Refuz acordare drepturi conform legii nr. 189/2000. Sentința 202/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
SENTINȚA CIVILĂ NR. 202
Ședința publică din data de 06 mai 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Floarea Tămaș
GREFIER: - -
S-a luat spre examinare acțiunea în contencios administrativ formulată de către reclamanta, în contradictoriu cu pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII S, având ca obiect refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că acțiunea se află la primul termen de judecată, este scutită de taxă judiciară de timbru și timbru judiciar, precum și că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, potrivit art. 242 alin. 2.pr.civ.
Se mai menționează că la data de 28.04.2009 s-a înregistrat la dosar din partea reclamantei un script, în susținerea cererii formulate învederând totodată instanței că înțelege să solicite judecarea pricinii în lipsă.
Totodată, la data de 05.05.2009 se înregistrează din partea pârâtei întâmpinare însoțită de înscrisurile care au stat la baza emiterii hotărârii atacate nr. 5595/12.12.2008.
Instanța, față de obiectul cererii, înscrisurile existente la dosar și reținând din cuprinsul întâmpinării că nu se invocă excepții sau cereri în probațiune, precum și în considerarea aspectului că părțile litigante au solicitat judecarea pricinii în lipsă, reține cauza în pronunțare.
CURTEA:
Constată că prin acțiunea înregistrată la data de 31 mai 2009 sub nr-, reclamanta, în contradictoriu cu pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII S, a solicitat instanței anularea hotărârii nr. 5.595 emisă la data de 12.12.2008 de pârâtă, obligarea acesteia la acordarea drepturilor prev. de Legea nr. 189/2000.
În motivare, reclamanta a arătat că este îndreptățită la acordarea drepturilor prevăzute de lege, urmare a refugierii familiei sale..
Răspunzând celor invocare prin întâmpinare, pârâta a solicitat respingerea acțiunii, în considerarea că din declarații nu rezultă existența persecuției familiei.
Analizând cele susținute, Curtea reține următoarele:
Prin hotărârea nr. 5.595 emisă la data de 12 decembrie 2008 de Comisia de Aplicare a Legii nr. 189/2000, a fost respinsă cererea reclamantei. Din conținutul actului emis nu rezultă care este motivul pentru care reclamanta nu se încadrează în prevederile actului normativ evocat.
Potrivit prev. nr.OG 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acestui act normativ, respectiv de indemnizație, persoana, cetățean rămân care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 avut de suferit persecuții, aflându-se în una din situațiile exprese: deportat, strămutat, precum și soțul supraviețuitor al celui decedat din categoria celor deportați, refugiați.
Conform art. 2 din Normele de aplicare a prev. nr.OG 105/1999 aprobată prin nr.HG 127/2002, prin persoană strămutată în altă localitate, în sensul ordonanței, se înțelege orice persoană care a fost mutată sau a fost nevoită să-și schimbe domiciliul în altă localitate din motive etnice, în această categorie fiind incluse și persoanele refugiate.
Din norma enunțată rezultă că pentru a beneficia de prevederile legii este necesar a se face dovada refugierii - proprii sau a părinților în cazul copiilor - refugiere materializată în varianta părăsirii domiciliului și dovada faptului că această părăsire este rezultatul persecuțiilor exercitate în perioada menționată.
Aceste condiții sunt dovedite prin declarațiile martorilor și - ei însăși beneficiari ai legii, conform hotărârilor nr. 3.974/02.10.2006 și nr. 3.843/14.08.2006 emise de pârâtă, care relevă că din motive de persecuție etnică, familia s-a refugiat în noiembrie 1940 din localitatea de domiciliu, jud. S, până în octombrie 1944 în localitatea B, jud. B, acestea fiind cunoscute întrucât s-au întâlnit cu familia în refugiu.
Se poate așadar constata din acte că s-a dovedit că părăsirea domiciliului de către reclamantă și familia acesteia s-a datorat persecuțiilor etnice. Or, în aceste circumstanțe, excluderea reclamantei de la beneficiul prev. de art. 3 din Legea nr. 189/2000 este nelegală.
Așadar, față de cele arătate, în baza prevederilor actului normativ mai sus evocat, a prev. art. 18 din Legea nr. 554/2004, acțiunea urmează a fi admisă, anulată hotărârea și obligată pârâta la acordarea drepturilor prevăzute.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta, cu domiciliul în comuna, sat, nr. 18, jud. S, împotriva pârâtei CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII S cu sediul în Z,-, și în consecință:
Dispune anularea hotărârii nr. 5.595/12.12.2008 emisă de pârâtă.
Obligă pârâta să-i recunoască reclamantei calitatea de refugiat în perioada 15.11.1940 - 15.10.1944 și să-i acorde drepturile bănești prevăzute de nr.OG 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000 cu modificările ulterioare, începând cu data de 1 septembrie 2008.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 6 mai 2009.
PREȘEDINTE GREFIER
- - -
Red.
/4 ex./15.05.2009.
Președinte:Floarea TămașJudecători:Floarea Tămaș
