Contestație act administrativ fiscal. Decizia 235/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR--15.01.2009
DECIZIA CIVILĂ NR.235
Ședința publică din 18.02.2009
PREȘEDINTE: Rodica Olaru
JUDECĂTOR 2: Ionel Barbă
JUDECĂTOR 3: Răzvan Pătru
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursurile formulate de pârâtele Direcția Generală a Finanțelor Publice T și Administrația Finanțelor Publice T împotriva sentinței civile nr. 803/CA/17.10.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, în contradictoriu cu reclamantul intimat, având ca obiect contestație act administrativ-fiscal.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă avocat în reprezentarea reclamantului intimat și consilier juridic în reprezentarea pârâtei intimate Direcția Generală a Finanțelor, lipsă fiind pârâta intimată Administrația Finanțelor Publice
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată că prin serviciul de registratură al instanței, reclamantul intimat a depus întâmpinare în trei exemplare, dintre care un exemplar se comunică reprezentantei pârâtei recurente
Reprezentantul reclamantului intimat depune copie a chitanței emise pentru suma de 1000 lei reprezentând onorariu de avocat iar reprezentanta pârâtei recurente T depune delegație.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Reprezentantul pârâtei recurente T solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, în principal admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a Ti ar în subsidiar modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii ca nefondată. Solicită admiterea și a recursului formulat de pârâta
Reprezentantul reclamantului intimat solicită respingerea ambelor recursuri și menținerea hotărârii pronunțate de prima instanță ca temeinică și legală, pentru motivele arătate în întâmpinare, cu cheltuieli de judecată în sumă de 1000 lei.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Timiș sub nr.4637/30/ 09.06.2008, reclamantul a chemat în judecată pârâtele Direcția Generală a Finanțelor Publice T și Administrația Finanțelor Publice T, solicitând anularea actului administrativ fiscal în baza căruia a plătit taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, chitanța seria - nr. - din 15.10.2007 emisă de T - Trezoreria, și obligarea pârâtelor în solidar la restituirea sumei de 6.287 lei plătite cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule la prima înmatriculare și dobânzi aferente acestei sume începând cu data de 15.10.2007.
În motivarea acțiunii sale, reclamantul a arătat că la data de 31.07.2007 a achiziționat de la furnizorul - Comerț auto autoturismul Ford, cu nr. de șasiu fabricat în anul 2004, și pentru a finaliza procedura înmatriculării, a fost obligat să plătească taxa specială pentru autoturisme și autovehicule prevăzută de art. 214 ind. 1 din codul fiscal, pe care a achitat-o cu chitanța seria - nr. - din 15.10.2007, autoturismul fiind înmatriculat sub nr. -.
Reclamantul a mai arătat că deoarece această taxă este lipsită de temei legal, a formulat contestație în temeiul art. 205 și următoarele din Codul d e procedură fiscală la Direcția Generală a Finanțelor Publice T, însă aceasta nu și-a îndeplinit obligația de a soluționa contestația.
De asemenea reclamantul a mai arătat că taxa de primă înmatriculare este lipsită de temei legal, avându-se în vedere dispozițiile art. 90 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană, regimul instituit de către articolul din Codul Fiscal amintit mai sus dă naștere unei discriminări între produsele importate dintr-un stat membru al Comunității Europene și produsele similare aflate deja pe piața națională.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 1, 8 și următoarele din Legea 554/2004, art. 218 Cod procedură fiscală, art. 90 din Tratatul CE raportat la art. 148 din Constituția României.
Legal citate, pârâtele au depus întâmpinare.
Administrația Finanțelor Publice Tai nvocat excepția prematurității acțiunii în contencios administrativ dată de nefinalizarea procedurii prealabile obligatorii prevăzute de Titlul IX - Soluționarea contestațiilor formulate împotriva actelor administrative din OG nr. 92/2003 privind Codul d e procedură fiscală, iar în subsidiar a solicitat admiterea în parte a acțiunii cu privire la taxa rezultată ca diferență între suma de 6.287 lei achitată la data de 15.10.2007, cu titlu de taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, în temeiul prevederilor art. 214 ind. 1 - 214 ind. 3 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, și respingerea ca nelegal și inadmisibil a capătului de cerere privind obligarea pârâtei la plata de dobânzi legale aferente sumei de restituit.
Pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice Tai nvocat prin întâmpinarea depusă, excepția lipsei calității procesuale pasive a sa, și respingerea acțiunii formulate.
Prin sentința civilă nr. 803/CA/17.10.2008, pronunțată în dosar nr-, Tribunalul Timiș a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Direcției Generală a Finanțelor Publice
A respins excepția prematurității acțiunii.
A admis acțiunea formulată de reclamantul împotriva pârâților Direcția Generală a Finanțelor Publice T și Administrația Finanțelor Publice T și-n consecință a obligat pârâtele la restituirea către reclamant a sumei de 6287 lei, plătită cu chitanța seria - nr. -/15.10.2007, la care se adaugă dobânda legală de la data de 15.10.2007 și până la data plății efective și a obligat pârâtele la plata sumei de 1004,30 lei către reclamant, reprezentând cheltuieli de judecată.
În motivarea soluției pronunțate, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin contractul de vânzare cumpărare nr. 07.07.0588 din 31.07.2007 reclamantul a cumpărat de la - Comerț auto autoturismul Ford, cu nr. de șasiu SSGG09299 fabricat în anul 2004, și pentru a înmatricula autoturismul la autoritățile rutiere române, a fost obligat să plătească taxa specială pentru autoturisme și autovehicule prevăzută de art. 214 ind. 1 din codul fiscal, pe care a achitat-o cu chitanța seria - nr. - din 15.10.2007, autoturismul fiind înmatriculat sub nr. -.
În temeiul art. 137 din Codul d e procedură civilă, instanța s-a pronunțat mai întâi asupra excepțiilor care fac de prisos cercetarea fondului.
Cu privire la excepția prematurității acțiunii, invocată de pârâta Administrația Finanțelor Publice T, tribunalul a constatat că reclamantul și-a îndeplinit obligațiile prevăzute de titlul IX din OG 92/2003, coroborat cu prevederile art. 7 alin. 1 din Legea 554/2004, la dosarul cauzei fiind depus duplicatul contestației adresate Administrației Finanțelor Publice T, precum și dovada transmiterii acesteia (fila 10-12), motiv pentru care a respins excepția prematurității.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive invocate de Direcția Generală a Finanțelor Publice T, tribunalul a constatat că, taxa de prima înmatriculare face parte dintre taxele speciale datorate la bugetul de stat conform art. 214 ind. 2 din Codul fiscal și art. 31 ind. 2 al.2 din Normele metodologice de aplicare a Codului fiscal iar conform art. 7 pct. 6 Cod fiscal prin autoritate fiscala competenta se înțelege organul fiscal din cadrul EF și serviciile de specialitate ale autorităților administrației publice locale după caz care au responsabilități fiscale, DGFP T fiind autoritatea care trebuia să soluționeze contestația reclamantului motiv pentru care va respinge excepția invocată.
În ceea ce privește fondul cauzei, tribunalul constată următoarele:
Conform art. 90 par. 1 din Tratatul Constitutiv al Uniunii Europene "nici un stat membru, nu aplică, direct sau indirect, produsele altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare."
Așadar, rostul acestei reglementări este de a interzice discriminarea fiscală între produsele importate și cele similare autohtone. Or, în România nu se percepe nici un fel de taxă pentru autoturismele înmatriculate aici înainte de 01.01.2007.
Organele fiscale din România au invocat legalitatea încasării taxei, ca urmare a aplicării dreptului intern, respectiv a Codului fiscal. Reclamantul a invocat nelegalitatea acesteia ca urmare a aplicării directe a reglementării comunitare.
