Anulare act de control taxe și impozite. Decizia 1794/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIE CIVILĂ NR. 1794/2009
Ședința publică din data de 25 mai 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Augusta Chichișan
JUDECĂTOR 2: Mihaela Sărăcuț
JUDECĂTOR 3: Gheorghe Cotuțiu G -
GREFIER: - -
S-au luat în examinare recursurile declarate de pârâtele DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B N și ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE împotriva sentinței civile nr. 942 din 18.11.2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Bistrița N, în contradictoriu cu intimatul având ca obiect anulare act de control taxe și impozite - restituire taxă de prima înmatriculare.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.
Procedura de citare este îndeplinită.
Recursul promovat este scutit de plata taxelor de timbru.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că, în data de 14 mai 2009 s-a depus la dosarul cauzei, din partea intimatul, un set înscrisuri în dovedirea incidenței în cauză a prevederilor dispozițiilor art. 90 din Tratatul Comunității Europene, respectiv că, autovehiculul în discuție a fost înmatriculat într-o țară membră a Uniunii Europene.
Curtea, în urma deliberării, în baza înscrisurilor existente la dosar, și reținând poziția procesuală a părților care solicită judecarea cauzei în lipsă, apreciază că, prezenta cauză este în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și o reține în pronunțare.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 942 din 18 noiembrie 2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Bistrița -N s-a respins ca neîntemeiată, excepția privind necesitatea declanșării procedurii de trimitere prejudicială cu consecința suspendării judecării cauzei și excepția inadmisibilității acțiunii reclamantului, ridicate de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului B-N, în nume propriu și pentru pârâta Administrația Finanțelor Publice a municipiului
S-a admis acțiunea în contencios administrativ fiscal formulată de reclamantul domiciliat în comuna, sat nr. 252, județul B-N, împotriva pârâților ADMINISTRATIA FINANTELOR PUBLICE a municipiului B, cu sediul în mun. B,--8 și DIRECTIA FINANTELOR PUBLICE a județului B-N, cu sediul în mun. B,-, județul B-N și în consecință s-a dispus anularea formelor de stabilire și încasare a sumei de 10.148,00 lei (RON), reprezentând taxă specială de primă înmatriculare, respectiv adresa nr.8583 din 13.05.2008 și adresa nr. 10.317/05.06.2008 emise de DGFP B-N;- pârâții DGFP B-N și B au fost obligați să restituie reclamantului suma de 10.148,00 lei (RON) plătită de acesta cu chitanța seria - nr.- din 27 martie 2008, cu dobânda legală de la data introducerii acțiunii, 24.07.2008, și până la restituirea efectivă a sumei și să îi plătească suma de 19,30 lei cu titlu cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut următoarele:
Referitor la excepția privind necesitatea declanșării procedurii de trimitere prejudicială,cu consecința suspendării cauzei până la pronunțarea de către Curtea de Justiție Europene, tribunalul a constatat că nu se impune a fi declanșată această procedură, deoarece instanța națională este datoare să stabilească dacă disp. art. 214/1-214/3 din Legea nr. 571/2003 sunt conforme cu legislația europeană, aceasta conform art.90 paragraful 1 din Tratatul Constitutiv al UE. De asemenea, trebuie observat că nu sunt îndeplinite nici condițiile art. 234 din Tratatul CE pentru a se declanșa procedura de trimitere prejudicială prin sesizarea Curții de Justiție Europene,deoarece nu există dubii cu privire la interpretarea disp.art.90,mai sus menționate,iar pe de altă parte - Curtea de Justiție Europeană s-a pronunțat cu privire la interpretarea prevederilor art. 90, statuând că procedeul urmat de alte state ale UE, printre care Ungaria și Polonia,care au instituit taxe similare, este discriminatoriu și contrar art. 90 din Tratatul de Instituire a Comunității Europene.
Privitor la excepția inadmisibilității acțiunii reclamantului, ridicată de pârâta DGFP, tribunalul a constatat că formele de stabilire și încasare a taxei speciale de primă înmatriculare, respectiv fișa de calcul ale taxei și dovada de plată a taxei, precum și adresele nr. 8583/13.05.2008 (fila 8) și adresa nr. 10.317 din 5.o6.2008 (11-12) sunt acte administrativ-fiscale în sensul art. 41 din OG nr. 92/2003, emise de organe fiscale competente, și fac referire la obligații fiscale, fiind conforme cu definiția dată și de art. 2 alin. 1 lit. c din Legea nr. 554/2004. Așa fiind, aceste acte pot fi contestate potrivit procedurii prevăzute de art. 205 și urm. din OG nr. 92/200 și art. 1 alin. 1 din Legea nr. 554/2004.
