Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 1277/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA OPERATOR 2928
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr- -01.07.2009
DECIZIA CIVILĂ NR. 1277
Ședința publică din data de 05 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Diana Duma
JUDECĂTOR 2: Rodica Olaru
JUDECĂTOR 3: Răzvan Pătru
GREFIER:- -
S-a luat în examinare recursul promovat de reclamanții (), și în contradictoriu cu pârâtul INSPECTORATUL TERITORIAL D E MUNCĂ C-S împotriva sentinței civile nr.264/18.03.2009 pronunțată de Tribunalul C-S secția comercială și de contencios administrativ și fiscal în dosar nr-, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată că prin serviciul de registratură al instanței s-au depus concluzii scrise din partea reclamanților recurenți și practică judiciară.
Față de lipsa părților și având în vedere că în temeiul dispozițiilor art. 242 pct. 2 Cod procedură civilă s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, instanța constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
CURTEA
Deliberând asupra recursurilor de fata, constata următoarele:
Prin acțiunea înregistrată, pe rolul acestei instanțe, la data de 30.01.2009, sub nr-, reclamantele (), -, - au chemat în judecată pârâtul Inspectoratul Teritorial d e Muncă C-S, solicitând instanței ca, prin hotărârea judecătorească pe care o va pronunța, să oblige pârâtul la acordarea suplimentului postului în cuantum de 25%, suplimentului corespunzător treptei de salarizare în cuantum de 25% și obligarea pârâtei la efectuarea acestor înscrieri în carnetul de muncă.
Prin sentința civila nr. 264/18.03.2009 Tribunalul C-S a respins acțiunea formulata ca neîntemeiata.
In motivarea sentinței s-a reținut că potrivit adresei nr. 1356/11.02.2009 emisă de pârât, reclamantele au calitatea de funcționari publici, începând cu data de 01.04.2007 reclamanta (),18.09.2000 reclamanta -, 18.09.2000, reclamanta, 18.09.2000, reclamanta -.
Se arată că în acord cu art. 40 alin. 2 lit. c din Codul muncii, dispoziții aplicabile și în speța de față, prevederilor art. 117 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, revine angajatorului, respectiv pârâtului, obligația de a acorda salariaților toate drepturile ce decurg din lege-.
Se menționează că reclamantele având calitatea de funcționari publici, trebuie să fie salarizate în conformitate cu prevederile Legii nr. 188/1999 și au dreptul să primească, pe lângă celelalte drepturi, cele două sporuri, respectiv suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, așa cum au fost reglementate prin art. 31 alin. 1 lit. c și d din actul normativ citat.
Tribunalul a constatat că suplimentele în discuție au fost introduse prin Legea nr. 161/19.04.2003, publicată în în data de 21.04.2003, fără a se indica, însă, în ce cuantum vor fi acordate, funcție de gradul, clasa, treapta de salarizare a funcționarilor publici. De asemenea, nici unul din actele normative referitoare la modul de salarizare a funcționarilor publici nu stabilește cuantumul celor două suplimente, respectiv OUG. nr. 192/2002, OUG nr. 92/2004, OG nr. 2/2006, OG nr. 6/2007, OG nr. 9/2008.În același timp,aplicarea dispozițiilor referitoare la acordarea suplimentelor a fost suspendată pe perioada 2004-2006, mai întâi prin pct. 7 al articolului unic al Legii nr. 164/16.05.2004, apoi prin art. 44 din OUG nr. 92/2004 și prin prevederile OG nr. 2/2006.
Astfel, deși Legea nr. 188/1999 prevede în mod expres că în compunerea salariului funcționarului public, pe lângă salariul de bază și sporul de vechime în muncă intră și suplimentul postului, precum și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, legiuitorul nu a stabilit cuantumul sporurilor în discuție, limitându-se la precizarea că suplimentul prevăzut la litera d din art. 31 se stabilește în raport de treapta de salarizare. Așa fiind, este evident că stabilirea cuantumului celor două suplimente a fost lăsată de legiuitor în seama Administrației, a cărei activitate fundamentală este aceea a organizării legii sau a executării în concret a legii, prin urmare, este atributul exclusiv al Administrației de a executa în concret dispozițiile cuprinse în art.31 din Legea nr.188/1999, care beneficiază de o largă marjă de apreciere, singurul criteriu avut în vedere de legislator, care obligă Administrația, fiind criteriul treptei de salarizare pentru fiecare categorie de funcționari publici.