Instanța a constată că, într-adevăr, în cauză sunt aplicabile în mod direct dispozițiile din dreptul comunitar, care au prioritate față de dreptul național. Or, potrivit art. 148 din Constituția României: "ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare (alin.2), iar Parlamentul, Președintele României, Guvernul și autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării și din prevederile alineatului 2 (alin. 4)."
Deoarece în România, stat comunitar, nu se percepe nici un fel de taxă pentru autoturismele înmatriculate ori reînmatriculate în țara noastră, dar se percepe o astfel de taxă pentru autoturismele înmatriculate deja în celelalte state comunitare și reînmatriculate în România după aducerea acestora aici, instanța a constatat o diferență de tratament, ceea ce constituie o discriminare a regimului juridic fiscal și contravine dispozițiilor menționate din Tratatul CEE. Aceste dispoziții se opun unei taxe speciale de primă înmatriculare pentru achizițiile intracomunitare de autoturisme neînmatriculate pe teritoriul național, altfel încălcându-se principiul libertății circulației mărfurilor, adică se dezavantajează, direct sau indirect, mașinile din celelalte țări membre UE, în competiția cu produsele similare autohtone.
Dispozițiile art.214 ind. 1 Cod fiscal sunt astfel incompatibile cu dispozițiile art.90 din Tratatul CE motiv pentru care se impune soluția motivării de la aplicarea art. 214 ind. 1 Cod fiscal cu obligarea pârâtelor la restituirea acestei taxe.
De asemenea instanța a obligat pârâtele la plata dobânzilor legale începând cu data de 15.10.2007 și până la data plății efective, având în vedere caracterul nelegal al acestei taxe.
Instanța nu a reținut apărarea pârâtei Administrația Finanțelor Publice T cu privire la admiterea acțiunii în parte și restituirea diferenței, întrucât conform dispozițiilor art. 11 din OUG 50/2008 taxa rezultată ca diferență între suma achitată de contribuabil în perioada 1 ianuarie 2007-30 iunie 2008, cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule, și cuantumul rezultat din aplicarea prezentelor prevederi privind taxa pe poluare pentru autovehicule se restituie pe baza procedurii stabilite în normele metodologice de aplicare a prezentei ordonanțe de urgență. Aceste norme au fost aprobate prin HG nr. 686/2008.
Tribunalul a constatat că la data declanșării litigiului de contencios fiscal erau aplicabile, conform principiului tempus regit actum, normele de drept material din legea fiscală (art. 2141-art.2143 fisc.), norme care deși sunt invocate cu pregnanță și prioritate de administrația fiscală au fost găsite ca neconforme cu prevederile art. 90 parag. 1 din Tratat.
De asemenea se mai reține astfel că taxa specială ce face obiectul prezentei cauze a fost încasată în baza legislației fiscale interne în vigoare anterior datei de 1 iulie 2008 și care a fost apreciată ca fiind contrară normelor comunitare. Într-o atare ipoteză, se aplică principiul conform căruia când un stat membru a impus sau aprobat o taxă contrară dreptului comunitar este obligat să restituie taxa percepută prin încălcarea acestuia.
Din această perspectivă reclamantul are dreptul la restituirea integrală a taxei speciale încasată în temeiul unor dispoziții legale contrare normelor comunitare.
În astfel de situații Curtea de Justiție a decis că statele membre trebuie să asigure rambursarea taxelor colectate cu încălcarea prevederilor art. 90 din Tratat, cu respectarea principiilor ce guvernează autonomia procedurală și îmbogățirea fără justă cauză. Totodată, a mai decis că în astfel de cauze pot fi plătite și daune pentru pierderile suferite (A se vedea: CJCE, cazul nr. 68/79 I/S contre re danois des impts accises precum și cauza conexată nr. C- 290/05 și C-333/05 și parag. 61-70).
Din această perspectivă, nu se poate reține justificat că Statul Român are un temei legal de reținere a unei părți din taxa încasată ilegal anterior datei de 1 iulie 2008 pe care s-o compenseze în parte cu o altă taxă ce urmează a fi percepută în temeiul unui alt act normativ adoptat ulterior raportului juridic de drept material fiscal în baza căruia s-a încasat nelegal taxa specială.