Analizând cauza pe fond, tribunalul a constatat următoarele:
Cu chitanța seria - nr. - din 27 martie 2008, emisă de Trezoreria B (fila 6), reclamantul a achitat suma de 10.148,00 lei, reprezentând taxă specială auto la prima înmatriculare în România a autovehiculului menționat în petitul acțiunii, autovehicul importat din Germania, stat membru al UE, unde inițial a fost înmatriculat. Taxa a fost percepută potrivit art. 214/1-214/3 din Legea nr.571/2003. Conform art. 90 paragraful 1 din Tratatul Constitutiv al Uniunii Europene, în nici un stat membru nu se aplică, direct sau indirect, pentru produsele altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect produselor naționale.
Scopul acestei reglementări este de a se interzice discriminarea fiscală între produsele importate și produsele de același fel autohtone,însă,instanța constată că acest principiu este încălcat în România, deoarece pentru autoturismele produse și înmatriculate în țară, la înstrăinarea lor între diferiți proprietari, nu se percepe nici o taxă de nouă înmatriculare.
Cum România este membru al Uniunii Europene începând cu data de 1 ianuarie 2007 și potrivit art. 148 alin. 2 din Constituția României, legislația comunitară cu caracter obligatoriu are prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, aplicarea taxei speciale de primă înmatriculare pentru autovehiculele importate dintr-un stat membru al, unde a fost înmatriculat inițial, are un caracter discriminatoriu în raport cu autovehiculele autohtone, pentru care la înstrăinarea lor între diferiți proprietari, nu se percepe nici o taxă de nouă înmatriculare.
Așa fiind, taxa de primă înmatriculare încalcă principiul libertății circulației mărfurilor, dezavantajând direct autoturismele importate din țările membre UE, în raport cu autovehiculele autohtone și în consecință, reclamantului i s-a pretins în mod nelegal plata taxei speciale de primă înmatriculare, taxă pe care a și plătit-o, iar cererea sa de restituire a contravalorii taxei achitate este justificată.
Restituirea taxei trebuie să se facă integral și la aceasta se adaugă dobânda legală, calculată de la data introducerii acțiunii și până la data restituirii efective a taxei, aceasta potrivit art. 1088 cod civil și OG nr.9/2000.
Nu a putut fi primită apărarea pârâților care susțin că reclamantul ar putea pretinde cel mult restituirea diferenței între taxa specială pentru autoturisme, prev. de art. 214/1-214/3 din Legea nr. 571/2003 și taxa de poluare pentru autovehicule reglementată de OUG nr. 50/2008, conform art.11 din ordonanță.
În acest sens trebuie reținut că în condițiile în care taxa specială, prev. de art. 214/1-214/3 din Legea nr. 571/2003, s-a încasat nelegal nu se poate aprecia că organele fiscale pot reține o parte din taxa încasată, în contul altei taxe instituite ulterior printr-un alt act normativ, taxă ce are o cu totul altă natură,și anume de taxă pe poluare.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, în termenul legal, pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B-N și ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE B-N solicitând admiterea acestuia, casarea sentinței recurate sau modificarea acesteia în sensul admiterii excepțiilor invocate și respingerea acțiunii formulate de reclamant pentru lipsa calității procesuale pasive a instituției, ca inadmisibilă și lipsită de obiect, invocând în drept dispozițiile art. 3041și 304 pct. 8 și 9.pr.civ.
În dezvoltarea motivelor de recurs, pârâtele au arătat că instanța de fond în soluționarea speței ce a făcut obiectul dosarului este greșită întrucât dispozițiile art.214 și următoarele din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal nu contravin prevederilor art.90 din Tratatul Comunității Europene care prevede că "nici un stat membru nu poate impune direct sau indirect, asupra produselor provenind din alte state membre, impozite și taxe interne, care nu sunt percepute direct sau indirect, asupra produselor naționale similare".
De asemenea, pârâtele au considerat că soluționarea cauzei pe fond ar constitui o încălcare esențială a legii, cu ignorarea lipsei actului administrativ - jurisdicțional, respectiv a deciziei emise de către C, în cauză fiind incidente dispozițiile art. 2141-3Cod fiscal care prevăd obligativitatea taxei speciale de primă înmatriculare, iar raportat la acestea, suma solicitată de reclamant nu se încadrează în sumele care se restituie contribuabilului.
