Anulare act administrativ fiscal. Decizia 633/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
SECȚIA COMERCIALĂ și de
CONTENCIOS ADMINISTRATIV și FISCAL
DOSAR NR. - -
DECIZIA nr.633 /CA/ 2009 -
Ședința publică
din 26 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Filimon Marcela Judecător
- - - Judecător
- - - Președinte secție
- Grefier
S-a luat în examinare recursul în contencios administrativ formulat de recurenta pârâtă PRIMĂRIA MUNICIPIULUI prin PRIMAR, cu sediul în R, nr.2, județul S împotriva Sentinței nr. 100/CA/25.02.2009 pronunțată de Tribunalul Satu Mare în dosarul nr. -, în contradictoriu cu intimata reclamantă SC SRL cu sediul în R,-, județul și intimatul pârât PRIMARUL MUNICIPIULUI R pentru PRIMĂRIA MUNCIPILUI R - DIRECȚIA IMPOZITE ȘI TAXE LOCALE, cu sediul în R, nr. 2-4, județul S, având ca obiect - ANULARE ADMINISTRATIV.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă pentru recurentă, secretarul Primăriei Mun. R d-nul în baza delegației nr. 16042 din 24.11.2009 și avocat în baza împuternicirii avocațiale din 02.09.2009 emisă de Baroul Suceava în reprezentarea intimatei reclamante SC SRL R, lipsă fiind intimatul pârât PRIMARUL MUNICIPIULUI R pentru PRIMĂRIA MUNCIPILUI R - DIRECȚIA IMPOZITE ȘI TAXE LOCALE.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei în sensul celor de mai sus, învederându-se instanței că recursul este la al doilea termen de judecată, este legal timbrat, fiind achitată taxa judiciară de timbru în sumă de 2 lei prin chitanța nr.- din 31.08.2009 și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei, prin serviciul Registratură al instanței la data de 01.09.2009 recurenta a depus la dosar concluzii scrise -respectiv motivarea recursului, care s-au comunicat intimatei SC SRL, iar la data de 07.09.2009 intimata SC SRL a depus la dosar un înscris prin care a solicitat anularea recursului ca nemotivat, după care:
Reprezentanta intimatei susține excepția de nulitate a recursului, întrucât nu a fost motivat în termenul legal.
Fără cheltuieli de judecată.
Reprezentantul recurentei arată că se opune admiterii excepției.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Constată că prin Sentința nr. 100/CA/25.02.2009 pronunțată în dosarul nr. - Tribunalul Satu Marea admis în parte acțiunea în contencios administrativ fiscal înaintată de reclamanta SC "" SRL S împotriva pârâților PRIMARUL MUNICIPIULUI R pentru PRIMĂRIA MUNICIPIULUI - DIRECȚIA IMPOZITE ȘI TAXE LOCALE și PRIMARUL MUNICIPIULUI R pentru PRIMĂRIA MUNICIPIULUI
A anulat Decizia nr. 7008/12.07.2007 emisă de primăria Municipiului R - Direcția taxe și impozite privind modul de soluționare a contestației formulată de reclamantă, admite contestația reclaN. în sensul că, a anulat Decizia de impunere nr. 9680/24.10.2006 emisă ca nelegală.
A respins capătul de cerere privind obligarea pârâților la plata de daune morale.
Pentru a pronunța această hotărâre, analizând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut următoarele:
Prin Decizia de impunere nr. 9680/24.10.2006 emisă de Primăria Municipiului R - Direcția de Impozite și Taxe în sarcina reclaN. s-au stabilit obligații fiscale suplimentare în cuantum total de 170.071,76 lei, reprezentând taxă asupra domeniului public cu accesorii (fila nr. 59 din dosarul Tribunalului Suceava ) calculate pentru suprafața de 414 mp.
Sumele datorate cu titlu de diferențe suplimentare au fost stabilite în baza adresei nr. 8424/2006, nr. 8116/2006, plan de situație, adresa nr. 9680/2006 cu modul de calcul al debitelor și accesoriilor aferente, înscrisuri depuse și la dosarul cauzei.
Decizia de impunere este semnată de Directorul de impozite și taxe numitul și consilier juridic cu semnătură indescifrabilă.
Prin Decizia nr. 7008/12.07.2007 emisă de Directorul Direcției de impozite și taxe (fila nr. 7 dosar Tribunal S), s-a respins contestația formulată de reclamantă împotriva Deciziei de impunere de mai sus.
Împotriva deciziei de soluționare a contestației reclamanta a formulat prezenta acțiune în contencios administrativ fiscal prin care invocă în principal nulitatea deciziei de impunere și a deciziei de soluționare a contestației datorită nesemnării acesteia de către primar.
În privința motivului de nulitate a deciziei de impunere emisă în sarcina reclaN. contestată prin prezenta acțiune în contencios administrativ, instanța a constatat că aceasta este neîntemeiată.