În consecință, se arata ca în lipsa unui act emis sau adoptat de către Administrație, prin care să fie stabilit cuantumul celor două suplimente solicitate prin acțiune de către reclamante, instanța nu posedă puterea juridică de a determina ea însăși întinderea suplimentelor salariale deoarece s-ar substitui Administrației, ipoteză în care ar încălca principiul separației puterilor în stat, consacrat în art.1 alin.4 din Constituția României.
Împotriva acestei hotărâri au promovat recurs reclamanții (), și solicitând admiterea recursurilor, modificarea sentinței si in consecința admiterea cererii așa cum a fost formulată, în sensul obligării intimatei pârâte la plata drepturilor solicitate respectiv suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare începând cu data de 21.05.2008, până la încetarea raporturilor de serviciu precum și obligarea înscrierii în carnetele de muncă a reclamantei, a drepturilor salariale cuvenite, reprezentând suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
În motivare, reclamanții arată că instanța de fond deși recunoaște că aceste drepturi sunt prevăzute în mod expres în compunerea salariului funcționarului public, pe lângă salariul de bază, sporul de vechime în muncă, suplimentul postului, precum și suplimentul treptei de salarizare, legislativul nu a stabilit cuantumul sporurilor în discuție, limitându-se la precizarea că suplimentul prevăzut la litera d din art. 31 se stabilește în raport cu treapta de salarizare, în acest sens interpretând eronat dispozițiile Legii 188/1999, instanța de fond respinge în tot acțiunea ce avea ca principal obiect un drept recunoscut de lege și chiar și de instanța de fond ce a mai fost acordat reclamantei acest drept, pe motivul lipsei cuantumului acestuia deși de la momentul acordării inițiale cadrul legislativ nu sa modificat.
Pentru a arăta că solicitarea acestor drepturi este îndreptățită iar plata lor este prevăzută în acte normative facem referire la Ordinul comun al Ministrului muncii, familiei si egalității de șanse si al Ministrului economiei si finanțelor nr- unde sunt stabilite reguli de eligibilitate si lista cheltuielilor eligibile In cadrul operațiunilor finanțate prin Programul "Dezvoltarea resurselor umane" ( ) 2007- 2013. In aplicarea acestui ordin a fost elaborat solicitantului acestor fonduri, în care se dezvolta si explica regulile de eligibilitate si lista cheltuielilor eligibile. Astfel, în cadrul costurilor salariale care intra în aceste cheltuieli eligibile sunt incluse si suplimentul postului, precum si suplimentul treptei de salarizare, acordate în temeiul art. 31 alin. 1, lit. c si d din Legea nr.188/1999.
Se arată că referitor la solicitarea de acordare a acestor drepturi retroactive, solicită să se constate că potrivit art. 29 alin. (1) devenit art. 31 alin. (1) din Legea nr. 188/1999, republicată, au dreptul la suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, până la încetarea raporturilor de serviciu.
Se menționează că această prevedere legală, respectiv art.29 alin. 1 devenit art. 31 alin. 1 din Legea nr. 188/1999, republicată, cu modificările și completările ulterioare a fost suspendată până la data de 31 decembrie 2006, prin art. 44 din OUG nr. 92/2000.
In acest sens, se solicită instanței să constate că normele legale de suspendate, mai sus menționate, contravin prevederilor art. 41 si art. 53 din Constituție.
Astfel, recurentele susțin că dreptul la suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare constituie un drept de remunerare a muncii, care face parte din conținutul complex al dreptului fundamental la muncă (a se vedea în acest sens - Constituția României, comentată și adnotată, Ed. Monitorul Oficial, p. 234). Ca atare acest drept nu poate fi restrâns în mod abuziv și contrar echității impuse de o societate democratica, potrivit art. 53 din Constituție.
De asemenea, solicită să se constate că norma legală de suspendare contravine și art. 16 alin. (1) din Constituție, întrucât acest drept le-a fost acordat prin lege, iar suspendarea acestui drept nu presupune pierderea dreptului însuși.
Văzând și dispozițiile art. 38 și art. 39 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 53/2003 - Codul Muncii, care prevăd în mod imperativ că salariații nu pot renunța la drepturile ce le sunt recunoscute prin lege, iar limitarea acestor drepturi este lovita de nulitate, salariaților fiindu-le garantat dreptul la egalitate de șanse și tratament, recurentele învederează ca suspendarea dreptului la suplimentul postului si suplimentul corespunzător treptei de salarizare nu s-a realizat fiind lovita de nulitate, ci s-a înfăptuit numai suspendarea obligației corelative ca o măsură la îndemâna debitorului ce nu dorește și nu voiește să-și execute obligația legala în mod voluntar.
