Anulare act de control taxe și impozite. Decizia 1509/2009. Curtea de Apel Timisoara

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928

SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DOSAR NR- - 23.07.2009

DECIZIA CIVILĂ NR.1509

ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 03.12.2009

PREȘEDINTE: Răzvan Pătru

JUDECĂTOR 2: Diana Duma

JUDECĂTOR 3: Maria Belicariu

GREFIER:- -

S-au luat în examinare recursurile formulate de pârâții DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A și DIRECȚIA REGIONALĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE T în numele și pentru AUTORITATEA NAȚIONALĂ A VĂMILOR, în nume propriu și pentru DIRECȚIA JUDEȚEANĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE, împotriva sentinței civile nr.940/09.06.2009, pronunțată în dosarul nr-, al Tribunalului Arad, în contradictoriu cu reclamanta - intimată " GENERAL A ", având ca obiect anulare act.

La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pentru pârâta - recurentă A consilier juridic, pentru pârâții - recurenți, autorități vamale se prezintă consilier juridic iar în reprezentarea reclamantei - intimate se prezintă consilier juridic.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată că s-a depus la dosar prin registratura instanței, la data de 25.11.2009 din partea pârâtei - recurente A, adresa nr.-/11.07.2008 a Direcției de Reglementări în Domeniul.

Nemaifiind alte cereri de formulat, probe de administrat sau excepții de invocat, instanța constată încheiată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul pentru dezbateri.

Reprezentanta pârâtei - recurente A solicită admiterea recursului așa cum a fost formulată, fără cheltuieli de judecată.

Reprezentanta pârâtelor - recurente, autorități vamale a solicitat admiterea recursului așa cum a fost formulat, fără cheltuieli de judecată.

Reprezentanta reclamantei - intimate pune concluzii de respingere a recursurilor.

CURTEA

Deliberând asupra recursurilor de față, constată următoarele:

Prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată la Tribunalul Arad la data de 07.05.2009, reclamanta " GENERAL A " a chemat în judecată pârâtele DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A, AUTORITATEA NAȚIONALĂ A VĂMILOR B, DIRECȚIA REGIONALĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE T și DIRECȚIA REGIONALĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE A, solicitând anularea deciziei nr.221/20.02.2009 a A( prin care s-a soluționat contestația reclamantei formulată pe cale administrativă); anularea deciziilor nr.1065/ 02.12.2008, nr.1066/02.12.2008, nr.1067/02.12.2008 și nr.1068/02.12.2008 emise de A pentru regularizarea situației privind obligațiile suplimentare stabilite de organul vamal; anularea deciziilor nr. 1091/29.01.2009 și nr.1997/20.02.2009 emise de A privind obligațiile de plată accesorii aferente obligațiilor fiscale stabilite prin deciziile nr. 1065/02.12.2008, nr.1066/02.12.2008, nr.1067/02.12.2008 și nr.1068/02.12.2008; anularea proceselor verbale de control nr. 17281/02.12.2008, nr.17282/02.12.2008, nr.17283/02.12.2008 și nr.17284/02.12.2008 întocmite de A; obligarea pârâtelor Autoritatea Națională a Vămilor și A la restituirea sumei de 176.763 lei plătită de contestatoare în baza actelor administrative de mai sus, precum și obligarea lor la achitarea dobânzii legale aferente cu începere de la data plății sumei de mai sus (16.02.2009) și până la achitarea efectivă a acesteia.

Prin sentința civilă nr.940/09.06.2009 Tribunalul Arada respins excepția prematurității cererii de anulare a proceselor verbale de control nr. 17281/02.12.2008, nr.17282/02.12.2008, nr.17283/02.12.2008 și nr. 17284/02.12.2008 întocmite de Tribunalul a admis în parte acțiunea în contencios administrativ fiscal exercitată de reclamanta " GENERAL A " si a anulat decizia nr. 221/20.01.2009 emisă de Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Totodată instanța a anulat deciziile nr.1065/02.12.2008, nr.1066/02.12.2008, nr. 1067/02.12.2008 și nr.1068/02.12.2008 emise de Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale A pentru regularizarea situației privind obligațiile suplimentare stabilite de controlul vamal, precum și procesele verbale de control nr.17281/02.12.2008, nr.17282/02.12.2008, nr.17283/02.12.2008 și nr. 17284/02.12.2008 întocmite de A, precum și deciziile nr. 1091/29.01.2009 și nr.1997/20.02.2009 emise de Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale A referitoare la obligațiile de plată accesorii aferente obligațiilor fiscale stabilite prin deciziile nr. 1065 - 1068/02.12.2008.

Instanța a obligat pârâtele Autoritatea Națională a Vămilor și Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale A să restituie reclamantei suma de 176.763 lei reprezentând taxe vamale, comision vamal, TVA, majorări de întârziere și dobânzi compensatorii achitate de reclamantă și nedatorate, precum și la plata dobânzii legale aferente cu începere de la 10.03.2009 până la achitarea efectivă a sumei de mai sus.

În motivare s-a reținut că reclamanta a plasat în anul 2006 în regim de perfecționare activă materii prime neoriginare folosite în producție (plușuri necroite), ce au fost puse în liberă circulație la data de 25.01.2007, în urma aderării României la Uniunea Europeană, prin declarațiile vamale nr. I 812, nr. I 809, nr. I 825 și nr. I 853 din 25.01.2007 (depuse în copie la filele 50 - 55).

Se arată că ulterior, pârâta Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale Aae fectuat un control la societatea reclamantă, soldat cu întocmirea următoarelor acte: procesul verbal de control nr.17281/02.12.2008 - act premergător pentru decizia nr.1065/25.12.2008 pentru regularizarea situației privind obligațiile suplimentare stabilite de controlul vamal; procesul verbal de control nr.17282/02.12.2008 - act premergător pentru decizia nr. 1066/25.12.2008 pentru regularizarea situației privind obligațiile suplimentare stabilite de controlul vamal; procesul verbal de control nr.17283/ 02.12.2008 - act premergător pentru decizia nr.1067/25.12.2008 pentru regularizarea situației privind obligațiile suplimentare stabilite de controlul vamal; procesul verbal de control nr.17284/02.12.2008 - act premergător pentru decizia nr. 1068/25.12.2008 pentru regularizarea situației privind obligațiile suplimentare stabilite de controlul vamal (depuse în copie la filele 21 - 32).

Se menționează că Decizia nr.1065/25.12.2008 (filele 21, 22) pentru regularizarea situației privind obligațiile suplimentare stabilite de controlul vamal întocmită de Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale A Serviciul Inspecție Fiscală și Control ulterior a stabilit în sarcina reclamantei obligația de plată a următoarelor drepturi: 1.912 lei taxelor vamale + 1.294 lei majorări de întârziere calculate pentru perioada 25.01.2007 - 02.12.2008; 80 lei comision vamal + 54 lei majorări de întârziere calculate pentru perioada 25.01.2007 - 02.12.2008; 378 lei TVA + 256 lei, majorări de întârziere calculate pentru perioada 25.01.2007 - 02.12.2008; 9 lei dobânzi compensatorii aferente declarației de import vamale nr. 809 pentru intervalul 01.01.2007 - 31.01.2007 și 377 lei dobânzi de același gen pentru perioada 01.02.2007 - 31.12.2008. Declarația pentru regularizarea situației privind obligațiile suplimentare stabilite de controlul vamal a fost întocmită în baza procesului verbal de control nr. 17281/02.12.2008 (fila 23), în baza datelor privind creanța ce izvorăște din nr. 809/25.01.2007 (dvot nr. -/18.12.2006, nr. -/21.12.2006). Conform procesului verbal de control, diferența taxei vamale, a comisionului vamal și a TVA-ului a fost stabilită raportat la suma de 15.929 lei determinată conform declarației vamale și care a fost găsită ca fiind corectă, în urma controlului ulterior. Însă, procentul inițial pentru stabilirea taxelor a fost de 8% în loc de cel de 20% determinat la controlul ulterior. Inițial nu s-a calculat comision vamal. Procentul TVA-ului este același (19%), diferența rezultând din aplicarea lor la o bază de calcul diferită drept urmare a taxelor diferite și a comisionului vamal.

