Constatare aprobare tacită. Decizia 383/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA COMERCIALĂ, contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ Nr. 383
Ședința publică de la 10 Aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Maria Violeta Chiriac
JUDECĂTOR 2: Lăcrămioara Moglan
JUDECĂTOR 3: Vera
Grefier șef secție comercială
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
Astăzi a venit pe rol judecarea recursului declarat de recurentul pârât
PRIMARUL MUNICIPIULUI B -, împotriva sentinței civile nr.374 din 2 iulie 2008, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-, având ca obiect constatare aprobare tacită.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns pentruintimata-reclamantă - SRL B avocat, fiind prezent și administratorul G, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura este completă.
S-a făcut referatul oral asupra cauzei, după care:
Instanța constată că s-a depus la dosar taxa judiciară de timbru și timbru judiciar stabilite în sarcina recurentei, acesta depunând și concluzii scrise.
Avocat depune la dosar concluzii scrise și chitanța aferentă cheltuielilor de judecată și arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, se constată cauza în stare de judecată și se acordă cuvântul pe fond.
Avocat pentru intimat solicită respingerea recursului ca nefondat iar pe de altă parte, acesta este inadmisibil. În ce privește inadmisibilitatea, arată că în cererea de recurs apar elemente noi, care nu au fost solicitate la fond, în sensul că intimata nu ar fi respectat distanța față de strada - și tot ei spun că acest fapt nu este o infracțiune. Clădirea " " este construită de 3 ani, funcționează deja magazine iar recurenta, prin cererea de recurs, solicită admiterea acestuia întrucât trebuia aplicat un alt text de lege, invocând un text care se referă la schimbarea soluției tehnice, în cauză nefiind vorba de o astfel de situație. Construcția este terminată, plătesc deja taxe și impozite.
S-a crezut că nu au autorizație de construcție, deși au doar pentru parter. Au certificat de urbanism pentru parter și etaj, avizele tehnice în număr de 7 sunt tot pentru parter și etaj însă în timpul eliberării autorizației au venit cu adresă și au arătat că nu mai au resurse financiare pentru etaj, solicitând autorizația doar pentru parter, După ce au fost începute lucrările și au avut și banii necesari, avizele și certificatul de asemenea, au construit și etajul. Astfel, depune la dosar copia adresei nr.86/2006, așa cum se află ea la Primărie, cu vizele necesare și cu toate acestea arată că nu i se acordă autorizația și pentru etaj.
Instanța de fond a constatat întrunite condițiile din punct de vedere procedural,prevederile art.62 din Normele Metodologice de aplicare a Legii 50/1991 nefiind aplicabile în cauză.
În concluzie, solicită respingerea recursului ca nefondat, cu cheltuieli de judecată.
S-au declarat dezbaterile închise, cauza rămânând în pronunțare.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND
Asupra recursului de față reține următoarele:
Prin acțiunea introductivă, reclamanta a solicitat inițial a se constata aprobarea tacită a cererii sale înregistrată sub nr. 35769/21.09.2006 și pe cale de consecință să se oblige pârâta la eliberarea autorizației de construire pentru imobilul din B,-.
Ulterior reclamanta și-a precizat acțiunea, în sensul că obiectul cauzei nu este " acțiune în constatare", ci obligarea pârâtei să-i elibereze autorizația de construire solicitată prin adresa nr. 35769/21.09.2006.
În motivarea cererii s-a arătat că a construit în B,-, un imobil spațiu comercial, compus din parter plus etaj, pentru care a obținut un certificat de urbanism pentru o construcție de 6,1 înălțime, parter și etaj, dar din motive financiare a înțeles să construiască doar parterul, eliberându-i-se Autorizația de construcție doar pentru parter, respectiv un spațiu comercial cu înălțimea de 5,1.
Însă în timpul construirii imobilului, a obținut un credit de la bancă, motiv pentru care a solicitat pârâtei modificarea autorizației de construire în sensul revenirii la înălțimea de 6,1 m-parter + etaj, depunând în acest sens cererea înregistrată sub nr. 35769/21.09.2006, însoțită de toate documentele necesare:proiect modificat, etc.
