Anulare act de control taxe și impozite. Decizia 1/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1.599
Ședința publică din 6 mai 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Mirela Budiu
JUDECĂTORI: Mirela Budiu, Daniela Griga Floarea Tămaș
- -
GREFIER: ---
S-a luat spre examinare recursul formulat de către pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI B-N, împotriva Sentinței civile nr. 971/CA din 16 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Bistrița -N în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanta intimată - & SRL B, având ca obiect anulare act de control taxe și impozite.
La apelul nominal, la prima și a doua strigare, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul se află la primul termen de judecată, este scutit de taxă judiciară de timbru și timbru judiciar, precum și că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, potrivit art. 242 alin. 2.pr.civ.
Se constată că recursul este declarat în termen legal, precum și că a fost comunicat cu intimata, o dată cu citația.
Curtea, observând că pricina se află în stare de judecată, o reține în pronunțare.
CURTEA:
Prin sentința civilă nr. 971/CA din data de 16 decembrie 2008 pronunțată în dosarul nr- de Tribunalul Bistrița Na fost respinsă ca nefondată excepția inadmisibilității capătului de cerere privind anularea deciziei nr. 41/21 februarie 2008 invocată de pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B-N și a fost admisă ca fiind întemeiată acțiunea în contencios fiscal formulată de reclamanta " & " B, împotriva aceleiași pârâte și, în consecință, s-au anulat deciziile nr. 41 din 21 februarie 2008 și nr. 78 din 07 aprilie 2008 emise de Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului B-
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut, referitor la excepția inadmisibilității petitului privind anularea deciziei nr. 41/21 februarie 2008, astfel cum a fost invocată de pârâtă prin întâmpinare, că ea este nefondată.
Astfel, decizia menționată este act administrativ fiscal în sensul prevăzut de art. 41 alin. 2 din nr.OG 92/2003 prin care s-a stabilit în sarcina reclamantei o obligație fiscală a cărei anulare este solicitată de reclamantă.
Pe fond, instanța a reținut, în fapt, că debitoarea " Pază și Securitate" datorează bugetului general consolidat al statului suma de 116.244 lei și că aceasta a întocmit o situație pe care a înaintat a pârâtei, privind situația societăților comerciale care au datorii față de ea, situație în care reclamanta este trecută cu suma de 10.000 lei ( 25 dosarul Direcției Generale a Finanțelor Publice a Județului B-N).
Urmare comunicării situației menționate, pârâta a emis decizia nr. 41/21 februarie 2008 după care a emis titlu executoriu și adresa de înființare a popririi ( 6, 21, 23 din dosarul Direcției Generale a Finanțelor Publice a Județului B-N).
Or, pentru a se proceda în acest mod trebuia ca reclamanta să se încadreze în ipoteza prevăzută de dispozițiile alin. 1 lit. a din art. 27 privind răspunderea solidară din nr.OG 92/2003, și anume să fi dobândit cu rea-credință active în cei 3 ani anterior datei declarării insolvabilității debitorului principal.
Or, în speță nu s-a dovedit că reclamanta și-ar fi însușit vreun activ de la debitoarea " Pază și Securitate" după cum nu s-a dovedit nici reaua sa credință.
Prin considerentele menționate și văzând că nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 27 alin. 1 lit. a din nr.OG 92/2003 modificată instanța de fond a admis acțiunea introductivă și a anulat deciziile atacate ca nelegale.
Împotriva acestei hotărâri, în termenul legal, pârâta DIRECTIA GENERALĂ A FINANTELOR PUBLICE BNa formulat recurs, solicitând admiterea recursului asa cum a fost formulat, modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii actiunii în contencios administrativ formulată de către reclamanta-intimata " & ", cu consecinta menținerii ca fiind temeinică si legală decizia nr. 78/07.04.2008 emisă de către Directia Generală a Finantelor Publice B N - Biroul Monitorizarea Veniturilor Bugetare.
Dezvoltându-și motivele de recurs, bazate pe dispozițiile art. 304 pct. (9) și art. 3041Cod procedura civilă, pârâta a apreciat că hotărârea pronuntată este lipsită de temei legal, fiind dată cu încălcarea si aplicarea gresită a legii.