De asemenea se menționează că potrivit art.1 din Protocolul adițional la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale:" Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea drepturilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauza de utilitate publica și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului". In aceste condiții, dreptul la acordarea suplimentului postului și cel al treptei de salarizare este un drept de creanța și prin urmare, este un bun în sensul art.1 din Protocolul adițional la Convenția amintită.
Pârâtul INSPECTORATUL TERITORIAL D E MUNCĂ C-S a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului și menținerea ca temeinică și legală a hotărârii primei instanțe, arătând că art. 44 din nr.OUG 92/2004 privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici, acordarea suplimentului postului și suplimentului corespunzător treptei de salarizare au fost suspendate.
In considerentele întâmpinării se arată că drepturile solicitate de reclamante au fost prevăzute inițial la art. 29 alin. (1) lit. c) și d) din Legea nr. 188/1999, iar în prezent sunt menționate la art. 31 alin (1) lit. c) și d) din Legea nr. 188/1999 republicată și renumerotată în anul 2007.
Se învederează că în perioada 2004-2006, prevederile referitoare la suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare au fost suspendate prin Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 92/2004 privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2005, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 76/2005, și prin Ordonanța Guvernului nr. 2/2006 privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2006, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 417/2006.
Având în vedere acest text de lege, se solicită instanței să se constate că prevederile referitoare la suplimentul postului și suplimentului corespunzătoare treptei de salarizare au fost suspendate. și, prin urmare reclamanții nu pot beneficia de aceste drepturi.
În ceea ce privește acordarea suplimentului postului și suplimentului corespunzător treptei de salarizare pentru perioada ulterioară datei de 31.12.2006 si pana la data încetării raporturilor de serviciu cu instituția parata solicita instanței să constate că aceste drepturi bănești nu i se cuvin reclamanților, întrucât potrivit art. 31 alin (3) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, modificată și republicată,:, Salarizarea funcționarilor publici se face în conformitate cu prevederile legii privind stabilirea sistemului unitar de salarizare pentru funcționarii publici".
Se precizează că nu se stipulează în nici-un act normativ potrivit căruia se efectuează salarizarea funcționarilor publici, că aceste suplimente s-ar cuveni funcționarilor publici. Mai exact, nici în nr.OUG 92/2004, nici în Legea nr. 76/2005, nr.OG 2/2006 și nici în nr.OG 6/2007 privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici, în baza cărora s-a făcut, respectiv se face salarizarea funcționarilor publici nu se prevede acordarea suplimentului postului și suplimentului corespunzător 5 treptei de salarizare.
Analizând recursurile de față prin prisma motivelor invocate cât și în conformitate cu dispozițiile art.304 ind.1 Cod procedură civilă, Curtea apreciază că acesta este întemeiat, pentru considerentele ce urmează a fi expuse:
Din examinarea hotărârii instanței de fond, rezultă că prima instanță a reținut corect starea de fapt precum și actele normative aplicabile speței, însă a făcut o interpretare eronată a dispozițiilor legale incidente în cauză.
Astfel, prima instanță a reținut în mod corect că reclamantele au calitatea de funcționari publici, începând cu data de 01.04.2007 reclamanta (),18.09.2000 reclamanta -, 18.09.2000, reclamanta, 18.09.2000, reclamanta -.
Se arată totodată în sentința atacată că în acord cu art. 29 alin. 1 din Legea nr. 188/1999 (după republicarea legii devenind art. 31 alin. 1) pentru activitatea desfășurată funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din:" a) salariu de bază; b) sporul pentru vechime în muncă; c) suplimentul postului; d) suplimentul corespunzător treptei de salarizare".
Cu toate acestea, deși instanța a făcut trimitere la dispozițiile legale care reglementează drepturile solicitate de către reclamanta, totuși aceasta a respins acțiunea, din acest punct de vedere hotărârea atacată fiind dată cu aplicarea greșită a legii, fiind astfel incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
În spiritul celor reținute de prima instanță și, așa cum rezultă fără echivoc din interpretarea dispozițiilor art.31 alin 1 lit. c) și d) din Legea nr.188/1999, trebuie observat că cele două suplimente fac parte integrantă din salariul cuvenit pentru activitatea desfășurată, norma juridică menționată folosind sintagma "salariu compus dinsuplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare." A nega dreptul la aceste suplimente ar echivala cu o atingere adusă salariului din care acestea fac parte, în condițiile în care nici un act normativ nu le-a abrogat.
