Anulare act de control taxe și impozite. Decizia 1/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIE CIVILĂ NR. 1.795/2009
Ședința publică din data de 25 mai 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Augusta Chichișan
JUDECĂTOR 2: Mihaela Sărăcuț
JUDECĂTOR 3: Gheorghe Cotuțiu G -
GREFIER: - -
S-au luat în examinare recursurile declarate de pârâtele DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI B N și ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE împotriva sentinței civile nr. 902 din 21.10.2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Bistrița N, în contradictoriu cu intimatul având ca obiect anulare act de control taxe și impozite - restituire taxă de prima înmatriculare.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.
Procedura de citare este îndeplinită.
Recursul promovat este scutit de plata taxelor de timbru.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că, în data de 14 mai 2009 s-a depus la dosarul cauzei, din partea intimatul, un set înscrisuri în dovedirea incidenței în cauză a prevederilor dispozițiilor art. 90 din Tratatul Comunității Europene, respectiv că, autovehiculul în discuție a fost înmatriculat într-o țară membră a Uniunii Europene.
Curtea, în urma deliberării, în baza înscrisurilor existente la dosar,și reținând poziția procesuală a părților care solicită judecarea cauzei în lipsă, apreciază că, prezenta cauză este în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și o reține în pronunțare.
CURTEA:
Asupra prezentului recurs constată:
Prin sentința civilă nr. 902/CA din 21 octombrie 2008, pronunțată în dosarul nr- de Tribunalul Bistrița -N s-a respins ca neîntemeiată excepția privind necesitatea declanșării procedurii de trimitere prejudicială, cu consecința suspendării judecării cauzei și a excepției inadmisibilității acțiunii reclamantului, ridicate de pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B-N, în nume propriu și pentru pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE B-
De asemenea, a fost dmisă ca fiind întemeiată acțiunea formulată de reclamanta împotriva pârâtelor DIRECȚIA GENERALA A FINANȚELOR PUBLICE B-N și ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI B, dispunându-se anularea formelor de stabilire și încasare a sumei de 11.349,00 lei reprezentând taxă specială de primă înmatriculare, respectiv adresa nr. 8.584 din 13.05.2008 și adresa nr. 10.316/05.06.2008 emise de pârâta B-N, iar pârâta Baf ost obligată să restituie reclamantei suma de 11.349,00 lei plătită de aceasta cu chitanța seria - din 24.07.2008 și până la restituirea efectivă a sumei.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a analizat mai întâi excepțiile ridicate de pârâta B-N, în nume propriu și pentru B, pe care le-a găsit ca neîntemeiate și le-a respinge ca atare, pentru următoarele considerente:
Astfel, referitor la excepția privind necesitatea declanșării procedurii de trimitere prejudicială,cu consecința suspendării cauzei până la pronunțarea de către Curtea de Justiție Europene, tribunalul a constatat că nu se impune a fi declanșată această procedură, deoarece instanța națională este datoare să stabilească dacă disp. art. 214/1-214/3 din Legea nr. 571/2003 sunt conforme cu legislația europeană, aceasta conform art. 90 paragraful 1 din Tratatul Constitutiv al UE. De asemenea, trebuie observat că nu sunt îndeplinite nici condițiile art. 234 din Tratatul CE pentru a se declanșa procedura de trimitere prejudicială prin sesizarea Curții de Justiție Europene,deoarece nu există dubii cu privire la interpretarea disp. art. 90, mai sus menționate,iar pe de altă parte - Curtea de Justiție Europeană s-a pronunțat cu privire la interpretarea prevederilor art. 90, statuând că procedeul urmat de alte state ale UE, printre care Ungaria și Polonia,care au instituit taxe similare, este discriminatoriu și contrar art. 90 din Tratatul de Instituire a Comunității Europene.
