Anulare act de control taxe și impozite. Decizia 1292/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA OPERATOR 2928
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr- - 27.07.2009
DECIZIA CIVILĂ NR. 1292
Ședința publică din data de 05 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Diana Duma
JUDECĂTOR 2: Rodica Olaru
JUDECĂTOR 3: Răzvan Pătru
GREFIER:- -
S-au luat în examinare recursurile promovate de recurenții pârâți DIRECȚIA REGIONALĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE T, AUTORITATEA NAȚIONALĂ A VAMILOR și DIRECȚIA FINANȚELOR PUBLICE C-S în contradictoriu cu reclamanta ORGANIZAȚIA MISIUNEA CREȘTINĂ împotriva sentinței civile nr.404/19.05.2009 pronunțată de Tribunalul C-S - secția comercială și de contencios administrativ și fiscal în dosar nr-, având ca obiect anulare act de control taxe și impozite.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă în reprezentarea pârâților recurenți DIRECȚIA REGIONALĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE T și AUTORITATEA NAȚIONALĂ A VAMILOR consilier juridic, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată depusă la dosar prin serviciul de registratură al instanței întâmpinare din partea reclamantei intimate, care se comunică cu reprezentanta pârâților recurenți care nu solicită termen pentru a lua cunoștință de conținutul acesteia.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Reprezentanta pârâților recurenți DIRECȚIA REGIONALĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE T și AUTORITATEA NAȚIONALĂ A VAMILOR consilier juridic solicită admiterea recursurilor și trimiterea cauzei spre rejudecare, arătând că prima instanță nu s-a pronunțat asupra tardivității formulării contestației și nu este prescris dreptul autorității vamale de a stabili obligații fiscale, iar în subsidiar, rejudecând respingerea acțiunii.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de fata, constata următoarele:
Prin cererea înregistrată la Judecătoria Caransebeș,sub nr. 3026/ 28.11.2008, reclamanta Organizația Misiunea Creștină, în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională a Vămilor Reșița,a solicitat instanței să anuleze Decizia nr. 184/25.10.2008 emisă de intimată.
Ulterior, prin înscrisul de la fila 29 dosar, reclamanta și-a precizat cererea în sensul că a înțeles să se judece în contradictoriu și cu SA Agenția Reșița ca pârât.
S-a menționat în precizarea de acțiune că SA Agenția Reșița, în calitate de comisionar în vamă și prestator de servicii de declarare vamale, a întocmit și depus pentru reclamantă, la Autoritatea Națională a Vămilor, Declarația vamală nr. 657/11.03.1998, motiv pentru care, în situația în care lor li se respinge acțiunea, să fie despăgubite de acest pârât.
Prin notele de ședință de la fila 28 dosar, Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni vamale Tai nvocat excepția de necompetență materială a Judecătoriei Caransebeș,și declinarea cauzei spre soluționare Tribunalului C-
Prin sentința civilă nr. 95/21.01.2009, pronunțată de Judecătoria Caransebeș, s-a admis excepția de necompetență materială a Judecătoriei Caransebeș,excepție invocată de pârâta Autoritatea Națională a Vămilor -Direcția Regionala pentru Accize și Operațiuni Vamale T și, în consecință, a declinat competența de soluționare a cauzei ce face obiectul dosarului nr- al Judecătoriei Caransebeș,în favoarea Tribunalului C-
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului C-S sub nr- din 04.02.2009.
La termenul din 24.03.2009 reclamanta a depus la dosar o precizare de acțiune, prin care a solicitat și anularea deciziei nr. 18/09.03.2009, emisă de DGFP C-
Prin sentința civila nr. 404/19.05.2009 Tribunalul C-S a admis contestația formulată de reclamanta Organizația Misiunea Creștină, si a anulat Decizia nr.184/25.10.2008 emisă de Direcția Regională de Accize și Operațiuni Vamale T - Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale C-S și Decizia nr. 18/09.03.2009 emisă de Direcția Generală a Finanțelor Publice C-S Resita. Totodată a respins acțiunea formulată împotriva pârâtei SC SA Agenția Reșița.
