Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 1/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1.685/2009
Ședința publică de la 14 Mai 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Lucia Brehar
JUDECĂTOR 2: Liviu Ungur
JUDECĂTOR 3: Delia Marusciac
GREFIER: - -
S-au luat în examinare recursurile declarate de reclamanții SINDICATUL,PUBLICUS", -, G, și de către pârâtul CONSILIUL JUDEȚEAN S, împotriva sentinței civile nr. 2 din 9 ian. 2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Sălaj, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici (Legea Nr.188/1999) - suplimentul postului 25% și suplimentul corespunzător treptei de salarizare 25 %.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru recurenții-reclamanți consilier juridic, lipsă fiind restul părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează faptul că recursurile declarate sunt scutite de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, precum și faptul că la data de 7 mai 2009 pârâtul Consiliul Județean Sad epus la dosarul cauzei întâmpinare.
Se comunică un exemplar din întâmpinare cu reprezentantul recurenților-reclamanți, care arată că nu are cereri prealabile de formulat.
Curtea, după deliberare, apreciind că la dosar există suficiente probe pentru justa soluționare a cauzei, în temeiul dispozițiilor art. 150 pr.civ. declară închise dezbaterile și acordă cuvântul pe fond asupra recursurilor formulate.
Reprezentantul recurenților reclamanți solicită admiterea recursului și modificarea sentinței atacate, în sensul admiterii acțiunii introductive, pentru motivele expuse în scris. Arată că în mod greșit a respins instanța de fond solicitarea privind cuantumul sporurilor ca fiind prematur solicitate. Este real că prin dispozițiile Legii nr.188/1999 aceste sporuri nu sunt cuantificate, valoarea lor fiind ipotetică, însă consideră că procentul de 25% solicitat de către reclamanți este unul rezonabil, mai ales că există hotărâri judecătorești în acest sens.
Referitor la recursul declarat de pârâtul Consiliul Județean S, solicită respingerea acestuia, fără cheltuieli de judecată.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA:
Prin sentința civilă nr. 2 din data de 9 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Sălaja fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamantul SINDICATUL,PUBLICUS", în reprezentarea membrilor de sindicat, funcționari publici, -, G, împotriva pârâtului CONSILIUL JUDEȚEAN S, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici (Legea nr. 188/1999).
De asemenea, a fost obligat pârâtul la plata către fiecare reclamant a drepturilor salariale reprezentând suplimentului postului și suplimentului corespunzător treptei de salarizare începând cu data de 1 ianuarie 2004 până la zi și în continuare până la încetarea raporturilor de serviciu.
A fost respinsă ca prematură cererea reclamanților privind obligarea pârâtului la plata drepturilor solicitate în procent de 25 % și înscrierea acestora în cartea de muncă.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că reclamanții au calitatea de funcționari publici în cadrul instituției pârâtului, iar potrivit art. 40 alin. 2 lit. c din Codul Muncii, obligația de a acorda salariaților toate drepturile ce decurg din lege, din contractul de muncă aplicabil și din contractele individuale de muncă încheiate revine angajatorului, respectiv pârâtei.
Astfel, având calitatea de funcționari publici, reclamanții sunt salarizați potrivit Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, iar salariul acestora este compus, printre altele, din suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, astfel că din moment ce textul legal precizează expres că suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare sunt componente ale salariului, acestea trebuie acordate împreună cu celelalte drepturi care compun salariul, conform dispozițiilor legale specifice pentru respectivele drepturi.
Pornind de la acest principiu, instanța a constatat că suspendarea acordării drepturilor în cauză prin nr.OUG 92/2005 și nr.OUG 2/2006, suspendare care a operat pentru anii 2004 și 2006, dar și-a încetat efectele la data de 1 ianuarie 2007 prin art. XIII din Legea nr. 251/2006.
In raport de cele de mai sus, tribunalul a constatat că baza legală de acordare a drepturilor în discuție o constituie art. 31 lit. c și d din Legea nr. 188/1999, că drepturile sunt datorate, inclusiv pentru perioada cât a fost suspendată acordarea lor și cu atât mai mult pentru perioada de după 1 ianuarie 2007 până la data pronunțării sentințe, deoarece nu există un act normativ care să înlăture plata drepturilor salariale în discuție.
In ce privește cuantumul drepturilor în discuție, solicitat a se acorda în procent de 25% din salariul de bază, tribunalul a constatat că nu există dispoziții legale care să individualizeze conținutul concret al dreptului pretins.
In raport de împrejurarea că nu există dispoziție legală care să individualizeze conținutul concret al drepturilor pretinse, tribunalul a stabilit că nu are competența de a crea norme prin care să stabilească procentul din salariul de bază al drepturilor pretinse, lipsa normelor legislative nu poate fi substituită cu dispoziții cuprinse în hotărâri judecătorești pentru a se respecta principiul separației puterilor.
