Anulare certificat de atestare a dreptului de proprietate. Sentința 236/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
SENTINȚĂ CIVILĂ NR.236/2009
Ședința publică din data de 25 mai 2009
Instanța constituită din:
JUDECĂTOR 1: Nemenționat
GREFIER:
S-a luat spre examinarea, pentru pronunțare, acțiunea în contencios administrativ formulată de către reclamanta, în contradictoriu cu pârâții STATUL ROMÂN prin CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI C-N, SC SA C-N, SC CLUB SA C-N, SC SA C-N, SC SA C-N și MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, având ca obiect anulare act administrativ.
Se constată că, mersul dezbaterilor și susținerile orale ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 18 mai 2009, încheiere care face partea integrantă din prezenta hotărâre, când pronunțarea hotărârii s-a amânat pentru termenul de azi.
CURTEA
deliberând reține că,
Prin acțiunea civilă înaintată de reclamanta la data de 20 martie 2006 la Judecătoria Cluj -N a chemat în judecată pârâții STATUL ROMÂN prin CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI C-N, SOCIETATEA COMERCIALĂ CONF SA, SOCIETATEA COMERCIALĂ CLUB SA, SOCIETATEA COMERCIALĂ SA și SOCIETATEA COMERCIALĂ SA, solicitând ca după administrarea probelor să se pronunțe o hotărâre prin care să se constate nulitatea absolută a donației imobilului situat în C-N- "loc de casă în-/A în suprafață de 197 stjp. " înscris inițial în CF nr. 8090 C cu nr. topo 5112/1, apoi în CF nr. 23037 C-N cu nr topo 5112/1/2 și transcris ulterior în CF nr. 18384 C-N sub A-3, iar apoi în CF nr. - C-N sub A-20 (nr. topo 5112/1/2), în CF nr. - C (nr. topo 5112/1/2/2) în CF - C (nr. topo 5112/1/2/4), în CF nr. - C (nr topo 5112/1/2/3) pentru încălcarea dispozițiilor imperative ale art. 813 și 814 alin 1 și 2 Cod civil, în sensul că acceptarea donației făcută de reclamantă către pârâtul de rândul 1 n-a fost făcută prin act autentic și nici notificată reclamantei;să se dispună anularea parțială a certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor seria MO 3 nr. 0921 emis de Ministerul Industriilor prin care a avut loc transferul dreptului de proprietate asupra acestui teren în favoarea pârâtului de rândul 1, precum și anularea parțială a actelor constitutive autentificate de BNP sub nr. 1824/13 iulie 2004, nr. 1828/13.067.2004 și respectiv 1821/13 iulie 2004 printre care topograficele 5112/1/2/2, 5112/1/2/3 și 5112/1/2/4 au trecut în proprietatea pârâților de rândul 3,4, și 5; să se dispună radierea tuturor înscrierilor din cărțile funciare subdobânditorilor pârâții de rândul 2-5; să se dispună restabilirea situației anterioare de carte funciară, în sensul reînscrierii dreptului de proprietate în favoarea reclamantei.
Prin sentința civilă nr. 193 din data de 14 ianuarie 2008, Judecătoria Cluj -N a dispus declinarea competenței de soluționare a petitului privind anularea parțială a certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor seria MO 3 nr. 0921 emis de Ministerul Industriilor prin care a avut loc transferul dreptului de proprietate asupra acestui teren în favoarea pârâtului de rândul 1, cauza fiind înregistrată sub nr. de mai sus.
Pârâtele SC CLUB SA, SC SA și SC SA prin întâmpinarea depusă la data de 19 mai 2009 solicită respingerea acțiunii introductivă ca fiind, pe cale de excepție, în principal prematur introdusă raportat la lipsa plângerii prealabile și, în subsidiar, tot pe cale de excepție, în primul rând, prescrisă, iar în al doilea rând, tardivă și pe fond, ca fiind netemeinică și nefondată, cu consecința obligării reclamantei la cheltuielile de judecată ocazionate pârâtelor cu prezentul litigiu, constând în onorarii avocațiale în conformitate cu documentele justificative anexate prezentei acțiuni.
În dezvoltarea motivelor întâmpinării pârâtele arată următoarele:
Cu privire la excepția prematurității introducerii acțiunii, consideră că aceasta se impune a fi admisă prin prisma prevederilor Legii nr. 554/2004 actualizată.
Potrivit art. 7 alin 1 din Legea nr. 554/2004 actualizată, reclamanta din prezenta cauză nu a făcut dovada îndeplinirii procedurii prealabile în ceea ce privește actul atacat și în termenele imperative stabilite în cadrul acestui text de lege.
