Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 1523/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- - 10.08.2009
DECIZIA CIVILĂ NR.1523
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 03.12.2009
PREȘEDINTE: Răzvan Pătru
JUDECĂTOR 2: Diana Duma
JUDECĂTOR 3: Maria Belicariu
GREFIER:- -
S-a luat în examinare recursul formulat de reclamanții, ȘI, împotriva sentinței civile nr.1095/29.06.2009, pronunțată în dosarul nr-, al Tribunalului Arad, în contradictoriu cu pârâta - intimată AUTORITATEA NAȚIONALĂ PENTRU PERSOANELE CU handicap, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată că s-a depus la dosar prin registratura instanței, la data de 02.12.2009 întâmpinare din partea pârâtei, într-un singur exemplar.
Nemaifiind alte cereri de formulat, probe de administrat sau excepții de invocat, și văzând că s-a solicitat judecarea cauzei potrivit dispozițiilor art.242 pct.2 Cod procedură civilă, instanța constată încheiată cercetarea judecătorească și reține cauza spre soluționare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată la Tribunalul Arad la data de 13 mai 2009 reclamanții, în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională pentru Persoane cu Handicap, au solicitat plata despăgubirilor reprezentând suplimentul postului în cuantum de 25 % din salariul de bază și suplimentul corespunzător treptei de salarizare în cuantum de 25 % din salariul de bază, sume actualizate cu indicele de inflație până la data plății efective.
Prin sentința civilă nr.1095/29.06.2009 Tribunalul Arada respins acțiunea formulată.
În motivare, s-a reținut că reclamanții au fost funcționari publici în cadrul Direcției Regionale pentru Autorității Naționale a pentru Persoane cu Handicap și au formulat prezenta acțiune întrucât în perioadele cât au funcționat în cadrul acestei instituții și până la data încetării raporturilor de muncă, 01.07.2007 nu au beneficiat de drepturile salariale la care avea dreptul potrivit art.31 alin.1 lit. c) și d) din Legea nr.188/1999.
Potrivit art.137 Cod procedură civilă, instanța s-a pronunțat mai întâi asupra excepției necompetenței materiale invocată de pârâtă și a respins-o ca neîntemeiată având în vedere că în cazul litigiilor de muncă potrivit art.284 alin.2 Codul muncii, cererile referitoare la judecarea conflictelor de muncă, se adresează instanței competente în a cărei circumscripție își are reclamantul domiciliul sau reședința.
Cu privire la fondul cauzei, instanța a constatat că potrivit art.29 alin.1 din Legea nr.188/1999 (după republicarea legii devenind art.31 alin.1) "pentru activitatea desfășurată funcționarii publici au dreptul la un salariu cuprins din: a) salariu de bază; b) sporul pentru vechime în muncă; c) suplimentul postului; d) suplimentul corespunzător treptei de salarizare".
Aplicarea dispozițiilor art.29 alin.1 lit. c) și d) au fost suspendate în perioada 01.01.2004 - 30.12.2006 în baza art. 44 din nr.OUG92/2004 și art.48 din nr.OG2/2006 aprobat cu modificări și completări prin Legea nr.417/2006.
Prin Legea nr.251/2006, art.13, pentru modificarea și completarea Legii nr. 188/1999, prevederile art.29 alin.1 lit. c) și d) au reintrat în vigoare începând cu data de 01.01.2007.
Se reține că reglementarea din art.29 a Legii nr.118/1999 reprezintă regula generală care arată componența drepturilor salariale ale funcționarilor publici, dar prin legi speciale s-a stabilit pentru fiecare categorie de funcționari publici, în concret, procentul sporurilor și suplimentelor de care beneficiază aceștia pe lângă salariul de bază.
Deși reclamanții au solicitat acordarea unui procent de 25% din salariul de bază ca supliment al postului și de 25% ca supliment corespunzător treptei de salarizare, nici o dispoziție legală specială privind salarizarea funcționarilor publici nu reglementează nici acest procent și nici vreun alt procent. Reglementarea din art.29 a Legii nr.118/1999 reprezintă regula generală care arată componența drepturilor salariale ale funcționarilor publici, dar prin legi speciale s-a stabilit pentru fiecare categorie de funcționari publici, în concret, procentul sporurilor și suplimentelor de care beneficiază aceștia pe lângă salariul de bază.