În susținerea acțiunii au fost depuse înscrisuri.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 1-7 din Legea nr. 50/1991, art. 50 alin.3 din Normele Metodologice de aplicare a Legii nr- aprobată prin C nr. 1436/2005, Legea nr.554/2004, G nr.27/2003, Legea nr. 544/2001.
Pârâta a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei capacității procesuale de folosință a Primăriei Municipiului B, lipsa de interes a reclamantei, inadmisibilitatea acțiunii pe temeiul de drept invocat, solicitând pe fond respingerea acțiunii ca nefondate.
De asemeni, față de precizările la acțiune, pârâta a invocat tardivitatea modificării cererii de chemare în judecată, față de dispozițiile art. 132 Cod procedură civilă.
La termenul din data de 28.05.2008, instanța a invocat din oficiu excepția tardivitatea acțiunii, față de dispozițiile art.11 din Legea nr. 554/2004.
Prin sentința civilă nr. 374 din 02 iulie 2008 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr- s- respins excepția tardivității modificării acțiunii.
S-a respins, ca rămasă fără obiect, excepția lipsei capacității procesuale de folosință a Primăriei Municipiului B ca rămasă fără obiect.
S-a respins excepția lipsei de interes, inadmisibilității acțiunii, ca nefondată și excepția tardivității formulării acțiunii.
A fost admisă acțiunea formulată de reclamanta -" "SRL în contradictoriu cu pârâta UNITATEA ADMINISTRATIV TERITORIALĂ A MUNICIPIULUI B reprezentată de PRIMARUL MUNICIPIULUI B și a fost obligată pârâta să elibereze reclamantei autorizația de construire pentru imobilul din B,-, corp A, în sensul creșterii cotei de înălțime a corpului A (spațiul comercial) de la 5,1 la 6,1.
A fost obligată pârâta să achite reclamantei suma de 810,3 lei cu titlul de cheltuieli de judecată.
Instanța a reținut următoarele:
În baza art.137 Cod procedură civilă, instanța s-a pronunțat mai întâi asupra excepțiilor de fond și de procedură care fac de prisos în tot sau în parte cercetarea pe fond a cauzei.
În ce privește excepția tardivității modificării acțiunii, instanța a resins-oavând în vedere dispozițiile art. 132 (2) pct.4 Cod procedură civilă în baza cărora reclamantul și-a precizat acțiunea în sensul că a solicitat obligarea pârâtei la eliberarea autorizației de construire în baza cererii sale înregistrată sub nr. 35769/21.09.2006 și nu a se constata aprobarea tacită a respectivei cereri.
Ca urmare, instanța a apreciat că substanța cererii de chemare în judecată ca și apărările pârâtei, rămân neschimbate, astfel că precizarea acțiunii în baza art. 132 (2) pct.4 Cod procedură civilă, putea fi formulată în tot cursul judecății, până la închiderea dezbaterilor asupra fondului, fără ca prin acesta să fie nevoie de consimțământul pârâtului, spre deosebire de norma înscrisă în art. 132 alin.1 Cod procedură civilă.
Referitor la excepția lipsei capacității procesuale de folosință a Primăriei Municipiului B, instanța a respins-o în sensul ca rămasă fără obiect, având în vedere solicitarea reclamantei în acest sens față de precizarea reclamantei că înțelege să se judece cu Autoritatea Administrativ teritorială a Municipiului B reprezentată de Primarul Municipiului
Instanța a respins excepția lipsei de interes a reclamantei, având în vedere că acesta a justificat interesul său în promovarea prezentei acțiuni, în sensul obținerii autorizației de construire pentru imobilul din-, B și ca urmare interesul reclamantei îndeplinește cerințele legale, respectiv este legitim, personal, năsut și actual.
Referitor la excepția inadmisibilității acțiunii, având în vedere temeiul de drept invocat, respectiv OUG nr. 27/2003, instanța a respins-o având în vedere faptul că reclamanta și-a precizat obiectul acțiunii, în sensul celor menționate anterior.