Instanța reține că Decizia nr.1066/25.12.2008 (filele 24, 25) pentru regularizarea situației privind obligațiile suplimentare stabilite de controlul vamal întocmită de Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale A Serviciul Inspecție Fiscală și Control ulterior a stabilit în sarcina reclamantei obligația de plată a următoarelor drepturi: 13.575 lei taxelor vamale + 9.190 lei majorări de întârziere calculate pentru perioada 25.01.2007 - 02.12.2008; 565 lei comision vamal + 383 lei majorări de întârziere calculate pentru perioada 25.01.2007 - 02.12.2008; 2.688 lei TVA + 1.820 lei, majorări de întârziere calculate pentru perioada 25.01.2007 - 02.12.2008; 198 lei dobânzi compensatorii aferente declarației de import vamale nr. 809 pentru intervalul 01.11.2006 - 31.01.2007 și 2.667 lei dobânzi de același gen pentru perioada 01.02.2007 - 31.12.2008. Declarația pentru regularizarea situației privind obligațiile suplimentare stabilite de controlul vamal a fost întocmită în baza procesului verbal de control nr. 17282/02.12.2008 (fila 26), în baza datelor privind creanța ce izvorăște din nr. 812/25.01.2007 (dvot nr. -/30.10.2006). Conform procesului verbal de control, diferența drepturilor de mai sus a fost determinată în aceleași condiții, folosind aceleași criterii.

Se arată în considerentele sentinței că Decizia nr.1067/25.12.2008 (filele 27, 28) pentru regularizarea situației privind obligațiile suplimentare stabilite de controlul vamal întocmită de Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale A Serviciul Inspecție Fiscală și Control ulterior a stabilit în sarcina reclamantei obligația de plată a următoarelor drepturi: 33.839 lei taxelor vamale + 22.909 lei majorări de întârziere calculate pentru perioada 25.01.2007 - 02.12.2008; 1.410 lei comision vamal + 955 lei majorări de întârziere calculate pentru perioada 25.01.2007 - 02.12.2008; 6.697 lei TVA + 4.534 lei, majorări de întârziere calculate pentru perioada 25.01.2007 - 02.12.2008; 329 lei dobânzi compensatorii aferente declarației de import vamale nr. 809 pentru intervalul 01.12.2006 - 31.01.2007 și 6.648 lei dobânzi de același gen pentru perioada 01.02.2007 - 31.12.2008. Declarația pentru regularizarea situației privind obligațiile suplimentare stabilite de controlul vamal a fost întocmită în baza procesului verbal de control nr. 17283/02.12.2008 (fila 29), în baza datelor privind creanța ce izvorăște din nr. 825/25.01.2007 (dvot nr. -/06.11.2006, nr. -/10.11.2006, nr. -/13.11.2006, nr. -/ 20.11.2006, nr. -/27.11.2006). Conform procesului verbal de control, diferența drepturilor de mai sus a fost determinată în aceleași condiții, folosind aceleași criterii.

Se învederează că Decizia nr.1068/25.12.2008 (filele 30, 31) pentru regularizarea situației privind obligațiile suplimentare stabilite de controlul vamal întocmită de Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale A Serviciul Inspecție Fiscală și Control ulterior a stabilit în sarcina reclamantei obligația de plată a următoarelor drepturi: 25.074 lei taxelor vamale + 16.975 lei majorări de întârziere calculate pentru perioada 25.01.2007 - 02.12.2008; 1.045 lei comision vamal + 707 lei majorări de întârziere calculate pentru perioada 25.01.2007 - 02.12.2008; 4.963 lei TVA + 3.360 lei, majorări de întârziere calculate pentru perioada 25.01.2007 - 02.12.2008; 122 lei dobânzi compensatorii aferente declarației de import vamale nr. 809 pentru intervalul 01.01.2007 - 31.01.2007 și 4.926 lei dobânzi de același gen pentru perioada 01.02.2007 - 31.12.2008. Declarația pentru regularizarea situației privind obligațiile suplimentare stabilite de controlul vamal a fost întocmită în baza procesului verbal de control nr. 17284/02.12.2008 (fila 32), în baza datelor privind creanța ce izvorăște din nr. 853/25.01.2007 (dvot nr. -/18.12.2006). Conform procesului verbal de control, diferența drepturilor de mai sus a fost determinată în aceleași condiții, folosind aceleași criterii.

Se arată că prin declarația nr.1091/29.01.2009 referitoare la obligațiile de plată accesorii aferente obligațiilor fiscale (fila 34), Aac alculat în sarcina reclamantei dobânzi în valoare totală de 4.703 lei aferente intervalului 03.12.2008 - 23.01.2009 pentru creanțele cuprinse în deciziile nr. 1065 - 1068/02.12.2008. Prin decizia nr.1997/20.02.2009 (fila 37) referitoare la obligațiile de plată accesorii aferente obligațiilor fiscale, Aac alculat în sarcina reclamantei dobânzi în valoare totală de 2.121 lei aferente intervalului 24.01.2009 - 16.02.2009 pentru aceleași creanțe.

Reclamanta a formulat contestație împotriva deciziilor pentru regularizarea situației privind obligațiile suplimentare stabilite de controlul vamal nr.1065 - 1068/02.12.2008 și a proceselor verbal de control aferente nr.17.281 - 17.284/02.12.2008 (filele 10, 11), contestația fiind respinsă prin decizia nr. 221/20.02.2009 a Direcției Generale a Finanțelor Publice a Județului A (filele 13 - 19).

În motivarea deciziei referitor la capătul de cerere având ca obiect deciziile de regularizare a situației, s-au arătat următoarele: la începutul anului 2007, comisionarul vamal "Combi " a întocmit declarațiile vamale de import definitiv nr.809, nr.812, nr.825 și nr.853 din 25.01.2008 (de fapt, 25.01.2007) sub stricta supraveghere a autorităților vamale care le-au vizat. Au fost luate în calcul drepturile vamale stabilite conform Codului Vamal Comunitar și a Vamal în vigoare la 01.01.2007, potrivit art. 145 alin. 2 din Constituție. Prin deciziile de regularizare a situației întocmite la 02.12.2008, aceeași Aar ecalculat drepturile vamale pe baza legislației vamale anterioare datei de 01.01.2007, prin interpretarea și aplicarea cap. IV art. 3 lit. b din /1661/2006 RO privind măsuri tranzitorii în domeniul vamal ale actului de aderare din 09.11.2006, considerând că stabilirea drepturilor vamale în situația regimului de perfecționare activă trebuie să se raporteze la data plasării Operațiunii sub acest regim vamal. Organul vamal a arătat că, în conformitate cu prevederile art. 78 din Codul vamal comunitar, a efectuat un control ulterior depunerii declarațiilor vamale de către reclamantă și s-a constatat că valoarea în vamă a fost eronat stabilită prin folosirea cursului valutar folosit la data punerii în liberă circulație și nu cel de la momentul plasării sub regimul suspensiv, astfel că au fost întocmite deciziile de regularizare a situației pentru recuperarea datoriei vamale. În considerentele Direcției Generale a Finanțelor Publice a Județului A se arată faptul că s-a avut în vedere opinia Ministerului Economiei și Finanțelor exprimată prin adresa nr. -/29.05.2008, punctul de vedere al Direcției Generale de Soluționare a Contestațiilor (scrisoarea nr. -/16.07.2008), a Direcției de Reglementări în Domeniul (adresa nr. -/11.07.2008), a Autorității Naționale a Vămilor (Circulara nr. 44138/2007) privitor la luarea în calcul a cursului valutar de schimb, pentru transformarea în lei a valorii de vamă a mărfurilor puse în liberă circulație, de la data înregistrării declarației de plasare a acestor mărfuri sub regim, considerând, astfel, că organele autorității vamale au aplicat corect prevederile art. 121 alin. 1 din Regulamentul CEE nr. 2913/92 al Consiliului de instituire a Codului vamal comunitar.

