Anulare act administrativ fiscal. Decizia 681/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia nr. 681/R/2008 Dosar nr-
Ședința publică de la 21 octombrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Maria Ioniche judecător
JUDECĂTORI: Maria Ioniche, Clara Elena Ciapă, Georgeta judecător
- -- - președinte de secție
Grefier -
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de reclamanta împotriva sentinței civile nr. 539/CA din 24 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Brașov - secția comercială și de contencios administrativ în dosarul nr-, având ca obiect anulare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din data de 14 octombrie 2008, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Instanța, în vederea depunerii de concluzii scrise și a deliberării, a amânat pronunțarea pentru data de azi, 21 octombrie 2008.
CURTEA:
Asupra recursului de față.
Constată că prin sentința nr. 539/CA din 24 iunie 2008, Tribunalului Brașovs -au dispus următoarele:
s-a admis excepția tardivității plângerii prealabile invocată de pârâta Autoritatea Rutieră Română ARR.
A fost respinsă ca inadmisibilă acțiunea formulată de reclamanta - - B, în contradictoriu cu pârâtele Autoritatea Rutieră Română ARR, Agenția ARR B, și Agenția pentru Serviciile Societății Informaționale Serviciul de Atribuire Electronică în Transporturi.
A fost obligată reclamanta să plătească pârâtei Autoritatea Rutieră Română ARR B, suma de 846,8 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut următoarele:
La termenul de judecată din 24.06.2008, instanța de fond a pus în discuția părților excepțiile invocate de pârâta Autoritatea Rutieră Română ARR.
Asupra excepției tardivității formulării plângerii prealabile din actele și lucrările dosarului instanța de fond a reținut următoarele;
Potrivit art. 7 alin.1 din Legea nr. 554/2004 "Înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său, ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual, trebuie să solicite autorității publice emitente sau autorității ierarhic superioare, dacă aceasta există în termen de 30 de zile de la data comunicării actului revocarea în tot sau în parte a acestuia".
Conform înscrisurilor depuse,deciziile contestate au fost comunicate reclamantei după cum urmează;
- decizia nr. 7956/08.11.2006, la data de 16.11.2006;
- decizia nr. 1217/16.02.2006, la data de 24.02.2006;
- decizia nr. 1778/08.03.2006, la data de 16.03.2006;
- decizia nr. 1779/08.03.2006, la data de 16.03.2006;
- decizia nr. 1941/14.03.2006, la data de 16.03.2006;
- decizia nr. 2096/17.03.2006, la data de 31.03.2006;
- decizia nr. 2155/20.03.2006, la data de 31.03.2006;
- decizia nr. 2156/20.03.2003, la data de 31.03.2006;
- decizia nr. 2154/20.03.2006, la data de 31.03.2006;
- decizia nr. 2157/20.03.2006, la data de 31.03.2006;
- decizia nr. 2158/20.03.2001, la data de 31.03.2006;
- decizia nr. 2159/20.03.2006, la data de 31.03.2006;
- decizia nr. 4409/09.06.2006, la data de 22.06.2006;
- decizia nr. 4492/13.06.2006, la data de 22.06.2006;
- decizia nr. 4651/20.-, la data de 22.06.2006;
- decizia nr. 4649/25.06.2006, la data de 22.06.2006;
- decizia nr. 7474/18.10.2006, la data de 30.10.2006;
- decizia nr. 7698/26.10.2006, la data de 07.11.2006;
- decizia nr. 7818/02.11.2006, la data de 07.11.2006;
- decizia nr. 1363/21.02.2007, la data de 13.03.2007;
Conform înscrisului de la dosar plângerea prealabilă formulată de reclamantă împotriva deciziilor de mai sus a fost înregistrată la data de29.11.2007.
In aceste condiții plângerea prealabilă a fost formulată de reclamantă cu depășirea termenului de 30 de zile prevăzut de art. 7 alin.1 din Legea nr. 554/2004, care este un termen de decădere.
Chiar și termenul de 6 luni pentru introducerea plângerii prealabile prevăzute de art. 7 alin. 7 este depășit în speță.
Depășirea termenului prevăzut de art. 7 din Legea nr. 554/2004 pentru formularea plângerii prealabile are ca efect atât inadmisibilitatea recursului administrativ, cât și a acțiunii în fața instanței de contencios administrativ.
In aceste condiții instanța a admis excepția tardivității formulării plângerii prealabile invocată de pârâtă, constatând totodată că este de prisos a mai analiza și excepția prescripției dreptului la acțiune.
In concluzie, instanța de fond a respins ca inadmisibilă acțiunea reclamantei.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs în termenul legal reclamanta - - B, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și solicitând instanței de recurs admiterea recursului, casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecarea acțiunii astfel cum a fost formulată.
În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că sentința atacată este nelegală deoarece:
În mod greșit instanța de fond a admis excepția inadmisibilității acțiunii și că de fapt reclamanta prin acțiunea formulată a solicitat anularea actelor administrative având în vedere faptul că emiterea acestor decizii este consecința aplicării unei sancțiuni contravenționale, pentru o faptă care a încetat să mai fie considerată contravenție.
Pentru acest motiv, a formulat acțiunea cu întârziere raportat la momentul emiterii deciziilor respective.
