Obligația de a face. Decizia 1/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1.686/2009
Ședința publică de la 14 Mai 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Lucia Brehar
JUDECĂTOR 2: Liviu Ungur
JUDECĂTOR 3: Delia Marusciac
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta DIRECȚIA DE MUNCĂ ȘI PROTECȚIE SOCIALĂ S împotriva sentinței civile nr. 2951 din 18 dec. 2008, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Sălaj, privind și pe intimata-reclamantă, având ca obiect obligația de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul declarat este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, precum și faptul că la data de 4 mai 2009 recurenta a depus la dosarul cauzei o cerere prin care solicită admiterea recursului și judecarea cauzei în lipsă, în conformitate cu prevederile art. 242 alin 2.pr.civ.
Curtea, după deliberare, apreciind că la dosar există suficiente probe pentru justa soluționare a cauzei, în temeiul dispozițiilor art. 150.pr.civ. declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
CURTEA:
Prin sentința civilă nr. 2.951 din data de 18.12.2008 a Tribunalului Sălajs -a admis acțiunea formulată de către reclamanta, iar pârâta DIRECȚIA DE MUNCĂ ȘI SOCIALĂ S, a fost obligată să elibereze reclamantei copii ale statelor de plată ori alte asemenea documente care să ateste vechimea în muncă, inclusiv sporurile aferente.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a constatat că pârâta deține actele solicitate de către reclamantă în calitate de depozitar, fiind înlăturate apărările acesteia referitoare la lipsa competenței de eliberare de copii ale unor acte care ar fi trebuit să se află în păstrarea altor instituții ale statului, deoarece o asemenea apărare nu poate și nu trebuie să afecteze interesele legitime ale reclamantei vizând recalcularea pensiei sale.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta DIRECȚIA DE MUNCĂ ȘI SOCIALĂ S, solicitând modificarea hotărârii atacate, în sensul respingerii cererii de chemare în judecată.
În motivarea recursului, pârâta a reiterat majoritatea apărărilor formulate în fața instanței de fond, arătând, în esență, că nu are competențe de eliberare de documente care să ateste stagiile de cotizare ale salariaților, arhiva în discuție ajungând din eroare în posesia sa.
mai arătat pârâta că există obligația legală de preluare a actelor de către arhivele naționale în condițiile Legii nr. 16/1996, această din urmă instituție având competența de a elibera documentele solicitate.
Reclamanta, deși legal citată, nu a depus întâmpinare.
Analizând recursul formulat din prisma motivelor invocate, Curtea l-a apreciat ca fiind nefondat din următoarele considerente.
Au relevat probele administrate în fața instanței de fond precum și susținerile pârâtei că documentele solicitate de către reclamantă și care atestă vechimea în muncă a acesteia se află în posesia de fapt a pârâtei și nu a unei alte persoane juridice, respectiv nu în posesia arhivelor naționale.
Într-adevăr, potrivit evoluției dispozițiilor legale incidente, în prezent ar fi trebuit ca acele documente să se afle în posesia arhivelor naționale, care în această situație ar fi avut și calitatea de posesor de drept al acelor documente.
Realitate este însă alta, respectiv faptul că pârâta este un depozitar, un posesor de fapt al documentelor.
Această împrejurare nu poate să împiedice accesul reclamantei la acele documente, în condițiile în care lipsa colaborării dintre instituțiile statului în privința predării - primirii documentelor nu îi poate fi imputată sub nici o formă.
Curtea nu împărtășește punctul de vedere exprimat de pârâtă, potrivit căruia ar fi necesar ca reclamanta să se adrese Arhivelor Naționale cu cerere de comunicare a copiilor de pe acele documente, în condițiile în care s-a relevat faptul că acea instituție publică nu a preluat încă arhiva fostei de.
Modalitatea de soluționare a cererii reclamantei propusă de către pârâtă este mult prea complicată și transferă o parte din greutatea rezolvării situației în privința reclamantei care, așa cum s-a arătat anterior, nu se află în culpă.
Conflictul dintre instituțiile statului în privința predării-primirii arhivei, nu trebuie să o afecteze pe reclamantă, aspect evidențiat și de către instanța de fond.
De asemenea se constată că reclamanta solicită doar eliberarea unor copii de pe actele deținute de reclamantă și nu eliberarea unor documente cu valoare practică, care ar putea fi eliberate numai de serviciile speciale de arhivă.
În consecință, față de cele menționate anterior se va respinge recursul formulat și se va menține în întregime hotărârea atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâta DIRECȚIA DE MUNCĂ ȘI SOCIALĂ S împotriva sentinței civile nr. 2.951 din 18 decembrie 2008, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Sălaj, pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 14 mai 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
- - - - - - - -
Red.
Dact./2 ex./05.06.2009.
Jud.fond:.
Președinte:Lucia BreharJudecători:Lucia Brehar, Liviu Ungur, Delia Marusciac
