Refuz acordare drepturi protecție sociala( persoane cu handicap, protecția copilului). Decizia 164/2010. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 164/ DOSAR NR-
Ședința publică de la 26 Februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Marcela Comșa judecător
JUDECĂTOR 2: Maria Ioniche
JUDECĂTOR 3: Constantin Epure
Grefier - - -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de pârâtă Agenția Județeană de Prestații Sociale C împotriva Sentinței civile nr.1222/3.12.2009 pronunțată de Tribunalul Covasna în dosarul nr-, având ca obiect refuz acordare drepturi protecție socială.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se constată lipsa recurentei pârâte Agenția Județeană de Prestații Sociale C și a intimatei reclamante.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Recursul este declarat și motivat de recurenta pârâtă Agenția Județeană de Prestații Sociale C în termenul prevăzut de lege și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, conform art. 17 din Legea nr. 146/1997.
Se constată depusă la dosar, prin serviciul registratură, întâmpinare formulată de intimata reclamantă, în dublu exemplar, întâmpinare ce a fost comunicată prin intermediul faxului, prin care nu se invocă excepții, nu se solicită probe noi și în consecință, instanța apreciază că nu se impune comunicarea unui exemplar către recurenta pârâtă.
Având în vedere că ambele părți au solicitat soluționarea cauzei în lipsă, conform dispozițiilor art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă, instanța în baza actelor existente la dosar, rămâne în pronunțare asupra recursului.
CURTEA
Asupra recursului de față
Constată că prin Sentința civilă nr. 1222/3.12.2009 pronunțată de Tribunalul Covasnas -au respins excepțiile prescrierii dreptului material la acțiune și tardivității cererii, s-a admis acțiunea formulată de împotriva pârâtei AGENȚIA JUDEȚEANĂ PENTRU PRESTAȚII SOCIALE C și, în consecință au fost anulate Deciziile nr.3741/08.12.2006 și nr.3741/01.10.2008 emise de pârâtă și a fost obligată pârâta să plătească reclamantei 13.853 lei cu titlu de indemnizație creștere copil și suma de 4,30 lei cheltuieli de judecată.
Deliberând cu prioritate asupra excepțiilor invocate de pârâtă în conformitate cu prevederile art.137 alin.(1) din pr.civ. instanța de fond a constatat că cele două excepții nu sunt întemeiate. S-a constatat că reclamanta a solicitat acordarea indemnizației pentru doi copii născuți, iar pârâta prin Decizia nr.3741 din 08.12.2006 a acordat această indemnizație numai la nivelul unui singur copil iar prin Decizia nr.3741/01/10.2008 aceeași pârâtă a stabilit încetarea drepturilor începând cu 11.10.2008. Prin cererea din data de 04.12.2008 respectiv,reclamanta a solicitat din nou acordarea indemnizației pentru doi copii,fiind refuzată de pârâtă.
Termenul nu se socotește de la data emiterii primei decizii, ci data cererii nou formulate și a termenului de 30 de zile, termen în care pârâta nu a soluționat cererea.
În ce privește excepția de tardivitate, s-au avut în vedere dispozițiile art.10, coroborat cu art.8 din nr.OUG148/2005, în sensul că indemnizația acordată pentru creșterea copilului, stimulent sau alocație de stat pentru copii, se acordă, la cerere, se cuvin și se plătesc de la data depunerii cererii. Față de data cererii depuse de reclamantă pentru acordarea indemnizației și pentru cel de al doilea copil, s-a apreciat că acțiunea este formulată în termen.
Examinând actele și lucrările dosarului, instanța de fond a constatat că acțiunea reclamantei este justificată, și a fost admisă pentru următoarele considerente:
Reclamanta la data de 10 octombrie 2006 dat naștere la doi copii (naștere multiplă-gemeni) și -. În temeiul OUG nr. 148/2005 aceasta a solicitat pârâtei Agenția Județeană pentru Prestații Sociale C acordarea concediului pentru creșterea copiilor în vârstă de până la doi ani și plata indemnizației lunare pentru creșterea celor doi copii gemeni.
Prin Decizia nr.3741/08.12.2006, pârâta i-a acordat indemnizația la nivelul sumei de 800 lei lunar, apreciind că nu poate beneficia de indemnizație pentru fiecare din cei trei copii născuți concomitent, iar prin Decizia nr.3741 din 01.10.2008, aceeași pârâtă a dispus încetarea drepturilor copiilor gemeni.
