Anulare act de control taxe și impozite. Decizia 304/2008. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA COMERCIALĂ, contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
Dosar nr-DECIZIE Nr. 304/2008
Ședința publică de la 10 Aprilie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Morina Napa judecător
- - -- judecător
- - - - judecător
- - grefier
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B, împotriva sentinței civile nr.353 din 18 septembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr- (nr.în format vechi 9690/2003), având ca obiect anulare act de control taxe și impozite.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns consilier juridic în calitate de reprezentant al recurentei, avocat pentru intimata- reclamantă " 1" B și consilier juridic în calitate de reprezentant al intimatei- pârâte: GARDA FINANCIARĂ- Secția Județeană
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a expus referatul oral al cauzei de către grefier, după care;
Reprezentanta recurentei depune la dosar certificatul constatator emis de Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Bacău cu nr.3325 /03.03.2008, înscris pe care îl prezintă și apărătorului intimatei- reclamante.
Reprezentanții părților arată că nu mai au cereri de formulat.
Nemaifiind cereri de formulat în cauză sau alte chestiuni prealabile, instanța constată dosarul în stare de judecată, acordând cuvântul pentru dezbateri.
Consilier juridic având cuvântul pentru recurenta- pârâtă B, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat și motivat, întrucât cele două facturi în urma a căror înregistrare s-a dedus TVA-ul, nu sunt legal întocmite (lipsesc elementele de identificare ale furnizorului și cele privind expediția), fiind astfel încălcate dispozițiile art.119 din Regulamentul de aplicare a legii contabilității. De asemenea în ce privește apărarea intimatei- reclamante, cum că în urma cercetărilor efectuate asupra legalității operațiunilor comerciale în baza acestor două facturi, s-a dat o rezoluție de neîncepere a urmăririi penale, această soluție nu este opozabilă instanței de față.
În consecință, solicită admiterea recursului, casarea sentinței recurate și pe fond respingerea acțiunii.
Avocat având cuvântul pentru intimata- reclamantă " 1", solicită respingerea recursului, având în vedere că din probele administrate în cauză, rezultă că cele două facturi în valoare totală de 480.000.000 lei au fost verificate și sub alte aspecte decât cele fiscale, respectiv de organele judiciare de cercetare, în sensul dacă mărfurile au intrare în contabilitatea societății, situație confirmată de expertize. În ce privește facturierul contestat de recurentă, acesta aparține și a fost folosit de " " iar mărfurile au fost achiziționate și înregistrate în evidențele contabile ale societății, astfel încât soluția instanței de fond a fost corectă atât timp bunurile trecute în facturi au fost vândute, iar statul a încasat A-ul și s-a stabilit impozitul pe profit, situație în care nu mai putea fi contestată valabilitatea facturierului. De altfel cu privire la realitatea acestor operațiuni s-a dat o rezoluție de neîncepere a urmăririi penale în urma verificărilor efectuate de organele judiciare de cercetare.
În concluzie solicită respingerea recursului și menținerea sentinței recurate ca fiind legală și temeinică.
Reprezentantul intimate- pârâte Garda Financiară- Secția Jud.B având cuvântul, solicită admiterea recursului declarat de PBa șa cum a fost formulat, întrucât cele două facturi contestate de organele fiscale au fost emise pe același nume- care apare administrator atât la societatea intimată- -." 1" B cât și la.""L, fiind astfel încălcate prevederile regulamentului de aplicare a legii contabilității, iar în ceea ce privește soluția de neîncepere a urmării penale cu privire la operațiunile comerciale efectuate între cele două societăți, aceasta a fost contestată în instanță, fiind în prezent în curs de soluționare.
S-au declarat dezbaterile închise, trecându-se la deliberare.
-deliberând-
Asupra recursului contencios administrativ - fiscal de față constată următoarele:
Prin sentința civilă 353/28 septembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul - a fost admisă acțiunea formulată de reclamanta 1 B în contradictoriu cu pârâtele B și GARDA FINANCIARĂ B, dispunându-se anularea deciziei nr. 61/14 martie 2002 a B și a procesului verbal din 28 ianuarie 2002 al Gărzii Financiare
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
Comisarii Gărzii Financiare - Secția B au efectuat un control la reclamantă, cu privire la realitatea operațiunilor efectuate și a legalității documentelor de aprovizionare în perioada iulie - octombrie 2001.
Rezultatele acestui control au fost consemnate în procesul - verbal din 28 ianuarie 2002.
În urma verificărilor, organele de control au constatat că în luna iulie 2001, societatea a înregistrat în contabilitate facturile fiscale seria - - nr. -/09.07.2001 și seria - - nr. -/20.07.2001, în valoare totală de 409.150.000 lei și în sumă de 77.738.500 lei.