In motivare, s-a reținut că prin decizia nr. 184/25.10.2008 emisă de Direcția Regională de Accize și Operațiuni Vamale T - Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale C-S s-a reținut în sarcina reclamantei obligația de plată a sumei de 5.697 lei, reprezentând majorări de întârziere aferente debitului din actul constatator nr. 224/10.04.2000.
Se arată că reclamanta a contestat această decizie, iar prin Decizia nr. 18/09.03.2009 contestația a fost respinsă de către DGFP C-
Potrivit dispozițiilor art. 91 din OG nr. 92/2003, dreptul organului fiscal de a stabili obligații fiscale se prescrie în termen de 5 ani, cu excepția cazului în care legea dispune altfel. Termenul de prescripție a termenului începe să curgă de la data de 01 ianuarie a anului următor în care s-a născut creanța fiscală, potrivit art. 23, dacă legea nu dispune altfel.
Același termen, de 5 ani, este prevăzut și de Legea nr. 141/1997-art. 187-(Codul Vamal în vigoare la data când termenul a început să curgă), ce trebuie calculat, însă, potrivit dispozițiilor codului d e procedură civilă. Totodată instanța a reținut ca articolul 93 din codul d e procedură fiscală prevede că, dacă organul fiscal constată împlinirea termenului de prescripție a dreptului de stabilire a obligației fiscale, va proceda la încetarea procedurii de emitere a titlului de creanță fiscal. Se arata ca potrivit dispozițiilor art. 1 al 2 din Decretul nr. 167/1958, odată cu stingerea dreptului la acțiune privind un drept principal, se stinge și dreptul la acțiune privind drepturile accesorii.
Instanța a reținut ca debitul principal este cel stabilit prin actul constatator nr. 224/10.04.2000, debit care s-a prescris cel târziu la 26.01.2006, dacă se ia în considerare că somația de plată din 26.01.2001 a întrerupt prescripția. Până la această dată exista și dreptul de stabilire a obligațiilor accesorii, în speță majorările de întârziere. Cum acest drept nu a fost valorificat prin decizie de calcul accesorii până la această dată, a operat prescripția.
Instanța a menționat ca pentru considerentele de mai sus, instanța apreciază că decizia nr. 184/25.10.2008 a fost nelegal emisă, motiv pentru care va admite contestația formulată de reclamantă, în contradictoriu cu intimatele Direcția Regională de Accize și Operațiuni Vamale T - Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale C-S și Direcția Generală a Finanțelor Publice C-S și va anula deciziile contestate.
Instanța a respins, în baza dispozițiilor art. 60.pr.civ. cererea depusă de reclamantă împotriva pârâtei SC SA, ce are caracterul unei cereri de chemare în garanție formulată pentru situația în care acțiunea principală ar fi fost respinsă, ținând seama de soluția pronunțată în acțiunea principală.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs DIRECȚIA REGIONALĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE T, AUTORITATEA NAȚIONALĂ A VAMILOR și DIRECȚIA FINANȚELOR PUBLICE C-
Pârâta recurentă Direcția Finanțelor Publice C-S în motivarea recursului arată că, prin întâmpinarea formulată, a invocat excepția de neîndeplinire în termen legal a procedurii prealabile. Se arata ca Decizia nr. 184/25.10.2008 referitoare la obligațiile de plata accesorii aferente obligațiilor fiscale a fost comunicată reclamantei la data de 25.11.2008( conform confirmării de primire anexate la dosarul cauzei).Reclamanta a depus contestație împotriva acestei decizii la data de 29.01.2009 depășind cu mult termenul legal prevăzut de art. 207 alin.1 din nr.OG92/2003 privind Codul d e procedura fiscala.
De asemenea consideră criticabilă sentința instanței de fond privind prescrierea dreptului autorității vamale de a stabili obligații fiscale.