La data de 4.12.2008, reclamanta a solicitat recalcularea indemnizației pentru creșterea copilului. Pârâta nu a dat curs cererii reclamantei, cu motivarea că, din interpretarea textului legal prevăzut la art. 8 alin. 1 și 2 din HG nr. 1025/2006 se desprinde faptul că, persoana care îndeplinește condițiile prevăzute de art. 1 și 2 din OUG nr. 148/2005, dar care naște doi sau mai mulți copii, va beneficia de o singură indemnizație în acest sens.
Cele două decizii emise de pârâtă sunt nelegale raportat la dispozițiile legale cuprinse în art. 6 al OUG nr. 148/2008 potrivit cu care "concediul și indemnizația lunară prevăzute la art. 1, respectiv la art. 2, precum și stimulentul prevăzut la art. 3 se cuvin pentru fiecare dintre primele 3 nașteri sau, după caz, pentru primii 3 copii ai persoanelor aflate în una din situațiile prev. la art. 5 alin. 2, după data de 1 ianuarie 2006". Prin urmare, legiuitorul nu a limitat numărul copiilor pentru care se acordă indemnizația lunară, limita fiind stabilită numai la numărul de nașteri.
Din economia legii motivată de susținerea familiei în creșterea copiilor, a stimulării natalității și a diminuării fenomenului de abandon al copiilor rezultă cu certitudine că voința legiuitorului a fost aceea de a acorda indemnizația lunară pentru toți copiii născuți vii.
Întrucât pârâta a avut în vedere la acordarea indemnizației doar existența unui singur copil din cei doi născuți concomitent de reclamantă și constatând că sunt îndeplinite cerințele prev. de art.1 și 18 alin.l din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ a fost admisă acțiunea acesteia, au fost anulate cele două decizii emise de pârâtă și în consecință a fost obligată pârâta să plătească reclamantei 13.853 lei adică indemnizația lunară pentru cel de al doilea și al treilea copil,conform situației depusă la dosar de pârâtă și acceptată de reclamantă.
Căzând în pretenții, în temeiul art. 274.pr.civ s-a reținut că pârâta suportă și cheltuielile de judecată făcute de reclamantă reprezentând taxa de timbru.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta Agenția Județeană pentru Prestații Sociale criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
În dezvoltarea motivelor de recurs pârâta a arătat că se impunea admiterea excepției prescripției dreptului material la acțiune și excepția tardivității față de data emiterii deciziei prin care s-a acordat indemnizația de creștere a copilului, reclamanta trebuia s-o conteste în 30 zile de la data de 8.12.2006. Sumele primite cu titlu de indemnizație reprezintă acceptarea tacită a deciziei. Reclamanta a uzat de un artificiu pentru a fi repusă în termen. Contestațiile formulate împotriva deciziilor emise în baza Ordonanța de Urgență a Guvernului 148/2005 se soluționează potrivit Legii contenciosului administrativ care prevăd că plângerea prealabilă se depune în termen de 6 luni acest termen fiind de prescripție. Față de data comunicării decizie consideră că s-a depășit și termenul de decădere de 1 an.
Pe fond consideră că prima instanță a interpretat greșit art. 6 alin. 1 din Ordonanța de Urgență a Guvernului 148/2005 prin acordarea mai multor indemnizații, indemnizația se cuvine pentru fiecare naștere și nu pentru fiecare copil. Art. 3 din Normele metodologice HG 1025/2006 definește nașterea. Legea urmărește îmbunătățirea echilibrului social economic al familiei și nu reprezintă măsuri de protecție a copilului. Intenția legiuitorului a fost de stabilire a indemnizației in funcție de număr de nașteri și nu după numărul de copii. Se citează și prevederile art. 5 din Ordonanța de Urgență a Guvernului 148/2005 și dispozițiile Deciziei Curții Constituționale 937/2006. Consideră că față de cadrul legal menționat decizia directorului DMIS a fost corectă. Modificările aduse ordonanței prin legea nr. 239/10.06.2009 nu sunt aplicabile speței ele nu produc efecte retroactiv.
Intimata reclamantă a depus la dosar întâmpinare solicitând respingerea recursului.
Analizând actele și lucrările dosarelor, sentința atacată raportat la motivele de recurs invocate, Curtea constată că recursul este nefondat.
