Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 305/2008. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA COMERCIALĂ, contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
Dosar nr-DECIZIE Nr. 305/2008
Ședința publică de la data de 10 Aprilie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Morina Napa judecător
- - -- judecător
- - - - judecător
- - grefier
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de pârâții: INSPECTORATUL TERITORIAL D E MUNCĂ B, INSPECȚIA B și MINISTERUL MUNCII, FAMILIEI ȘI EGALITĂȚII DE ȘANSE, toate îndreptate împotriva deciziei civile nr.436 din 31 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Bacău, în dosarul nr-, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici (188/1999).
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns consilier juridic în calitate de reprezentant al recurentului MINISTERUL MUNCII, FAMILIEI ȘI EGALITĂȚII DE ȘANSE, lipsă fiind ceilalți recurenții INSPECTORATUL TERITORIAL D E MUNCĂ B, INSPECȚIA B, intimata- reclamantă și intimatul- pârât MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a expus referatul oral al cauzei de către grefier, după care:
Reprezentanta recurentului arată că nu mai are cereri de formulat.
Nemaifiind cereri de formulat în cauză sau alte chestiuni prealabile, instanța constată dosarul în stare de judecată, acordând cuvântul pentru dezbateri.
Consilier juridic având cuvântul pentru recurentul MINISTERUL MUNCII, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat în sensul admiterii excepției privind lipsa calității procesuale a instituției pe care o reprezintă, iar pe fond respingerea acțiunii ca nefondată. Cu privire la celelalte două recursuri declarate în cauză solicită admiterea lor.
S-au declarat dezbaterile închise, trecându-se la deliberare.
-deliberând-
Asupra recursurilor de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 436/31 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Bacău - secția comercială și de Contencios Administrativ în dosarul nr-, s-au respins excepțiile privind necompetența materială a instanței, prescrierea dreptului la acțiune și lipsa calității procesuale pasive a pârâților MINISTERUL MUNCII, Solidarității Sociale și Familiei și Inspecția, s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor și pe fond s-a admis în parte acțiunea promovată de reclamanta în contradictoriu cu pârâții: MINISTERUL MUNCII, Solidarității Sociale și Familiei, Inspecția și Inspectoratul TERITORIAL D E Muncă B, în sensul că au fost obligați pârâții să plătească reclamantei drepturile salariale reprezentând primele de concediu pentru perioada 2001 - 10.02.2006, reactualizate cu rata inflației, proporțional cu perioada lucrată.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a avut în vedere următoarele considerente:
În ce privește excepția necompetenței materiale a Tribunalului Bacău în soluționarea prezentei cauze, ridicată de, care apreciază că potrivit art.3 alin. 1 Cod procedură civilă, coroborat cu art.10 din Legea nr.554/2004, curtea de apel judecă în primă instanță, procesele și cererile în materie de contencios administrativ privind actele autorităților și instituțiilor centrale, tribunalul a respins această excepție, având în vedere că prin art.91/1 din Legea nr.188/1999 modificată prin Legea nr.251/23.06.2006 cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public sunt de competența instanțelor de contencios administrativ, cu excepția situațiilor pentru care legea prevede în mod expres competența altor instanțe.
În ce privește excepția prescripției dreptului la acțiune pentru anii 2001 - 2003 invocată de F și pentru anii 2001-2004 invocată de P, tribunalul a constatat că aceasta este neîntemeiată. Așa cum a reținut Curtea Constituțională prin Decizia nr.96/15.02.2005 publicata, în Monitorul Oficial al României partea 1 nr. 227 /18.2005, dispozițiile art. 3 alin. 2 din G nr. 33/2001 au avut aplicabilitate temporara, acestea fiind în vigoare în perioada 02.03.2001 - 31.12.2003 (cu prelungirile dispuse ulterior prin Legea nr. 743/2001, Legea 631/2002, Legea nr. 507/2003).