Instanța a mai reținut, în context, că noua taxă instituită de OUG nr. 50/2008 este stabilită pe alte principii decât taxa specială anterioară, are alt mod de calcul și altă destinație.
A admite această teză ar însemna ca soluția dată acțiunii reclamantului să nu fie integrală și eficace, de vreme ce pârâta în continuare că taxa specială s-a perceput în baza unei norme legale interne contrare dreptului comunitar.
Nu în ultimul rând, tribunalul a reținut că restituirea doar a diferenței între taxa specială încasată anterior pe baza unei norme legale abrogată la 1 iulie 2008 și taxa de poluare ce urmează a se percepe în temeiul actului normativ aplicabil după această dată pune problema aplicării noului act normativ și pentru trecut, respectiv taxa specială încasată ilegal s-ar valida prin aplicarea retroactivă a unui alt act normativ inactiv la data nașterii și consumării raportului juridic de drept material fiscal, ceea ce evident contravine principiului neretroactivității legii consacrat de art. 15 alin. 1 din Constituție.
Împrejurarea că la nivelul Uniunii Europene s-a decis că taxa de poluare ce urmează a se percepe prin aplicarea dispozițiilor OUG nr. 50/2008 nu este contrară Tratatului nu are nici o influență asupra dreptului reclamantului de a cere și obține restituirea integrală a taxei de primă înmatriculare percepută în baza unor norme juridice anterioare acestei ordonanțe de urgență și care au fost declarate ca neconforme cu prevederile Tratatului.
Împotriva acestei hotărâri, pârâtele Direcția Generală a Finanțelor Publice T și Administrația Finanțelor Publice T au declarat recurs, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
Prin recursul promovat, pârâta recurentă Administrația Finanțelor Publice Tas olicitat instanței admiterea recursului formulat ca temeinic și legal, modificarea sentinței, în principal, rejudecarea cauzei în sensul admiterii excepțiilor formulate privind admisibilitatea și prematuritatea acțiunii iar în subsidiar, pe fondul cauzei, se solicită admiterea în parte a acțiunii cu privire la taxa rezultată ca diferență între suma achitată de contribuabil cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule, în temeiul prevederilor art. 2141- 2143din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal, și cuantumul taxei de poluare pentru autovehicule. Se solicită respingerea în rest a acțiunii ca neîntemeiată pentru suma reprezentând cuantumul taxei de poluare rezultat din aplicarea prevederilor G nr. 50/2008 pentru autoturismul în cauză. De asemenea se solicită respingerea capătului de cerere privind obligarea pârâtelor la plata de dobânzi legale aferente sumei de restituit, începând cu data plății, ca lipsit de temei legal, având în vedere că taxa achitată în temeiul prevederilor 2141- 2143din Legea nr.571/2003 nu este purtătoare de dobânzi.
Pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice T invocă lipsa calității procesuale pasive a sa având în vedere că se solicită restituirea unei taxe încasate de Administrația Finanțelor Publice
Pe fond, solicită respingerea acțiunii ca netemeinică și nelegală având în vedere că reclamantul avea obligația, pentru înmatricularea autoturismului achiziționat, să achite o taxă de primă înmatriculare în România, potrivit prevederilor art.2141- 2142- 2143din Legea nr.571/2003, actualizată, coroborate cu prevederile nr.HG44/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr.571/2003.
De asemenea arată că pentru utilizarea autoturismului pe teritoriul României, acesta trebuia înmatriculat așa cum prevede art.11 din nr.OUG195/2002 privind circulația pe drumurile publice.
Totodată, recurenta mai precizează că potrivit art.11 a OUG 50/2008 se instituie temeiul pentru restituirea diferenței între taxa specială pentru autoturisme și taxa de poluare pentru autovehicule, reclamantul având posibilitatea și temeiul legal să se adreseze pe cale administrativă Administrației Finanțelor Publice T pentru restituirea acestei diferențe.