Reclamanta a născut la data de 10.10.2006 doi copii gemeni. A solicitat indemnizația cuvenită potrivit OUG nr.148/2005. Prin Decizia 3741/8.12.2006 a primit indemnizație doar pentru un copil. Printr-o cerere ulterioară din 4.12.2008 a solicitat să i se acorde și indemnizația pentru cel de-al doilea copil. Pârâta nu a soluționat cererea reclamantei privind acordarea unei indemnizații și pentru cel de-al doilea copil printr-o decizie ci i-a comunicat că prin Decizia 3741/1.10.2008 drepturile stabilite inițial au încetat. Reclamanta s-a adresat instanței de judecată cu prezenta cerere.
Corect a reținut prima instanță că nu se impune calcularea termenului față de data emiterii primei decizii, ci față de data cererii noi formulate la care s-a primit răspunsul menționat în data de 27.02.2009. Prin răspunsul său pârâta nu a invocat nici prescripția și nici tardivitatea formulării cererii, a soluționat-o pe fond arătând că nu se poate acorda indemnizație pentru doi copii ci doar pentru unul (fila 7 din dosarul Tribunalului Covasna ).
Pentru soluționarea excepției de tardivitate se vor avea în vedere și dispozițiile art. 10 din Ordonanța de Urgență a Guvernului 148/2005 coroborat cu art.8 din același act normativ în sensul că drepturile prevăzute de prezenta ordonanță de urgență, reprezentând indemnizație, stimulent sau alocație de stat pentru copii, se acordă, la cerere, se cuvin și se plătesc după cum urmează: "b) începând cu data nașterii copilului, dacă cererea este depusă în termen de 60 de zile lucrătoare de la acea dată, în cazul persoanelor care nu îndeplinesc condițiile, conform legii, pentru acordarea concediului de maternitate și a indemnizației aferente; d) de la data depunerii cererii, pentru toate celelalte situații, inclusiv pentru cazul în care cererea a fost depusă peste termenele prevăzute la lit. a), b) și c)."
Față de data cererii depuse de reclamantă pentru acordarea indemnizației și pentru cel de-al doilea copil acțiunea este formulată în termen.
Fiind vorba de drepturi bănești (de creanță) dreptul de a solicita plata acestora nu este prescris. Cererea a fost depusă înainte de împlinirea termenului de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune ( data nașterii copiilor în speță).
Conform art. 6 în vigoare la data depunerii cererii de către reclamantă:
"(1) Concediul și indemnizația lunară prevăzute la art. 1, respectiv la art. 2, precum și stimulentul prevăzut la art. 3 se cuvin pentru fiecare dintre primele 3 nașteri sau, după caz, pentru primii 3 copii ai persoanelor aflate în una dintre situațiile prevăzute la art. 5 alin. (2), după data de 1 ianuarie 2006.
(2) Se ia în calcul la stabilirea celor 3 nașteri și nașterea survenită până la data de 31 decembrie 2005 inclusiv, în situația în care solicitanții drepturilor prevăzute de prezenta ordonanță de urgență îndeplinesc condițiile de acordare a acestora după data de 1 ianuarie 2006."
Legea prevede deci acordarea indemnizației și stimulentului pentru fiecare trei nașteri sau pentru primii trei copii.
Pârâta a interpretat dispoziția menționată în sensul că se raportează doar la numărul nașterilor și nu și la numărul copiilor născuți.
ÎCCJ, analizând excepția de nelegalitate a dispozițiilor art. 2 din Normele metodologice de aplicare a Ordonanței de Urgenta a Guvernului nr.148/2005, aprobate prin Hotarârea Guvernului nr.1825/2005 a concluzionat că " nasterea ca reprezentând aducerea pe lume a unuia sau a mai multor copii vii, art.2 din Hotarârea Guvernului nr.1825/2005 completeaza în mod nelegal actul normativ cu forță superioară în aplicarea căruia a fost adoptat si încalcă principiul egalitații de tratament între copiii proveniți dintr-o sarcină simplă si multiplă".
Prin HG 1025/2006 aplicabil se menține aceiași definiție în sensul că "prin naștere se înțelege aducerea pe lume a unuia sau a mai multor copii vii". Din acest motiv s-au invocat cele reținute de instanța supremă referitoare la prevederile HG 1825/2005.