Din verificarea facturilor fiscale în cauză, s-a constatat că acestea nu aparțin L B, ci au fost cumpărate de la A de către L B, a cărui administrator era, acționar majoritar la reclamantă.
Totodată, s-a reținut că aceste facturi nu au calitatea de documente justificative, nefiind completate cu toate datele de identificare ale furnizorului și cele privind expediția, iar semnătura de pe ștampila L nu aparține nici unui reprezentant al acestei societăți comerciale.
Prin urmare, comisarii Gărzii Financiare au dispus diminuarea pierderii fiscale cu suma de 409.150.000 lei, înregistrată nelegal pe cheltuieli și diminuarea cu suma de 77.738.500 lei, dedusă nelegal.
Contestația formulată de reclamantă împotriva actului de control al Gărzii Financiare Baf ost respinsă ca nefondată, prin Decizia 61/14.03.2002 a
În motivarea deciziei, se arată că documentele justificative care nu sunt procurate pe căile stabilite prin normele legale și nu sunt corect întocmite, nu pot fi înregistrate în contabilitate, iar bunurile care fac obiectul tranzacțiilor respective, vor fi considerate fără documente legale de proveniență și se sancționează potrivit Legii 87/1994 pentru combaterea evaziunii fiscale.
Ca atare, facturi fiscale în cauză, nu pot avea calitatea de documente justificative și TVA a fost dedus nelegal.
Împotriva acestei decizii și a actului de control al Gărzii Financiare B, reclamanta a formulat prezenta contestație, pentru motivele arătate mai sus.
Față de situația reținută și de probele administrate în cauză de părți, instanța constată întemeiată acțiunea, pentru următoarele considerente:
Organele de control au reținut că cele 2 facturi emise de LBp entru mărfurile cumpărate de 1 B, nu au calitatea de documente justificative, întrucât, mărfurile nu au o proveniență legală, iar administratorii acestor două societății fiind suspectați de săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală prevăzută și pedepsită de art. 13 din Legea 87/1994.
Întrucât, prin rechizitoriul Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău nr. 15/P/2003 s-a dispus disjungerea cu privire la această faptă și continuarea separată a cercetărilor, cercetări ce au făcut obiectul dosarului penal nr. 502/P/2006 în care s-a pronunțat rezoluția de neîncepere a urmăririi penale nr. 502/P/2006 din 22 martie 2007, reținându-se că faptele nu există, instanța nu va mai reveniți asupra acestor aspecte deoarece, conform art. 22 Cod procedură civilă, hotărârea penală are autoritate de lucru judecat în civil, cu privire la faptă, persoană și vinovăție.
Reținând în baza actelor penale sus menționate, ca tranzacțiile dintre L și 1 au fost legale, instanța va verifica doar dacă cele 2 facturi au calitatea de documente justificative sau nu.
Conform expertizelor contabile efectuate în dosarele penale de către experții și, cu privire la aceste facturi, s-a reținut că ele au calitatea de documente justificative, cuprinzând toate elementele pentru înregistrarea în contabilitate, conform prevederilor art. 119 din nr.HG 704/1993 și art. 6 din legea 82/1991 republicată.
Faptul că facturile au fost achiziționate de altă societate decât L B, nu anulează dreptul de a fi considerate documentele justificative.
Din verificările efectuate de experții contabili, cu ocazia cercetărilor penale a rezultat că atât reclamanta, cât și L au înscris în jurnalele de cumpărări, respectiv de vânzări aceste facturi fiscale, plata mărfurilor s-a făcut de reclamantă prin Banca Transilvania cu P nr. 66/31 august 2001 pentru suma de 486.880.500 lei.
Mărfurile achiziționate de reclamantă au intrat în circuitul civil și au fost ulterior livrate la alte persoane, fapt ce a generat obligații de plată către bugetul de stat (impozit pe profit și ) ale reclamante.
Dacă nu s-ar recunoaște dreptul reclamantei la deducerea de aferent acestor facturi emise de L, s-ar crea acesteia o situație inechitabilă, întrucât operațiunea de livrare ar fi considerată valabilă când generează obligații pentru reclamantă, dar nevalabilă, când generează drepturi pentru aceasta.
Având în vedere susținerile pârâtei P B și cererea de constituire ca parte civilă în dosarul 2281/2003, cu suma de 20.581.114.603 lei ROL, conform adresei nr. R 781/12 iunie 2003, instanța a reținut că, inițial, pârâta nu s-a constituit parte civilă cu privire la reclamantă, ci doar cu privire la alte societăți și prejudiciile produse de acestea.