Astfel, Aar espins contestația reclamantei împotriva deciziilor de regularizare a situației, dar a declinat competența de soluționare a cererii îndreptate împotriva proceselor verbale de control în favoarea

Până la finalizarea acestui proces, în primă instanță nu a fost soluționată de către această pârâtă partea din contestația reclamantei declinată în competența sa.

Excepția prematurității cererii referitoare la anularea proceselor verbale de control nr. 17281/02.12.2008, nr. 17282/02.12.2008, nr. 17283/02.12.2008 și nr. 17284/02.12.2008 întocmite de A nu este întemeiată pentru următoarele considerente:

Art.209 alin.1 din codul d e procedură fiscală stabilește competența materială în privința soluționării contestațiilor împotriva deciziilor de impunere, a actelor administrative fiscale asimilate deciziilor de impunere, precum și a deciziilor pentru regularizarea situației, emise în conformitate cu legislația în materie vamală în favoarea: direcțiilor generale unde contestatarii au domiciliul fiscal în cazul contestațiile care au ca obiect impozite, taxe, contribuții, datorie vamală, precum și accesorii ale acestora, al căror cuantum este sub 1.000.000 lei (lit. a); Direcția generală de soluționare a contestațiilor din cadrul Agenției Naționale de Administrare Fiscală în situația contestațiilor care au ca obiect impozite, taxe, contribuții, datorie vamală, accesoriile acestora, al căror cuantum este de 1.000.000 lei sau mai mare, a celor formulate împotriva actelor emise de organe centrale, a celor exercitate de marii contribuabili care au ca obiect impozite, taxe, contribuții, datorie vamală, inclusiv accesoriile aferente acestora, indiferent de cuantum, și a celor formulate împotriva actelor de control financiar (lit. b). Conform art. 209 alin. 2 din același cod, ontestațiile formulate împotriva altor acte administrative fiscale se soluționează de către organele fiscale emitente. Termenul de soluționare a cererilor contribuabililor este de 45 de zile de la înregistrarea acestora (art. 70 alin. 1 din același cod). Conform art. 80 din Normelor metodologice privind realizarea supravegherii și controlului vamal ulterior aprobate prin Ordinul nr. 7521/2006 emis de Ministerul Finanțelor Publice, Agenția Națională de Administrare Fiscală și Autoritatea Națională a Vămilor, doar procesele verbale de control care nu cuprind o datorie vamală pot fi atacate cu contestație la autoritatea vamală, ceea ce înseamnă per a contrario că nu intră în competența autorității vamale emitente soluționarea contestației împotriva proceselor verbale de control care au ca obiect o datorie vamală, cum sunt cele de față. Reclamanta a invocat prevederile art. 18 alin. 2 din Legea nr. 554/2004 conform cărora " Instanța este competentă să se pronunțe, în afara situațiilor prevăzute la art.1 alin. (6), și asupra legalității operațiunilor administrative care au stat la baza emiterii actului supus judecății". Aceste dispoziții se coroborează cu art. 209 din codul d e procedură fiscală, în condițiile în care procesul verbal de control este un act premergător deciziei de regularizare a situației cu privire la obligațiile vamale, astfel că tot Direcției Generale a Finanțelor Publice a județului A îi revenea competența de soluționare a cererii de anulare a proceselor verbale de control.

Actele premergătoare nu produc efecte juridice prin ele însele, fiind emise în vederea pregătirii emiterii unui act administrativ propriu-zis, încadrându-se în categoria operațiunilor administrative care au stat la baza emiterii actului supus judecății asupra cărora instanța are competența de a se pronunța, conform art. 18 alin. 2 din Legea nr. 554/2004, în cadrul acțiunilor ce au ca obiect contestarea unui act administrative.

În consecință, instanța a constatat că reclamanta a respectat procedura prealabilă prevăzută de art.7 din Legea nr.554/2004 și art.209 din codul d e procedură fiscală, astfel că va respinge excepția prematurității cererii de anulare a proceselor verbale de control.

Atât în decizia A de soluționare a primului capăt de cerere a contestației reclamantei, cât și în întâmpinarea se invocă doar cursul valutar diferit avut în vedere la stabilirea datoriilor vamale, imputându-i-se reclamantei, astfel, indicarea în declarațiile vamale a unui curs valutar incorect. Dar, din procesele verbale de control și declarațiile de regularizare a situației rezultă că motivul pentru care au fost recalculate drepturile vamale nu a fost cursul valutar diferit, fiind reținută aceeași bază de calcul a taxelor vamale. Dimpotrivă, s-a avut în vedere ignorarea regimului legal de la data introducerii mărfurilor în regimul de perfecționare activă, adică anterior datei de 01.01.2007, ceea ce conducea la luarea în considerarea a unui procent de 20%, iar nu de 8% de calculare a taxelor vamale, a comisionului vamal, toate acestea conducând astfel la realizarea, în final, a unui baze de calcul diferite pentru TVA.

Or, declarațiile vamale au fost semnate de Biroul vamal A, fiind verificate de acesta sub aspectul modului de calculare a taxelor și a celorlalte drepturi vamale, după cum rezultă din nr.HG707/2006, art.170, art.185 alin.2 din Regulament.

Astfel, conform art.170 din Regulamentului de aplicare a Codului vamal al României aprobat prin nr.HG707/07.06.2006 (în forma în vigoare la data întocmirii declarațiilor vamale, controlul documentar constă în verificarea corectitudinii completării declarației vamale în detaliu, a existenței documentelor care însoțesc declarația vamală în detaliu potrivit regimului vamal solicitat și a concordanței între datele înscrise în declarația vamală în detaliu și cele din documentele însoțitoare. Art.74 alin.4 din același regulament prevede responsabilitatea declarantului vamal, în urma depunerii la biroul vamal a declarației vamale, pentru exactitatea și integralitatea elementelor înscrise în declarație, autenticitatea documentelor prezentate în dovedirea acestor elemente și referitor la orice alte informații sau documente suplimentare necesare pentru determinarea valorii în vamă a mărfurilor. Art.130 reiterează responsabilitatea declarantului vamal pentru corectitudinea informațiilor înscrise în declarație, în concordanță cu prevederile art. 199 din Regulamentul (CEE) nr. 2454/93 din 2 iulie 1993 - Partea I de stabilire a unor dispoziții de aplicare a Regulamentului (CEE) nr.2913/92 al Consiliului de instituire a Codului Vamal Comunitar. Conform art.185 din Regulamentului de aplicare a Codului vamal al României, art.247 alin. 2 și art.248 din Regulamentul (CEE) nr.2913/92 controlul vamal al mărfurilor este urmat de înregistrarea în documentele de plată a drepturilor de import astfel cum rezultă din datele înscrise în declarație, urmând ca în situația în care autoritatea vamală a stabilit în urma verificărilor pe care le-a întreprins un cuantum al drepturilor vamale superior celui rezultat din datele înscrise în declarația prezentată, aceasta să ceară constituirea unor garanții care să acopere diferența dintre suma calculată pe baza datelor înscrise în declarație și cea care poate fi plătită în final pentru mărfuri. Liberul de vamă se efectuează de către autoritatea vamală în baza cuantumului drepturilor vamale stabilite de autoritatea vamală, chiar dacă acesta este diferit față de cel ce reiese din declarația vamală. Acordarea liberului vamal se menționează pe declarația vamală, conform art. 186 alin. 2 din Regulamentului de aplicare a Codului vamal al României și art. 249 alin. 2 din Regulamentul (CEE) nr. 2913/92, mai precis prin efectuarea mențiunii "" și data acordării acestuia, certificând cele înscrise prin aplicarea semnăturii și ștampilei personale la rubrica C - " de plecare" a declarației vamale, potrivit Normelor tehnice de completare, utilizare și tipărire a declarației sumare, declarației vamale în detaliu și exemplarelor de control aprobate prin Ordinul nr. 6312/2006 emis de Ministerul Finanțelor Publice, Agenția Națională de Administrare Fiscală, Autoritatea Națională a Vămilor (în prezent abrogate, dar în vigoare la data de 25.01.2007).