Analizând actele dosarului, criticile recurentelor prin prisma dispozițiilor art. 304 din Codul d e procedură civilă și examinând cauza sub toate aspectele, conform art. 3041din Codul d e procedură civilă,Curtea de Apel constată următoarele:
Reclamantul a solicitat instanțelor de contencios administrativ obligarea pârâtelor la restituirea taxei de primă înmatriculare plătite de domnia sa pentru înmatricularea în România, în anul 2007, unui autoturism second hand (autoturismul fiind fabricat în 2004), achiziționat dintr-un stat al Uniunii Europene.
Cererea de restituire a taxei de primă înmatriculare a fost respinsă anterior de Administrația Finanțelor Publice
Prin sentința civilă recurată, Tribunalul Timișa admis cererea reclamantului și a obligat pârâtele Direcția Generală a Finanțelor Publice T și Administrația Finanțelor Publice T la restituirea către reclamant a sumei reprezentând taxa de primă înmatriculare plătită anterior de acesta.
Tribunalul Timișa motivat admiterea cererii, în esență, pe incompatibilitatea acestei taxe cu dispozițiile art. 90 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană.
1. Cu privire la recursul formulat de Direcția Generală a Finanțelor Publice:
Curtea constată că pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice nu a încasat taxa de primă înmatriculare contestată de reclamant, și nici nu a respins cererea de restituire formulată ulterior de acesta.
În aceste condiții, Curtea constată că Direcția Generală a Finanțelor Publice T nu este emitenta vreunui act administrativ contestat de reclamant în prezenta cauză.
Sub acest aspect, Curtea reamintește că prin calitate procesuală pasivă se înțelege, potrivit doctrinei, identitatea între persoana pârâtului și cea a debitorului din raportul juridic dedus judecății.
În speță, raportul juridic dedus judecății constă în pretenția reclamantului, de a i se restitui taxa de primă înmatriculare încasată de Administrația Finanțelor Publice T și a cărei restituire a fost refuzată tot de această autoritate fiscală - Administrația Finanțelor Publice
În consecință, Curtea apreciază că Direcția Generală a Finanțelor Publice T nu are calitatea de debitor în raportul juridic dedus judecății, respectiv că nu are calitate procesuală pasivă în prezenta cauză.
În consecință, Curtea consideră că - sub acest aspect, instanța de fond a pronunțat soluția recurată cu aplicarea greșită a legii, reținând în mod nefundat că Direcția Generală a Finanțelor Publice T are calitate procesuală pasivă, fiind, așadar, incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 punctul 9 Cod de Procedură Civilă.
Având în vedere cele arătate mai sus, în conformitate cu art. 312 alin. 1 și 3 Cod de Procedură Civilă, apreciind că este întemeiat recursul formulat de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice T împotriva sentinței civile nr. 803/CA/17.10.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, Curtea îl va admite.
În consecință, Curtea, rejudecând cauza, va modifica sentința civilă recurată în sensul că va admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Direcția Generală a Finanțelor Publice T și va respinge acțiunea formulată de reclamant împotriva acestei pârâte ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
2. Cu privire la recursul formulat de Administrația Finanțelor Publice:
Având în vedere că recurenta Administrația Finanțelor Publice Tai nvocat mai multe excepții, Curtea le va examina anterior soluționării fondului, conform art. 137 Cod de Procedură Civilă.
2.1. Cu privire la excepția prematurității acțiunii pentru nefinalizarea procedurii administrative prealabile, Curtea observă că autoritățile fiscale au invocat faptul că formularea acțiunii judiciare este prematură, întrucât procedura prealabilă nu a fost finalizată prin emiterea unei decizii de soluționare a contestației.
Curtea reamintește că reclamantul a sesizat autoritățile fiscale la data de 26.03.2008, iar la data de 9.06.2008 a sesizat Tribunalul Timiș cu prezenta acțiune, fără a primi în prealabil răspunsul autorităților fiscale la cererea sa.