Privitor la excepția inadmisibilității acțiunii reclamantului, tribunalul a constatat că formele de stabilire și încasare a taxei speciale de primă înmatriculare, respectiv fișa de calcul ale taxei și dovada de plată a taxei, precum și adresele nr. 8584/13.05.2008 (fila 8) și adresa nr. 10.316 din 5.06.2008 sunt acte administrativ-fiscale în sensul art. 41 din nr.OG 92/2003, emise de organe fiscale competente, și fac referire la obligații fiscale, fiind conforme cu definiția dată și de art. 2 alin. 1 lit. c din Legea nr. 554/2004. Așa fiind, aceste acte pot fi contestate potrivit procedurii prevăzute de art. 205 și urm. din OG nr. 92/200 și art. 1 alin. 1 din Legea nr. 554/2004.
Analizând cauza pe fond, tribunalul a constatat că acțiunea reclamantului este întemeiată și a admis-o, pentru următoarele considerente:
Cu chitanța seria - nr. - din 27 martie 2008, emisă de Trezoreria B (fila 6), reclamantul a achitat suma de 11.349,00 lei, reprezentând taxă specială auto la prima înmatriculare în România a autovehiculului menționat în petitul acțiunii, autovehicul importat din Germania, stat membru al UE, unde inițial a fost înmatriculat. Taxa a fost percepută potrivit art. 214/1-214/3 din Legea nr. 571/2003. Conform art. 90 paragraful 1 din Tratatul Constitutiv al Uniunii Europene, în nici un stat membru nu se aplică, direct sau indirect, pentru produsele altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect produselor naționale.
Scopul acestei reglementări este de a se interzice discriminarea fiscală între produsele importate și produsele de același fel autohtone,însă,instanța constată că acest principiu este încălcat în România, deoarece pentru autoturismele produse și înmatriculate în țară, la înstrăinarea lor între diferiți proprietari, nu se percepe nicio taxă de nouă înmatriculare.
Cum România este membru al Uniunii Europene începând cu data de 1 ianuarie 2007 și potrivit art. 148 alin. 2 din Constituția României, legislația comunitară cu caracter obligatoriu are prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, aplicarea taxei speciale de primă înmatriculare pentru autovehiculele importate dintr-un stat membru al, unde a fost înmatriculat inițial, are un caracter discriminatoriu în raport cu autovehiculele autohtone, pentru care la înstrăinarea lor între diferiți proprietari, nu se percepe nicio taxă de nouă înmatriculare.
Așa fiind, a apreciat instanța de fond, taxa de primă înmatriculare încalcă principiul libertății circulației mărfurilor, dezavantajând direct autoturismele importate din țările membre UE, în raport cu autovehiculele autohtone și în consecință, reclamantului i s-a pretins în mod nelegal plata taxei speciale de primă înmatriculare, taxă pe care a și plătit-o, iar cererea sa de restituire a contravalorii taxei achitate este justificată.
Restituirea taxei, a relevat instanța de fond, trebuie să se facă integral și la aceasta se adaugă dobânda legală, calculată de la data introducerii acțiunii și până la data restituirii efective a taxei, aceasta potrivit art. 1088 cod civil și OG nr. 9/2000.
Nu a fost primită de instanța de fond apărarea pârâților care susțin că reclamantul ar putea pretinde cel mult restituirea diferenței între taxa specială pentru autoturisme, prev. de art. 214/1-214/3 din Legea nr. 571/2003 și taxa de poluare pentru autovehicule reglementată de nr.OUG 50/2008, conform art. 11 din ordonanță.
În acest sens, instanța de fond a reținut că în condițiile în care taxa specială, prev. de art. 214/1-214/3 din Legea nr. 571/2003, s-a încasat nelegal, nu se poate aprecia că organele fiscale pot reține o parte din taxa încasată,în contul altei taxe instituite ulterior printr-un alt act normativ, taxă ce are o cu totul altă natură,și anume de taxă pe poluare.
Pentru toate aceste considerente, acțiunea a fost admisă conform dispozitivului mai sus citat.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâtele ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A B-N și DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B, solicitând admiterea acestuia, modificarea hotărârii recurate, în principal admiterea excepțiilor invocate, iar în subsidiar, respingerea acțiunii formulate de reclamant ca neîntemeiată, invocând în drept dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 3041.pr.civ.
În recursul pârâtei ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE B se apreciază că se impune sesizarea Curții de Justiție cu o cerere de interpretare a disp. art. 90 din Tratatul Comunității Europene.