In principal, pârâta a apreciat că instanta de fond în mod gresit a respins excepția inadmisibilității capătului de cerere formulat, respectiv de contestare a deciziei nr. 41/21.02.2008, deoarece aceasta a făcut obiectul unei contestatii pe calea administrativă de atac, organul fiscal pronunțându-se asupra contestatiei prin ecizia nr. 78/07.04.2008, astfel că în fata instantei de contencios nu putea fi atacată decât această ultimă decizie, cu o eventuală consecință de anulare si a primei decizii, în caz de admitere a acțiunii introductive.
Având în vedere această stare de fapt, pârâta a considerat că formularea unui petit de sine stătător, în ceea ce priveste contestarea deciziei nr. 41/21.02.2008, este inadmisibil.
Cât privește fondul cauzei, pârâta a apreciat că instanta în mod gresit a considerat că se impunea respectarea art. 27 alin.(1) lit."a" din nr.OG 92/2003, deoarece temeiul de drept in baza căruia s-a angajat răspunderea reclamantei-intimate l-a constituit dispozitiile art. 149 alin. 13,coroborat cu dispozitiile art. 28 din OG nr. 92/2003.
Totodată, pârâta a preciat că atât decizia nr. 41/21.02.2008 privind angajarea răspunderii solidare a reclamantei-intimate cât si decizia nr. 78/07.04.2008 de solutionare a contestatiei sunt temeinice si legale sub toate aspectele, neexistând motive de anularea a acestora, nici pentru vicii de fond si nici de formă.
Față de aceste considerente, raportat la dispozițiile legale incidente cauzei, pârâta a solicitat mentinerea ca temeinică si Iegală atât a deciziei nr. 78/07.04.2008, cât si a deciziei nr. 41/21.02.2008 privind angajarea răspunderii solidare.
Analizând recursul formulat din prisma motivelor invocate, Curtea l-a apreciat ca fiind nefondat din următoarele considerente.
Reclamanta " & " Bac hemat în judecată pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului B-N, solicitând instanței anularea ca nelegale și netemeinice a deciziei nr. 41 din 21 februarie 2008 și nr. 78 din 7 aprilie 2008 emise de pârâtă.
Prin decizia nr. 41/21.02.2008 s-a dispus angajarea răspunderii solidare a reclamantei, în calitate de terț poprit, pentru suma de 10.000 lei, reprezentând creanțe datorate bugetului general consolidat de către " Pază și Securitate"
Pentru a emite acest act, pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice B-N a reținut că debitorul " Pază și Securitate" se află în evidențele fiscale cu obligații bugetare neachitate către bugetul general consolidat în cuantum de 116.244 lei.
În urma unor investigații efectuate de organele de executare silită din cadrul Administrației Finanțelor Publice a municipiului B, s-a constatat că reclamanta figurează cu datorii neachitate către " Pază și Securitate", în cuantum de 10.000 lei.
Făcând uz de prevederile art. 149 din nr.OG 92/2003 republicată cu modificările și completările ulterioare, organele de executare silită au întocmit și transmis poprirea nr. 6/491/23.08.2007 către reclamantă în calitate de terț poprit.
Odată efectuată poprirea, reclamantei îi revenea obligația potrivit art. 149 alin. 9 pct. a, să plătească de îndată creanța în sumă de 10.000 lei, în contul indicat de către organul de executare.
Reclamanta nu s-a conformat până la data de 19.02.2008 cerințelor imperative impuse de legislația în vigoare (OG nr. 92/2003), astfel că organul fiscal prevalându-se de dispozițiile art. 149 alin. 13 Cod procedură fiscală, coroborate cu dispozițiile art. 28 din același act normativ, a procedat la emiterea deciziei de stabilire a răspunderii solidare a reclamantei.
Împotriva deciziei nr. 41/2008, reclamanta a formulat contestație, respinsă prin decizia nr. 78/07.04.2008, pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice B-N reținând că motivele invocate de reclamantă cu privire la nerespectarea obligațiilor contractuale dintre reclamantă și " Pază și Securitate", nu pot fi primite, întrucât acestea nu pot constitui un motiv de anulare a deciziei de angajare a răspunderii solidare, deoarece factura nu figurează ca fiind anulată sau stornată, iar cât privește așa-zisa situație conflictuală de nerespectare a obligațiilor contractuale, aceasta nefiind soluționată pe cale judecătorească, nu poate fi reținută ca atare.