Potrivit art. 46.proc.fiscală, "lipsa unuia dintre elementele actului administrativ fiscal, referitoare la numele, prenumele și calitatea persoanei împuternicite a organului fiscal, numele și prenumele ori denumirea contribuabilului, a obiectului actului administrativ sau a semnăturii persoanei împuternicite a organului fiscal, cu excepția prevăzută la art. 43 alin. (3), atrage nulitatea acestuia. Nulitatea se poate constata la cerere sau din oficiu."
În speță s-a constatat că atât decizia de impunere prin care s-au stabilit obligațiile fiscale suplimentare în sarcina reclaN. cât și dispoziția prin care s-a soluționat contestație reclaN. împotriva acestei decizii sunt semnate de către directorul Direcției de impozite și taxe din cadrul primăriei Municipiului
Potrivit art. 61 alin. 5 din Legea nr. 215/2001 "primarul conduce serviciile publice locale", iar potrivit art. 63 alin. 4, " în exercitarea atribuțiilor prevăzute la alin. (1) lit. c) ( privind bugetul local - n), primarul:
a) exercită funcția de ordonator principal de credite;
b) întocmește proiectul bugetului local și contul de încheiere a exercițiului bugetar și le supune spre aprobare consiliului local;
c) inițiază, în condițiile legii, negocieri pentru contractarea de împrumuturi și emiterea de titluri de valoare în numele unității administrativ-teritoriale;
d) verifică, prin compartimentele de specialitate, corecta înregistrare fiscală a contribuabililor la organul fiscal teritorial, atât a sediului social principal, cât și a sediului secundar".
Prin urmare, instanța a constatat că atribuția de verificare a modului de respectarea a dispozițiilor legale de către contribuabili se exercită de către primar prin compartimentele de specialitate, direcții de impozite și taxe locale, compartimente care din punct de vedere legal au competența de a emite acte administrativ fiscale astfel cum acestea sunt definite de art. 41 din Codul d e procedură fiscală. Astfel se constată că, în mod corect titlurile de creanță sunt semnate de către conducătorul compartimentului de specialitate chiar în lipsa unui mandat expres din partea primarului în acest sens.
În ce privește Dispoziția nr. 99/06.03.2002 emisă de Primarul Municipiului R (fila nr. 33 din dosar) instanța a apreciat că aceasta nu poate fi calificată ca un act de dispoziție prin care se restrâng competențele legale ale directorului compartimentului de specialitate, din conținutul acesteia rezultând că aceasta se referă doar la un domeniu special al activității autorității publice locale, respectiv la modalitatea de semnare a certificatelor și adeverințelor emise de către autoritatea publică locală.
Pe fondul cererii, în fapt, instanța a constatat că prin decizia de impunere a cărei anulare se solicită, reclamanta a fost obligată să plătească o "taxă de ocupare a domeniului public" pentru o suprafață de 414 mp.
Această "suprafață" este în realitate o terasă aferentă unei construcții aflată în proprietatea reclaN. edificată pe de apă, respectiv pe un lac situat în incinta Parcului din Municipiul R aflat în domeniul public al Municipiului R.
Prin Hotărârea nr. 57/16.05.2008 (fila nr. 42), s-a aprobat trecerea din domeniul public în domeniul privat a suprafeței de 3516 mp situat în Parc Al..
Nici în decizia de impunere contestată și nici în decizia de soluționare a contestației, nu se indică temeiul de drept în baza căreia s-a stabilit și s-a calculat în sarcina reclaN. "taxa de ocupare a domeniului public".
În timpul cercetării judecătorești reprezentanții în instanță ai pârâților, au indicat că taxa stabilită în sarcina reclaN. a fost calculată în temeiul Hotărârilor de Consiliu local nr. 50/31.07.2003, nr. 51/30.0.7.2004 și nr. 68/23.06.2005 privind stabilirea impozitelor și taxelor locale pentru anii 2004 - 2006, conform anexelor la aceste hotărâri și a pozițiilor identificate de către pârâți prin sublinierea înscrisurilor depuse în probațiune.
Din verificare acestor înscrisuri, instanța a constatat că hotărârile de consiliu local se referă pentru anul 2004 la "taxe pentru folosirea locurilor publice de desfacere persoane fizice și juridice - ocupări locuri publice pentru desfacere de diverse produse ", iar pentru anii 2005 - 2006 la " taxe pentru utilizarea temporară a locurilor publice pentru prestări servicii, desfacere diverse produse și confecționare produse".
Din înscrisurile depuse în probațiune mai rezultă faptul că, "suprafața" de 414 mp pentru care s-a calculat taxă de ocupare a domeniului public nu este o suprafață de teren, ci o suprafață construită deasupra unui lac și este o construcție definitivă și nu una temporară.
De asemenea, suprafața de 414 mp nu este delimitată sau constatată în baza unor măsurători efectuate de specialiști, existând evidente contradicții între suprafața de teren aflată în proprietatea unității administrativ teritoriale și suprafața folosită de către reclamantă.
