Anulare act de control taxe și impozite. Decizia 134/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- DECIZIE NR. 134/R-
Ședința publică din 08 Februarie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Corina Georgeta Nuță judecător
JUDECĂTOR 2: Dumitru
Judecător - -
Grefier - -
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de reclamanta FUNDAȚIA, cu sediul în Rm V, Calea lui, nr 210, 27, B, 2, județul V, împotriva sentinței nr. 1253/11.12.2007, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-, intimate fiind pârâtele DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în Rm V, str G-ral, nr 17, județul V, AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ - AUTORITATEA NAȚIONALĂ A VĂMILOR - PENTRU DIRECȚIA REGIONALĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE, cu sediul în B,-, sector 1.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns avocat pentru recurenta-reclamantă și consilier juridic pentru intimata-pârâtă DGFP V, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este legal timbrat cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 2 lei, achitată conform chitanței nr. 2390/01.02.2008, emisă de Primăria Municipiului Pitești și timbru judiciar de 0,15lei.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care:
Reprezentanta recurentei-reclamante depune la dosar împuternicire avocațială nr. 27/29.01.2008, însoțită de chitanța nr. 27/29.01.2008 reprezentând onorariu avocat, precum și dovada achitării taxei judiciare de timbru.
Reprezentanta intimatei-pârâte DGFP V depune la dosar delegație de reprezentare.
Părțile prezente, având pe rând cuvântul, învederează instanței că nu mai au cereri de formulat și solicită cuvântul asupra recursului.
În raport de această împrejurare, instanța constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestuia.
Reprezentanta recurentei-reclamante Fundația solicită admiterea recursului, casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare. Apărătoarea recurentei arată că în mod greșit instanța a respins ca inadmisibilă contestația împotriva actului constatator nr. 29/1999, cu motivarea că împotriva acestui act nu s-a formulat în mod direct contestație; cu toate că în preambulul contestației adresată organelor administrative în procedura prealabilă se contestă decizia nr. 71, în cuprinsul contestației se fac referiri la neregulile din actul constatator.
Reprezentanta intimatei-pârâte DGFP V solicită respingerea recursului, menținerea ca temeinică și legală a sentinței instanței de fond, precizând că organul constatator s-a pronunțat asupra deciziei nr. 71, invocată în preambulul contestației administrative.
După terminarea ședinței de judecată, se depune din partea serviciului registratură întâmpinare formulată de intimata-pârâtă Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale
CURTEA
Constată că prin sentința nr.1253/11.12.2007 a Tribunalului Vâlcea - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal a fost respinsă acțiunea formulată de reclamanta Fundația, împotriva pârâtelor Direcția Generală a Finanțelor Publice V, Agenția Națională de Administrare Fiscală - Autoritatea Națională a Vămilor - Pentru Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale C și Biroul Vamal V; a fost respins ca neîntemeiat capătul de acțiune privind anularea deciziilor nr.23 din 14.05.2007 a DGFP V și nr.71 din 28.02.2007 emisă de C; și totodată a fost respins ca inadmisibil capătul de cerere privind anularea actului constatator nr.29 din 12.02.1999 emis de Biroul Vamal
Pentru a decide astfel,tribunalula constatat că, Fundația, a chemat în judecată pe pârâtele Direcția Generală a Finanțelor Publice V, Agenția Națională de Administrare Fiscală - Autoritatea Națională a Vămilor - prin Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale C și Biroul Vamal V, solicitând anularea deciziilor nr.23 din 14.05.2007 a DGFP V și nr.71 din 28.02.2007 emisă de C sub motiv că la data de 17.03.2007 i-a fost comunicată somația nr.266/14.03.2007, actul constatator nr.29 din 12.02.1999 și decizia nr.71 din 28.02.2007 prin care i-au fost stabilite în sarcină creanțe datorate bugetului de stat deoarece prin decizia nr.71 din 28.02.2007 a DGFP V și prin decizia nr.23 din 14.05.2007 a fost admisă contestația și a fost desființată decizia care vizează obligațiile accesorii aferente obligațiilor fiscale principale însă a ignorat capetele de cerere privind nelegalitatea actului constatator; că motivul invocat de DGFP V prin decizia nr.23/2007, prin care a susținut că plângerea împotriva actului constatator este făcută peste termen este nelegal și contradictoriu cu restul motivelor din această decizie întrucât contestația a fost admisă în parte tocmai pe considerentul că contestatorului nu i-au fost comunicate actele din care rezultau obligațiile fiscale reținute în sarcina sa; că actul constatator nr.29/1999 prin care i-au fost stabilite taxele vamale în valoare totală de 24.762.007 lei ROL i-a fost comunicat în anul 2007 și el a fost încheiat urmare controlului ulterior efectuat de organele vamale, ocazie cu care a fost reținut că înstrăinarea autoturismului importat a fost făcută prin actul de donație nr.148/15.01.1998, iar potrivit art.5 din OG nr.26/1993 importurile prin donații și ajutoare primite de organizații sau asociații nonprofit sunt scutite de plata taxelor vamale, iar donația a fost făcută în favoarea unei alte fundații și, în consecință, a fost aplicat greșit art.46 din OG nr.92/2003; că actul constatator nr.29/1999 a fost trimis la o altă adresă decât cea a sediului fundației deși cunoștea sediul real al acesteia.