De asemenea, conform aceluiași Ordin nr.6312/2006, la rubrica B - "INFORMAȚII CONTABILE" a declarației vamale detaliate, agentul vamal verifică dacă cuantumul sumelor înscrise în documentele de plată sau de garantare corespunde cu cuantumul drepturilor înscrise în declarația vamală și completează cu aceste date borderoul contabil. În cazul în care se constată că datoria vamală este acoperită prin instrumentele de plată sau de garantare depuse, agentul vamal va înscrie în rubrica B numărul și data documentului justificativ care stă la baza înregistrărilor în contabilitate și certifică aceste date prin înscrierea mențiunii "Conform" și prin aplicarea semnăturii și a ștampilei personale pe declarația vamală.

Or, declarațiile vamale depuse de reclamantă la 25.01.2007 sunt completate la ambele rubrici B și C de către agentul vamal din cadrul Biroului Vamal A inclusiv cu inițialele, ce semnifică acordarea liberului de vamă, ce constituie confirmarea valabilității declarațiilor, a plății datoriilor vamale, al cărora cuantum se stabilește de către agentul vamal, care verifică corectitudinea elementelor furnizate de declarantul vamal.

Pe de altă parte, chiar din argumentele intimatelor nu rezultă care sunt datele eronate, ce țin de situația de fapt a mărfurilor, strecurate în declarațiile vamale și care nu puteau fi cunoscute la data realizării lor de către organul vamal, fiind descoperite doar la controlul ulterior, în urma unor cercetări amănunțite. Dimpotrivă, reiese că recalcularea drepturilor vamale s-a datorat în exclusivitate aplicării art.121 din Regulamentul (CEE) nr. 2913/92 al Consiliului de instituire a Codului vamal comunitar, ce nu au fost avute în vedere, inițial, la stabilirea, drepturilor vamale de către autoritatea vamală.

În consecință, organul vamal a corectat propria sa eroare, deși art.100 alin.3 din Legea nr.86/2006 și art.78 pct.3 din Codul vamal comunitar permit regularizarea situației doar în cazul în care la reverificarea declarației sau după controlul ulterior rezultă că dispozițiile care reglementează regimul vamal respectiv au fost aplicate pe baza unor informații inexacte sau incomplete. Prin urmare, doar apariția unor noi elemente (ce implică culpa declarantului) de care nu a avut cunoștință autoritatea vamală la momentul stabilirii drepturilor vamale permit reevaluarea acestora și modificarea lor ulterioară, iar nu eroarea proprie a organului vamal.

Potrivit deciziilor de regularizare a situațiilor și a deciziile nr.1091 și 1997, datoria vamală totală a reclamantei se ridica la suma de 176.763 lei.

Se reține că reclamanta a depus la filele 56 - 58, 60, 61, copiile a 8 ordine de plată din 16.02.2009 și 04.03.2009, ce atestă achitarea de către a diferenței datoriei vamale astfel cum a fost determinată de autoritatea vamală la controlul ulterior, și anume a sume ide 176.763 lei. Reclamanta a plătit suma de 174.642 lei la data de 16.02.2009 în contul deschis la Trezoreria Municipiului A și suma de 2.121 lei la data de 04.03.2009 în contul A deschis la Trezoreria Municipiului

Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs pârâții Direcția Generală a Finanțelor Publice A și Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale T în numele și pentru Autoritatea Națională a Vămilor, în nume propriu și pentru Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale A, considerând-o ca netemeinică și nelegală.

Prin recursul declarat pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice Aaa rătat că sentința atacată este nefondată, instanța de fond în mod greșit dispunând restituirea către reclamanta - intimată a sumei de 176.763 lei deși prin actele administrative contestate a fost stabilită în sarcina societății suma de 169.939 lei, aceasta fiind suma pentru care s-a soluționat contestația în procedură prealabilă.

A reiterat excepția de prematuritate a capătului de cerere privitor la anularea proceselor verbale de control nr.17281, 17282, 17283 și 17284 din 02.12.2008 încheiate de către Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale

Prin sentința atacată prima instanță a respins excepția de prematuritate invocată, iar prin decizia nr.221/20.02.2009 emisă de Direcția Generală a Finanțelor Publice A s-a declinat competența de soluționare a contestației cu privire la capătul de cerere referitor la procesele verbale de control nr. 17281, 17282, 17283 și 17284 din 02.12.2008 în favoarea Direcției Județene pentru Accize și Operațiuni Vamale Astfel, contestația cu privire la acest capăt de cerere nu a fost soluționată pe fond de către Direcția Generală a Finanțelor Publice

Se arată că în mod corect s-a apreciat că Direcția Generală a Finanțelor Publice A nu are competența soluționării contestației având ca obiect procesele verbale de control nr. 17281, 17282, 17283 și 17284 din 02.12.2008 încheiate de către organele vamale din cadrul Direcției Județene de Accize și Operațiuni Vamale A, contestația îndreptată împotriva proceselor verbale de control urmând a fi soluționată de către organele vamale emitente.

Pe fond, se arată că sentința atacată este netemeinică și nelegală, instanța de fond apreciind greșit situația de fapt și actele normative incidente în speță. De asemenea, instanța de fond în mod greșit a dispus restituirea către reclamanta - intimată a sumei de 176.763 lei deși prin actele administrative contestate a fost stabilită în sarcina societății suma de 169.939 lei, aceasta fiind suma pentru care s-a soluționat contestația în procedură prealabilă.

În temeiul prevederilor art.78 din regulamentul nr.2913/1992 privind instituirea Codului vamal comunitar, operațiunile vamale au fost supuse controlului ulterior constatându-se că, valoarea în vamă a fost stabilită prin folosirea cursului de schimb valabil la data punerii în liberă circulație (în cursul lunii ianuarie 2007) și nu cel de la momentul plasării bunurilor sub regimul suspensiv. Față de această constatare, s-a început procedura de recuperare a datoriei vamale, prin întocmirea deciziilor de regularizarea situației nr.1065, 1066, 1067 și 1068 din 02.12.2008.

Odată cu aderarea României la Uniunea Europeană la data de 01.01.2007, s-au adoptat prevederile legislației europene în domeniul taxelor vamale, așa cum, sunt acestea prezentate în Tratatul de aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeană, prevederile acestora fiind de imediată aplicare,potrivit art.148 alin.2 din Constituție care prevede:

"Ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare".

Sub rezerva art.122, când se naște o datorie vamală, valoarea unei astfel de datorii se stabilește pe baza elementelor de taxare corespunzătoare mărfurilor de import în momentul acceptării declarației de plasare a acestor mărfuri sub regimul de perfecționare activă.

În aplicarea acestor prevederi și ca urmare a informațiilor suplimentare obținute în timpul ședințelor organizate de Comisia Europeană -, prin adresa nr.44138/06.08.2007 au fost făcute precizări referitoare la încheierea operațiunilor suspensive începute înainte de data aderării, astfel:

"Principiile conținute în Anexa V pct.4 din Tratatul de Aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeană precum și cele din documentul nr.166/2008 stabilesc că depozitul temporar și regimurile vamale menționate la art.4 alin.16 lit. b) - h) din regulamentul (CEE) nr.2913/92 al Consiliului începute și neterminate trebuie să se încheie conform legislației comunitare -".