Astfel, art. 8 din Legea nr. 554/2004 actualizată prevede ca "Persoana vătămată într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim printr-un act administrativ unilateral, nemulțumită de răspunsul primit la plângerea prealabilă sau care nu a primit nici un răspuns în termenul prevăzut în at. 2 alin 1 lit h, poate sesiza instanța de contencios administrativ competentă, pentru a solicita anularea în tot sau în parte a actului, repararea pagubei cauzate și, eventual, reparații pentru daune morale.Reclamanta nu a făcut dovada nici că s-a adresat instanței de judecată în termenul special prevăzut de Legea nr. 554/2004 actualizată cu o acțiune în contencios administrativ ca urmare a lipsei unui răspuns, a unui răspuns nejustificat sau neconvenabil.
Pârâtele arată că susțin excepțiile prescripției dreptului la acțiune invocată pe cale principală și excepția tardivității formulării acțiunii de față, invocată pe cale subsidiară de pârâte, în subsidiar, în cazul în care se va trece peste excepția prematurității invocată sub punctul 1 din prezenta întâmpinare, considerând că, în principal se impune admiterea prescripției dreptului la acțiune, iar în subsidiar, daca se va trece peste această excepție, se impune admiterea tardivității formulării acțiunii introductive de instanță.
Potrivit art. 11 Lege nr. 554/2004 actualizată, termenul înăuntrul căruia se poate solicita anularea unui act administrativ unilateral este de 6 luni, termen depășit de către reclamantă, aceasta rămânând în pasivitate de la data luării la cunoștință și până în prezent.
Pe fond, pârâtele arată că în speță este vorba despre un teren care a trecut în proprietatea statului prin donație autentică făcută Statului Român de către foștii proprietari tabulari. Prin prisma legislației în vigoare în materie se desprind, în opinia pârâtelor două aspecte care converg în mod indiscutabil înspre necesitatea respingerii acțiunii introductive a reclamantului ca fiind inadmisibilă.
Primul aspect de inadmisibilitate se regăsește în dispozițiile legii nr. 10/2001 din care rezultă fără dubiu că persoanele îndreptățite vor putea formula cerere de retrocedare a acestor terenuri numai în temeiul Legii nr. 10/2001, o atare acțiune neputând fi judecată, prin prisma acelorași dispoziții legale, pe dreptul comun.
În al doilea rând, inadmisibilitatea acțiunii introductive apare prin prisma faptului că pârâta este o persoană juridică intrată în proprietatea acestui bun prin privatizare efectuată în conformitate cu legislația în vigoare la acea dată și, raportat la prevederile exprese ale art. 27 din Legea nr. 10/2001 actualizată nu poate fi obligată în nici un fel, competența de soluționare a oricărui tip de cerere aparținând exclusiv instituției publice care a afectat privatizarea.
Pârâtele au dobândit, în anul 1994 prin privatizare legal efectuată și cu deplină respectare a legislației în vigoare în materie, preluând atât activul, cât și pasivul SC SA terenul în discuție. Reclamantul a cunoscut aspectul că Statul Român și-a înscris dreptul de proprietate asupra acestei parcele în cartea funciară și a rămas, pentru o perioadă mai mare de 20 de ani, în pasivitate, fără să reacționeze din punct de vedere legal pentru a remedia această situație, în ciuda tuturor aspectelor de pretinsă nelegalitate pe care le invocă în acțiunea introductivă.
Atât timp cât însăși actul de privatizare al pârâtei a fost legal încheiat, nefiind desființat în nici un mod, cât și prin prisma faptului că actualmente există aplicabile legi speciale în materia revendicărilor terenurilor donate, consideră că acțiunea introductivă a reclamantei întemeiată pe dreptul comun se impune a fi respinsă ca inadmisibilă.
Pârâtul MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR prin întâmpinarea depusă la 14 august 2008 solicită respingerea acțiunii ca neîntemeiată și nelegală (45-47).
În dezvoltarea motivelor expuse în întâmpinare, pârâtul arată că, acțiunea este tardiv introdusă, în condițiile art. 11 alin 1 și alin 2 din Legea nr. 554/2004 deoarece a fost formulată cu depășirea termenului de 1 an de la data emiterii actului și chiar de când reclamanta a luat cunoștință de existența actului administrativ a cărui anulare se solicită.
Potrivit art. 11 alin 1 și 2 din Legea nr. 554/2004, pentru motive temeinice, în cazul actului administrativ individual, cererea poate fi introdusă și peste termenul de 6 luni de la data primirii răspunsului la plângerea prealabilă sau data expirării termenului legal de soluționare a cererii, dar nu mai târziu de 1 an de la data emiterii actului.