Tribunalul a constatat, de asemenea, că pârâta Cas olicitat respingerea acțiunii ca nefondată sub motiv că DGFP V nu a anulat actul constatator nr.29/1999 și că nici nu a fost solicitat anularea actului constatator pentru că, contestatorul era conștient că se împlinise termenul de decădere pentru a solicita anularea lui; că prin contestația formulată reclamantul a solicitat anularea doar a deciziei nr.71/2007 nu și a actului constatator nr.29/1999, motiv pentru care se impune respingerea capătului de acțiune privind anularea acestui act ca prematur introdus, întrucât reclamanta nu a îndeplinit procedura administrativă prealabilă; că actul constatator nr.29/1999 a fost comunicat reclamantei la 10.04.1999 la sediul indicat de aceasta în documentele depuse la autoritatea vamală, existând confirmarea de primire; că nu este fondat nici capătul de acțiune prin care se solicită anularea deciziei nr.23/2007 deoarece această decizie a fost emisă conform cu OG nr.92/2003 republicată; și că, în fine, capătul de cerere privind anularea deciziei nr.71/2007 este lipsit de interes întrucât prin decizia nr.23/2007 a DGFP Vaf ost dispusă anularea acestui act administrativ.
De asemenea, tribunalul a constatat că și DGFP Vaf ormulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca inadmisibilă sub motiv că reclamanta a solicitat anularea doar a deciziei nr.71/2007, referitoare la obligația de plată a accesoriilor aferente obligațiilor fiscale principale nu și a actului constatator.
Analizând contestația și actele dosarului,tribunalula constatat că în fapt reclamanta nu a făcut dovada contestării actului constatator nr.29/1999 la DGFP V și că reclamanta nu faptul că a primit acest act constatator.
În drept, tribunalul constată că prin omisiunea de a îndeplini procedura prealabilă de contestare a actului constatator nr.29/1999, prevăzută de art.205 alin.1, art.207 alin.1, art.209 alin.1 litera a, art.210 și art.218 alin.2 din OG nr.92/2002, reclamanta nu poate să solicite direct instanței anularea acestui act, motiv pentru care a decis respingerea acestui capăt de cerere ca inadmisibil.
Cu privire la capătul de cerere privind anularea deciziei nr.71/2007,tribunalula reținut că această cerere este neîntemeiată atâta timp cât prin decizia nr.23/2007 a DGFP Vaf ost desființată decizia de impunere.
Cu privire la decizia nr.23/2007,tribunalula constatat că pârâta DGFP Vad ecis luarea măsurii refacerii deciziei prin care au fost stabilite obligații accesorii în sumă de 12.166 lei pe perioada 16.01.1998- 28.02.2007, deoarece au fost calculate mai multe accesorii pe perioade scurte și pentru că nu a fost întrerupt sau suspendat termenul de prescripție.
La 03.01.2008, Fundația a declarat recurs, criticând soluția primei instanțe ca nelegală și netemeinică.
1. Nelegalitatea sentinței deoarece recurenta a contestat în termen legal actul constatator nr.29/1999, respectiv de la data când a aflat de existența lui cu ocazia comunicării actelor de executare silită.
2. Nelegalitatea sentinței deoarece greșit instanța de fond a considerat că dreptul la acțiune împotriva actului constatator nr.29/1999 ar fi fost prescris, în realitate singura prescripție care ar putea fi analizată este cea privind prescripția executării așa zisei creanțe bugetare, iar această apărare nu a fost analizată de instanța arătată.
3. Greșit prima instanță a considerat că nu a fost contestat actul constatator nr.29/1999 întrucât atât contestația adresată Direcției Generale a Finanțelor Publice V cât și în acțiunea adresată instanței se face referire expresă la argumentele de nelegalitate ale acestui act, iar instanța arătată nu l-a analizat deși ele erau de natură să conducă la anularea actului nelegal emis.
4. Nelegalitatea sentinței deoarece pe fond actul constatator nr.29/1999 prin care a fost pusă în sarcina recurentei o sumă cu titlu de taxă vamală este nelegal deoarece actul de înstrăinare este făcut unei alte fundații printro operație de donație.
Se susține, de asemenea, că actul constatator nr.29/1999 ar fi nul deoarece nu cuprinde elementele prevăzute în art.46 coroborat cu art.43 alin.3 din OG nr.92/2003, elemente care în reglementarea actuală, ca și în cea anterioară ar avea caracter imperativ. Elementul la care se referă reclamanta este cel privind greșita menționare a sediului fundației.
5. Greșit prima instanță a anulat în parte decizia nr.71/22.02.2007 și anume numai cu privire la accesoriile aferente obligației principale deși reclamanta a solicitat anularea în totalitate a acestei decizii sub motiv că nu datorează nicio sumă cu titlu de taxă vamală.