În conformitate cu aceste principii, pentru regimurile de perfecționare activă și admitere temporară se aplică cursul de schimb valutar pentru transformarea în lei a valorii în vamă a mărfurilor puse în liberă circulație este cel valabil la data înregistrării declarației de plasare a acestor mărfuri sub regim.

Direcția Generală a Finanțelor Publice A - Serviciul Soluționare Contestații, cu adresa nr.13901/07.05.2008 a solicitat Ministerului Economiei și Finanțelor, punctul de vedere, în considerarea dispozițiilor art.182 alin.2 din codul d e procedură fiscală republicat " (2) Organul de soluționare competent pentru lămurirea cauzei poate solicita punctul de vedere al direcțiilor de specialitate din minister sau al altor instituții și autorități".

Cu adresa nr.-/29.05.2008 înregistrată la. A sub nr.17392/03.06.2008, Ministerul Economiei și Finanțelor - Direcția de Reglementări în Domeniul a comunicat următoarele: "cursul de schimb care se utilizează va fi cel în vigoare în momentul exportului sau în momentul importului, potrivit celor prevăzute de fiecare parte. În comunitate, cursul de schimb utilizat de toate Statele membre este reglementat de art.169 din Regulamentul Comisiei (CEE) nr.2454/93 privind dispozițiile de aplicare a Regulamentului Consiliului nr.2913/92 de stabilire a Codului vamal comunitar".

La data de 21.07.2008 Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor cu scrisoarea nr.-/16.07.2008 înregistrată la. A sub nr.23154/21.07.2008 a comunicat adresa nr.-/11.07.2008 a Direcției de Reglementări în Domeniul în care se arată următoarele: în adresa nr.-/2008 s-a făcut trimitere la precizările Comisiei Europene, respectiv ale Direcției Generale de Taxe și Uniune Vamală - /1661/2006 RO, prin care sunt prezentate modalitățile de încheiere a unor operațiuni vamale (regimuri vamale suspensive) inițiate înainte de aderarea României la Uniunea Europeană.

Cu privire la majorările de întârziere și dobânzile compensatorii calculate în sarcina reclamantei prin deciziile pentru regularizarea situației privind obligațiile suplimentare stabilite de controlul vamal nr.1065, 1066, 1067 și 1068 din 02.12.2008, stabilirea de majorări de întârziere și dobânzi compensatorii în sarcina reclamantei reprezintă măsura accesorie în raport cu debitul, conform principiului de drept accesorium sequitur principalem.

Pârâtele Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale T în numele și pentru Autoritatea Națională a Vămilor, în nume propriu și pentru Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale A prin recursul formulat au arătat că autoritatea vamală poate efectua controlul vamal al declarațiilor în 5 ani de la acordarea liberului de vamă și poate lua măsuri de regularizare a situației atunci când în urma verificărilor efectuate se constată diferențe de drepturi de încasat sau de restituit.

Se arată că, nicăieri în dispozițiile legale care reglementează controlul vamal ulterior nu se face vreo delimitare a informațiilor care trebuie să fie incorecte sau inexacte pentru a avea ca efect regularizarea situației. Astfel, apreciază că orice informație conținută de declarația vamală în detaliu poate fi avută în vedere la controlul ulterior, conform principiului ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus. În cazul unei interpretări contrare a textului de lege controlul vamal ulterior ar fi golit de esența sa, aceea de a asigura aplicarea reglementărilor legale și de a avea ca finalitate încasarea corectă a drepturilor vamale la bugetul de stat.

Referitor la plata dobânzii legale aferente cu începere de la 10.03.2009 până la achitarea efectivă a sumei de 176.763 lei prima instanță se află într-o evidentă eroare recalificând contestația formulată în procedura prealabilă prevăzută de codul d e procedură fiscală ca fiind o cerere de restituire.

Contestația formulată împotriva deciziilor de regularizarea situației este, așa cum o definește art.205 alin.1 Cod procedură fiscală "o cale administrativă de atac" ce " nu înlătură dreptul la acțiune al celui care se consideră lezat în drepturile sale printr-un act administrativ fiscal sau prin lipsa acestuia, în condițiile legii".

În cauză nu poate fi avut în vedere termenul stipulat de art.70 alin.1 deoarece termenele și condițiile de formulare și soluționare a contestației sunt cele prevăzute de Titlul IX Cod procedură fiscală. Această procedură a fost urmată iar organul de soluționare competent s-a pronunțat prin emiterea Deciziei nr.221/2009.

În ceea ce privește cererea de restituire se arată că în conformitate cu prevederile art.2 alin.1 din ordinul nr.1899/22.12.2004, pentru aprobarea Procedurii de restituire și de rambursare a sumelor de la buget, precum și de acordare a dobânzilor cuvenite contribuabililor pentru sumele restituite sau rambursate cu depășirea termenului legal "restituirea se efectuează la cererea contribuabilului, în termen de 45 de zile de la data depunerii și înregistrării acesteia la organul fiscal căruia îi revine competența de administrare a creanțelor bugetare potrivit prevederilor art.33 din nr.OG92/2003, republicată, denumit în continuare organul fiscal competent" iar în conformitate cu dispozițiile art.70 pct.1 din nr.OG92/2003, republicată privind codul d e procedură fiscală: "cererile depuse de către contribuabil potrivit prezentului cod se soluționează de către organul fiscal în termen de 45 de zile de la înregistrare".

În conformitate cu art.32 alin.3 Cod procedură fiscală "impozitele, taxele și alte sume care se datorează, potrivit legii, în vamă sunt administrate de către organele vamale".

Reclamanta - intimată a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursurilor ca nefondate.

În considerentele întâmpinării se arată cu privire la excepției prematurității capătului de cerere referitor la anularea proceselor-verbale de control nr. 17281/02.12.2008, nr.17282/02.12.2008, nr.17283/02.12.2008, și nr. 17284/02.12.2008 întocmite de A, excepție respinsă de către prima instanță și reiterată de către recurentă că aceste procese-verbale de control constituie acte premergătoare (cum de altfel se și menționează în cuprinsul lor) în baza cărora au fost emise deciziile de regularizare a situației, a căror anulare a solicitat-o prin capătul 2 de cerere.

Or, actele premergătoare nu pot fi atacate separat în justiție, ci numai odată cu actul administrativ pe care l-au precedat, art.18 alin.2 din Legea nr. 554/2004 prevăzând, în acest sens, că instanța este competentă să se pronunțe și asupra legalității actelor sau operațiunilor administrative care au stat la baza emiterii actului supus judecății.

Operațiunile administrative sau actele premergătoare nu produc efecte juridice prin ele însele, ci sunt emise în vederea pregătirii emiterii unui act administrativ propriu-zis, fiind denumite și forme procedurale prealabile actului administrativ.

Se arată că nu puteau solicita prin acțiune doar anularea actelor administrative propriu-zise (deciziile de regularizare a situației), fără să solicite și anularea actelor premergătoare, întrucât, potrivit dispozițiilor legale susmenționate, acestea nu pot fi atacate separat, ci numai împreună.

Faptul că Aas oluționat contestația reclamantei formulată pe cale administrativă doar cu privire la deciziile de regularizare a situației (actele administrative propriu-zise), declinându-și în mod greșit competența de soluționare cu privire la anularea proceselor-verbale de control (actele premergătoare) în favoarea A, nu are nicio relevanță asupra modului în care trebuie formulată acțiunea în contencios, în sensul că actele administrative propriu-zise și actele premergătoare se atacă împreună.