Pe de alta parte prin Decizia nr. 13 din 12.12.2005 publicata in Monitorul Oficial nr. 293/15.03.2006, Înalta Curte de Casație și Justiție, a concluzionat ca dispozițiile G nr. 33/2001 si ale Legii nr.743/2001, au întrerupt cursul prescripției dreptului la acțiune.
Instanța de fond a reținut faptul ca dreptul la acțiune se naște in momentul in care obligația urmărita este scadenta, exigibila și poate fi executat, însă debitorul refuza acest lucru. Nu sunt scadente obligațiile afectate de modalități cum este situația in speța, când obligația de plata a primei de concediu a fost afectata de un termen suspensiv. În consecință și dreptul la acțiune începe să curgă, odată cu expirarea termenului.
Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtele MINISTERUL MUNCII Solidarității Sociale și Familiei și Inspecția, care au arătat că reclamanta nu a avut raport de serviciu cu acestea ci cu Inspectoratul TERITORIAL D E Muncă B, tribunalul a respins această excepție, motivat de faptul că acești pârâți ordonează în calitate de ordonatori de credite, dreptul reclamantei la prima de concediu, iar acest drept nu poate fi plătit decât după aprobarea dată de către acești pârâți, aceștia fiind obligați concomitent să aprobe sumele datorate.
Referitor la excepția calității procesuale pasive invocată de Ministerul Economiei și Finanțelor, aceasta a fost admisă, având în vedere că între reclamantă și acest pârât nu există nici un raport juridic, legal sau convențional de natură să creeze în sarcina acestuia obligația de a plăti drepturile bănești în discuție, drepturi ce decurg dintr-un raport de serviciu în care P nu este parte.
De asemenea, P răspunde doar de elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor bugetelor ordonatorilor de credite, în speță calitatea de ordonator principal de credite aparținând Ministerului Muncii Solidarității Sociale și Familiei.
Ca urmare, instanța de fond a respins acțiunea față de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor pentru lipsa calității procesuale pasive.
Pe fondul cauzei, instanța de fond, analizând acțiunea reclamantei, actele și lucrările dosarului, raportate la dispozițiile legale aplicabile speței în cauză, a reținut următoarele:
Conform dispozițiilor art. 34 alin 2 din Legea nr. 188/1999 republicata (fost art. 33 alin 2) funcționarul public are dreptul pe lângă indemnizația de concediu la o prima egala cu salariul de baza din luna anterioară plecării în concediu care se impozitează separat.
Dreptul reclamanților, care au calitatea de funcționari publici a fost suspendat succesiv prin art. 3 alin 1 din G nr. 33 /2003 art. 12 alin 4 din Legea 743/2001, art. 10 alin 3 din Legea nr. 631 /2002, art. 9 alin 7 din Legea 507/ 2003 art. 8 alin 7 din Legea nr. 511/2004, art. 5 alin 5 din Legea 379/2005, dar dreptul la prima de vacanta nu a fost afectat, doar exercițiul acestuia a fost suspendat.
Acest drept există și în prezent, întrucât el nu a fost abrogat de legiuitor iar garantarea realizării lui este conformă cu principiul constituțional al garantării realizării drepturilor legal acordate.
Pe toata perioada cat dreptul la prima de concediu nu este abrogat, titularii acestuia au vocația de a beneficia concret de acest drept patrimonial, căci altfel acest drept devine o forma fără fond, un drept a cărui existenta, deși recunoscuta este vidat an de an de însăși substanța și devine astfel lipsit de orice valoare pentru cel în favoarea căruia a fost prevăzut, in speța, funcționarului public.
Pe de alta parte tribunalul reținut ca normele legale de suspendare menționate contravin prevederilor art. 41 și art.53 din Constituția României. Astfel, dreptul la prima de concediu constituie un drept de remunerare a, care face parte din conținutul complex al dreptului fundamental la munca. Ca atare acest drept nu poate fi restrâns in mod discriminatoriu si contrar echității impuse de o societate democratica potrivit art. 53 din Constituție.
De asemenea, normele legale de suspendare contravin și art. 16 alin 1 și art. 15 alin. 2 din Constituție, deoarece aceste norme legale sunt retroactive, suspendând retroactiv un drept câștigat sub imperiul Legii nr. 188/1999.