Se arată că actul constatator nr.224/10.04.2000 a fost încheiat pentru încălcarea prevederilor art.284 alin.1, art.286 si pct.19 Anexa 6 la Regulamentul Vamal aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.626/1997, stabilita prin procesul verbal de control nr.3393/28.05.1999 al Biroului de Control Financiar si de Gestiune Vamala din cadrul Direcției Regionale Vamale Suma de 2420 lei stabilita in debit prin Actul constatator nr.224/10.04.2000 nefiind achitata.
Din acest motiv s-a întocmit Decizia nr. 184/25.10.2008 referitoare la obligațiile de plata accesorii aferente obligațiilor fiscale din anul curent/precedent emise de către C-
Se menționează că în Decizia nr.184/25.10.2008 au fost calculate accesorii în mod absolut corect si legal pentru datoria vamala de la data de 01.10.2000 pana la 31.12.2007.
In conformitate cu prevederile art.119 din nr.OG92/2003 privind Codul d e procedură fiscală republicată pentru neachitarea la termenul de scadență de către debitor a obligațiilor de plată, se datorează după acest termen majorări de întârziere.
De asemenea potrivit art.120 alin.1 din G nr.92/2003 din aceeași ordonanța:" Majorările de întârziere se calculează pentru fiecare zi de întârziere, începând cu ziua imediat următoare termenului de scadență și până la data stingerii sumei datorate inclusiv". Potrivit art.91 din nr.OG92/2003 "Dreptul organului fiscal de a stabili obligații fiscale se prescrie în termen de 5 ani, cu excepția cazului în care legea dispune altfel".
In conformitate cu dispozițiile art.92 alin.1 din nr.OG92/2003, Art.92 "Termenele prevăzute ia art.91 se întrerup și se suspendă în cazurile și în condițiile stabilite de lege pentru întreruperea și suspendarea termenului de prescripție a dreptului la acțiune potrivit dreptului comun".
Ori, se arată că după Somația nr.2097/26.01.2001 autoritatea vamală a făcut și alte acte de executare silită menite să întrerupă cursul prescripției, respectiv adresa nr.6347/31,03.2006 către Judecătoria Caransebeș și adresa nr.13873/10.07.2006 către Ministerul Justiției Serviciul Relații cu Publicul și Cooperare cu Organizații.
În atare, situație solicită să se constate că termenul de prescripție a fost în mai multe rânduri întrerupt, în opinia acesteia, un nou termen de prescripție a dreptului de a calcula majorările de întârziere începe să curgă de la data de 01.01.2007.
Pârâta Direcția Regională Pentru Accize și Operațiuni Vamale T în motivarea recursului arată că în temeiul art.119 alin. l din nr.OG92/2003 republicată: "Pentru neachitarea la termenul de scadență de către debitor a obligațiilor de plată, se datorează după acest termen majorări de întârziere", autoritatea vamală emite Decizia referitoare la obligațiile de plata accesorii aferente obligațiilor fiscale nr. 184/25.10.2008.
Se menționează că potrivit art.91 din nr.OG92/2003 "republicare:"Dreptul organului fiscal de a stabili obligații fiscale se prescrie în termen de 5 ani, cu excepția cazului in care legea dispune altfel."
In conformitate cu disp.art.92 alin. l din nr.OG92/2003 "republicare:"Termenele prevăzute la art.91 se întrerup și se suspendă în cazurile și în condițiile stabilite de lege pentru întreruperea și suspendarea termenului de prescripție a dreptului la acțiune potrivit dreptului comun."
Potrivit art.16 lit. b) și c) din Decretul 167/1958 privind prescripția extinctivă și începerea unui nou termen:"Prescripția se întrerupe:b)prin introducerea unei cereri de chemare în judecată ori de arbitrare, chiar dacă cererea a fost introdusă la o instanță judecătorească, ori la un organ de arbitraj, necompetent; c) printr-un act începător de executare.