S-a mai arătat că în speță nu poate fi vorba de incidența prevederilor art. 27 Cod procedură fiscală, reclamanta în calitatea sa de terț poprit ce nu și-a îndeplinit obligațiile prevăzute de art. 149 alin. 9 lit. a, se circumscrie în dispozițiile de atragere a răspunderii solidare prevăzute de art. 149 alin. 13 Cod procedură fiscală, coroborate cu dispozițiile art. 28 din același act normativ.
Tribunalul a admis acțiunea, considerând că, față de starea de fapt mai sus expusă, în cauză nu sunt incidente prev. art. 27 alin. 1 lit. a din nr.OG 92/2003.
Prin recursul declarat, se critică această abordare, fiind reiterată și excepția inadmisibilității petitului având ca obiect anularea deciziei nr. 41/2008, față de prevederile imperative ale Titlului IX din nr.OG 92/2003.
Curtea apreciază că această excepție nu poate fi reținută, întrucât reclamanta a respectat prevederile legale mai sus arătate, solicitând instanței, în principal, anularea deciziei nr. 78/2008, pronunțată în soluționarea căii administrative de atac, iar petitul privind anularea deciziei nr. 41/2008 trebuie interpretat ca o consecință firească a admiterii capătului de cerere principal.
Din această perspectivă, instanța de recurs achiesează la susținerile tribunalului, conform cărora admițând excepția pârâtei, acțiunea reclamantei ar fi lipsită de finalitate, deoarece actul de impunere în baza căruia are loc executarea silită ar rămâne în vigoare, indiferent de soluția dată referitor la decizia de respingere a contestației formulate împotriva actului de impunere.
Pe fondul cauzei, se reține că sunt fondate criticile referitoare la susținerile primei instanțe privind neîndeplinirea în cauză a cerințelor impuse de textul art. 27 alin. 1 lit. a din nr.OG 92/2003, fără ca această împrejurare să fie însă de natură a duce la admiterea recursului, neconcordanțele sesizate putând fi îndreptate de către C prin substituirea motivării.
Astfel, în mod corect se relevă că răspunderea solidară a reclamantei nu a fost atrasă pe temeiul incidenței textului legal mai sus arătat, ci pe acela al aplicabilității în speță a prev. art. 149 alin. 13 coroborat cu art. 28 din nr.OG 92/2003, caz în care nu mai este necesară analizarea condițiilor impuse de textul art. 27 din același act normativ.
În astfel de situații, răspunderea solidară nu este atrasă ca urmare a faptului că petenta ar fi dobândit cu rea-credință active în cei 3 ani anteriori datei declarării insolvabilității debitorului principal, ci pe considerentul că reclamanta, în calitate de terț poprit, nu și-a adus la îndeplinire obligația de a vira în contul indicat de către organul de executare bugetar sumele datorate, prin ipoteză, debitorului principal.
Prin demersul său, reclamanta nu faptul că nu s-a conformat adresei de înființare a popririi, ci arată că decizia de impunere este netemeinică și nelegală din perspectiva faptului că nu datorează debitorului principal suma de 10.000 lei, arătând că aceasta nu și-a îndeplinit obligațiile contractuale, astfel încât este îndreptățită să invoce excepția de neexecutare a contractului de prestări de servicii de pază.
Ca atare, în esență, reclamanta critică legalitatea deciziei de impunere prin prisma faptului că aceasta ar fi lipsită de temei faptic.
Pârâta a apreciat că aceste susțineri nu pot fi reținute, întrucât factura emisă de către debitorul principal pe numele reclamantei nu a fost anulată sau stornată, iar excepția de neexecutare nu poate fi opusă organelor fiscale, atâta vreme cât nu există o hotărâre judecătorească prin care aceasta să fi fost validată.