În ce privește perioada pentru care reclamanta are dreptul la prima de vacanță, s- constatat că în conformitate cu Decizia nr. -/22 martie 2006, reclamanta beneficiază de pensie pentru munca depusă și limită de vârstă începând cu data de 10.02.2006, astfel că perioada pentru care reclamanta are dreptul la prima de vacanță, este cea cuprinsă între 2001 - și 10 februarie 2006.
Față de aceste considerente expuse, acțiunea reclamantei a fost admisă în parte.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâții: Inspecția B, Inspectoratul TERITORIAL D E Muncă B și MINISTERUL MUNCII, Solidarității Sociale și Familiei.
Recurenta - pârâtă - Inspecția Bas usținut că hotărârea atacată a fost dată cu aplicarea greșită a legii. Astfel, recurenta a arătat că în mod greșit s-a apreciat că suspendarea dispozițiilor legale ce prevedeau dreptul la prima de concediu ar contraveni Constituției, prima solicitată de reclamantă nefiind echivalentă cu indemnizația de concediu (garantată de art. 41 al. 2 din constituție).
De asemeni, aceeași recurentă a susținut că în mod greșit s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive în ceea ce o privește, reiterând, în acest sens, argumentele invocate la fond, după cum, greșit a fost respinsă și excepția prescrierii dreptului la acțiune pentru perioada 2001 - 2003.
2. Recurentul - pârât Inspectoratul TERITORIAL D Muncă Bas usținut, în recursul său, faptul că datorită suspendării dispozițiilor legale ce prevedeau prima de concediu, sumele necesare pentru plata acestor drepturi nu au fost incluse în bugetul instituției, astfel că nu putea dispune plata lor.
3. Recurentul - pârât - MINISTERUL MUNCII, Solidarității Sociale și Familiei a invocat motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, susținând că excepția lipsei calității procesuale pasive a ministerului a fost respins în mod greșit, față de prevederile Legii nr. 108/1999, iar pe de altă parte, pentru perioada 2001 - 2003 dreptul la acțiune era prescris conform prevederilor Decretului 167/1958.
Pe fondul cauzei, recurentul a susținut că acțiunea reclamantei este nefondată, aceasta neavând dreptul primelor de vacanță datorită suspendării dispozițiilor legale care prevedeau acest drept.
Analizând sentința recurată, sub aspectul criticilor formulate, în raport de dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, curtea constată întemeiate recursurile de față, în măsura și pentru considerentele ce urmează a fi expuse:
Soluția instanței de fond este nelegală sub aspectul cadrului procesual stabilit, tribunalul apreciind în mod greșit că Inspecția și MINISTERUL MUNCII, Familiei și Egalității de Șanse au calitate procesuală pasivă în cauză.
În speță, prin acțiune, reclamanta a solicitat obligarea la plata unor drepturi bănești a pârâților: Inspectoratul teritorial d e Muncă B, Inspectoratul B, MINISTERUL MUNCII, Solidarității Sociale și Familiei și Ministerul Finanțelor Publice, în condițiile în care reclamanta a avut calitatea de funcționar public în cadrul Inspectoratului TERITORIAL D E Muncă
Chiar dacă autoritatea în cadrul căreia funcționat reclamanta este subordonată altor autorități publice (în speță Inspectoratul TERITORIAL D E Muncă este subordonat Inspecției B - organ de specialitate în subordinea ), drepturile și obligațiile aferente raporturilor de serviciu se pe baza actului de numire a funcționarului public, potrivit art. 4 din Legea nr. 188/1999.
Așa fiind, obligația de plată a acestor drepturi este doar a autorității care a emis actul de numire în funcție, aceasta având și sursele de finanțare necesare plății drepturilor bănești ale funcționarilor publici cu care are raporturi de serviciu, precum și obligația obținerii acestora, conform dispozițiilor Legii 110/2007.