Se arată că după Somația nr.2097/26.01.2001 autoritatea vamală a făcut și alte acte de executare silită menite să întrerupă cursul prescripției respectiv adresa nr.6347/31.03.2006 către Judecătoria Caransebeș, și adresa nr.13873/10.07.2006 către Ministerul Justiției - Serviciul Relații cu Publicul si Cooperare cu Organizații pe care le anexam prezentei.
De asemenea solicită să se constate că termenul de prescripție a fost în mai multe rânduri întrerupt, în opinia sa un nou termen de prescripție a dreptului de a calcula majorările de întârziere începe să curgă de Ia data de 01.01.2007.
Reclamanta intimată ORGANIZAȚIA MISIUNEA CREȘTINĂ a formulat întâmpinare prin care solicită respingerea recursurilor și menținerea sentinței atacate.
În motivare arată că instanța a reținut corect și faptul că Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale C-S trebuia să procedeze la încetarea procedurii de emitere a titlului de creanță pentru obligații fiscale accesorii (conform art. 93. pr. fiscală și nu să emită Decizia 184/25.10.2008.
Se menționează ca în data de 11.03.1998, reprezentantul ORGANIZAȚIEI MISIUNEA CREȘTINĂ s-a prezentat la Biroul Vamal Reșița în vederea întocmirii documentelor vamale premergătoare înmatriculării în circulație a autovehiculului donat. Motivând "încălcarea prevederilor legale privind obligația persoanelor fizice de a declara bunurile la intrarea în tară conf. art. 162 din Regulamentul Vamal, aprobat prin Decretul 626/1997", Controlorul Vamal din cadrul Biroului Vamal Reșița a întocmit Procesul verbal de Contravenție 298/11.03. 1998 și dispus sancționarea Organizației Misiunea Creștină cu o amendă în valoare 100,000 lei vechi, sumă care a fost achitată, conform chitanței cu Seria -, nr. 244 din 11.03.1998, anexate.
Se arată că a fost întocmită Declarația Vamală cu numărul 657/11.03.1998, aceasta a fost acceptată de Vama cu mențiunea "fără vamă", iar autovehiculul a fost înmatriculat în România, îndeplinind toate cerințele legale privitoare la regimul donațiilor.
Se menționează că autovehiculul a fost admis în România cu scutire de taxe vamale, conform art. 5, lit. (a) din nr.OG26/1993 privind tariful vamal al României, constituind donație cu caracter social-umanitar.
Se arată că în data de 26.04.2000, Biroul Vamal Reșița a trimis Organizației Misiunea Creștină, sub nr. de înregistrare 2933/24.04.2000, un Constatator cu nr. 224/10.04.2000 și o înștiințare de plată pentru suma de 24.199.614 lei vechi, reprezentând debit al Organizației față de Direcția generală a Vămilor.
Se menționează că Organizația Misiunea Creștină a formulat contestație scrisă cu nr. 102/08.05.2000 la înștiințarea de plată primită, contestație înregistrată la Direcția Vamală Regională T cu 3227/08.05.2000. Dl., președintele Organizației Misiunea Creștină a depus personal această contestație, însă nu am primit nici un fel de răspuns la contestația formulată.
În data de 26.01.2001, Direcția generală a Vămilor expediază Somația cu nr. 2097 pentru suma de 54.186.641 lei vechi, din care: 24.199.614 lei vechi și majorări: 29.987.027 lei vechi.
Reclamanta-intimata a învederat că în data de 25.11.2008 a primit la sediul Organizației, Decizia cu nr. 184/25.10.2008, prin care am fost înștiințați că datorăm Direcției Regionale pentru accize și operațiuni vamale T, suma de 5.697 RON reprezentând obligații de plată accesorii aferente obligațiilor fiscale, conf. Art. 86, lit. (c) și art. 116 din nr.OG 92/2003 privind Codul d e Procedură Fiscală. Totodată ni s-a comunicat că anterior ne-a fost trimisă o somație de plată, care insa nu a intrat însă în posesia noastră.