Pe de altă parte, pârâta a invocat și inadmisibilitatea acțiunii reclamantului întrucât adresele invocate ce au fost emise de organul financiar, nu constituie acte administrativ-fiscale în sensul disp. art. 41 Cod pr.fiscală, astfel că nu pot fi contestate potrivit procedurii prev. de art. 205 și urm. pr.fiscală și art. 1 alin. 1 din Legea nr. 554/2004.
În susținerea poziției sale, pârâta a invocat și dispozițiile Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, precizând că acesta a suferit de la data intrării în vigoare mai multe modificări și completări prin acte normative. Astfel, prin Legea nr. 343/2006 Codul fiscal a fost modificat și completat, dispozițiile intrând în vigoarea începând cu data de 01.01.2007. Prin legea menționată au fost introduse art. 2141-3, unde se reglementează o obligație fiscală de plată, denumită " taxa specială ", stabilindu-se nivelul taxei, modul de calcul și exigibilitatea ei.
S-a arătat instanței de judecată că potrivit reglementarilor mai sus menționate taxa specială se datorează cu ocazia primei înmatriculări în România a unui autoturism sau autovehicul comercial, atât în cazul celor noi cât și în situația celor rulate.
Taxa specială se aplică nu numai autoturismelor rulate ci și autoturismelor noi produse în țară și în străinătate. Legea nu face nici o deosebire cu privire la vechimea sau proveniența autoturismelor, taxa specială fiind aplicabilă în situația în care autoturismul se înmatriculează pentru prima dată în România.
Taxa specială pentru autovehicule, cu un pronunțat caracter de taxă pe poluare, este un instrument având ca principal scop modificarea comportamentului de deteriorare a mediului. Taxa specială auto se plătește cu ocazia primei înmatriculări a autovehiculelor pe teritoriul României și a fost considerată o alternativă de tranziție, instituită ca urmare a faptului că după aderarea la Uniunea Europeană, în conformitate cu principiul liberei circulații a mărfurilor între statele membre, România a renunțat la actele normative care restricționau înmatricularea autovehiculelor cu norma de poluare mare ( de menționat că de la 1.07.1998 nu era permisă înmatriculare a autovehiculelor non-euro și Euro 1, iar de la 1.01.2002 și a celor cu Euro 2 ).
Recurenta a arătat și faptul că odată cu intrarea în vigoare a nr.OUG 50/2008 pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule, precum și a nr.HG 686/2008 pentru aprobarea normelor metodologice de aplicare a acesteia, acțiunea reclamantei este inadmisibilă, în condițiile în care aceste acte normative reglementează modalitatea în care taxa rezultată ca diferență între suma achitată de contribuabil în perioada 1.01.2007 - 30.06.2008, cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule și cuantumul rezultat din aplicarea prevederilor acestor noi acte normative se restituie de bunăvoie de către organul fiscal competent din subordinea ANAF.
Prin recursul declarat de pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B-N, în esență, se aduc aceleași critici hotărârii recurate, solicitându-se respingerea acțiunii ca nefondate, în principal, iar în subsidiar, restituirea în parte a taxei achitate de reclamantă, în sensul prevederilor art. 11 din nr.OUG 50/2008 privind instituirea taxei de poluare pentru autovehicule.
Prin întâmpinare, reclamantul a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea în totalitate a sentinței atacate ca legală și temeinică. ( 11)
Analizând recursurile formulate din prisma motivelor invocate, Curtea le-a apreciat ca fiind nefondate din următoarele considerente.
Recurentele susțin că acțiunea reclamantului este în mod vădit netemeinică și nelegală și deci trebuia respinsă ca atare, invocând, în principal, normele de drept intern aplicabile speței.
În cauza de față, tribunalul a reținut aplicabilitatea prioritară și directă a dispozițiilor art. 90 din Tratatul de instituire a Comunității Europene (în continuare, Tratat).
Este unanim admis atât în literatura de specialitate cât și în practica judiciară internă și cea a că art. 90 din Tratat produce efecte directe și ca atare creează drepturi individuale pe care jurisdicțiile statelor membre ale Uniunii le pot proteja.