Înscrierile în cartea funciară devin opozabile față de terți de la data înregistrării cererii, astfel ca în acest caz nu este obligatorie și nici posibilă comunicarea acesteia terților.
Față de terți, cărora autoritatea emitentă nu este obligată să le comunice actul individual, acesta se consideră a fi comunicat la data transcrierii în registrul de inscripțiuni și transcripțiuni, când dreptul real al titularului certificatului a devenit opozabil tuturor, conform art. 712 Cod procedură civil și art. 1802 Cod civil.
În conformitate cu prevederile Legii nr. 554/2004 cu modificările și completările ulterioare, solicită a se constata că acțiunea a fost introdusă direct la instanța de judecată, fără respectarea procedurii administrative prealabile.
O condiție de fond privind admisibilitatea acțiunii în contencios administrativ este dovedirea caracterului ilegal al actului administrativ contestat, ilegalitate care rezultă din vătămarea unui drept subiectiv al reclamantei.
În conformitate cu prevederile HG nr. 834/1991, ministerul d e resort atestă prin certificat dreptul de proprietate asupra terenurilor deținute în patrimoniu de către societatea comercială la data înființării acesteia prin hotărâre de Guvern, pe baza documentațiilor întocmite de Comisia constituită la nivelul societății comerciale și avizată de organele teritoriale de specialitate, OCOT și, teren necesar desfășurării activității, potrivit obiectului de activitate al societății comerciale.
Certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor, ca act administrativ, atestă dreptul de proprietate asupra terenului din patrimoniul societății comerciale la data înființării acesteia prin hotărâre a Guvernului.
Din probele administrate în cauză, Curtea reține următoarele:
Prin certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor seria, nr.0921, eliberat la data de 15 martie 1994 de către pârâtul Ministerul Industriilor s-a atestat dreptul de proprietate asupra terenurilor în suprafață totală de 23.608,05 mp, în favoarea SC SA, antecesoarea pârâtelor.
Probele administrate în cauză relevă împrejurarea că terenurile evidențiate prin actul administrativ amintit mai sus au fost întabulate în cartea funciară la data de 31 ianuarie 1997, în baza încheierii nr.1905.
1. Potrivit art.7 alin.1 din Legea nr.554/2004, înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual trebuie să solicite autorității publice emitente sau autorității ierarhic superioare, dacă aceasta există, -revocarea, în tot sau în parte, a acestuia.
În speță se constată că reclamanta nu a solicitat autorității emitente, prealabil sesizării instanței de judecată, revocarea în tot sau în parte a actului administrativ contestat, însă, Curtea apreciază că neîndeplinirea acestei obligații nu poate atrage sancțiunea respingerii acțiunii ca fiind prematură sau eventual inadmisibilă.
Și este așa întrucât parcurgerea acestei etape nu mai era necesară câtă vreme actul administrativ atacat a intrat în circuitul civil și oricum nu mai putea fi anulat de autoritatea emitentă ci doar de către instanța de judecată, susținerile contrare ale pârâților fiind nefondate.
2. Cea de-a doua excepție vizează excepția de tardivitate/ prescripție a formulării acțiunii având ca obiect anularea parțială a unui certificat de atestare a dreptului de proprietate seria nr.0921 emis de Ministerul Industriilor, cu privire la imobilele terenuri, înscrise în CF nr. - C-N în favoarea SC SA, antecesoarea pârâtelor SC CONF SA, SC CLUB SA, SC SA și SC SA.
Pârâții susțin că în speță operează termenul de un an prevăzut de art. 11 alin 2 din Legea nr. 554/2004, termen ce se calculează de la data emiterii actului administrativ atacat (15 martie 1994) sau cel mult de la data înscrierii dreptului de proprietate în Cartea Funciară (31 ianuarie 1997), moment de la care actul devine opozabil față de terți, nemaifiind astfel obligatorie comunicarea acestuia.
Potrivit art. 11 alin 2 din Legea nr. 554/2004 modificată și completată prin Legea nr. 262/2007, termenul de un an se socotește de la data comunicării actului, data luării la cunoștință, data introducerii cererii sau data încheierii procesului verbal de conciliere, după caz, acesta fiind un termen de decădere.
Se observă deci că textul art. 11 alin 2 din lege elimină soluția care vizează calculul termenului cu începere de la data emiterii actului.