Se arată că datorită faptului că niciuna dintre Contestațiile pe care Organizația noastră le-a înaintat organului competent (Contestația nr. 102/08.05. 2000, Contestația nr. 456/03.02.2001) nu au fost luate în considerare și nu a primit nici o motivare în drept pentru care acestea nu au fost soluționate, și pentru că de fiecare dată, în urma contestațiilor noastre sumele au fost majorate fără nici o altă explicație, Organizația a înaintat o Acțiune în Instanță la Judecătoria Caransebeș, în termen, solicitând Instanței Anularea Deciziei nr. 184/25.10.2008.
În data de 29.01.2009, Organizația noastră a înaintat și Contestația nr. 108/29.01.2009 către Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale T, solicitând reevaluarea cazului și anularea deciziei nr. 184/25.10.2008, prin care suntem înștiințați că datorăm obligații de plată accesorii aferente obligațiilor fiscale suma de 5.697 RON. Contestația a fost înregistrată la Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale T sub numărul 2514/29.01.2009.
In data de 09.03.2009, Organizația noastră a primit decizia cu nr. 18/29.01.2009 prin care se respinge contestația formulată de Organizația Misiunea Creștină ca nedepusă în termen, deși speța a fost judecată la Judecătoria Caransebeș. Mai mult, suma datorată este majorată la valoarea de 6.315 RON.
Se arată că în data de 12.05.2009, Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale C-S a trimis Organizației noastre Procesul Verbal cu NR. 190/19.03.2009 prin care calculează sume accesorii în sarcina Organizației Misiunea Creștină în valoare de 886 RON, calculând un număr de 336 de zile întârziere de plată.
La Contestația cu nr. 120/15.05.2009 formulată de Organizația Misiunea Creștină și înregistrată la Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale T, reclamanta învederează ca a primit Decizia cu nr. 976/09.03.2009 prin care se respinge Contestația formulată ca fiind nedepusă în termen.
Examinând recursurile de față, prin raportare la motivele de recurs și la dispozițiile art. 304 ind 1 Cod proc civ, văzând înscrisurile de la dosarul cauzei, precum si dispozițiile imperative din OG nr.92/2003, Curtea constată următoarele:
Curtea constată că în fapt, prin decizia nr. 184/25.10.2008 emisă de Direcția Regională de Accize și Operațiuni Vamale T - Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale C-S s-a reținut în sarcina reclamantei-intimate obligația de plată a sumei de 5.697 lei, cu titlu majorări de întârziere aferente debitului din actul constatator nr. 224/10.04.2000.Impotriva acestei decizii reclamanta a formulat contestație, iar prin Decizia nr. 18/09.03.2009 contestația a fost respinsă de către DGFP C-S, pe considerentul că nu a fost depusă în termenul legal de 30 de zile.
Recurenta-pârâta menționează că a invocat excepția de neîndeplinire în termen legal a procedurii prealabile față de împrejurarea că Decizia nr. 184/25.10.2008 referitoare la obligațiile de plata accesorii aferente obligațiilor fiscale a fost comunicată reclamantei la data de 25.11.2008( conform confirmării de primire anexate la dosarul cauzei) iar reclamanta a depus contestație împotriva acestei decizii la data de 29.01.2009 depășind cu mult termenul legal prevăzut de art. 207 alin.1 din nr.OG92/2003 privind Codul d e procedura fiscală.
Curtea constată că în mod corect prima instanță a analizat cauza asupra excepției prescripției, față de împrejurarea că acest aspect este prioritar, văzând dispozițiile exprese cuprinse în art. 93 din OG nr.92/2003, pe care le vom detalia în considerentele deciziei.
Curtea constată că în speță devin aplicabile prevederile art. 91 din OG nr. 92/2003, conform cărora dreptul organului fiscal de a stabili obligații fiscale se prescrie în termen de 5 ani, cu excepția cazului în care legea dispune altfel. Termenul de prescripție a termenului începe să curgă de la data de 01 ianuarie a anului următor în care s-a născut creanța fiscală, potrivit art. 23, dacă legea nu dispune altfel.