Pe fond, pârâtele au mai susținut că suma solicitată nu se încadrează în categoria sumelor care se restituie contribuabililor, invocarea Tratatului Comunității Europene și a unor hotărâri ale Curții Europene de Justiție sunt fără relevanță, deoarece nu sunt acte normative și în consecință nu produc efecte juridice.
De asemenea, recurenta a invocat și disp. art.14 din nr.OUG 50/2008, arătând că în baza acestui act normativ persoanele care au plătit taxa de primă înmatriculare beneficiază doar de o restituire parțială a acestei taxe, prin compensare cu taxa de poluare.
Examinând recursurile, Curtea reține următoarele:
Conform chitanței seria - nr. -/27.03.2008 eliberată de Trezoreria Municipiului B, reclamantul a plătit suma de 10.148,00 lei reprezentând taxa specială pentru autoturisme și autovehicule.
Curtea constată că un astfel de act întrunește toate condițiile specifice ale actului administrativ în înțelesul dat de dispozițiile art. 2 alin. 1 lit. c) precum și ale alin. 2 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, textul din urmă asimilând actelor administrative unilaterale, între altele, refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau un interes legitim.
Pe de altă parte, actul întrunește și trăsăturile actului administrativ fiscal în înțelesul dat acestei noțiuni de prevederile art. 41.pr.fisc. Actul a fost emis de către organul fiscal competent în aplicarea legislației privind restituirea unei taxe speciale instituite de legea fiscală.
ori alte mijloace pe care le indică pârâta recurentă pe care reclamanta le-ar fi putut urma și care dacă nu sunt utilizate paralizează demersul judiciar de față nu pot conduce la inadmisibilitatea acțiunii.
În cauză reclamantul a ales în mod legal să se supună legislației interne în materie și mai apoi să apeleze la organul fiscal pentru a recupera taxa considerând că a fost plătită fără temei legal, procedeul fiind perfect legal, deoarece orice plată făcută din eroare sau fără a exista debit este considerată nedatorată și astfel este supusă restituirii (repetițiunii).
Împrejurarea că reclamantul a ales să facă plata voluntară a obligației impuse de lege, fără o decizie de impunere din partea vreunui organ fiscal, nu îi înlătură acesteia posibilitatea de a contesta baza legală pe baza și în temeiul căreia a făcut plata, iar în caz de succes să ceară apoi organului fiscal care a încasat respectiva taxă ori jurisdicției competente să i se restituie.
Refuzul autorității fiscale competente de a soluționa favorabil cererea reclamantului de restituire a taxei rezultă din dispoziția de restituire menționată anterior. Acest act administrativ fiscal exprimă voința organului fiscal astfel încât nu mai este necesară o nouă solicitare, care apoi să fie urmată de un alt răspuns, previzibil ca fiind negativ, după care, reclamanta, în final, să se poată adresa instanței de judecată.
Reclamantul, din conținutul adresei cunoaște refuzul organului fiscal de soluționare favorabilă a cererii sale. următor este cel de a se adresa instanței de judecată pentru a se constata temeinicia și legalitatea refuzului.
Art. 8 al. 1 din Legea nr. 554/2004, permite reclamantului să se adreseze instanței de judecată după ce se află în posesia refuzului explicit de soluționare favorabilă a cererii sale.
Atât timp cât reclamantul este în posesia actului din care rezultă refuzul de soluționare favorabilă a cererii are deschisă calea prev atât de disp art. 205 al. 1 teza finală pr.fisc., cât și de art. 1 al. 1 din Legea 554/2004, respectiv de a se adresa instanței de contencios administrativ competente.
Art. 205 al. 1.pr.fisc. fraza a doua arată că:" Contestația este o cale administrativă de atac și nu înlătură dreptul la acțiune al celui care se consideră lezat în drepturile sale printr-un act administrativ fiscal sau prin lipsa acestuia, în condițiile legii."
În spetă, decizia de restituire este actul administrativ fiscal prin care practic se respinge cererea de restituire a taxei de primă înmatriculare, astfel încât reclamantul are deschisă calea prevăzută de textul legal menționat anterior.
Nu mai este necesar a se realiza o altă procedură, prealabilă sesizării instanței de judecată, întrucât răspunsul la cererea reclamantului de restituire este cunoscut de către acesta din conținutul adresei emise de pârâtă.
Reclamantul nu a părăsit procedura administrativă, și nici administrativ-jurisdicțională, așa cum susține recurenta întrucât art. 205 al. 1.pr.fisc. prevede textual că:" Contestația este o cale administrativă de atac", fără a notifica aceasta recurentei, conform art. 6 al. 4 din Legea nr. 554/2004, ci aflând răspunsul nefavorabil la cererea sa de restituire, a ales să se adreseze direct instanței de judecat, așa cum îi permit textele legale menționate anterior.