În ce privește tardivitatea acțiunii față de dispozițiile art. 11 din Legea nr. 554/2004, invocată din oficiu de către instanță, această excepție a fost respinsă având în vedere dispozițiile art.11 alin.1 lit. b din Legea nr. 554/2004 conform căruia termenul de introducere a acțiunii prin care se solicită recunoașterea dreptului pretins, este de 6 luni de la data comunicării refuzului nejustificat de soluționarea cererii.
Pe fondul cauzei, instanța reținut următoarele:
Reclamanta a obținut certificatul de urbanism nr. 1139/07.12.2004, pentru edificarea unui imobil în B,- cu un regim de înălțime maxim admis de, iar prin Autorizația de construire nr. 630/28.12.2005 pârâta a autorizat extindere și modernizare construcție existentă cu destinația spațiu comercial și alimentație publică cu regim de înălțime, parțial P, structură de rezistență metalică și cadre a, tâmplărie AL, cu geam termopan, acoperiș tip terasă cu învelitoare din membrană bituminoasă,64 mp.
Ulterior reclamanta a solicitat prin adresa nr.35769/21.09.2006 modificarea parțială a Autorizației de construire nr. 630/28.12.2005, în sensul creșterii cotei de înălțime a Corpului A (spațiul comercial) de la 5,1 la 6,1, depunând în acest sens întreaga documentație.
Prin adresa nr. 35769/27.09.2006 pârâta răspunde reclamantei în sensul că în conformitate cu prevederile Ordinului nr. 1430/2005 al Ministerului Transporturilor, Construcțiilor și Turismului, pentru aprobarea normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 50/1991 republicată, art. 62 alin.1 "în situația în care, înainte de începerea sau pe parcursul executării lucrărilor de construcții, devine necesară modificarea soluțiilor tehnice din proiectul autorizat, beneficiarul, investitorul, administratorul, managerul de proiect, are obligația de a nu începe, ori de a opri lucrările după caz și de a solicita emiterea unei noi autorizații de construire corespunzător modificărilor aduse proiectului, materializate prin documentații - piese scrise și desenate, cu condiția ca proiectul astfel modificat să se încadreze în prevederile documentațiilor de urbanism aprobate.
Documentația vizată spre neschimbare va conține proiectul pentru autorizarea executării lucrărilor de construcții -- în întregul său "incluzând modificările supuse autorizării".
Prin adresa nr.1456/12.01.2007 reclamanta a formulat plângere prealabilă la care i se răspunde prin adresa nr. 1456/05.02.2007 în care se menționează că reclamanta are obligația de a solicita eliberarea unei noi Autorizații de construire și nu modificarea Autorizației de construire existentă.
Ca urmare, reclamanta prin adresa nr. 9178/01.03.2007 a solicitat eliberarea unui noi Autorizații de construire în concordanță cu modificările aduse proiectului inițial și depuse la Primărie înainte de începerea lucrărilor prin adresa nr. 35769/21.09.2006 la care primește răspunsul înregistrat sub nr. 9178/26.03.2007 în care se menționează că solicitarea nu poate fi analizată datorită litigiilor aflate pe rolul instanțelor judecătorești.
În același sens reclamanta a revenit cu adresa nr.13602/28.03.2007 la care primește răspunsul înregistrat cu nr. 13602/24.04.2007.
Instanța reținut faptul că reclamanta a depus la dosarul cauzei întreaga documentație care a stat la baza solicitării sale, întocmită de - SRL I în iulie 2006, și depusă și la sediul pârâtei care cuprinde; memoriu general, memoriu de rezistență, devize, evaluarea încărcărilor, planșe, referat privind verificarea de calitate.
Ca urmare, instanța a apreciat că documentația depusă de către reclamantă încă din data de 21.09.2006, se încadrează în dispozițiile art. 56 alin.3 din Ordinul Ministerului Transporturilor, Construcțiilor și Turismului nr. 1430/26.08.2005 pentru aprobarea Normelor Metodologice de aplicare a Legii nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor în construcții, pentru eliberarea autorizației de construire pentru imobilul situat în B,-, în sensul creșterii cotei de înălțime a Corpului A de la 5,1 la 6,1.