Așa fiind, tribunalul a constatat că cererea privind obligarea pârâtului la plata sporului în cuantum de 25 % și, în mod accesoriu, respectiv înscrierea unor asemenea sporuri în carnetul de muncă și a respins-o ca prematură.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs, atât reclamantul SINDICATUL,PUBLICUS", în reprezentarea membrilor de sindicat, funcționari publici, cât și pârâtul CONSILIUL JUDEȚEAN
În recursul declarat de reclamant s-a solicitat admiterea acestuia, modificarea hotărârii atacate în sensul admiterii în tot a acțiunii, astfel cum a fost formulată și obligarea pârâtului la acordarea drepturilor salariale reprezentând suplimentul postului în procent de 25 % din salariul de bază și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, în procent de 25 % din salariul de bază corespunzător perioadei lucrate de fiecare funcționar public.
În motivarea recursului, reclamantul a arătat că drepturile salariale solicitate sunt prevăzute de dispozițiile art. 31 alin. 1 lit. c și d din Legea nr. 188/1999 republicată și modificată, coroborate cuc ele ale art. 38 din Legea nr. 53/2003, acestea derivând dintr-un raport de serviciu și nu pot face obiectul vreunei tranzacții, renunțări sau limitări, fiind apărate de stat împotriva oricăror încălcări, a manifestărilor de subiectivism, abuz sau arbitrariu.
A apreciat reclamantul că suspendarea drepturilor solicitate aduce atingere și art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului care consacră principiul conform căruia "orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea drepturilor sale".
Prin urmare, având în vedere considerentele expuse, reclamantul a solicitat acordarea drepturilor bănești reprezentând suplimentul postului în cuantum de 25 % și suplimentul corespunzător treptei de salarizare în cuantum de 25 % din salariul de bază, începând cu luna ianuarie 2004, actualizată cu rata inflației de la data plății efective și pentru viitor, până la încetarea raporturilor de serviciu precum și obligarea pârâtului la înscrierea acestor drepturi în carnetul de muncă, în conformitate cu Decretul nr. 92/1976.
In drept, reclamantul a invocat disp. art. 31 coroborate cu dispozițiile art. 3 lit. f din Legea nr. 188/1999, dispozițiile art. XIII din Legea nr. 251/2006, dispozițiile art. 38 - 39 din Legea nr. 53/2003 și dispozițiile Codului Muncii.
Pârâtul CONSILIUL JUDEȚEAN S prin recursul formulat a solicitat admiterea acestuia, în sensul respingerii acțiunii reclamanților ca fiind prematură.
În motivarea recursului, pârâtul a arătat că acțiunea reclamantului este neîntemeiată, având în vedere faptul că nu poate să achite drepturile solicitate întrucât nu poate depăși limita și destinațiile creditelor bugetare aprobate, iar prin nr.OUG 92/2004 și nr.OG 2/2006 privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici, plata acestora a fost suspendată.
Cu privire la cuantumul drepturilor în discuție, pârâtul menționează că nu există dispoziții legale care să individualizeze conținutul concret al dreptului pretins, nu au un caracter cert și ca atare nu sunt nici lichide și exigibile decât în momentul în care vor fi stabilite de legiuitor și numai pentru viitor.
În final, pârâtul apreciază că în forma în care este redactat dispozitivul hotărârii, acesta nu poate fi pus în executare, existând contradicții ireconciliabile între alin. 2 și 3 al dispozitivului
Analizând recursurile formulate din prisma motivelor invocate, Curtea reține următoarele:
Așa cum se poate constata din conținutul cererii introductive reclamantul solicită, în mod direct, obligarea pârâtului la plata unor sume concrete, reprezentând echivalentul valoric al celor două suplimente salariale.
Sub acest aspect, Curtea constată că cele două drepturi salariale le sunt recunoscute de către lege reclamanților. Mai mult decât atât, dreptul în sine nu a fost negat de către angajator (autoritatea publică chemată în judecată).
Singura obiecție, pertinentă de altfel, a fost ridicată de către pârât în privința cuantumului concret al suplimentelor cerute.
Obiecțiunile pârâtului sunt, sub aspectul celor susținute, fondate.
Reclamantul a solicitat obligarea la plata unui procent de 25 % din salariu, pentru fiecare dintre sporurile solicitate.
Se poate constata, din conținutul normei legale incidente în cauză (art. 31 lit. c și d din Legea nr. 188/1999) că procentul indicat în acțiunea introductivă nu se regăsește în norma legală."Art. 31:
(1) Pentru activitatea desfășurată, funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din a) salariul de bază;
b) sporul pentru vechime în muncă;
c) suplimentul postului;
d) suplimentul corespunzător treptei de salarizare."
Indicarea oricărui procent sau statuarea acestuia printr-o hotărâre judecătorească ar reprezenta, în această situație, o adăugare la lege, fără fundament legal.