Recursul nu este fondat.
Curtea constată că motivele 1 - 3 de recurs vizează aceeași critică, astfel că vor fi analizate împreună.
1. Nu sunt fondate criticile 1-3, încadrate din oficiu de curte în motivul prevăzut de art.304 pct.9 Cod proc.civilă.
Curtea constată că prin criticile arătate este supusă verificării în recurs soluția instanței de fond privind refuzul acesteia de a analiza legalitatea și temeinicia actului constatator nr.29/1999 cu privire la care instanța arătată a constatat că el nu ar fi făcut obiectul contestației; că a fost prescris dreptul la acțiune privind verificarea legalității acestui act, și că nu ar fi fost contestat în termen.
Curtea constată că, instanța de fond a judecat corect relativ la actul constatator nr.29/1999, deoarece reclamanta este decăzută din dreptul de a mai supune verificării instanței legalitatea și temeinicia actului constatator în litigiu, iar pe de altă parte, el nu a făcut obiectul contestației. Simpla discuție, relativ la acest act, în considerentele acțiunii, nu constituie un act de voință expres din care să rezulte investirea instanței cu verificarea legalității actului arătat, cu atât mai mult cu cât au trecut mai mult de 8 ani de când reclamanta a fost decăzută din dreptul de a contesta actul. Coroborând decăderea reclamantei din dreptul de a contesta actul în discuție cu lipsa unei mențiuni clare privind investirea instanței cu verificarea legalității și temeiniciei acestui act, în mod corect instanța de fond ca și organele financiar - fiscale, au constatat că actul arătat nu face obiectul verificării.
Curtea constată că, în adevăr, recurenta este decăzută de 8 ani din dreptul de a contesta acest act potrivit regulilor art.166-168 din Legea nr.141/1997 în vigoare la data emiterii actului constatator în litigiu, reguli care trebuie să fie coroborate cu art.5 din Legea nr.105/1997, ori, după caz, în termenul prevăzut de art.4 din OUG nr.13/2001 intrat în vigoare după abrogarea regulilor arătate mai sus. În adevăr, curtea constată că nu poate fi reținută teza recurentei prin care susține că aceasta nu a primit actul constatator până la data formulării prezentei contestații deoarece, în realitate, recurenta a primit actul constatator arătat la 20.02.1999, la 25.03.1999 (fila 61 și 78), la 5.04.2000 (fila 64) și la 2.11.2000( fila 66 și 71-74) prin transmiterea lui de către Direcția Generală Vamală La datele arătate, recurenta a semnat recipisa confirmării de primire, la rubrica destinatar, semnăturile de pe toate acestea fiind asemănătoare. Este adevărat că aceste acte au fost comunicate la sediul din str. -, fostul sediu al recurentei, însă, indiferent unde a fost comunicat dacă actul a fost primit de destinatar această primire are valoare de comunicare deoarece, potrivit art.90 alin.2 Cod proc.civilă,nmânarea se poate face oriunde, când cel citat primește citația, regulă care se aplică și la comunicarea actelor.
În concluzie, soluția primei instanțe de a nu verifica criticile contestatoarei relative la actul constatator este legală.
2. Nu este fondată nici a patra critică încadrată din oficiu de curte în motivul prevăzut de art.304 pct.9 Cod proc.civilă.
Curtea constată că pentru aceleași motive ca cele arătate la punctul 1 din prezentul recurs, corect prima instanță nu a verificat temeinicia actului constatator nr.29/1999.
3. Nu este fondată nici a cincea critică încadrată din oficiu de curte în motivul prevăzut de art.304 pct.9 Cod proc.civilă.
Curtea constată că, prima instanță a reținut corect că decizia nr.71/2007 a fost anulată prin decizia nr.23/14.05.2007 a Direcției Generale a Finanțelor Publice a județului Este adevărat că această decizie a fost anulată cu privire la plata accesoriilor aferente obligației principale, însă acesta este singurul obiect al deciziei nr.71/2007. Mențiunea din această decizie relativ la obligația principală este făcută în puterea actului constatator nr.29/1999 care, rămânând definitiv prin necontestarea în termen, nu putea face obiectul anulării.
Văzând și dispozițiile art.312 alin.1 Cod proc.civilă, recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta FUNDAȚIA, cu sediul în Rm. V, Calea lui, nr. 210,.27,.B,.2, județul V, împotriva sentinței nr. 1253/11.12.2007, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-, intimate fiind pârâtele DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în Rm. V, str. G-ral, nr. 17, județul V, AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ - AUTORITATEA NAȚIONALĂ A VĂMILOR - PENTRU DIRECȚIA REGIONALĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE, cu sediul în B,-, sector 1.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 08 februarie 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
Grefier,
Red.
/2 ex/21.02.2008
Jud. fond; G;
Președinte:Corina Georgeta NuțăJudecători:Corina Georgeta Nuță, Dumitru