Judecătorul național, ca prim judecător comunitar, are competența atunci când dă efect direct dispozițiilor art. 90 din Tratat să aplice procedurile naționale de așa manieră ca drepturile prevăzute de Tratat să fie deplin și efectiv protejate.
Că o taxă internă impusă autoturismelor second-hand este discriminatorie în sensul art. 90 parag.1 din Tratat s-a decis în cauza conexată și unde Curtea de Justiție a arătat că o taxă de înmatriculare este interzisă atâta timp cât este percepută asupra autoturismelor second-hand puse pentru prima dată în circulație pe teritoriul unui stat membru și că valoarea taxei, determinată exclusiv prin raportare la caracteristicile tehnice ale autovehiculului (tip motor, capacitate cilindrică) și la clasificarea din punct de vedere al poluării este calculată fără a se lua în seamă deprecierea autoturismului de o asemenea manieră încât, atunci când se aplică autoturismelor second-hand importate din statele membre, aceasta excede valoarea reziduală a unor autoturisme second-hand similare care au fost deja înmatriculate în statul membru în care sunt importate.
Cum România este stat membru al Uniunii Europene începând cu data de 1 ianuarie 2007 sunt activate dispozițiile art. 148 alin. 2 din Constituția României conform cărora legislația comunitară cu caracter obligatoriu prevalează legii interne, iar conform alin. 4 din același articol jurisdicțiile interne garantează îndeplinirea acestor exigențe.
Pe de altă parte, obligația de a aplica prioritar dreptul comunitar nu este opozabilă numai jurisdicțiilor ci și Guvernului însuși și organelor componente ale acestuia cum sunt bunăoară autoritățile fiscale. Din această perspectivă, invocarea de către organul fiscal a legii fiscale interne în temeiul căreia s-a perceput taxa specială dovedită contrarie cu normele dreptului comunitar înfrânge nu numai dispozițiile constituționale precitate dar pune serioase semne de întrebare asupra îndeplinirii obligației de loialitate comunitară asumate de România ca stat membru.
Într-o atare ipoteză revine jurisdicțiilor să elimine această disfuncționalitate recunoscând particularilor drepturile prin aplicarea directă a Tratatului în așa fel încât acestei norme să i se recunoască și caracterul ei util.
Tribunalul, ca instanță de fond, nu a făcut altceva decât să aplice dispozițiile constituționale interne și normele Tratatului de așa manieră pentru a i se recunoaște particularului dreptul său de a nu fi impus cu o taxă specială discriminatorie la înmatricularea pentru prima dată în România a autoturismului second-hand importat dintr-un alt stat membru al Uniunii. În această manieră instanța de fond și-a îndeplinit misiunea trasată atât de Tratat cât și de Legea de ratificare a acestuia precum și de Curtea de Justiție în practica judiciară pertinentă (cauza Simmenthal II din anul 1978).
Cu referire la incidența la speță a prevederilor nr.OUG 50/2008, Curtea reține următoarele:
Conform dispozițiilor art. 11 din acest act normativaxa rezultată ca diferență între suma achitată de contribuabil în perioada 1 ianuarie 2007-30 iunie 2008, cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule, și cuantumul rezultat din aplicarea prezentelor prevederi privind taxa pe poluare pentru autovehicule se restituie pe baza procedurii stabilite în normele metodologice de aplicare a prezentei ordonanțe de urgență.Aceste norme au fost aprobate prin HG nr. 686/2008.
Curtea constată că la data declanșării litigiului de contencios fiscal erau aplicabile, conform principiuluitempus regit actum,normele de drept material din legea fiscală (art. 2141- art. 2143.fisc.), norme care deși sunt invocate cu pregnanță și prioritate de administrația fiscală au fost găsite ca neconforme cu prevederile art. 90 parag. 1 din Tratat.
Curtea reține astfel că taxa specială ce face obiectul prezentei cauze a fost încasată în baza legislației fiscale interne în vigoare anterior datei de 1 iulie 2008 și care a fost apreciată ca fiind contrară normelor comunitare. Într-o atare ipoteză, se aplică principiul conform căruia când un stat membru a impus sau aprobat o taxă contrară dreptului comunitar este obligat să restituie taxa percepută prin încălcarea acestuia.