Chiar dacă pârâții Inspecția și au calitatea de ordonatori de credite, această împrejurare nu le conferă calitatea procesuală de pârâți în cauză, în raport de dispozițiile art. 4 din Legea 188/1999 și ale Legii 110/2007.
Potrivit art. 2 din Legea 110/2007, "dacă executarea creanței stabilite prin titluri executorii nu începe sau nu continuă din cauza lipsei de fonduri, instituția debitoare este obligată ca în termen de 6 luni să facă demersurile necesare pentru a-și îndeplini obligația de plată".
În raport de aceste dispoziții legale, debitoarea, respectiv autoritatea cu care funcționarul se află în raporturi de serviciu, are obligația de a-și asigura fondurile necesare pentru plata drepturilor bănești cuvenite reclamantei, fără a se putea reține o obligație a ordonatorilor de credite (Inspecția și ), decât în măsura în care acestea repartizează creditele bugetare instituțiilor subordonate,în raport de cererile formulate,conform dispozițiilor Legii 500/2002.
Ca urmare, raporturile juridice în care ar putea fi implicate pârâtele Inspecția și nu au legătură directă cu dreptul dedus judecății, care privește raportul dintre reclamantă și autoritatea în subordinea căreia funcționează ( B).
Față de considerentele expuse, curtea constată că pârâtele Inspecția și MINISTERUL MUNCII, Solidarității Sociale și Familiei nu au calitate procesuală pasivă în cauză, astfel că se impunea respingerea acțiunii față de aceste pârâte.
În ce privește excepția prescrierii dreptului la acțiune, curtea constată că soluția instanței de fond, de respingere a acestei excepții este rezultatul unei greșite interpretări a legii.
Excepția prescrierii dreptului la acțiune pentru drepturile bănești cuvenite cu titlu de primă de concediu pentru perioada 2001 - 2003 este întemeiată, argumentele fiind următoarele:
Dreptul la prima de concediu a fost consacrat prin art. 33 al. 2 din Legea 188/1999 (art. 34 al. 2 după republicare) și a putut fi exercitat până la 02 martie 2001 când a intrat în vigoare G 33/2001 prin care s-a suspendat exercițiul dreptului la 01 ianuarie 2002. Termenele prevăzute de art. III din OUG33/2001 au fost prelungite prin Legea 743/2001 până la 31.12.2002, iar apoi, prin Legea 631/2002, termenele prevăzute de art. III din OUG33/2001 au fost din nou prelungite până la 31 decembrie 2003.
Așadar, exercitarea dreptului la prima de concediu pentru anii 2001 - 2003 fost suspendată succesiv, prin prelungirea suspendării inițiale dispuse prin art. III a OUG33/2001 până la 31 decembrie 2003.
Ulterior, prin legile bugetului pe anii 2004 și 2005 (Legea 507/2003 și 511/2004) exercițiul dreptului la prima de concediu a fost suspendat, independent de suspendarea inițială dispusă prin OUG33/2001, separat pentru anul 2004 și apoi pentru anul 2005.
Potrivit art. 59 al. 2 din Legea 24/2000 (R) dispozițiile legilor temporare sunt în vigoare pentru perioada la care se referă, iar art. 66 din același act normativ, stabilește că prin acte normative ulterioare se poate prelungi durata actelor normative temporare, dispoziția de prelungire trebuind să intervină înainte de expirare a termenului.
Potrivit art. 7 din Decretul 168/1957 prescripția începe să curgă de la data când se naște dreptul la acțiune.
În ceea ce privește prescripția dreptului la acțiune, pentru perioada 2001 - 2003. exercitarea dreptului la prima de concediu a fost suspendată prin art. 3 din OUG33/2001 care, chiar dacă termenul prevăzut prin acest act normativ a fost prelungit prin legi temporare, se constituie ca o suspendare unică ce a început cu 02 martie 2001 când a intrat în vigoare OUG33/2001 și s-a finalizat, conform Legii 24/2000, la 31 decembrie 2003 prin dispozițiile de prelungire a termenului prevăzut în art. 3 din OUG33/2001 din Legea 631/2002.
