamantul a participat la un scandal public, aruncand cu pietre in geamurile sediilor consiliului polular si militiei si scotand gratiile de la ferestra unui birou al militiei. A patruns in sediul consililului popular, a spart aparatele de telefon si a participat la degradarea localului, alaturi de alti cetateni.
Pentru aceste fapte, reclamantul a fost condamnat, in baza art. 231 alin.1 si 2 Cod penal coroborat cu art. 217 alin.2 si art. 37 lit.b din Codul penal la pedeapsa de 7 ani inchisoare si la 5 ani inchisoare, in baza art. 321 alin.1 si 2 Cod penal si art. 37 lit.b Cod penal.
In baza art. 33 alin.1 lit.a Cod penal si art. 34 alin.1 lit.a Cod penal, urma ca reclamantul sa execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 7 ani inchisoare si interzicerea drepturilor prevazute de art. 64 lit.a si b Cod penal pe o durata de 5 ani.
La prima vedere, faptele reclamantului se prezinta ca infractiuni de drept comun, fara implicare politica insa, in realitate, asa cum a rezultat din materialul probator administrat in cauza, actiunea la care a participat acesta a vizat conditiile de munca si trai ale minerilor de la Intreprinderea Miniera M, avand un caracter politic si social de vreme ce, in contextul social si politic al epocii, nu exista o cale legala de a formula revendicari de natura sociala, masa de nemultumiti neavand posibilitatea de a-si manifesta protestul decat in forma in care a facut-
Caracterul politic al infractiunilor este confirmat si de instanta care a judecat cauza, aceasta nefiind una de drept comun, ci militara, care la acea data instrumenta infractiunile de natura politica.
Este real ca prin aceeasi sentinta penala s-a dispus ca reclamantul sa execute, pe langa pedeapsa de 7 ani inchisoare si pedeapsa de 11 luni si 21 zile, ca urmare a revocarii beneficiului gratierii, conform art. 8 din Decretul nr. 189/1981, cu privire la pedeapsa de 1 an si doua luni inchisoare aplicata prin sentinta penala nr. 1105 din 25.04.1980 a Judecatoriei T, insa acest aspect nu are relevanta in cauza.
Din informatiile furnizate de Administratia Nationala a Penitenciarelor din cadrul Ministerul Justitiei si analiza fisei de evidenta a detinutului rezulta ca reclamantul a fost arestat la data de 15.11.1981 si eliberat la 08.02.1988, data la care a fost amnistiat, beneficiind de prevederile Decretului nr.11/1988, ceea ce inseamna ca a executat doar pedeapsa de 7 ani inchisoare aplicata in baza art. 33 alin.1 lit.a si 34 alin.1 lit.a Cod penal.
In ceea ce priveste critica relativa la perioada in care reclamantul a fost persecutat politic, aceasta se priveste ca fondata, indicarea perioadei avand importanta sub aspectul stabilirii cuantumului indemnizatiei prevazute de art. 3 din DL nr. 118/1991.
Asadar, in raport de informatiile furnizate de Administratia Nationala a Penitenciarelor din cadrul Ministerul Justitiei si analiza fisei de evidenta a detinutului, din care rezulta ca reclamantul a fost arestat la data de 15.11.1981 si eliberat la 08.02.1988, la emiterea deciziei de stabilire a drepturilor cuvenite in temeiul DL nr. 118/1991 parata va avea in vedere perioada 15.11.1981 - 08.02.1988, sentinta urmand sa fie modificata sub acest aspect.
In considerarea celor expuse, vazand si dispozitiile art. 312 alin.1 cu referire la art. 304 pct. 9.civ.Cod Penal, Curtea va admite recursul formulat de parata Directia de Munca si Protectie Sociala G - Comisia Judeteana de Acordare a Drepturilor de DL nr. 118/1990 si va modifica in parte sentinta in sensul celor mai sus mentionate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta DIRECȚIA DE MUNCĂ ȘI PROTECȚIE SOCIALĂ G - COMISIA JUDEȚEANĂ DE ACORDARE A DREPTURILOR DE DL 118/1990 împotriva sentinței nr.1658 din 10 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant.
Modifică în parte sentința în sensul că obligă pârâta să emită o decizie de stabilire a drepturilor cuvenite în temeiul nr.118/1990, eferente perioadei 15.11.1981-08.02.1988 cât reclamantul a executat o pedeapsă privativă de libertate.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 15 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - - | Judecător, - |
Grefier, |
Red. jud.
2ex/15.01.2010.
Jud. fond
Președinte:Gabriela CarnelutiJudecători:Gabriela Carneluti, Laura Mariana Chimoiu, Daniela