Se menționează că potrivit art.31 alin.3 din Legea nr.188/1999 republicată, salarizarea funcționarilor publici se face în conformitate cu prevederile legii privind stabilirea sistemului unitare de salarizare pentru funcționarii publici iar în condițiile în care nu este reglementată modalitatea de calculare a suplimentului postului și a suplimentului gradului, acordarea acestor drepturi presupune pe de o parte obligarea angajatorului la plata unor sume imposibil de calculat iar pe de altă parte, eventuala cuantificare de către instanță în raport cu diverse criterii reprezintă o nesocotire a deciziei Curții Constituționale nr.820/2008 în cuprinsul căreia s-a reținut că "instanțele judecătorești nu au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative" astfel că, nu au nici competența de a se substitui legiuitorului ori executivului în privința acordării efective a unui drept prevăzut de lege dar care în prezent nu este pasibil de exercitare, nefiind reglementat.
De altfel, reclamanții în calitate de funcționari publici au fost salarizați conform Legii nr.188/1999 care constituie dreptul comun pentru toate categoriile de funcționari publici în cazul lor numirea în funcție realizându-se printr-un contract de drept public sau de drept administrativ astfel cum a fost definit în doctrină, libertatea contractuală a, părților fiind suplinită în cea mai mare parte de legiuitor și neexistând posibilitatea negocierii individuale a drepturilor salariale ca în cazul personalului angajat cu contract individual de muncă.
Pentru aceste considerente de fapt și de drept în baza art. 18 din Legea nr. 554/2004, instanța a respins acțiunea reclamanților pentru obligarea pârâtei să plătească despăgubiri reprezentând drepturile salariale neacordate, respectiv suplimentul postului, suplimentul corespunzător treptei de salarizare în cuantum de câte 25 % pentru perioada cât au funcționat acestei instituții, respectiv până la încetarea raporturilor de muncă - 01.07.2007, și actualizarea cu rata inflației a suplimentelor și sporurilor solicitate.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs reclamanții, și, considerând-o ca netemeinică și nelegală.
În motivarea recursului se arată că prima instanță a apreciat eronat că acordarea suplimentului postului și a suplimentului corespunzător treptei de salarizare ar fi trebuit să fie reglementate prin legi speciale, instanța neavând dreptul să se substituie legiuitorului și astfel să stabilească acordarea drepturilor respective în cuantumul solicitat.
Se mai arată că aceste două suplimente sunt prevăzute integral în legea nr.188/1999, ca drepturi salariale cuvenite tuturor categoriilor de funcționari publici, neexistând vreo prevedere a legii care să facă trimitere la cuprinderea suplimentelor în legi speciale.
De asemenea, prima instanță a invocat în cuprinsul sentinței atacate o deciziei a Curții Constituționale, respectiv nr.820/2008, dar ale cărei prevederi încalcă prin însăți cuprinsul sentinței pronunțate, anulând un drept legal stabilit.
Menționează că, sentința pronunțată a încălcat inclusiv faptul că pârâta a recunoscut în întâmpinarea formulată, faptul că suplimentele solicitate sunt legale, iar cererea este justificată, reclamanții având calitatea și dreptul de a solicita drepturile bănești respective.
Recursul nu a fost motivat în drept.
Pârâta Autoritatea Națională pentru Persoanele cu Handicap a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului ca neîntemeiat și menținerea sentinței recurate ca fiind temeinică și legală.
În considerentele întâmpinării s-a arătat că instanța de fond a apreciat în mod corect susținerile formulate de către pârâtă coroborate cu prevederile legale în domeniu. Mai mult, se solicită a se lua act că instanța de fond a etichetat în mod corect situația dedusă judecății, respectiv acordarea acestor sporuri cu singura obiecție: proveniența și stabilirea procentului de 25 % suplimentul postului și cel corespunzător treptei de salarizare, cu motivarea că nici un text de lege nu prevede acest cuantum.
Se mai arată că, având în vedere că nu există temei legal prin care să fie stabilit procentul de 25 % aferent sporului treptei de salarizare și suplimentului postului, apreciază că instanța de fond a respins în mod corect solicitarea reclamanților, cu motivarea că instanța neavând competența de a se substitui legiuitorului ori executivului în privința acordării efective a unui drept prevăzut de lege dar care în prezent nu este posibil de exercitare, nefiind reglementat.
În drept au fost invocate dispozițiile art.115 Cod procedură civilă.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate cât și în conformitate cu dispozițiile art.304 ind.1 Cod procedură civilă, Curtea apreciază că acesta este întemeiat, pentru considerentele ce urmează a fi expuse:
Din examinarea hotărârii instanței de fond, rezultă că prima instanță a reținut corect starea de fapt precum și actele normative aplicabile speței.