În speță, certificatul de atestare a dreptului de proprietate, a cărei anulare parțială se solicită, a fost înscris în cartea funciară la data de 31 ianuarie 1997, moment de la care dreptul de proprietate al pârâtelor SC CONF SA, SC CLUB SA, SC SA și SC SA succesor al SC SA pentru suprafața de 23.608,05 mp teren devine opozabil față de terți, potrivit dispozițiilor art. 22,26,27 din Legea nr. 7/1996.
Certificatul de atestare a dreptului de proprietate care este un act administrativ unilateral cu caracter individual, fiind întabulat, deci supus unei forme de publicitate imobiliară, a creat posibilitatea reală pentru terți de a cunoaște despre existența lui, aceștia având posibilitatea de a-l contesta în situația în care apreciază că sunt vătămați în drepturile lor, cu respectarea condițiilor prevăzute de lege.
Așadar, data înscrierii în cartea funciară este termenul de la care se presupune că terții au luat cunoștință de actul administrativ atacat, iar termenul de un an prevăzut de dispozițiile art. 11 alin 2 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, pentru calcularea sa are ca punct de referință această dată.
Cum în speță, dreptul de proprietate al pârâtelor, prin antecesoarea acestora, a fost înscris în cartea funciară la data de 31 ianuarie 1997, iar acțiunea reclamantei a fost promovată la data de 14 ianuarie 2008, termenul prevăzut de legiuitor prin norme juridice imperative pentru promovarea acțiunii a fost depășit astfel că acțiunea urmează a fi respinsă ca tardivă.
În consecință, Curtea va aprecia excepțiile invocate ca fiind întemeiate și în temeiul art.10 din Legea nr.554/2004 coroborat cu art.11 din același act normativ la va admite și va respinge acțiunea reclamantei care vizează anularea parțială a certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor seria MO 3 nr. 0921 emis de Ministerul Industriilor prin care a avut loc transferul dreptului de proprietate asupra acestui teren în favoarea pârâtului de rândul 1.
Trebuie subliniat că doptarea unei astfel de soluții este, de altfel, în concordanță și cu practica Curții Europene a Drepturilor Omului care statuează că autoritățile trebuie să asigure aplicarea normelor cu claritate și o coerență rezonabilă pentru a evita posibila insecuritate juridică și incertitudinea pentru subiectele de drept vizate de măsurile care însoțesc aplicarea acestei soluții.
De altfel, Curtea a statuat constant că revine în primul rând instanțelor naționale competența de a interpreta legislația internă, fiind vorba în special de reguli de natură procedurală, rolul său limitându-se la a verifica compatibilitatea cu Convenția a efectelor unei asemenea interpretări (CauzaTejedor împotriva Spaniei,Hotărârea din 16 decembrie 1997,de hotărâri și decizii1997-VIII, paragraful 31, p. 2.796). Cu toate acestea, având în vedere că reglementarea privind formalitățile și termenele ce trebuie respectate este menită să asigure buna administrare a justiției și respectul principiului securității juridice, cei interesați trebuie să se poată aștepta ca aceste reguli să fie puse în aplicare (CauzaStone Court împotriva Spaniei,Cererea nr. 55.524/2000, paragraful 34, 28 octombrie 2003).
Cum Convenția nu își propune să garanteze drepturi teoretice sau iluzorii, ci drepturi concrete și efective (CauzaArtico împotriva Italiei,Hotărârea din 13 mai 1980, seria A nr. 37, p. 16, paragraful 33), dreptul la un proces echitabil nu poate fi considerat efectiv decât dacă cererile și observațiile părților sunt într-adevăr "auzite", adică examinate conform normelor de procedură de către tribunalul sesizat. Altfel spus, art. 6 impune "tribunalului" obligația de a proceda la o examinare efectivă a motivelor, argumentelor și a cererilor de probatoriu ale părților, cu excepția aprecierii pertinenței (CauzaVan de împotriva Olandei,Hotărârea din 19 aprilie 1994, seria A nr. 288, p. 19, paragraful 59, și CauzaDulaurans împotriva Franței,Hotărârea din 21 martie 2000, Cererea nr. 34.553/1997, paragraful 33).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepțiile invocate și în consecință:
Respinge acțiunea formulată de reclamanta domiciliată în C-N- județul C împotriva pârâtelor STATUL ROMÂN prin CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI C-N cu sediul în--3 județul C, SC CONF SA- județul C, SC CLUB SA cu sediul în- județul C, SC SA cu sediul în- județul C, SC SA cu sediul în C-N- județul
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 25 mai 2009.
PREȘEDINTE GREFIER
- -
Red./
8 ex./25.06.2009
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