Împotriva sentinței 374 din 02 iulie 2008 a declarat recurs Primarul municipiului B criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate. Motivând recursul se arată că instanța de fond a interpretat greșit dispozițiile Legii 50/1001 dându-le o interpretare greșită și neluând în calcul toate apărările.
Astfel, se arată că intimata a solicitat și obținut certificatul de urbanism și autorizația de construire nr. 630/28 decembrie 2005 pentru extindere și modernizare construcție existentă cu destinație spațiu comercial cu regim de înălțime Sp + P, parțial P, că în urma controlului efectuat de inspectorii din cadrul Primăriei la data de 10 noiembrie 2006 s-a constatat că nu se respectă prevederile Autorizației de construire privind cotele de înălțime în sensul că în autorizație se prevedeau 4,5 metri iar pe teren s-au identificat 6,5 metri și că în loc de o construcție cu parter reclamanta a edificat o clădire cu parte și etaj. Nici distanța față de stradă nu a fost respectată în autorizație, fiind prevăzut 4,5 metri iar în realitate sunt doar 3,5 metri. se mai arată că certificatul de urbanism nu poate produce efecte juridice asupra condițiilor din autorizația de construire și că recurenta, la cererea 35769/21 septembrie 2006 a comunicat răspuns în sensul că sunt incidente dispozițiile art. 62 din Ordinul 1430/2005,impunându-se solicitarea de către reclamanta - intimată de a i se elibera o nouă autorizație de construire.
Apreciază recurenta că în mod nelegal s-a reținut incidența dispozițiilor art. 56 al. 3 din Ordinul 1430/2005.
Prin întâmpinare, intimata a solicitat respingerea recursului arătând că adresa nr. 35769/27 septembrie 2006 nu oferă un răspuns cererii reclamantei înregistrată la 21.09.2006, și la data primirii răspunsului lucrările erau deja terminate, ceea ce făcea inaplicabile dispozițiile art. 62 al. Se mai arată că sunt incidente dispozițiile art. 56 al. 3 din Ordinul 1430/2005 și că recurenta a refuzat să- emită o nouă autorizație.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate, din perspectiva dispozițiilor art. 3041Cod procedură civilă, această instanță apreciază că este fondat pentru considerentele ce urmează a fi expuse:
Sub un prim aspect se impune (față de faptul că instanța de fond a reținut o situație de fapt eronată în raport de înscrisurile depuse în cauză) câteva precizări asupra împrejurărilor de fapt care au determinat promovarea acțiunii.
Se reține că la data de 28 decembrie 2005 reclamantei - intimate i s- eliberat (conform cererii sale și a documentației aferente) autorizația de construire nr. 630/28 decembrie 2005 pentru extindere și modernizare construcție existentă cu destinație spații comerciale și alimentație publică cu regim de înălțime Sp + P, parțial Cota de înălțime înserată în documentația prevăzută pentru eliberarea autorizației a fost de 5,1 metri. Reclamanta nu a înțeles să edifice construcția în parametri pentru care a solicitat autorizație iar la data de 21.09.2006, prin cererea înregistrată la Primăria B sub nr. 35769/21 septembrie 2006 a solicitat aprobarea modificării parțiale a autorizației 630/2005 în sensul creșterii cotei de înălțime de la 5,1 metri la 6,1 metri, argumentând cererea pe împrejurarea că la data solicitării autorizației nu dispunea de fondurile necesare pentru realizarea regimului de înălțime.
Soluționând în termen legal cererea reclamantei, recurenta, prin adresa 35769/27 septembrie 2006 îi comunică că în conformitate cu art. 62 al. l din Ordinul 1430/2005 are obligația de a solicita emiterea unei noi autorizații corespunzător modificărilor aduse proiectului, cererea urmând a fi însoțită de documentație corespunzătoare.