În privința acestei excepții, Curtea precizează că, potrivit art. 70 alin. 1 Cod de Procedură Fiscală, "cererile depuse de către contribuabil potrivit prezentului cod se soluționează de către organul fiscal în termen de 45 de zile de la înregistrare".
În speță, reclamantul a așteptat expirarea acestui termen înainte de a sesiza instanța, astfel încât nu i se poate imputa declanșarea procedurii judiciare și nici faptul că autoritățile fiscale nu au respectat termenul legal de soluționare a cererii sale.
Curtea amintește că, în conformitate cu dispozițiile art. 12 Cod de Procedură Fiscală, " relațiile dintre contribuabili și organele fiscale trebuie să fie fundamentate pe bună-credință, în scopul realizării cerințelor legii". Acest principiu al bunei credințe împiedică organele fiscale să se prevaleze de propria culpă, respectiv de nesoluționarea cererii reclamantului în termenul legal.
Faptul că autoritățile fiscale emit cu întârziere (după expirarea termenului legal) sau refuză - implicit sau explicit - emiterea răspunsului la cererea contribuabilului nu poate conduce la reținerea prematurității sesizării instanței, în condițiile în care contribuabilul face dovada formulării cererii sale și a respectării termenului de soluționare a acestei cereri.
În consecință, Curtea apreciază că această excepție nu este întemeiată și nu poate conduce la modificarea soluției instanței de fond.
2.2. Examinarea fondului litigiului:
Cu privire la fondul litigiului, Curtea observă că recurenta Administrația Finanțelor Publice Tas olicitat admiterea în parte a acțiunii reclamantului, invocând intrarea în vigoare a Ordonanței de Urgență nr. 50/2008
În privința efectelor intrării în vigoare a Ordonanței de Urgență nr. 50/2008 asupra prezentei cauze, Curtea reține următoarele:
Ordonanța de Urgență nr. 50 din 21 aprilie 2008, pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule a fost publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 327 din 25 aprilie 2008, și a intrat în vigoare la data de 1.07.2008, conform art. 14 din acest act normativ.
Potrivit dispozițiilor art. 11 din Ordonanța de Urgență nr. 50/2008,"taxa rezultată ca diferență între suma achitată de contribuabil în perioada 1 ianuarie 2007 - 30 iunie 2008, cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule, și cuantumul rezultat din aplicarea prezentelor prevederi privind taxa pe poluare pentru autovehicule se restituie pe baza procedurii stabilite în normele metodologice de aplicare a prezentei ordonanțe de urgență".
Normele metodologice de aplicare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 50/2008 au fost aprobate prin Hotărârea de Guvern nr. 686 din 24 iunie 2008, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 480 din 30 iunie 2008.
Curtea reține că taxa specială ce face obiectul prezentei cauze a fost încasată în baza legislației fiscale interne în vigoare anterior datei de 1 iulie 2008 și care a fost apreciată ca fiind contrară normelor comunitare.
Într-o atare ipoteză, se aplică principiul conform căruia când un stat membru a impus sau aprobat o taxă contrară dreptului comunitar este obligat să restituie taxa percepută prin încălcarea acestuia.
Din această perspectivă reclamantul intimat are dreptul la restituirea integrală a taxei speciale încasată în temeiul unor dispoziții legale contrare normelor comunitare.
Curtea amintește că în cauza conexată nr. C- 290/05 și C-333/05 și, Curtea de Justiție a Comunităților Europene a decis că statele membre trebuie să asigure rambursarea taxelor colectate cu încălcarea prevederilor art. 90 din Tratat, cu respectarea principiilor ce guvernează autonomia procedurală și îmbogățirea fără justă cauză, și că în astfel de cauze pot fi plătite și daune pentru pierderile suferite.
În consecință, nu se poate reține justificat că Statul Român are un temei legal de reținere a unei părți din taxa încasată ilegal anterior datei de 1 iulie 2008 pe care s-o compenseze în parte cu o altă taxă ce urmează a fi percepută în temeiul unui alt act normativ adoptat ulterior raportului juridic de drept material fiscal în baza căruia s-a încasat nelegal taxa specială.