În ceea ce privește susținerea sa a fost obligat să plătească pârâtei B suma de 48.688,85 RON prin sentința civilă 177/30 martie 2007 pronunțată în dosarul penal -(număr vechi 2155/P/2005) al Tribunalului Galați, instanța nu poate reține această apărare din 3 motive: în primul rând cererea de constituire parte civilă nu privește pe reclamantă, în al doilea rând, facturile fiscale emise de L ce fac obiectul prezentei cauze, nu au făcut obiectul cercetării penale, definitive prin rechizitoriul nr. 15/P/2002 al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BACĂU, ci a dosarului penal nr. 502/P/2006 al Parchetului Curții de APEL BACĂU și în al treilea rând, pârâta nu avea cum să fie prejudiciată prin deducere de, atâta timp cât nu s-a dispus deducerea sau reducerea din cauza prezentei contestații.
Neexistând prejudiciu pentru bugetul statului, pârâta B nu se putea constitui parte civilă pentru această sumă.
Pentru aceste considerente, instanța, în temeiul art. 18 din Legea 554/2004 modificată prin Legea 262/2007 și a dispozițiilor pct. 119 din regulamentul de aplicare a Legii 82/1991 republicată, a constatat nelegalitatea și netemeinicia actelor întocmite de părți și a dispus anularea acestora.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, în termen legal, pârâta B, scutit de plata taxei de timbru conform dispozițiilor art. 17 din Legea 146/1997.
În motivarea recursului a fost criticată hotărârea instanței de fond pentru nelegalitate și netemeinicie, în condițiile în care facturile în discuție au fost cumpărate de la de către. L, al cărei administrator este acționar majoritar al reclamantei. Pe de altă parte, facturile nu au fost completate cu toate datele de identificare ale furnizorului și cele privind expediția, iar semnătura de pe ștampila L nu aparține nici unui reprezentant al societății, fiind încălcate astfel dispozițiile pct. 119 din Regulamentul de aplicare a Legii 82/1991 republicată. Înregistrarea în contabilitate a acestor facturi, care nu îndeplinesc calitatea de documente justificative, a determinat majorarea nelegală a cheltuielilor în sumă de 409.150.000 lei ROL și deducerea nelegală a în sumă de 77.738.500 lei. Aspectele referitoare la cauza penală nu pot fi invocate în cauză, atât timp cât rezoluția de neîncepere a urmăririi penale a administratorului intimatei nu poate fi asimilată unei hotărâri definitive în sensul dispozițiilor art. 22 Cod procedură penală, iar sentința pronunțată în dosarul penal nr. - al Tribunalului Galați nu este definitivă, fiind promovată calea de atac a apelului.
Pentru susținerea recursului au fost depuse înscrisuri.
Legal citate, intimata - reclamantă 1 Baf ost reprezentată în fața instanței și, prin întâmpinarea formulată, a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat. S-a susținut realitatea operațiunilor consemnate în facturile arătate, bunurile achiziționate intrând în circuitul comercial, fiind ulterior vândute, colectându-se A ce a fost virat la bugetul consolidat. Pe de altă parte, veniturile rezultate din aceste vânzări au fost contabilizate, calculându-se impozit pe profit. De asemenea, nu s-a dovedit solicitarea de rambursare a pentru aceste facturi, relevanță în cauză având împrejurarea că în dosarul penal nu s-a pronunțat hotărâre definitivă.
Intimata - Garda Financiară B, legal citată, a formulat precizări în cadrul recursului, susținându-se inexistența L ca firmă înregistrată legal și apartenența celor două facturi altei firme, administrate de aceeași persoană care avea calitatea de administrator al reclamantei.
Pentru susținerea poziției sale procesuale au fost depuse înscrisuri.
Examinând recursul promovat pentru motivele arătate, în condițiile art. 304, 3041Cod procedură civilă, instanța îl apreciază ca fiind fondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Esențială pentru stabilirea legalității actelor administrativ - fiscale contestate este stabilirea calității de document justificativ al facturilor seria - nr. -/09.07.2001, respectiv nr. -/20.07.2001 emise de L către reclamanta 1
Realitatea operațiunilor economice, invocată de către intimata - reclamantă, nu este confirmată de probatoriul cauzei, având în vedere împrejurarea că facturile menționate nu au fost achiziționate de societatea furnizoare L, ci de L B, potrivit facturii seria - - nr. -/13.12.2000. Relevanță sub acest aspect prezintă împrejurarea că administratorul și asociatul L B, era la data celor două tranzacții acționarul majoritar al reclamantei, împrejurare care coroborată cu cea privind titularul facturilor în discuție conduc la concluzia fictivității operațiunii economice în sensul că bunurile ce au făcut obiectul vânzărilor nu au fost achiziționate de la
Susținerile referitoare la intrarea în circuitul comercial acestor bunuri, înstrăinarea ulterioară a acestora cu consecința colectării și calculării impozitului pe profit nu prezintă relevanță în cauză, întrucât determină raporturi juridice distincte cu consecințe diferite asupra obligațiilor legale de colectare a și de calculare a impozitului pe profit, indiferent de modul de dobândire a acestor bunuri.