Reclamanta nu se conformează adresei primite ci dimpotrivă continuă lucrările așa încât la data de 20 noiembrie 2006, prin procesul - verbal seria A nr. - s-a constatat edificarea construcției, fără respectarea regimului de înălțime prevăzut în autorizația 630/2005.
Această instanță reține că prin acțiunea așa cum a fost precizată (de altfel și prin concluziile scrise depuse la instanța de fond) reclamanta invocă refuzul de soluționare a cererii depusă la 21 septembrie 2006, aspect infirmat de adresa răspuns nr. 35769/27 septembrie 2006 din care rezultă că recurenta, potrivit dispozițiilor legale în vigoare nu avea te,mei a da curs cererii de modificare, impunându-se solicitarea eliberării unei noi autorizații. Din analiza art. 62 din Ordinul 1430/2005 instanța reține că într-adevăr în situația în care se modifică regimul de înălțime (art. 62 al. 2 lit. c) ne aflăm în cazul schimbării soluției tehnice din proiect.
Împrejurarea că ulterior reclamanta a finalizat construcția nu schimbă natura cererii din 21 septembrie 2006, dată la care chiar reclamanta aducea la cunoștință autorității publice împrejurarea că intenționează să modifice regimul de înălțime.
Documentația depusă la 21 septembrie 2006 reținută de instanța de fond este documentația aferentăcererii de modificare a autorizațieiși nicidecum documentația pentru eliberarea unei noi autorizații în accepțiunea art. 62 din Ordinul 1430/2005.
Este adevărat că ulterior, în martie 2007, reclamanta solicită eliberarea unei noi autorizații și că recurenta nu a dat curs acestei cereri, comunicându-i că se află litigii pe rol.
Instanța reține că modalitatea în care a răspuns recurenta cererilor ulterioare îndreptățea reclamanta la formularea unei acțiuni în obligarea primăriei de a soluționa pe fond cererea de eliberare a autorizației, însă faptul că cererea nu a fost soluționată în fond nu poate determina substituirea instanței în atribuțiile autorității publice competente în eliberarea autorizației de construire.
Astfel, în materia urbanismului și autorizării construcțiilor în cadrul primăriilor există comisii de specialitate alcătuite din specialiști competenți a-și expune părerea, a efectua expertize cu privire la calitatea, rezistența și alte criterii pe care trebuie să le îndeplinească o construcție.
Hotărârea instanței de fond de obligare la eliberarea autorizației în sensul creșterii cotei de înălțime de la 5,1 metri la 6,1 metri este dată cu depășirea competențelor puterii judecătorești, instanța neputându-se substitui autorității competente și a dispune asupra unor condiții strict tehnice. Procedând la stabilirea cotei de înălțime, instanța exercită practic atribuțiile comisiei de urbanism. Este adevărat că persoanele vătămate se pot adresa instanței de contencios administrativ în situația în care autoritățile prin exces, abuz de putere refuză îndeplinirea eliberării unui act administrativ, instanța putând obliga la analizarea cererilor, eliberarea unor acte, însă în cauza pendinte în discuție sunt chestiuni strict tehnice ce nu cad în sarcina instanței.
În fapt, reclamanta a construit fără a respecta autorizația de construire, modificând regimul de înălțime, construcția fiind finalizată. Legiuitorul creat prin art. 56 din Ordinul 1430/2005 norme de excepție aplicabile situațiilor când se construiește fără autorizație, norme aplicabile și atunci când nu se respectă autorizația.
Interpretarea dată de instanța de fond acestui text este contrară scopului avut în vedere la emiterea Ordinului 1430/2005. Astfel, interpretarea instanței de fond duce la concluzia că persoanele care construiesc fără respectarea condițiilor impuse de autorizația de construire pot modifica regimul de înălțime aprobat inițial iar ulterior pot pune, în temeiul art. 56, autoritatea în fața faptului împlinit, fiind obligată a emite autorizație în condițiile în care constructorul a înțeles să edifice imobilul. Or, această interpretare este contrară chiar principiilor ce guvernează materia autorizării executării construcțiilor. Consecințele pe care le poate avea realizarea unei construcții asupra siguranței cetățenilor, asupra încadrării în zonă asupra înteresului general fac ca interpretarea dispozițiilor legale incidente în materia construcțiilor să fie restrictivă.