În plus, în confirmarea interpretării date textului legal mai sus menționat, se situează și considerentele Deciziei nr. XIV/18.02.2008, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recursul în interesul legii, decizie care, chiar dacă se referă la un alt drept al funcționarilor public decât cel dedus judecății din prezentul dosar, se impune a fi menționată. Astfel, în considerentele acestei decizii, Înalta Curte de Casație și Justiție a reținut că, pentru activitatea desfășurată, funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din salariul de bază, sporul de vechime în muncă, suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
Prin urmare, având în vedere această argumentație juridică, inclusă într-o decizie pronunțată în recursul în interesul legi, precum și împrejurarea că art. 31 alin.1 lit. c) și d) din Legea nr. 188/1999 nu prevede aceste drepturi în mod condiționat, Curtea apreciază că drepturile cuvenite reclamantelor, in calitate de funcționar public, nu pot avea un caracter formal, fiind necesar a fi recunoscute de vreme ce au fost prevăzute de lege. Această concluzie se impune chiar și în lipsa reglementării procentului în care trebuie acordate, neindicarea de către legiuitor a acestor procente nefiind de natură a suprima dreptul legiferat.
Mai mult decât atât, ele au fost reconfirmate și prin actul normativ special care reglementează drepturile salariale ale funcționarilor publici, respectiv OG nr.6/2007 care, la art. 48 stipulează că dispozițiile ordonanței se completează cu prevederile Legii nr.188/1999, iar la Anexa 2 lit. d) prevede că personalul menționat în cadrul acestei anexe beneficiază și de sporurile prevăzute de dispozițiile legale în vigoare.
In ceea ce privește autoritatea sau instituția publica care ar putea fi obligata sa acorde reclamantei drepturile solicitate aceasta este cea in raport de care reclamanta are raporturi de serviciu, si anume in speța de fata
Curtea constată că este atributul exclusiv al pârâtului, în calitate de angajator, de a executa în concret dispozițiile cuprinse în art.31 din Legea nr.188/1999, instanța neavând, în lipsa unui act emis sau adoptat de către autoritatea administrativă care să stabilească cuantumul celor două suplimente, puterea juridică de a determina ea însăși întinderea suplimentelor salariale, deoarece s-ar substitui puterii executive, ipoteză în care ar încălca principiul separației puterilor în stat, consacrat în art.1 alin.4 din Constituția României.
Rezultă din cele expuse că motivele de recurs invocate de reclamante sunt întemeiate în parte, astfel că, în temeiul prevederilor art.312 pct.1, din Codul d e procedură civilă, instanța va admite recursul acestora și va modifica sentința tribunalului în sensul admiterii în parte a acțiunii reclamantelor și obligării pârâtului la plata către reclamantele-recurente a drepturilor bănești constând în suplimentul postului și suplimentul treptei de începând cu data de 21.05.2008 și până la data de 05.11.2009.
Totodată va obliga pârâtul la înscrierea acestor drepturi în carnetul de muncă al reclamantelor-recurente.
Curtea va respinge solicitarea reclamantelor-recurente de stabilire a cuantumului de 25% al drepturilor solicitate precum și cererea acestora de acordare a drepturilor până la data încetării raporturilor de munca. Acordarea fără limitare în timp, până la încetarea raporturilor de serviciu, a acestor drepturi ar echivala cu recunoașterea unei creanțe viitoare și incerte, care este supusă modificărilor legislative, ceea ce este contrar dispozițiilor legale.
Curtea va lua act ca nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul promovat de reclamanții (), și în contradictoriu cu pârâtul INSPECTORATUL TERITORIAL D E MUNCĂ C-S împotriva sentinței civile nr.264/18.03.2009 pronunțată de Tribunalul C-S secția comercială și de contencios administrativ și fiscal în dosar nr-.
Modifica sentința atacată în sensul că admite în parte acțiunea reclamanților și obligă pârâtul la plata către reclamanții-recurenți a drepturilor bănești constând în suplimentul postului și suplimentul treptei de salarizare începând cu data de 21.05.2008 și până la data de 05.11.2009 și obligă pârâtul la înscrierea acestor drepturi în carnetul de muncă al reclamanților-recurenți.
Respinge solicitarea reclamanților-recurenți de stabilire a cuantumului de 25% al drepturilor solicitate, precum și cererea acestora de acordare a drepturilor până la data încetării raporturilor de muncă.
Ia act ca nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 05 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
- -
Prima instanță - Tribunalul C-
Judecător -
Red.DD - 11.11.2009
Tehnore 11.11.2009
2 expl/SM
Președinte:Diana DumaJudecători:Diana Duma, Rodica Olaru, Răzvan Pătru
