Litigiu privind funcționarii publici statutari. Decizia 682/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia nr.682/R/2008 Dosar nr-
Ședința publică de la 21 octombrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Maria Ioniche judecător
JUDECĂTORI: Maria Ioniche, Clara Elena Ciapă, Georgeta judecător
- -- - președinte de secție
Grefier -
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursurilor declarate de pârâtul Ministerul Internelor și Reformei Administrative B, chematul în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor prin mpotriva sentinței civile nr.361/6 mai 2008, pronunțată de Tribunalul Brașov - secția comercială și de contencios administrativ în dosarul nr-, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici statutari.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din data de 14 octombrie 2008, când părțile au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Instanța, în vederea depunerii de concluzii scrise și a deliberării, a amânat pronunțarea pentru data de azi, 21 octombrie 2008.
CURTEA:
Asupra recursurilor de față:
Constată că prin sentința civilă nr. 361/ ca/06.05.2008 a Tribunalului Brașov - secția comercială și de contencios administrativ a fost admisă acțiunea formulată de reclamanții G și, în contradictoriu cu pârâții: Ministerul Internelor și Reformei Administrative și Inspectorul de Poliție al Județului B și în consecință:
Au fost obligați în solidar pârâți să le plătească reclamanților drepturile salariale reprezentând sporul de fidelitate prevăzut de art. 6 din nr.OG38/2003 pentru anul 2005, sumele cuvenite urmând a fi actualizate cu rata inflației, precum și la plata dobânzii de referință a
A fost respinsă excepția de inadmisibilitate a cererii de chemare în garanție invocată de chematul în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor prin întâmpinare.
A fost admisă cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor formulată de pârâtul Ministerul Internelor și Reformei Administrative și în consecință:
Chematul în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor a fost obligat să vireze pârâtului Ministerul Internelor și Reformei Administrative sumele de bani solicitate de reclamanți prin acțiune; nu s-au acordat cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut că:
Reclamanții au făcut dovada că sunt încadrați la pârâtul Inspectoratul de Poliție al Județului B în calitate de funcționari publici cu statut special (polițiști), din data de 30.03.2002, conform adeverințelor emise de angajator.
Dreptul salarial pretins de reclamanți este prevăzut de art. 6 din nr.OG 38/2003 și constă într-un spor de până la 20%, calculat la salariul de bază.
Faptul că aplicarea prevederilor legale menționate a fost suspendată pe perioada 01.01.2005 - 31.12.2005 nu echivalează cu pierderea dreptului pentru perioada menționată, deoarece ar contraveni principiului constituțional al garantării realizării drepturilor legal acordate, cu consecința subminării încrederii cetățenilor în statul de drept.
Ca urmare, instanța de fond, având în vedere și Decizia de îndrumare nr. XII /05.02.2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, situați juridică a sporului de fidelitate fiind similară cu cea a primei de concediu, urmează să admită acțiunea așa cum a fost formulată.
Instanța a respins excepția de inadmisibilitate a cererii de chemare în garanție, reținând că din economia prevederilor nr.HG 386/2007 rezultă că, Ministerul Economiei și Finanțelor gestionează bugetul de stat și în consecință a admis cererea de chemare în garanție formulată de Ministerul Internelor și Reformei Administrative.
Împotriva sentinței primei instanțe au declarat recurs chematul în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice și pârâtul Ministerul Internelor și Reformei Administrative
În dezvoltarea motivelor de recurs Ministerul Economiei și Finanțelor arată că în mod greșit a fost admisă acțiunea reclamantului și cererea de chemare în garanție deoarece nu sunt întrunite condițiile art.60 - 63 din Codul d e procedură civilă, între cele două ministere nu există nici o obligație de garanție, iar chemarea în garanție nu poate fi admisă în cadrul acțiunilor personal nepatrimoniale și nici în cazul litigiilor de muncă.
Între reclamanți și chematul în garnițe nu există raporturi de muncă, iar finanțarea nu se poate face pentru un alt ordonator principal de credite.
Pârâtul Ministerul Internelor și Reformei Administrative în motivele de recurs arată că în mod greșit a fost acordată și dobânda legală.
Recursurile formulate de chematul în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor, precum și de pârâtul Ministerul Internelor și Reformei Administrative sunt nefondate.
Prima instanță în mod corect a admis cererea de chemare în garanție formulată de pârâtul Ministerul Internelor și Reformei Administrative B deoarece recurentul, în baza dispozițiilor art. 19 lit. a din Legea nr. 500/2002 și a art. 42 alin. 1 din Legea nr. 511/2004, răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat în baza proiectelor ordonatorilor principali de credite, precum și de elaborarea proiectelor de rectificare a acestor bugete.
Ministerul Internelor și Reformei Administrative are sarcina de a aviza bugetele de venituri și cheltuieli ale instituțiilor subordonate în calitate de ordonator principal de credite. Ca atare, fiecare din cele două ministere au atribuții specifice dar, în același timp au obligația de a asigura, fiecare, resursele necesare angajatorului în vederea efectuării plăților restante către reclamant.