În mod corect prima instanță a reținut ca termenul de 5 ani este reglementat și de Legea nr. 141/1997-art. 187-(Codul Vamal în vigoare la data când termenul a început să curgă), ce trebuie calculat, însă, potrivit dispozițiilor codului d e procedură civilă. Conform dispozițiilor articolului menționat mai sus" termenul de prescripție a dreptului de a cere plata taxelor vamale este de 5 ani și curge de la data acceptării și înregistrării declarației vamale de import. Termenele prevăzute în prezentul cod și în alte reglementări vamale se calculează potrivit normelor prevăzute în Codul d e procedura civilă".
Articolul 93 din codul d e procedură fiscală statuează obligația în sarcina organului fiscal care constată împlinirea termenului de prescripție a dreptului de stabilire a obligației fiscale, de a înceta procedurii de emitere a titlului de creanță fiscal.
Se cunoaște că în acord cu dispozițiile art. 1 al 2 din Decretul nr. 167/1958, odată cu stingerea dreptului la acțiune privind un drept principal, se stinge și dreptul la acțiune privind drepturile accesorii.
În mod corect s-a reținut că debitul principal este cel stabilit prin actul constatator nr. 224/10.04.2000, debit care s-a prescris cel târziu la 26.01.2006, dacă se ia în considerare că somația de plată din 26.01.2001 a întrerupt prescripția. Până la această dată exista și dreptul de stabilire a obligațiilor accesorii, în speță majorările de întârziere. Față de împrejurarea că acest drept nu a stabilit de organele fiscale în termenul menționat mai sus, nefiind emisă în acest termen vreo decizie de calcul accesorii până la această dată, a operat prescripția.
Față de dispozițiile art. 93 din OG nr.92/2003 pârâta-recurentă Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale C-S avea obligația să facă demersuri în vederea încetării procedurii de emitere a titlului de creanță fiscal pentru obligațiile accesorii.
Susținerea pârâtei -recurente Direcția Regională Pentru Accize și Operațiuni Vamale T în sensul că după Somația nr.2097/26.01.2001 autoritatea vamală a făcut și alte acte de executare silită menite să întrerupă cursul prescripției nu a fost probata i nici un fel, parata neîndeplinindu-si obligația de a depune la dosar înscrisurile pe care le invoca.
Astfel fiind, decizia nr. 184/25.10.2008 a fost nelegal emisă, și pe cale de consecință și decizia nr. 18/09.03.2009.
Totodată, fata de soluția pronunțata pe capătul principal de cerere, Curtea constata ca prima instanța a respins în mod corect în baza dispozițiilor art. 60.pr.civ. cererea depusă de reclamantă împotriva pârâtei SC SA, ce are caracterul unei cereri de chemare în garanție formulată pentru situația în care acțiunea principală ar fi fost respinsă.
Reținând cele expuse, văzând și dispozițiile imperative invocate, Curtea va respinge recursurile formulate ca fiind neîntemeiate.
Curtea va lua act ca nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile promovate de recurenții pârâți DIRECȚIA REGIONALĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE T, AUTORITATEA NAȚIONALĂ A VAMILOR și DIRECȚIA FINANȚELOR PUBLICE C-S în contradictoriu cu reclamanta ORGANIZAȚIA MISIUNEA CREȘTINĂ împotriva sentinței civile nr.404/19.05.2009 pronunțată de Tribunalul C-S - secția comercială și de contencios administrativ și fiscal în dosar nr-.
Ia act ca nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 05 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
- -
Prima instanță - Tribunalul C-
Judecător -
Red.DD - 11.11.2009
Tehnore 11.11.2009
2 expl/SM
Președinte:Diana DumaJudecători:Diana Duma, Rodica Olaru, Răzvan Pătru