În mod greșit instanța de fond a reținut incidența dispozițiilor art. 56 al, 3 din ordinul 1430/2005.
Intrarea în legalitate, potrivit acestui text se face cu îndeplinirea unor condiții. Astfel, potrivit al. 2 al art. 56 în vederea realizării prevederilor al. 1 autoritatea competentă să emite autorizația de construire are obligația de a analiza modul în care construcția corespunde reglementărilor din documentațiile de urbanism aprobate pentru zona de amplasament urmând după caz să dispună menținerea sau desființarea Aliniatul 3 prevede că în situația în care construcția realizată fără autorizație întrunește condițiile urbanistice de integrare în cadrul construit preexistent autoritatea competentă poate proceda la emiterea unei autorizații în vederea intrării în legalitate, în coroborare cu luarea măsurilor care se impun numai în baza concluziilor unui referat de expertiză tehnică pentru cerința de calitate "rezistența mecanică și stabilitate" privind starea structurii și rezistența în stadiul fizic în care se află construcția precum și pentru cerința esențială de calitate "securitate la incendiu".
Cum reclamanta nu a făcut dovada că cererea pentru eliberarea autorizației (depusă în martie 2007) nu a fost însoțită de expertiza tehnică cu privire la cerințele la care face referire art. 56 al. 3, nu se poate reține un refuz, cu abuz de putere de a soluționa cererea reclamantei.
Documentația depusă în septembrie 2006 a însoțit cererea de modificare și nu cererea de eliberare a autorizației. Pentru intrarea în legalitate art. 56 al. 3 prevede în mod imperativ întocmirea expertizei în condițiile mai sus arătate.
Împrejurarea reținută de instanța de fond în sensul că documentația din 21 septembrie 2006 se încadrează în dispozițiile art. 56 al. 3 este eronată.
Astfel, documentația vizând modificarea autorizației cuprinde studiul asupra modului în care se va construi. Or, art. 56 reglementează situația în care construcția a fost deja realizată și condițiile tehnice pe care trebuie să le îndeplinească sub aspectul calității atât în ce privește rezistența și stabilitatea cât și securitatea la incendiu. La data de 21 septembrie 2006 când s-a depus cererea de modificare și documentația reținută de instanța de fond, clădirea nu era construită, documentația depusă fiind întocmităîn vederea construirii - extinderii, modernizării.
Concluzionând că pentru a fi incidente dispozițiile art. 56 al. 3 este necesară expertizarea construcției executate din care să rezulte îndeplinirea condițiilor la care face referire textul, instanța apreciind că sunt incidente dispozițiile art. 304 pct. 9 și 304 pct. 4, urmează a admite, în baza art. 312 Cod procedură civilă, recursul, a modifica sentința recurată în sensul respingerii acțiunii. Având în vedere că prin motivele de recurs nu s-au formulat critici referitoare la modalitatea de soluționare a excepțiilor instanței, urmează a menține dispozițiile sentinței sub aspectul modului de soluționare a excepțiilor.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul contencios administrativ - fiscal promovat de recurentul - pârâtPRIMARUL MUNICIPIULUI B -împotriva sentinței civile nr. 374 din 02 iulie 2008, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr. 5904/- în contradictoriu cu intimata - reclamantăL
Modifică în parte sentința recurată în sensul că respinge acțiunea ca nefondată.
Menține dispozițiile sentinței recurate referitoare la soluționarea excepțiilor.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 10 aprilie 2009.
Președinte, - - - | Judecător, - - | Judecător, - |
Grefier șef secție comercială, |
Red.
Red.
tehnored. 3 ex.
04 mai 2009
Președinte:Maria Violeta ChiriacJudecători:Maria Violeta Chiriac, Lăcrămioara Moglan, Vera