Recurentul Ministerul Economiei și Finanțelor, trebuie să aibă în vedere la elaborarea proiectului de buget și aceste sume cuprinse în hotărârile judecătorești, astfel că acesta nu a fost obligat să plătească drepturile bănești angajaților Inspectoratului de Poliție al Județului B, ci să aloce sumele necesare, îndeplinindu-și atribuțiile ce-i revin conform Legii nr. 500/2002.
Cauza în speță este un litigiu patrimonial care nu se desfășoară în sfera raporturilor de muncă reglementate de codul muncii, ci în cea a raporturilor de serviciu reglementate de Legea nr. 360/2002 și Legea nr.188/1999.
Pe fondul cauzei se constată că potrivit art. 6 din OUG nr. 38/2003, pentru activitatea desfășurată în instituțiile din sectorul de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, în calitate de militar, polițist, funcționar public și personalul contractual, polițiștilor și se acordă un spor de fidelitate de până la 20% din salariul de bază, în condițiile stabilite prin ordin al ministrului de interne. Rezultă că dreptul la sporul de fidelitate s-a născut din lege, ca drept subiectiv și conferă titularilor prerogativelor de a pretinde subiectului pasiv al raportului juridic născut, să efectueze o anumită prestație pozitivă, respectiv de a da o anumită sumă de bani.
Dreptul la sporul de fidelitate pentru anul 2005, fost suspendat conform dispozițiilor art.2 alin.1 din OUG nr.118/2004.
Textele prin care a fost suspendată plata sporului de fidelitate pentru anul 2005 nu mai sunt în vigoare dar se constată că legiferarea s-a realizat cu încălcarea dispozițiilor constituționale ce reglementează drepturile persoanelor încadrate în muncă, deoarece dreptul la sporul de fidelitate nu a fost înlăturat ci îngrădit, atingând chiar existența dreptului. Cenzurarea legalității acestor suspendări revine, potrivit art.29 alin.1 din Legea 47/1992, instanței de judecată, iar nu Curții Constituționale, deoarece normele legale de suspendare nu mai sunt în vigoare, fiind abrogate la data sesizării instanței.
Ca atare, instanța este chemată să analizeze legalitatea normelor de suspendare mai sus arătate, putându-se reține că acestea contravin prevederilor art.16, 41 și 53 din Constituția României, neputându-se suspenda, retroactiv, un drept câștigat sub imperiul OG nr.38/2003.
Sporul de fidelitate reprezintă un drept de remunerare care face obiectul raporturilor de serviciu dintre angajator și reclamant, iar acest drept, atâta timp cât a fost prevăzut de lege, nu poate fi restrâns sau îngrădit pe motivul existenței unor prevederi bugetare sau a lipsei fondurilor necesare, deoarece s-ar afecta inclusiv dreptul la muncă al reclamanților.
Referitor la recursul declarat de Ministerul Internelor și Reformei Administrative B se constată că
Prima instanță în mod corect a obligat pârâtul la plata dobânzilor legale aferente debitului principal la data plății efective a acestuia, deoarece, dobânzile sunt daune interese moratorii și reflectă prejudiciul suferit ca urmare a neexecutării la termen a obligației de plată a unei sume de bani.
Creditorul nu este obligat să facă dovada că prin întârziere la executare i s-a cauzat un prejudiciu în cazul obligației de a da o sumă de bani, întrucât lipsa de folosință a sumei provoacă creditorului un prejudiciu constând în cuantumul dobânzilor legale datorate pe perioada întârzierii la executare.
Deci, dobânzile sunt datorate din momentul scadenței fiecărei sume lunare și până la plata efectivă a acesteia.
sumei cu rata inflației reprezintă un mijloc de reparare a prejudiciului efectiv suferit, în vreme ce dobânda legală reprezintă beneficiul nerealizat. Actualizarea cu rata inflației urmărește păstrarea valorii reale a obligației bănești, în vreme ce dobânda este prețul lipsei de folosință.
Ca atare, actualizarea este o formă de intervenție legală asupra creanței care se produce de drept iar dobânzile, ca daune interese moratorii, reflectă prejudiciul suferit ca urmare a neexecutării la termen a obligației de plată a unei sume de bani. Astfel, în mod corect prima instanță a dispus în baza art.1082 - 1084 cod civil actualizarea sumelor reprezentând prima de concediu cu rata inflației și de asemenea corect a dispus acordarea și a dobânzilor legale calculate până la plata efectivă a sumelor.
Față de aceste considerente Curtea va respinge recursurile pârâților, nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 304 Cod procedură civilă, pentru casarea sau modificarea sentinței atacate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursurile declarate de pârâtul Ministerul Internelor și Reformei Administrative B și chematul în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor împotriva sentinței civile nr. 361/CA/6.05.2008 a Tribunalului Brașov - secția comercială și de contencios administrativ.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 octombrie 2008.
Președinte Judecător JUDECĂTOR 2: Clara Elena Ciapă
- - - - - - -
Grefier
Red. - 21.10.2008
. - 23.10.2008/ 2 ex.
Jud. fond -
Președinte:Maria IonicheJudecători:Maria Ioniche, Clara Elena Ciapă, Georgeta