Astfel, prima instanță a reținut în mod corect că reclamanții având calitatea de funcționari publici ar fi trebuit să fie salarizați în conformitate cu prevederile Legii nr.188/1999 și aveau dreptul să primească, pe lângă celelalte drepturi, cele două sporuri, respectiv suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, așa cum au fost reglementate prin art.31 alin.1 lit. c) și d) din actul normativ citat. Curtea constată că hotărârea atacată fiind dată cu aplicarea greșită a legii, fiind astfel incident motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
În spiritul celor reținute de prima instanță și, așa cum rezultă fără echivoc din interpretarea dispozițiilor art.31 alin 1 lit. c) și d) din Legea nr.188/1999, trebuie observat că cele două suplimente fac parte integrantă din salariul cuvenit pentru activitatea desfășurată, norma juridică menționată folosind sintagma "salariu compus din suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare." A nega dreptul la aceste suplimente ar echivala cu o atingere adusă salariului din care acestea fac parte, în condițiile în care nici un act normativ nu le-a abrogat.
În plus, în confirmarea interpretării date textului legal mai sus menționat, se situează și considerentele Deciziei nr. XIV/18.02.2008, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recursul în interesul legii, decizie care, chiar dacă se referă la un alt drept al funcționarilor public decât cel dedus judecății din prezentul dosar, se impune a fi menționată. Astfel, în considerentele acestei decizii, Înalta Curte de Casație și Justiție a reținut că, pentru activitatea desfășurată, funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din salariul de bază, sporul de vechime în muncă, suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
Prin urmare, având în vedere această argumentație juridică, inclusă într-o decizie pronunțată în recursul în interesul legi, precum și împrejurarea că art.31 alin.1 lit. c) și d) din Legea nr.188/1999 nu prevede aceste drepturi în mod condiționat, Curtea apreciază că drepturile cuvenite reclamanților, nu pot avea un caracter formal, fiind necesar a fi recunoscute de vreme ce au fost prevăzute de lege. Această concluzie se impune chiar și în lipsa reglementării procentului în care trebuie acordate, neindicarea de către legiuitor a acestor procente nefiind de natură a suprima dreptul legiferat.
Mai mult decât atât, ele au fost reconfirmate și prin actul normativ special care reglementează drepturile salariale ale funcționarilor publici, respectiv nr.OG6/2007 care, la art. 48 stipulează că dispozițiile ordonanței se completează cu prevederile Legii nr.188/1999, iar la Anexa 2 lit. D prevede că personalul menționat în cadrul acestei anexe beneficiază și de sporurile prevăzute de dispozițiile legale în vigoare.
Rămân însă pertinente observațiile primei instanțe potrivit cărora este atributul exclusiv al autorității pârâte de a executa în concret dispozițiile cuprinse în art.31 din Legea nr.188/1999, instanța neavând, în lipsa unui act emis sau adoptat de către autoritatea administrativă care să stabilească cuantumul celor două suplimente, puterea juridică de a determina ea însăși întinderea suplimentelor salariale, deoarece s-ar substitui puterii executive, ipoteză în care ar încălca principiul separației puterilor în stat, consacrat în art.1 alin.4 din Constituția României.
Rezultă din cele expuse că motivele de recurs invocate de reclamanții sunt întemeiate în parte, astfel că, în temeiul prevederilor art.312 pct.1, din Codul d e procedură civilă, instanța va admite recursul acestora și va modifica sentința tribunalului în sensul admiterii în parte a acțiunii reclamanților cu obligarea pârâtei la plata către reclamanții-recurenți a drepturilor bănești constând în suplimentul postului și suplimentul treptei de salarizare începând cu luna aprilie 2004, și până la data de 01.07.2007, actualizate la data plății cu indicele de inflație.
Totodată, Curtea va lua act că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite recursul promovat de reclamanții, în contradictoriu cu pârâta-intimată AUTORITATEA NAȚIONALĂ PENTRU PERSOANELE CU HANDICAP B împotriva sentinței civile nr. 1095/29.06.2009 pronunțata de Tribunalul Arad - secția contencios administrativ și fiscal în dosar nr-.
Modifică sentința atacată în sensul că admite în parte acțiunea reclamanților și obligă pârâta la plata către reclamanții-recurenți a drepturilor bănești constând în suplimentul postului și suplimentul treptei de salarizare începând cu luna aprilie 2004, și până la data de 01.07.2007, actualizate la data plății cu indicele de inflație.
Respinge solicitarea reclamanților de stabilire a cuantumului de 25% al drepturilor solicitate.
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi 03 decembrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
- -
RED:/22.12.09
TEHNORED:/22.12.09
2.ex./SM/
Primă instanță: Tribunalul Arad
Judecător -
Președinte:Răzvan PătruJudecători:Răzvan Pătru, Diana Duma, Maria Belicariu