Ordonanța de Urgență a Guvernului nr 148/2005 reglementează susținerea familiei în vederea creșterii copilului.
de drepturile prevăzute de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 148/2005 privind susținerea familiei în vederea creșterii copilului fiecare dintre părinții firești ai copilului, precum și persoana căreia i s-a încredințat copilul în vederea adopției, care a adoptat copilul, care are copilul în plasament ori în plasament în regim de urgență, precum și persoana care a fost numită tutore, denumite în continuare persoane îndreptățite, dacă acestea îndeplinesc cumulativ următoarele condiții:
a) sunt cetățeni români sau, după caz, cetățeni străini ori apatrizi;
b) au domiciliul sau reședința în România, conform legii;
c) locuiesc împreună cu copilul/copiii pentru care solicită drepturile și se ocupă de creșterea și îngrijirea acestuia/acestora.
Se constată că acordarea acestor drepturi se raportează în primul rând la interesul copilului și nu la contribuția la asigurări sociale a mamei. Părintele copilului are un drept propriu în funcție de contribuția sa la bugetul de stat prin impozitul pe venit plătit (85%), iar pentru susținerea familiei și protecția copilului sunt prevăzute indemnizații minimale ce se acordă în funcție de numărul de nașteri/ de copii de care se ocupă de creștere și îngrijire persoana respectivă. Este de subliniat dispoziția legală potrivit căreia o condiție esențială este ca persoana să locuiască împreună cu copilul/copiii pentru care solicită drepturile și să se ocupe de creșterea și îngrijirea acestuia/acestora. Deci drepturile se solicită pentru copii nu pentru părinți, tutori, adoptatori etc.
Nu este o discriminare între persoanele care au născut un copil față de cele care au născut doi sau mai mulți copii. Prin actul normativ menționat se instituie o formă de protecție socială destinată familiilor cu copii în vârstă de până la 2 ani, respectiv 3 ani în cazul copiilor cu handicap, din necesitatea îmbunătățirii echilibrului social-economic al familiei, prin susținerea acesteia în vederea creșterii copilului, în scopul stimulării creșterii natalității și diminuării fenomenului de abandon al copiilor. Dreptul la concediu, prevăzut de ordonanță, este un drept complex format din două componente indisolubil legate, cea nepatrimonială ce se constituie din perioada de 2, respectiv 3 ani, pe care persoana îndreptățită o dedică exclusiv creșterii copilului, și cea patrimonială, reprezentată de indemnizația lunară de care persoana beneficiază pe timpul acestei perioade.
Am arătat că părintele are un drept al său în funcție de venituri, iar pentru fiecare copil se acordă drepturile proprii acestuia.
Decizia 937 din 19 decembrie 2006 Curții Constituționale consideră textul art. 6 ca fiind constituțional nu interpretează dispozițiile acestuia.
În prezent, art. 2 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr 148/2005 așa cum a fost modificat prin Legea nr. 239/2009; Legea nr. 240/2009 are următorul cuprins "Cuantumul indemnizației prevăzute la art. 1 alin. (1) se majorează cu 600 lei pentru fiecare copil născut dintr-o sarcină gemelară, de tripleți sau multipleți, începând cu al doilea copil provenit dintr-o astfel de naștere."În acest fel s-au lămurit controversele apărute în practică referitoare la posibilitatea acordării unei sume suplimentare pentru fiecare copil născut dintr-o sarcină multiplă. Aceste dispoziții vin să întărească argumentele menționate anterior în sensul că trebuie să se aibă în vedere și numărul de copii nu doar numărul de nașteri.
Se constată că dispoziția de anulare a celor două decizii nu a fost criticată, aceasta trebuie interpretată însă în sensul că deciziile sunt anulabile în măsura în care nu acordă dreptul pentru ambii copii de la data nașterii și până la împlinirea vârstei de doi ani.
Pentru aceste considerente Curtea în baza art. 312 alin 1 raportat la art. 304 pct. 9 și art. 304 indice 1 Cod procedură civilă urmează să respingă recursul declarat și să mențină sentința civilă atacată cu completarea motivării din prezenta decizie.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de recurenta pârâtă Agenția Județeană de Prestații Sociale C împotriva Sentinței civile nr.1222/3.12.2009 pronunțată de Tribunalul Covasna în Dosar nr-.
Fără cheltuieli de judecată
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 26 februarie 2010.
Președinte Judecător Judecător
- - - - - -
Grefier
- -
Red. / 02.03.2010
Dact. / 04.03.2010
- 4 ex.
Jud. fond
Președinte:Marcela ComșaJudecători:Marcela Comșa, Maria Ioniche, Constantin Epure