Față de această stare de fapt instanța a constatat că organele fiscale locale au stabilit în sarcina reclaN. obligația de plată a unor taxe care nu corespund situației de fapt și de drept reale a imobilului pentru care s-au perceput aceste taxe,
Astfel, instanța a constatat că, prin hotărârile de consiliu local prin care s-au stabilit taxele și impozitele locale pe anii 2004 - 2006 nu s-a stabilit modul de impozitare a luciilor de apă aflate în domeniul public al municipiului, taxa de ocupare a domeniului public este o taxă ce se datorează în caz de ocupare temporară cu scopuri precis determinate a terenurilor aparținând domeniului public, în fapt este vorba de o construcție pentru care eventual se datorează impozit pe clădiri, iar terenul de sub de apă nu era supus impozitului pe teren conform OG nr. 36/2002 în vigoare în perioada în discuție.
Din punct de vedere juridic, instanța a apreciat că taxa de ocupare a domeniului public stabilită în sarcina reclaN. este nelegală nefiind prevăzută de lege sau de actele administrative cu caracter normativ adoptate de autoritatea publică locală competentă. Prin urmare, instanța constată că cererea reclaN. privind anularea actelor administrativ fiscale prin care a fost obligată la plata acestei taxe este temeinică și legală.
În privința capătului de cerere privind obligarea pârâților la plata de daune morale în cuantum de 20.000 lei, instanța a constatat că acesta este neîntemeiat deoarece reclamanta nu a prezentat instanței împrejurările de fapt care constituie suferința morală eventual suportată și nici nu a justificat cuantumul prejudiciului moral a cărei reparare se solicită.
Față de cele de mai sus, constatând temeinicia motivelor de nulitatea a actelor administrativ fiscale contestate invocate de către reclamantă, caracterul inutil al analizării celorlalte motive de nelegalitate invocate, în temeiul art. 2 pct. 1 lit.d proc.civ. art. 8,10,18 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, art. 218 alin. 2.proc.fiscală și a textelor de lege anterior amintite, instanța a admis în parte acțiunea reclaN.a anulat actele administrativ fiscale contestate și a respins ca neîntemeiat capătul de cerere privind obligarea pârâților la plata de daune morale.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs, în termen și legal timbrat, pârâta Primăria Municipiului R - prin PRIMAR.
Prin concluziile scrise depuse la dosar de către intimata reclamantă se solicită anularea recursului ca nemotivat.
Examinând excepția invocată, în baza art.137 Cod Procedură Civilă, instanța constată că aceasta este întemeiată.
Conform dispozițiilor art.303 alin.1 Cod Procedură Civilă, recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs sau înlăuntrul termenului de recurs.
În speță, termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea sentinței, conform dispozițiilor art. 20 din Legea nr.554/2004 și întrucât sentința atacată cu recurs de către pârâtă a fost comunicată acesteia la data de 06 aprilie 2009, termenul de recurs a expirat la data de 22 aprilie 2009, termen în care recurentul avea obligația legală de a-și motiva recursul.
Întrucât în cadrul acestui termen recurentul nu a înțeles să-și formuleze motivele de recurs pentru care a declarat această cale de atac, instanța urmează a face aplicarea dispozițiilor art.306 alin.1 Cod Procedură Civilă, conform cărora recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazurilor prevăzute în alin.2.
Deoarece instanța de recurs constată că nu există nici un motiv de ordine publică de natură a atrage casarea sentinței pronunțate de prima instanță, în baza dispozițiilor art.303 și 306 Cod Procedură Civilă urmează a constata nul recursul declarat de Primăria Mun. R - prin Primar.
Nu s-au solicitat cheltuieli de judecată de către intimați.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
CONSTATĂ recursul declarat de recurenta pârâtă PRIMĂRIA MUNICIPIULUI prin PRIMAR, cu sediul în R, nr.2, județul S împotriva Sentinței nr. 100/CA/25.02.2009 pronunțată de Tribunalul Satu Mare în dosarul nr. -, în contradictoriu cu intimata reclamantă SC SRL cu sediul în R,-, județul și intimatul pârât PRIMARUL MUNICIPIULUI R pentru PRIMĂRIA MUNCIPILUI R - DIRECȚIA IMPOZITE ȘI TAXE LOCALE, cu sediul în R, nr. 2-4, județul S, pe care o menține în totul.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 26 noiembrie 2009.
Președinte Judecător Judecător Grefier
- - - - - -
jud. fond -
Red.dec. S - 14.12.2009
Tehnored. - 14.12.2009- 5 exemplare
Emis 3 comunicări predate la expediție -
recurenta pârâtă PRIMĂRIA MUNICIPIULUI prin PRIMAR, cu sediul în R, nr.2, județul S intim recl.SC SRL R,-, județul și intimatul pârât PRIMARUL MUNICIPIULUI R pentru PRIMĂRIA MUNCIPILUI R - DIRECȚIA IMPOZITE ȘI TAXE LOCALE, cu sediul în R, nr. 2-4, județulPreședinte:Filimon MarcelaJudecători:Filimon Marcela, Marinescu Simona, Băltărete Savina