Din această perspectivă reclamantul-intimat are dreptul la restituirea integrală a taxei speciale încasată în temeiul unor dispoziții legale contrare normelor comunitare.
În astfel de situații, Curtea de Justiție a decis că statele membre trebuie să asigure rambursarea taxelor colectate cu încălcarea prevederilor art. 90 din Tratat, cu respectarea principiilor ce guvernează autonomia procedurală și îmbogățirea fără justă cauză. Totodată, a mai decis că în astfel de cauze pot fi plătite și daune pentru pierderile suferite ( A se vedea: CJCE, cazul nr. 68/79 I/S contre re danois des impts accises precum și cauza conexată nr. C- 290/05 și C-333/05șiparag. 61-70).
Din această perspectivă, nu se poate reține justificat că Statul Român are un temei legal de reținere a unei părți din taxa încasată ilegal anterior datei de 1 iulie 2008 pe care s-o compenseze în parte cu o altă taxă ce urmează a fi percepută în temeiul unui alt act normativ adoptat ulterior raportului juridic de drept material fiscal în baza căruia s-a încasat nelegal taxa specială.
Curtea mai reține, în context, că noua taxă instituită de nr.OUG 50/2008 este stabilită pe alte principii decât taxa specială anterioară are alt mod de calcul și altă destinație.
Așa fiind, Curtea apreciază că nu este posibilă, pe de o parte admiterea recursului și respingerea acțiunii reclamantului menținând ca legală taxa specială încasată sub imperiul normelor din Codul fiscal pe considerentul incidenței și efectelor produse de nr.OUG 50/2008 dar pe de altă parte nici nu se poate admite recursul cu consecința îndrumării reclamantului să urmeze procedura anevoioasă și plină de riscuri în scopul restituirii unei părți din taxă prin aplicarea noului act normativ.
A admite această teză ar însemna ca soluția dată acțiunii reclamantului să nu fie integrală și eficace, de vreme ce pârâtele în continuare că taxa specială s-a perceput în baza unei norme legale interne contrare dreptului comunitar.
Nu în ultimul rând, Curtea reține că restituirea doar a diferenței între taxa specială încasată anterior pe baza unei norme legale abrogată la 1 iulie 2008 și taxa de poluare ce urmează a se percepe în temeiul actului normativ aplicabil după această dată pune problema aplicării noului act normativ și pentru trecut, respectiv taxa specială încasată ilegal s-ar valida prin aplicarea retroactivă a unui alt act normativ inactiv la data nașterii și consumării raportului juridic de drept material fiscal, ceea ce evident contravine principiului neretroactivității legii consacrat de art. 15 alin. 1 din Constituție.
Împrejurarea că la nivelul Uniunii Europene s-a decis că taxa de poluare ce urmează a se percepe prin aplicarea dispozițiilor nr.OUG 50/2008 nu este contrară Tratatului nu are nicio influență asupra dreptului reclamantei de a cere și obține restituirea integrală a taxei de primă înmatriculare percepută în baza unor norme juridice anterioare acestei ordonanțe de urgență și care au fost declarate ca neconforme cu prevederile Tratatului.
Din această perspectivă, aplicarea nr.OUG 50/2008 nu poate paraliza demersul reclamantului și nici nu poate pune sub semnul îndoielii legalitatea și temeinicia sentinței recurate conform argumentelor deja expuse în precedentul prezentelor considerente.
Așa fiind, cum motivele de recurs invocate nu au fost găsite întemeiate, sentința pronunțată în cauză fiind legală și temeinică în totalitate, văzând și dispozițiile art. 312 alin. 1 teza a II-a pr.civ. în referire la art. 20 din Legea nr. 554/2004, prezentele recursuri urmează a fi respinse ca nefondate, cu consecința menținerii în întregime a sentinței atacate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâtele ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI B și DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI B-N împotriva sentinței civile nr. 902/CA din 21 octombrie 2008 pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Bistrița -N, pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 25 iunie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
- - - - G - - -
Red.Gh
Dact./2 ex./25.06.2009.
Jud.fond:.
Președinte:Augusta ChichișanJudecători:Augusta Chichișan, Mihaela Sărăcuț, Gheorghe Cotuțiu