În ceea ce privește criticile formulate de recurenta A - acestea sunt vădit nefondate întrucât se bazează pe o singură idee - aceea că trebuia ca pentru stabilirea valorii în vamă să se utilizeze cursul de schimb valutar de la data plasării sub regimul vamal suspensiv și nu cel de la data punerii în liberă circulație, deși această problemă, cea a cursului valutar utilizat, nu face obiectul cauzei, așa după cum corect a reținut prima instanță (fila 14 alin. 3 din sentință)

Astfel, obligațiile suplimentare stabilite în sarcina reclamantei au fost stabilite nu în baza cursului de schimb valutar utilizat, ci în baza taxei vamale, a comisionului vamal și a TVA-ului (așa după cum rezultă în mod clar din cuprinsul proceselor-verbale de control ce au stat la baza emiterii deciziilor de regularizare).

Cu privire la recursul declarat de T arată că recurenta a susținut că prima instanță a făcut o greșită interpretare a dispozițiilor legale aplicabile în speță (art.100 alin.3 din Legea nr.86/2006 privind Codul vamal al României și art.78 alin.3 din Regulamentul nr.2913/1992 de instituire a Codului Vamal Comunitar); că, potrivit acestor texte, autoritatea vamală poate recalcula și pretinde plata diferențelor de drepturi vamale în orice situație în care constată că există astfel de diferențe, în termen de 5 ani de la acordarea liberului de vamă; aceasta întrucât nicăieri în dispozițiile legale care reglementează controlul vamal ulterior nu se explică ce înseamnă "informații incorecte sau incomplete "; astfel, susține recurenta, orice informație conținută de declarația vamală în detaliu poate fi avută în vedere la controlul ulterior, conform principiului ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus.

Acest raționament al pârâtei este evident greșit arătând că în fața primei instanțe aceasta și-a fondat apărarea pe ideea că răspunderea pentru corectitudinea datelor înscrise în declarația vamală, inclusiv nivelul taxei vamale, cursul valutar folosit, îi incumbă declarantului vamal, deci a susținut că noi am stabilit aceste elemente de taxare și, pentru că le-am stabilit greșit, se justifică recalcularea drepturilor vamale.

Potrivit art.100 alin.3 din Legea nr.86/2006 privind Codul vamal al României, "când după reverificarea declarației sau după controlul ulterior rezultă că dispozițiile care reglementează regimul vamal respectiv au fost aplicate pe baza unor informații inexacte sau incomplete, autoritatea vamală ia măsuri pentru regularizarea situației, ținând seama de noile elemente de care dispune".

De asemenea, art.78 alin.3 din Regulamentul nr.2913/1992 de instituire a Codului Vamal Comunitar prevede că "atunci când revizuirea unei declarații sau un control ulterior indică faptul că dispozițiile care reglementează regimul vamal respectiv au fost aplicate pe baza unor informații incomplete sau incorecte, autoritățile vamale, în conformitate cu dispozițiile prevăzute, trebuie să ia măsurile necesare pentru reglementarea situației, ținând seama de orice informație nouă de care dispun ".

Prin urmare, excepția privind posibilitatea reverificării declarației vamale și a recalculării drepturilor de import este reglementată de aceste texte de lege, respectiv numai atunci când dispozițiile care reglementează regimul vamal respectiv au fost aplicate în baza unor informații inexacte sau incomplete, excepțiile fiind de strictă interpretare și aplicare.

Având în vedere că organele vamale au stabilit la 25.01.2007 cuantumul drepturilor de import aferent declarațiilor de import definitiv nr. 812, 809, 825, 853/25.01.2007, faptul că taxa vamală ce se aplică este de 8% (nu 20%) și că nu se datorează comision vamal, o nouă reverificare a declarațiilor vamale în cauză și recalcularea drepturilor de import nu mai era posibilă decât în situația existenței unor elemente noi.

Or, organele vamale nu au demonstrat în vreun fel că dispozițiile legale privitoare la calculul drepturilor vamale de import au fost aplicate inițial pe baza unor informații inexacte sau incomplete, și de aceea controlul ulterior în baza căruia s-au recalculat drepturile de import a fost efectuat în mod nejustificat, iar deciziile pentru regularizarea situației au fost emise fără a fi întrunite condițiile prevăzute de lege (art.100 alin.3 din Legea nr.86/2006 și art.78 alin.3 din Regulamentul nr.2913/1992).

Organele vamale puteau efectua reverificarea acelorași operațiuni vamale (acelorași declarații vamale de import) și emite deciziile de regularizare a situației doar în condițiile în care constatau, ulterior, că dispozițiile legale care reglementează regimul vamal au fost aplicate în baza unor elemente inexacte sau incomplete, respectiv elemente care țin de situația de fapt și nicidecum aspecte ce vizează incidența actelor normative asupra aceleiași situații de fapt, neschimbată la data întocmirii deciziilor de regularizare a situației.

În procesele-verbale de control ce au stat la baza emiterii deciziilor pentru regularizarea situației nu se reține o altă situație de fapt, diferențele rezultând din modul de calcul, respectiv din aplicarea precizărilor din circulara nr.44138/2007 a Autorității Naționale a Vămilor (după cum se arată în fila 5 din decizia nr. 221/20.02.2009 prin care s-a soluționat contestația formulată de societate pe cale administrativă), care se referă la elementele de taxare.

Circulara nr. 44138/2007 nu constituie un element nou care să justifice reverificarea, atâta timp cât nu conține precizări vizând situația de fapt supusă controlului ulterior.

Nefiind în prezența vreunor informații inexacte/incorecte sau incomplete care să fi dus la aplicarea greșită a dispozițiilor care reglementează regimul vamal, organele vamale nu erau îndreptățite de lege (art.100 alin.3 din Legea nr.86/2006 și art. 78 alin. 3 din Regulamentul nr. 2913/1992) să emită deciziile pentru regularizarea situației nr. 1065/02.12.2008, 1066/02.12.2008, 1067/02.12.2008 și 1068/02.12.2008 prin care să pretindă societății plata unei diferențe de taxă vamală, comision vamal, diferență de TVA, dobânzi compensatorii și majorări de întârziere, astfel că acestea au fost emise cu încălcarea legii, impunându-se anularea lor, ceea ce în mod legal și temeinic a constatat și dispus prima instanță, care a interpretat corect dispozițiile legale aplicabile în speță (art. 100 alin. 3 din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României și art. 78 alin. 3 din Regulamentul nr. 2913/1992 de instituire a Codului Vamal Comunitar).

Interpretarea (greșită) a recurentei este următoarea: în textele de lege de mai sus, procentul taxei vamale, al comisionului vamal și cuantumul TVA (adică elementele greșit stabilite în declarațiile noastre vamale) reprezintă "informații", care dovedindu-se (in urma controlului ulterior) a fi "incomplete sau incorecte", se impune corectarea lor.

metoda gramaticală de interpretare (prin analiza sensului cuvintelor, a modului de folosire a acestora în text), se ajunge la interpretarea corectă, care este următoarea: procentul taxei vamale, al comisionului vamal și cuantumul TVA (adică elementele greșit stabilite în declarațiile vamale) reprezintă "dispoziții care reglementează regimul vamal", care, dacă se dovedește că au fost aplicate în baza unor "informații inexacte sau incomplete", îndrituiesc autoritatea vamală la recalcularea datoriei vamale, "ținând seama de orice informație nouă de care dispun".

Reclamanta a plasat în anul 2006 în regim de perfecționare activă materii prime neoriginare folosite în producție, și anume plușuri necroite, ce au fost puse în liberă circulație la data de 25.01.2007, prin declarațiile vamale nr.I 812, nr.I 809, nr.I 825 și nr.I 853 din 25.01.2007.

Ulterior, recurenta Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale Aae fectuat un control la societatea reclamantă, în urma căruia au fost dresate procesul verbal de control nr.17281/02.12.2008 - act premergător pentru decizia nr.1065/25.12.2008 pentru regularizarea situației privind obligațiile suplimentare stabilite de controlul vamal; procesul verbal de control nr.17282/02.12.2008 - act premergător pentru decizia nr. 1066/25.12.2008 pentru regularizarea situației privind obligațiile suplimentare stabilite de controlul vamal; procesul verbal de control nr. 17283/02.12.2008 - act premergător pentru decizia nr.1067/25.12.2008 pentru regularizarea situației privind obligațiile suplimentare stabilite de controlul vamal; procesul verbal de control nr.17284/02.12.2008 - act premergător pentru decizia nr.1068/25.12.2008 pentru regularizarea situației privind obligațiile suplimentare stabilite de controlul vamal.