Referitor la conotațiile penale ale activității administratorului societății, în condițiile în care nu a fost pronunțată o soluție definitivă de natură să afecteze raporturile juridice de drept fiscal ce fac obiectul prezentului litigiu, nu pot fi reținute aspectele legate de caracterul infracțional, în respectarea prezumției de nevinovăție. Constatările instanței de contencios administrativ vor produce efectele recunoscute de dispozițiile speciale de drept material fiscal, fiind exceptate doar cele privitoare la existența faptei penale, a persoanei care a săvârșit-o și vinovăției acesteia.
În prezenta cauză instanța statuează asupra raporturilor juridice fiscale întemeiate pe operațiunile economice constatate de facturile fiscale invocate de către reclamantă ca dovadă a tranzacției intervenite.
De asemenea, pentru calificarea ca documentele justificative a facturilor analizate, reclamantei îi revenea obligația de a verifica toate elementele ce conduc la confirmarea calității de document justificativ, potrivit dispozițiilor art. 6 al. 2 din Legea 82/1991 în forma în vigoare la data emiterii facturilor, în scopul invocării drepturilor de înregistrare a cheltuielilor și de deducere a
Sub aspect formal cele două facturi nu aveau completate datele societăților contractante privind sediul - strada, numărul, contul, banca, precum și numărul de înmatriculare în Registrul Comerțului a furnizorului, valoarea pentru fiecare produs, precum și datele privind expediția referitoare la numele complet, actul de identitate al delegatului, mijlocului de transport, potrivit formularului aprobat prin HG 831/1997 fiind încălcat astfel și dispozițiile pct. 119 din Regulamentul de aplicare a Legii 82/1991 aprobat prin HG704/1993. În acest sens au fost interpretate dispozițiile corespunzătoare ale Codului fiscal prin decizia în interesul legii nr. V/15 ianuarie 2007 pronunțată al Înalta Curte de Casație și Justiție, care chiar dacă se referă la dispozițiile aplicabile în această materie după 01 ianuarie 2003, după adoptarea Codului fiscal, se întemeiază pe aceleași argumente și raționament juridic. Decizia pronunțată în interesul legii a statuat că taxa pe valoarea adăugată nu poate fi dedusă și nici nu se poate diminua baza impozabilă la stabilirea impozitului pe profit în situația în care documentele justificative prezentate nu conțin sau nu furnizează toate informațiile prevăzute de dispozițiile legale în vigoare la data efectuării operațiunii pentru care se solicită deducerea.
Având în vedere aceste împrejurări și dispozițiile legale aplicabile, instanța apreciază că procesul - verbal întocmit la 28 ianuarie 2002 de Garda Financiară și decizia nr. 61/14 martie 2002 sunt conforme dispozițiilor art. 6 din Legea 82/1991, pct. 119 din Regulamentul aprobat prin HG704/1993, stabilind măsurile corespunzătoare dispozițiilor art. 4 al. 6 lit. m, al. l din OG70/1991, respectiv dispozițiilor art. 19, 25 lit. C pct. a al. 2 din OUG17/2000.
În consecință, în temeiul art. 304 pct. 9, art. 3041Cod procedură civilă, va fi admis recursul, va fi modificată în tot sentința recurată în sensul respingerii acțiunii ca nefondate, instanța de fond apreciind eronat situația de fapt rezultată din probatoriul cauzei, aplicând greșit dispozițiile legale incidente.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul contencios administrativ - fiscal promovat de recurenta - pârâtă DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B, împotriva sentinței civile nr. 353 din 28 septembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr- (nr. în format vechi 9690/2003) în contradictoriu cu intimata - reclamantă 1 B și intimata - pârâtă GARDA FINANCIARĂ - SECȚIA JUDEȚEANĂ
Modifică în tot sentința recurată în sensul că:
Respinge acțiunea ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 10 aprilie 2008.
PREȘEDINTE: Morina Napa
- - JUDECĂTORI: Morina Napa, Vera Stănișor, Mona Ciopraga
- -
- -
GREFIER,
Red. / Red.
tehnored. 3 ex.21/22 aprilie 2008
Pentru aceste motive
În numele legii
Admite recursul declarat de pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B, împotriva sentinței civile nr.353 din 18 septembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata- reclamantă " 1" și intimata- pârâtă GARDA FINANCIARĂ- SECȚIA JUDEȚEANĂ
Modifică în tot sentința recurată în sensul că:
Respinge acțiunea ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 10 aprilie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Morina Napa, Vera Stănișor, Mona Ciopraga
GREFIER,
Președinte:Morina NapaJudecători:Morina Napa, Vera Stănișor, Mona Ciopraga