Indicarea procentului este un atribut exclusiv al legiuitorului. Puterea judecătorească nu este îndreptățită să adauge normei legale noi reglementări.
De asemenea, aplicarea, prin analogie, a unei alte norme legale nu se poate realiza în prezenta cauză.
Faptul că anumite sporuri sunt acordate funcționarilor publici într-un procent de 25 %, nu permite aplicarea prin analogie a acestui procent și în privința celor două sporuri ce se discută în prezenta cauză.
Reclamantul nu poate invoca deci o normă legală, în vigoare, care să reglementeze, în mod direct cuantumul celor două suplimente.
Norma legală incidentă este clară: funcționarii publici au dreptul la cele două suplimente, iar atât legea, cât și Curtea le recunoaște reclamanților acest drept. Norma legală nu prevede însă cuantumul concret al sporurilor și nici nu există o altă normă legală care să prevadă acest cuantum.
Chiar dacă legea însăși, respectiv art. 3 Cod civil, impune intervenția creativă a judecătorului cauzei pentru identificarea normelor de drept sau principiilor de drept care confirmă sau dimpotrivă infirmă temeinicia pretențiilor deduse judecății, tăcerea efectivă a legii, respectiv, lipsa oricărei dispoziții legale care să susțină, în sens pozitiv, pretențiile reclamanților, nu poate fi acoperită, în speță, prin analogie cu o altă normă legală, eventual similară (spor de vechime, etc.).
Curtea reține deci, în acord cu cele arătate și în hotărârea atacată că pentru a fi posibilă acordarea sporurilor respective, este absolut necesar ca în primul rând să fie posibilă cuantificarea (calcularea) celor două suplimente, ca părți componente ale salariului funcționarilor publici.
Or, pentru cuantificarea celor două suplimente, este necesară existența unor dispoziții date în aplicarea (executarea) art. 31 alin 1 lit.c) și d). din Legea nr. 188/1999, atribuție ce revine fie legiuitorului, în cazul promovării unui act normativ cu forță juridică de lege, fie Guvernului, în cazul promovării unei hotărâri date în executarea prevederilor respective din Legea nr.188/1999.
Sub acest aspect, practica judecătorească este în sensul că este inadmisibilă în condițiile art. 1 din Legea nr.554/2004, cererea de chemare în judecată prin care se solicită obligarea Guvernului să emită un act normativ cu conținut special (Decizia nr. 1257 din 28 februarie 2007, în Jurisprudența Secției de contencios administrativ a pe anul 2007 - Semestrul I, p. 17-20).
În condițiile în care nu este reglementată modalitatea de calcul a suplimentului postului și a suplimentului gradului (treptei de salarizare), suntem în prezența unuidrept virtual, ceea ce presupune că acordarea acestor drepturi ar însemna, pe de o parte, obligarea angajatorului la plata unor sume de bani imposibil de calculat, iar, pe de altă parte, eventuala cuantificarea de către instanță în raport cu diverse criterii, reprezintă o nesocotire a Deciziei Curții Constituționale nr.820/2008, în cuprinsul căreia s-a reținutexpresis verbis, că "instanțele judecătorești nu au competența să anuleze sau să refuza aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative", astfel că nu au nici competența de a se substitui legiuitorului ori executivului în privința acordării efective a unui drept prevăzut de lege, dar care în prezent nu este pasibil de exercitare efectivă.
Curtea reține ca fiind pe deplin incidente în speță dispozițiile nr. 820/2008, precitată, întrucât acest act reglementează o problemă de principiu, chiar dacă se referă doar la un anumit act normativ, respectiv cea a imposibilității instanțelor judecătorești de a anula sau de a refuza aplicarea unor acte normative cu putere de lege. Decizia menționată afirmă necesitatea respectării principiului legalității, respectiv imposibilitatea instanței de a acorda drepturi salariale (cuantumul acestora) prin analogie cu alte situații.
În același timp, prin admiterea unor asemenea acțiuni în condițiile în care dispozitivul sentinței nu ar identifica, pentru că nu are cum, suma la care urmează a fi obligată autoritatea pârâtă, ar presupune pronunțarea unor hotărâri judecătorești nesusceptibile de executare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâtul CONSILIUL JUDEȚEAN S împotriva sentinței civile nr. 2 din 9 ianuarie 2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Sălaj, pe care o modifică în sensul că respinge acțiunea formulată de reclamanți, ca prematură.
Respinge recursul declarat de reclamanții, -, G, membrii ai SINDICATUL,PUBLICUS", Z împotriva aceleiași sentințe.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 14 mai 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
- - - - - - - -
Red.
Dact./3 ex./29.05.2009
Jud.fond:.
Președinte:Lucia BreharJudecători:Lucia Brehar, Liviu Ungur, Delia Marusciac