Decizia nr.1065/25.12.2008 (filele 21, 22) pentru regularizarea situației privind obligațiile suplimentare stabilite de controlul vamal întocmită de Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale A Serviciul Inspecție Fiscală și Control ulterior a stabilit în sarcina reclamantei obligația de plată a următoarelor sume, si anume 1.912 lei taxelor vamale + 1.294 lei majorări de întârziere calculate pentru perioada 25.01.2007 - 02.12.2008; 80 lei comision vamal + 54 lei majorări de întârziere calculate pentru perioada 25.01.2007 - 02.12.2008; 378 lei TVA + 256 lei, majorări de întârziere calculate pentru perioada 25.01.2007 - 02.12.2008; 9 lei dobânzi compensatorii aferente declarației de import vamale nr. 809 pentru intervalul 01.01.2007 - 31.01.2007 și 377 lei dobânzi de același gen pentru perioada 01.02.2007 - 31.12.2008. Declarația pentru regularizarea situației privind obligațiile suplimentare stabilite de controlul vamal a fost întocmită în baza procesului verbal de control nr.17281/02.12.2008, în baza datelor privind creanța ce izvorăște din nr.809/25.01.2007.

Se constată că în baza celor înscrise în procesul verbal de control, diferența taxei vamale, a comisionului vamal și a TVA-ului a fost stabilită raportat la suma de 15.929 lei determinată conform declarației vamale și care a fost găsită ca fiind corectă, în urma controlului ulterior.

Curtea constată că inițial procentul pentru stabilirea taxelor a fost de 8% în loc de cel de 20% determinat la controlul ulterior.

Inițial nu s-a calculat comision vamal. Procentul TVA-ului este același (19%), diferența rezultând din aplicarea lor la o bază de calcul diferită drept urmare a taxelor diferite și a comisionului vamal.

Prin Decizia nr.1066/25.12.2008 pentru regularizarea situației privind obligațiile suplimentare stabilite de controlul vamal întocmită de Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale A Serviciul Inspecție Fiscală și Control ulterior a stabilit în sarcina reclamantei obligația de plată a următoarelor sume: 13.575 lei taxelor vamale + 9.190 lei majorări de întârziere calculate pentru perioada 25.01.2007 - 02.12.2008; 565 lei comision vamal + 383 lei majorări de întârziere calculate pentru perioada 25.01.2007 - 02.12.2008; 2.688 lei TVA + 1.820 lei, majorări de întârziere calculate pentru perioada 25.01.2007 - 02.12.2008; 198 lei dobânzi compensatorii aferente declarației de import vamale nr. 809 pentru intervalul 01.11.2006 - 31.01.2007 și 2.667 lei dobânzi de același gen pentru perioada 01.02.2007 - 31.12.2008. Declarația pentru regularizarea situației privind obligațiile suplimentare stabilite de controlul vamal a fost întocmită în baza procesului verbal de control nr. 17282/02.12.2008 (fila 26), în baza datelor privind creanța ce izvorăște din nr. 812/25.01.2007 (dvot nr. -/30.10.2006).

Prin Decizia nr.1067/25.12.2008 (filele 27, 28) pentru regularizarea situației privind obligațiile suplimentare stabilite de controlul vamal întocmită de Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale A Serviciul Inspecție Fiscală și Control ulterior a stabilit în sarcina reclamantei obligația de plată a următoarelor drepturi: 33.839 lei taxelor vamale + 22.909 lei majorări de întârziere calculate pentru perioada 25.01.2007 - 02.12.2008; 1.410 lei comision vamal + 955 lei majorări de întârziere calculate pentru perioada 25.01.2007 - 02.12.2008; 6.697 lei TVA + 4.534 lei, majorări de întârziere calculate pentru perioada 25.01.2007 - 02.12.2008; 329 lei dobânzi compensatorii aferente declarației de import vamale nr. 809 pentru intervalul 01.12.2006 - 31.01.2007 și 6.648 lei dobânzi de același gen pentru perioada 01.02.2007 - 31.12.2008. Declarația pentru regularizarea situației privind obligațiile suplimentare stabilite de controlul vamal a fost întocmită în baza procesului verbal de control nr. 17283/02.12.2008 (fila 29), în baza datelor privind creanța ce izvorăște din nr. 825/25.01.2007 (dvot nr. -/06.11.2006, nr. -/10.11.2006, nr. -/13.11.2006, nr. -/ 20.11.2006, nr. -/27.11.2006).

Decizia nr.1068/25.12.2008 (filele 30, 31) pentru regularizarea situației privind obligațiile suplimentare stabilite de controlul vamal întocmită de Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale A Serviciul Inspecție Fiscală și Control ulterior a stabilit în sarcina reclamantei obligația de plată a următoarelor drepturi: 25.074 lei taxelor vamale + 16.975 lei majorări de întârziere calculate pentru perioada 25.01.2007 - 02.12.2008; 1.045 lei comision vamal + 707 lei majorări de întârziere calculate pentru perioada 25.01.2007 - 02.12.2008; 4.963 lei TVA + 3.360 lei, majorări de întârziere calculate pentru perioada 25.01.2007 - 02.12.2008; 122 lei dobânzi compensatorii aferente declarației de import vamale nr. 809 pentru intervalul 01.01.2007 - 31.01.2007 și 4.926 lei dobânzi de același gen pentru perioada 01.02.2007 - 31.12.2008. Declarația pentru regularizarea situației privind obligațiile suplimentare stabilite de controlul vamal a fost întocmită în baza procesului verbal de control nr. 17284/02.12.2008 (fila 32), în baza datelor privind creanța ce izvorăște din nr. 853/25.01.2007 (dvot nr. -/18.12.2006).

Prin declarația nr.1091/29.01.2009 referitoare la obligațiile de plată accesorii aferente obligațiilor fiscale Aac alculat în sarcina reclamantei dobânzi în valoare totală de 4.703 lei aferente intervalului 03.12.2008 - 23.01.2009 pentru creanțele cuprinse în deciziile nr.1065 - 1068/02.12.2008. Prin decizia nr.1997/20.02.2009 referitoare la obligațiile de plată accesorii aferente obligațiilor fiscale, Aac alculat în sarcina reclamantei dobânzi în valoare totală de 2.121 lei aferente intervalului 24.01.2009 - 16.02.2009 pentru aceleași creanțe.

Reclamanta a formulat contestație împotriva deciziilor pentru regularizarea situației privind obligațiile suplimentare stabilite de controlul vamal nr. 1065 - 1068/02.12.2008 și a proceselor verbale de control aferente nr. 17.281 - 17.284/02.12.2008, contestație ce a fost respinsă prin decizia nr.221/20.02.2009 emisă de recurenta Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului

În motivarea deciziilor s-a reținut în esență că la începutul anului 2007, comisionarul vamal "Combi " a întocmit declarațiile vamale de import definitiv nr.809, nr.812, nr.825 și nr.853 din 25.01.2008 sub stricta supraveghere a autorităților vamale care le-au vizat. Au fost luate în calcul drepturile vamale stabilite conform Codului Vamal Comunitar și a Vamal în vigoare la 01.01.2007, potrivit art.145 alin. 2 din Constituție.

Prin deciziile de regularizare a situației întocmite la 02.12.2008, aceeași Aar ecalculat drepturile vamale pe baza legislației vamale anterioare datei de 01.01.2007, prin interpretarea și aplicarea cap. IV art.3 lit. b) din /1661/2006 RO privind măsuri tranzitorii în domeniul vamal ale actului de aderare din 09.11.2006, considerând că stabilirea drepturilor vamale în situația regimului de perfecționare activă trebuie să se raporteze la data plasării operațiunii sub acest regim vamal.