Din analiza actelor depuse la dosarul de fond, Curtea reține că la baza emiterii deciziei de impunere au stat următoarele acte: titlul executoriu nr. 6/490 din 23.08.2007, prin care s-a reținut în sarcina debitorului principal ȘI SECURITATE o datorie față de bugetul general consolidat în sumă de 116.244 RON, o declarație pe proprie răspundere semnată de către directorul debitorului principal din care rezultă faptul că reclamanta are față de acesta o datorie în cuantum de 10.000 lei, adresa de înființare a popririi pentru această sumă și referatul privind propunerea de angajare a răspunderii solidare a petentei.
Instanța de recurs apreciază că aceste înscrisuri nu reprezintă un temei suficient pentru emiterea deciziei de impunere, în condițiile în care nu există nici un act care să susțină declarația unilaterală a debitorului principal, conform căreia reclamanta îi datorează o anumită sumă de bani.
Astfel, în opinia Curții, ar fi fost necesară completarea documentației cel puțin prin depunerea contractului de prestări servicii încheiat între petentă și debitorul principal, a facturii emise de către acesta din urmă, precum și a eventualei corespondențe purtate între cele două părți în legătură cu modul de executare al obligațiilor contractuale.
Abia într-o astfel de situație, organul de soluționare al contestației și instanța de judecată ar fi fost în măsură să verifice susținerile din acțiunea introductivă referitoare la excepția de neexecutare a contractului, care trebuie raportată în mod necesar la clauzele contractuale, fără a fi însă necesar să existe o hotărâre judecătorească care să o valideze.
În concluzie, se apreciază că in punct de vedere formal și al modului în care a fost fundamentată, decizia atacată este nemotivată.
Prin Rezoluția Comitetului de Miniștri ai Consiliului Europei nr. (77)31 cu privire la protecția individului în relația cu actele autorităților administrative, s-a recomandat statelor membre să se ghideze în dreptul și practica lor administrativă de anumite principii enunțate în rezoluție, în scopul protecției persoanelor, fizice sau juridice, în procedurile administrative.
În implementarea acestor principii, cerințele unei administrații bune și eficiente, precum și interesele terților și interesele marelui public trebuie să fie în mod adecvat luate în considerare, pentru a asigura cel mai ridicat grad posibil de echitate, în principiul IV din Rezoluție fiind inserată obligația de prezentare a motivelor care stau la baza actului.
De asemenea, potrivit art. 721. pr. civ. dispozițiile Codului d e procedură civilă alcătuiesc procedura de drept comun în materie civilă și comercială; ele se aplică și în materiile prevăzute de alte legi în măsura în care acestea nu cuprind dispoziții potrivnice.
Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 nu cuprinde astfel de dispoziții potrivnice în privința motivării actului administrativ, ci dimpotrivă, prin art. 28 alin. 1, trimite de asemenea, pentru completare, la Codul d e procedură civilă.
Așadar, în privința conținutului motivării, art. 261. pr. civ. impune ca hotărârea să cuprindă motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, precum și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților; cel puțin aceste elemente trebuie aplicate și în cazul motivării actului administrativ.
Procesul de deliberare al administrației nu poate fi considerat efectiv decât dacă temeiurile care se găsesc la baza solicitării sunt într-adevăr examinate de organul administrativ.
Lipsa fundamentării împiedică orice cenzură judiciară a legalității deciziei atacate și constituie un viciu fundamental și o cauză de nulitate a actului administrativ, în condițiile în care la baza emiterii deciziei de impunere a stat doar o declarație unilaterală a debitorului principal și care creează premisele unor abuzuri și a arbitrariului.
Pentru toate aceste considerente, urmare a substituirii motivării primei instanțe, va fi respins recursul declarat și va fi menținută soluția pronunțată de prima instanță.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B-N împotriva sentinței civile nr. 971/CA din 16 decembrie 2008, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Bistrița -N, pe care o menține în întregime.
Dă în debit reclamanta " & " cu suma de 4 lei, taxă judiciară de timbru aferentă la fond.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 6 mai 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
- - - - - - -
Red.
Dact./2 ex./22.05.2009.
Jud.fond:
Președinte:Mirela BudiuJudecători:Mirela Budiu, Daniela Griga Floarea Tămaș