În ce privește soluționarea acțiunii de instanța de fond prin admiterea excepției tardivității formulării plângerii prealabile, instanța nu a făcut o apreciere corectă a obiectului cererii și a înscrisurilor depuse la dosarul cauzei.
În esență, recurenta a susținut că, instanța de fond a apreciat în mod eronat atât temeiul acțiunii cât și probatoriului acesteia.
Recurenta a invocat dispozițiile art. 12 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001, privind regimul juridic al contravențiilor, ca fiind incidente în cauză.
Recurenta a invocat faptul că potrivit actelor normative în vigoare, nu se mai prevede fapta drept contravenție iar sancțiunile contravenționale nu se mai aplică iar în cazul celor aplicate, dar aflate în curs de examinare la data intrării în vigoare a noii legii și Decizia Curții Constituționale sancțiunile nu se mai execută din 27.04.2007 ( 283).
Sintagma "nu se mai sancționează" trebuie înțeleasă în sensul că, prin intrarea în vigoare a legii care nu mai prevede fapta drept contravenție, sancțiunile contravenționale nu se mai aplică, iar în cazul celor aplicate, dar aflate în curs de executare la data intrării în vigoare a noii legi, sancțiunile nu se mai execută.
Efectele legii noi se aplică tuturor sancțiunilor contravenționale aplicate și neexecutate până la data intrării sale în vigoare. A reduce aplicabilitatea legii noi, care nu mai prevede și nu mai sancționează fapta, doar la situația neaplicării sancțiunii echivalează cu deturnarea intenției legiuitorului asupra efectelor pe care legea dezincriminatoare le are asupra sancțiunilor aplicate și neexecutate până la data intrării în vigoare a noului act normativ, în sensul că acestea nu se mai execută.
O sancțiune aplicabilă în baza unei legi pentru o faptă dezincriminată printr-un nou act normativ urmează să u ai fie executată, chiar dacă procedura de executare a acesteia a început.
În concluzie, recurenta a susținut că hotărârea instanței de fond este nelegală și neîntemeiată deoarece, de fapt ea a solicitat prin acțiune, că potrivit Deciziei Curții Constituționale aplicarea legii contravenționale mai ușoare, și executarea sancțiunii sunt elementele față de care, Autoritate Rutieră Română ar trebui să modifice Deciziile luate, raportat la noul sistem de sancționare.
În esență, recurenta a solicitat casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare pe fond la Tribunalul Brașov pentru motivele arătate.
Recursul a fost legal timbrat ( 11).
Față de recursul declarat de reclamantă, intimata Autoritate Rutieră Română B, a formulat Întâmpinare ( 18-21 dosar), prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței civile atacate, ca fiind temeinică și legală.
Alte cererii probe în recurs nu s-au formulat de părți.
Curtea, examinând actele și lucrările dosarelor, sentința civilă nr. 539/CA din 24 iunie 2008, Tribunalului Brașov, prin prisma motivelor de recurs și raportat la prevederile Legii nr. 554/2004, modificată constată recursul declarat în cauză ca nefondat.
Astfel, se reține că, față de obiectul cererii, data formulării acțiunii în contencios administrativ și data formulării plângerii prealabile de către reclamantă, instanța de fond în mod corect a soluționat cauza, făcând aplicarea prevederilor art. 7, din legea contenciosului administrativ raportat la prevederile art. 11 din această lege.
Nu se poate reține critica recurentei în ce privește nelegalitatea sentinței atacate pentru următorul motiv că instanța de fond a interpretat greșit înțelesul și obiectul cererii de chemare în judecată.
Ca atare, nu sunt incidente prevederile art. 304 pct. 1,3,7,8,9 Cod procedură civilă, fapt invocat de recurentă.
În cauză, este evident că trebuie respectată întreaga procedură prevăzută de legea contenciosului administrativ întrucât obiectul cauzei este unul de anulare a unor acte administrative unilaterale emise de o autoritate publică.
Indiferent pentru ce motiv a solicitat reclamanta anularea actelor administrative atacate, se impune formularea plângerii prealabile la organul emitent sau cel ierarhic în termenul prevăzut de legea contenciosului administrativ.
Întrucât prin recursul declarat recurenta aduce critici care țin de fondul cauzei, acestea nu pot fi examinate față de cele dispuse prin hotărârea atacată.
Ținând cont de cele reținute în fapt și în drept mai sus, instanța urmează a înlătura criticile formulate în recurs privind aprecierea eronată a obiectului cererii și a înscrisurilor de la dosarul instanței de fond prin sentința atacată și cu privire la temeiul acțiunii și la probatoriu de la dosar.
Așa fiind, se va respinge recursul ca nefondat, conform art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă și se va menține sentința civilă atacată ca fiind legală și temeinică.
Cât privește apărarea formulată de intimată prin Întâmpinarea la recurs și prin concluziile scrise, se constată că este conformă cu actele dosarului și va fi reținută de instanță, în sensul respingerii recursului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanta împotriva sentinței civile nr. 539/CA din 24 iunie 2008, Tribunalului Brașov - secția comercială și de contencios administrativ.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 octombrie 2008.
Președinte Judecător JUDECĂTOR 2: Clara Elena Ciapă
- - - - - - -
Grefier
Red. I- 29.10.2008
. -31.10.2008/2 ex.
Jud. fond -
Președinte:Maria IonicheJudecători:Maria Ioniche, Clara Elena Ciapă, Georgeta