În cererea de recurs pârâta Aas usținut că a efectuat un control ulterior depunerii declarațiilor vamale de către reclamantă, în temeiul dispozițiilor art.78 din Codul vamal comunitar.

Totodată se arată în cererea de recurs că s-a avut în vedere opinia Ministerului Economiei și Finanțelor exprimată prin adresa nr. -/29.05.2008, punctul de vedere al Direcției Generale de Soluționare a Contestațiilor (scrisoarea nr. -/16.07.2008), a Direcției de Reglementări în Domeniul (adresa nr. -/11.07.2008), a Autorității Naționale a Vămilor (Circulara nr. 44138/2007) privitor la luarea în calcul a cursului valutar de schimb, pentru transformarea în lei a valorii de vamă a mărfurilor puse în liberă circulație, de la data înregistrării declarației de plasare a acestor mărfuri sub regim, considerând, astfel, că organele autorității vamale au aplicat corect prevederile art.121 alin.1 din Regulamentul nr.2913/92 al Consiliului de instituire a Codului vamal comunitar.

Curtea constată că reclamanta-intimată a achitat diferența datoriei vamale astfel cum a fost determinată de autoritatea vamală la controlul ulterior, și anume suma de 176.763 lei.

Curtea constată că în mod corect instanța de fond a respins excepția prematurității cererii referitoare la anularea proceselor verbale de control nr. 17281/02.12.2008, nr.17282/02.12.2008, nr.17283/02.12.2008 și nr. 17284/02.12.2008 întocmite de A, față de dispozițiile art.70 alin.1, art.209 alin.1 din codul d e procedură fiscală, art.80 din Normelor metodologice privind realizarea supravegherii și controlului vamal ulterior aprobate prin Ordinul nr.7521/2006 emis de Ministerul Finanțelor Publice. Astfel fiind, Curtea constată ca termenul de soluționare a cererilor contribuabililor este de 45 de zile de la înregistrarea acestora.

Prima instanță a reținut în mod corect că în acord cu dispozițiile art.80 din Normelor metodologice privind realizarea supravegherii și controlului vamal ulterior aprobate prin Ordinul nr.7521/2006 emis de Ministerul Finanțelor Publice, doar procesele verbale de control care nu cuprind o datorie vamală pot fi atacate cu contestație la autoritatea vamală, ceea ce înseamnă per a contrario că nu intră în competența autorității vamale emitente soluționarea contestației împotriva proceselor verbale de control care au ca obiect o datorie vamală, cum sunt cele de față.

Curtea apreciază că prima instanță în mod corect a constatat că susținerile din întâmpinările pârâtelor-recurente sunt diferite de motivarea cuprinsă în procesele verbale de control și declarațiile de regularizare a situației, din cuprinsul cărora rezultă că au fost recalculate drepturile vamale datorită împrejurării că s-a ignorat regimul legal de la data introducerii mărfurilor în regimul de perfecționare activă, adică anterior datei de 01.01.2007, ceea ce conducea la luarea în considerarea a unui procent de 20%, iar nu de 8% de calculare a taxelor vamale, a comisionului vamal, toate acestea conducând astfel la realizarea, în final, a unui baze de calcul diferite pentru TVA.

Curtea constată că declarațiile vamale au fost semnate de Biroul vamal A, organul vamal verificând sub aspectul modului de calculare a taxelor și a celorlalte drepturi vamale, după cum rezultă din nr.HG707/2006, art.170, conform căruia controlul documentar constă în verificarea corectitudinii completării declarației vamale în detaliu, a existenței documentelor care însoțesc declarația vamală în detaliu potrivit regimului vamal solicitat și a concordanței între datele înscrise în declarația vamală în detaliu și cele din documentele însoțitoare.

Responsabilitatea declarantului vamal pentru corectitudinea informațiilor înscrise în declarație este reglementată atât în art.74 alin.4 și art.130 din nr.HG707/2006.

Liberul de vamă se efectuează de către autoritatea vamală în baza cuantumului drepturilor vamale stabilite de autoritatea vamală, deși acesta ar fi diferit față de cel ce reiese din declarația vamală.

Acordarea liberului vamal se menționează pe declarația vamală, conform art.186 alin.2 din Regulamentului de aplicare a Codului vamal al României și art.249 alin.2 din Regulamentul (CEE) nr. 2913/92.

Curtea constată că agentul vamal are obligația legală de a verifica dacă cuantumul sumelor înscrise în documentele de plată sau de garantare corespunde cu cuantumul drepturilor înscrise în declarația vamală și completează cu aceste date borderoul contabil.

În cazul în care se constată că datoria vamală este acoperită prin instrumentele de plată sau de garantare depuse, agentul vamal va înscrie în rubrica B numărul și data documentului justificativ care stă la baza înregistrărilor în contabilitate și certifică aceste date prin înscrierea mențiunii "Conform" și prin aplicarea semnăturii și a ștampilei personale pe declarația vamală.

Or, declarațiile vamale depuse de reclamantă la 25.01.2007 sunt completate la ambele rubrici B și C de către agentul vamal din cadrul Biroului Vamal A inclusiv cu inițialele, ce semnifică acordarea liberului de vamă, ce constituie confirmarea valabilității declarațiilor, a plății datoriilor vamale, al cărora cuantum se stabilește de către agentul vamal, care verifică corectitudinea elementelor furnizate de declarantul vamal.

Curtea constată că recurentele nu au invocat nici în cererea de chemare în judecată și nici în cererile de recurs existenta vreunei date eronate, referitoare la situația de fapt a mărfurilor, strecurate în declarațiile vamale și care nu puteau fi cunoscute la data realizării lor de către organul vamal, fiind descoperite doar la controlul ulterior, în urma unor cercetări amănunțite.

Prima instanță a reținut în mod corect ca dresarea actelor atacate în prezenta acțiune a fost determinată de aplicarea art.121 din Regulamentul (CEE) nr.2913/92 al Consiliului de instituire a Codului vamal comunitar, dispoziții legale care ce nu au fost avute în vedere la stabilirea drepturilor vamale de către autoritatea vamală.

Curtea constată că în acord cu dispozițiile art.100 alin 3 din Legea nr. 86/2006 și art.78 pct.3 din Codul vamal comunitar regularizarea situației este posibila doar în situația în care la reverificarea declarației sau după controlul ulterior rezultă că dispozițiile care reglementează regimul vamal respectiv au fost aplicate pe baza unor informații inexacte sau incomplete

În speța de față, organul de control vamal nu a dovedit că ar fi incidentă una dintre situațiile mai sus menționate, astfel ca un alt caz care nu este reglementat de legiuitor nu permite organului de control sa reevalueze drepturile vamale.

Reținând cele expuse față de dispozițiile legale invocate Curtea va respinge recursurile formulate ca fiind neîntemeiate.

Curtea va lua act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

DECIDE:

Respinge recursurile formulate de pârâtele Direcția Generală a Finanțelor Publice A și Direcția Regională pentru Accize și Operațiunii Vamale T în contradictoriu cu intimații General A, Autoritatea Națională a Vămilor și Direcția Județeană pentru Accize și Operațiunii Vamale A împotriva sentinței civile nr.940/09.06.2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-.

Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică azi, 03.12.2009

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,

- - - - - -

GREFIER,

- -

RED:/30.12.09

TEHNORED:/30.12.09

2.ex./SM/

Primă instanță: Tribunalul Arad

Judecător -

Președinte:Răzvan Pătru
Judecători:Răzvan Pătru, Diana Duma, Maria Belicariu

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre Anulare act de control taxe și impozite. Decizia 1509/2009. Curtea de Apel Timisoara