Curtea mai reține, în acest context, că noua taxă instituită de Ordonanța de Urgență nr. 50/2008 este stabilită pe alte principii decât taxa specială anterioară, are alt mod de calcul și altă destinație.
Așa fiind, Curtea apreciază că nu este posibilă, pe de o parte admiterea recursului și respingerea acțiunii reclamantului, menținând ca legală taxa specială încasată sub imperiul normelor din Codul fiscal pe considerentul incidenței și efectelor produse de OUG nr. 50/2008, dar, pe de altă parte, nici nu se poate admite recursul, cu consecința îndrumării reclamantului să urmeze procedura anevoioasă și plină de riscuri în scopul restituirii integrale a taxei prin aplicarea noului act normativ.
A admite această teză ar însemna ca soluția dată acțiunii reclamantei să nu fie integrală și eficace, de vreme ce pârâta în continuare că taxa specială s-a perceput în baza unei norme legale interne contrare dreptului comunitar.
Nu în ultimul rând, Curtea reține că restituirea doar a diferenței între taxa specială încasată anterior pe baza unei norme legale abrogată la 1 iulie 2008 și taxa de poluare ce urmează a se percepe în temeiul actului normativ aplicabil după această dată pune problema aplicării noului act normativ și pentru trecut, respectiv taxa specială încasată ilegal s-ar valida prin aplicarea retroactivă a unui alt act normativ inactiv la data nașterii și consumării raportului juridic de drept material fiscal, ceea ce evident contravine principiului neretroactivității legii consacrat de art. 15 alin. 1 din Constituție.
Din această perspectivă, aplicarea OUG nr. 50/2008 nu poate paraliza demersul reclamantului și nici nu poate pune sub semnul îndoielii legalitatea și temeinicia sentinței recurate conform argumentelor expuse în considerentele hotărârii recurate.
Cu privire la critica privind acordarea dobânzilor legale aferente sumei plătite cu titlul de taxă de primă înmatriculare, Curtea observă că instanța de fond a dispus obligarea autorităților fiscale atât la plata taxei de primă înmatriculare, cât și la plata dobânzilor legale, de la data plății acestei taxe de către reclamant.
În această privință, Curtea subliniază că acordarea dobânzilor legale este guvernată, în materia raporturilor fiscale, de dispozițiile speciale din Codul d e Procedură Fiscală, iar nu de dispozițiile dreptului comun în materie, astfel cum impune art. 1 alin. 1 Cod de Procedură Fiscală, conform căruia " prezentul cod reglementează drepturile și obligațiile părților din raporturile juridice fiscale privind administrarea impozitelor și taxelor datorate bugetului de stat și bugetelor locale, prevăzute de Codul fiscal", precum și dispozițiile art. 2 alin. 2 Cod de Procedură Fiscală, potrivit cărora "prezentul cod constituie procedura de drept comun pentru administrarea impozitelor, taxelor, contribuțiilor și a altor sume datorate bugetului general consolidat".
Așadar, Curtea reține că materia privind dobânzile datorate în cazul sumelor de restituit sau de rambursat de la buget este reglementată de art. 124 Cod de Procedură Fiscală, iar nu de dispozițiile Ordonanței Guvernului nr. 9/2000 sau de dispozițiile art. 1084 din Codul civil.
Potrivit art. 124 alin. 1 Cod de Procedură Fiscală,"pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget contribuabilii au dreptul la dobândă din ziua următoare expirării termenului prevăzut la art. 117 alin. (2) sau la art. 70, după caz. Acordarea dobânzilor se face la cererea contribuabililor".
Potrivit art. 70 alin. 1 Cod de Procedură Fiscală, "cererile depuse de către contribuabil potrivit prezentului cod se soluționează de către organul fiscal în termen de 45 de zile de la înregistrare".