Din această perspectivă, excepția inadmisibilității acțiunii nu poate fi considerată întemeiată și drept urmare soluția tribunalului d e respingere a unei atari excepții se vădește a fi legală.
Reclamantul a atacat acest refuz, considerat ca fiind nejustificat, ori, potrivit art. 2 al. 2 din Legea nr. 554/2004, refuzul nejusitificat este asimilat actului administrativ.
Pe fond, Curtea reține că sentința tribunalului este legală și temeinică. Recurentele susțin că acțiunea reclamantului este în mod vădit netemeinică și nelegală și deci trebuia respinsă ca atare, invocând în principal normele de drept intern aplicabile speței.
În cauza de față tribunalul a reținut aplicabilitatea prioritară și directă a dispozițiilor art. 90 din Tratat.
Este unanim admis atât în literatura de specialitate cât și în practica judiciară internă și cea a că art. 90 din Tratat produce efecte directe și ca atare creează drepturi individuale pe care jurisdicțiile statelor membre ale Uniunii le pot proteja.
Judecătorul național, ca prim judecător comunitar, are competența atunci când dă efect direct dispozițiilor art. 90 din Tratat să aplice procedurile naționale de așa manieră ca drepturile prevăzute de Tratat să fie deplin și efectiv protejate.
Că o taxă internă impusă autoturismelor second-hand este discriminatorie în sensul art. 90 parag. 1 din Tratat s-a decis în cauza conexată și unde Curtea de Justiție a arătat că o taxă de înmatriculare este interzisă atâta timp cât este percepută asupra autoturismelor second-hand puse pentru prima dată în circulație pe teritoriul unui stat membru și că valoarea taxei, determinată exclusiv prin raportare la caracteristicile tehnice ale autovehiculului (tip motor, capacitate cilindrică) și la clasificarea din punct de vedere al poluării este calculată fără a se lua în seamă deprecierea autoturismului de o asemenea manieră încât, atunci când se aplică autoturismelor second-hand importate din statele membre, aceasta excede valoarea reziduală a unor autoturisme second-hand similare care au fost deja înmatriculate în statul membru în care sunt importate.
Cum România este stat membru al Uniunii începând cu data de 1 ianuarie 2007 sunt activate dispozițiile art. 148 alin. 2 din Constituția României conform cărora legislația comunitară cu caracter obligatori prevalează legii interne iar conform alin. 4 din același articol jurisdicțiile interne garantează îndeplinirea acestor exigențe.
Pe de altă parte obligația de a aplica prioritar dreptul comunitar nu este opozabilă numai jurisdicțiilor ci și Executivului însuși și organelor componente ale acestuia cum sunt bunăoară autoritățile fiscale. Din această perspectivă, invocarea de către organul fiscal a legii fiscale interne în temeiul căreia s-a perceput taxa specială dovedită contrarie cu normele dreptului comunitar înfrânge nu numai dispozițiile constituționale precitate dar pune serioase semne de întrebare asupra îndeplinirii obligației de loialitate comunitară asumate de România ca stat membru.
Într-o atare ipoteză revine jurisdicțiilor să elimine această disfuncționalitate recunoscând particularilor drepturile prin aplicarea directă a Tratatului în așa fel încât acestei norme să i se recunoască și caracterul ei util.
Tribunalul ca instanță de fond nu a făcut altceva decât să aplice dispozițiile constituționale interne și normele Tratatului de așa manieră să i se recunoască particularului dreptul său de a nu fi impus o taxă specială discriminatorie la înmatricularea pentru prima dată în România a autoturismului second-hand importat dintr-un alt stat membru al Uniunii. În această manieră instanța de fond și-a îndeplinit misiunea trasată de Trata și de Legea de ratificare a acestuia precum și de Curtea de Justiție în practica judiciară pertinentă (cauza Simmenthal II din anul 1978).
Pe cale de consecință, Curtea constată că instanța de fond a făcut corect aplicarea și interpretarea dispozițiilor legale iar recursurile pârâtelor se vădesc a fi nefondate și conform art. 20 alin. 3 din Legea nr. 554/2004 urmează a fi respinse ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B-N și al ADMINISTRAȚIEI FINANȚELOR PUBLICE B-N împotriva sentinței civile nr. 942/CA din 18.11.2008, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Bistrița N pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 25 mai 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - G - - -
Red./
2 ex./27.05.2009
Jud.fond.-
Președinte:Augusta ChichișanJudecători:Augusta Chichișan, Mihaela Sărăcuț, Gheorghe Cotuțiu