Așadar, pentru perioada 2001 - 2003 dreptul la acțiune al reclamantei s-a născut după expirarea perioadei de suspendare, respectiv după 31 decembrie 2003. Legea 507/2003 a suspendat exercițiul dreptului la prima de concediu pentru anul 2004 până la 31 decembrie 2004, pentru această perioadă dreptul la acțiune născându-se la 01 ianuarie 2005 iar pentru anul 2005 dreptul la prima de concediu s-a suspendat prin Legea 511/2004 până la 31 decembrie 2005, dreptul la acțiune născându-se la 01 ianuarie 2006.
Cum ultimele legi nu au dispus prelungirile suspendărilor anterioare conform art. 66 din Legea 24/2000 rezultă că fiecare din ele a suspendat exercițiul dreptului la prima de concediu, independent și pentru anul în care dispozițiile respective erau aplicabile.
Față de aceste considerente, curtea constată că pentru perioada 2001 - 2003, dreptul la acțiune al reclamantei s-a prescris, în raport de dispozițiile art. 3 și art. 7 al. 1 din decretul 167/1958 coroborate cu art. 3 din OUG33/2001.
În consecință, pentru acest considerent, recursul pârâților va fi admis, iar sentința recurată va fi modificată, în sensul admiterii excepției de prescripție a dreptului la acțiune pentru perioada 2001 - 2003.
Cum în speță dreptul la prima de concediu a fost suspendat prin mai multe acte normative succesive, care au prevăzut expres durata suspendării, la expirarea acestei durate, dispoziția privind prima de concediua reintrat în vigoarede drept, producând efecte juridice inclusiv pe perioada anterioară, când dreptul a fost suspendat.
Așa fiind, curtea apreciază că soluția de admitere a acțiunii reclamantei pentru perioada 2004 - 2005 este legală, dar în considerarea argumentelor expuse mai sus.
În ceea ce privește criticile recurentului Inspectoratul TERITORIAL D E Muncă B ce vizează fondul cauzei, curtea constată că acestea sunt neîntemeiate, întrucât suspendarea dreptului la prima de vacanță nu echivalează cu abrogarea lui, iar la expirarea duratei suspendării, dreptul a devenit actual, potrivit dispozițiilor art. 64 al. 1 din Legea 24/2000 republicată, privind normele de tehnică legislativă.
Față de considerentele expuse, în temeiul art. 312 al. l raportat la art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, instanța va admite recursurile de față și va modifica în parte sentința recurată, în sensul admiterii excepțiilor privind lipsa calității procesuale pasive a pârâtelor Inspecția și MINISTERUL MUNCII, Familiei și Egalității de Șanse și prescrierea dreptului la acțiune pentru perioada 2001 - 2003.
Pentru aceste motive
În numele legii
Admite recursurile contencios administrative declarate de recurenții - pârâțiINSPECTORATUL TERITORIAL D E MUNCĂ B, INSPECȚIA B și MINISTERUL MUNCII, FAMILIEI ȘI EGALITĂȚII DE ȘANSE B,împotriva deciziei civile nr.436 din 31 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Bacău, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata - reclamantă și intimatul - pârâtMINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR.
Modifică în parte sentința recurată în sensul că:
Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtelor Inspecția și MINISTERUL MUNCII, Familiei și Egalității de Șanse și în consecință respinge acțiunea formulată împotriva acestor pârâte pentru lipsa calității procesuale pasive. Admite excepția prescripției dreptului la acțiune cu privire la drepturile salariale aferente anilor 2001 - 2003 și în consecință respinge acțiunea cu privire la drepturile salariale aferente perioadei 2001 - 2003, ca prescrisă.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței recurate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi,10 aprilie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Morina Napa, Vera Stănișor, Mona Gabriela
GREFIER
Red. /
Red. tehnored. 3 ex. 09/09 mai 2008
Președinte:Morina NapaJudecători:Morina Napa, Vera Stănișor, Mona Gabriela