Conform art. 117 alin. 2 Cod de Procedură Fiscală, "prin excepție de la prevederile alin. (1), sumele de restituit reprezentând diferențe de impozite rezultate din regularizarea anuală a impozitului pe venit datorat de persoanele fizice se restituie din oficiu de organele fiscale competente, în termen de cel mult 60 de zile de la data comunicării deciziei de impunere".
Având în vedere că 117 alin. 2 reglementează situația restituirii diferențelor de impozite rezultate din regularizarea anuală a impozitului pe venit datorat de persoanele fizice, Curtea reține că în cazul restituirii taxei de primă înmatriculare este aplicabil textul art. 70 alin. 1 Cod de Procedură Fiscală.
Coroborând dispozițiile art. 124 alin. 1 cu dispozițiile art. 70 alin. 1 Cod de Procedură Fiscală, Curtea constată că dobânzile legale datorate de autoritățile fiscale în prezenta cauză se impun a fi calculate din ziua următoare expirării termenului de 45 de zile de la înregistrarea în evidența acestor autorități a cererii de restituire a taxei, iar nu de la data plății de către reclamant a taxei de primă înmatriculare.
În consecință, Curtea consideră că instanța de fond a pronunțat soluția recurată cu aplicarea greșită a legii, reținând în mod nefondat că autoritățile fiscale pârâte datorează dobânzi legale de la data plății de către reclamant a taxei de primă înmatriculare.
Curtea reține, așadar, că este incident în cauză motivul de recurs prevăzut de art. 304 punctul 9 Cod de Procedură Civilă, soluția fiind dată cu aplicarea greșită a legii.
Având în vedere cele arătate mai sus, în conformitate cu art. 312 alin. 1 și 3 Cod de Procedură Civilă, apreciind că este întemeiat recursul formulat de pârâta Administrația Finanțelor Publice T împotriva sentinței civile nr. 803/CA/17.10.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, Curtea îl va admite.
În consecință, Curtea, rejudecând cauza, va modifica sentința civilă recurată cu privire la acordarea dobânzii legale, în sensul că va obliga pârâta Administrația Finanțelor Publice T la restituirea sumei reprezentând taxa de primă înmatriculare, precum și la dobânzile legale la nivelul majorării de întârziere prevăzute de Codul d e Procedură Fiscală, calculate din ziua următoare expirării termenului de 45 de zile de la înregistrarea în evidența pârâtei a cererii de restituire a taxei.
Curtea va menține în rest dispozițiile sentinței civile recurate, constatând legalitatea acestora.
Totodată, Curtea va respinge cererea intimatului reclamant de obligare a recurentelor la plata cheltuielilor de judecată în recurs, în condițiile în care a admis aceste recursuri.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice T împotriva sentinței civile nr. 803/CA/17.10.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.
Modifică sentința civilă nr. 803/CA/17.10.2008 a Tribunalului Timiș în sensul că admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Direcția Generală a Finanțelor Publice T și respinge acțiunea formulată de reclamant împotriva acestei pârâte ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Admite recursul formulat de pârâta Administrația Finanțelor Publice T împotriva sentinței civile nr. 803/CA/17.10.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.
Modifică sentința civilă nr. 803/CA/17.10.2008 a Tribunalului Timiș cu privire la acordarea dobânzii legale, în sensul că obligă pârâta la restituirea sumei reprezentând taxa de primă înmatriculare, precum și la dobânzile legale la nivelul majorării de întârziere prevăzute de Codul d e Procedură Fiscală, calculate din ziua următoare expirării termenului de 45 de zile de la înregistrarea în evidența pârâtei a cererii de restituire a taxei.
Menține în rest dispozițiile sentinței civile recurate.
Respinge cererea intimatului reclamant de obligare a recurentelor la plata cheltuielilor de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 18.02.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
- -
Red./12.03.2009
Tehnored./17.03.2009
Ex.2
Primă instanță: Tribunalul Timiș - judecător
Președinte:Rodica OlaruJudecători:Rodica Olaru, Ionel Barbă, Răzvan Pătru
