Anulare act de control taxe și impozite. Decizia 385/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIE Nr. 385/CA/2009
Ședința publică de la 25 Martie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ioan Cibu
JUDECĂTOR 2: Ștefan Făt
JUDECĂTOR 3: Iosif Morcan
Grefier: - -
Pe rol se află soluționarea recursurilor declarate de reclamanta și pârâta DGFP H împotriva sentinței civile nr. 3540/CAF/2008 pronunțată de Tribunalul Hunedoara - Secția Comercială și de Contencios Administrativ în dosarul nr-.
Față de absența motivată din complet a unuia dintre titularii completului de recursuri C2 recurs contencios, doamna judecător, potrivit procesului verbal de absență întocmit la data de 25.03.2009, în conformitate cu art.98 și urm. din Regulamentul de Ordine Interioară al Instanțelor Judecătorești și planificării de permanență, completul de judecată s-a complinit prin prezența judecătorului de serviciu din planificarea de permanență, în persoana domnului judecător - -.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței faptul că recursurile au fost motivate; recursul formulat de pârâta DGFP H este scutit de plata taxelor judiciare de timbru, potrivit prevederilor art. 17 din Legea nr. 146/1997; reclamanta nu a timbrat recursul declarat, deși a fost legal citată cu mențiunea de a face dovada achitării sumei de 19,5 lei taxă de timbru și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei; recurenta DGFP Has olicitat judecarea cauzei și în lipsă.
Nemaifiind alte cereri de formulat, față de actele și lucrările dosarului și având în vedere că s-a solicitat judecarea și în lipsă, instanța lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursurilor de față:
Prin sentința nr. 3540/CA/2008, pronunțată de Tribunalul Hunedoara - secția comercială și contencios administrativ și fiscal
A fost admisă ca fondată acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta - SRL împotriva pârâtei DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI H;
A fost anulată parțial decizia nr. 12/29.03.2007 și în consecință admisă în parte contestația împotriva deciziei de impunere nr. 806/04.12.2006 și în consecință:
A fost anulată parțial decizia de impunere nr. 806/04.12.2006 cât privește obligațiile reclamantei de a achita suma de 82.164 lei TVA, suma de 1.344 lei impozit pe venituri din salarii, 60.164 lei datorat de angajator, 23.663 lei CAS datorat de angajați, 32 lei fond concedii, 1.272 lei fond de accidente, 7.645 lei ajutor de șomaj angajator, 14.240 lei contribuție sănătate angajator și 16.148 lei contribuție sănătate angajați.
A fost menținută decizia de impunere pentru suma de 218 lei reprezentând impozit pe venituri din salarii.
S-a dispus restituirea cauțiunii de 31.000 lei achitată de reclamantă la CEC D cu recipisa nr. -/1 în condițiile art. 7231Cod procedură civilă.
A fost respinsă în rest contestația.
A fost respinsă în rest acțiunea în contencios administrativ.
Pentru a se pronunța această sentință s-au reținut următoarele:
În cuprinsul raportului de expertiză contabilă întocmit în cauză de către expert s-a arătat că din analiza anexei nr.11 "Situația privind depunerile decontului 300 și a declarației 100" reiese că în principiu a fost respectată data depunerii declarațiilor la Administrația Financiară, respectiv ziua a 25 lunii, fiind depuse cu întârziere:
- decontul TVA 300 lunii februarie 2005 și iunie 2005;
- declarația 100 pe luna februarie 2005, ianuarie 2006, martie 2006, aprilie 2006 și iunie 2006.
Se arată că deși în situația depunerilor lunare emise de Administrația Finanțelor Publice P lipsesc declarațiile pe mai 2007 și februarie 2005 cu TVA, în declarațiile de la dosarul fiscal aflat la Administrația Financiară P, aceste declarații sunt înregistrate sub nr.408/24.12.2002 și respectiv sub nr.15026/25.03.2005.
Expertul arată că potrivit legislației impuse la acea dată, până în noiembrie 2003, "Declarația 100" trebuia să cuprindă numai obligații datorate de contribuabili la bugetul de stat nu și obligațiile datorate bugetului Asigurărilor Sociale.
Din analiza declarațiilor lunare depuse de societate și fișa aflată la Administrația Finanțelor Publice reiese că există diferențe între declarațiile lunare depuse de societate și fișa sintetică de plătitor întocmită de Administrația Financiară.
Expertul a procedat la calculul taxei pe valoare adăugată pe perioada iulie 2001 - septembrie 2006 și a constatat că sunt unele diferențe față de sumele stabilite de organul de control.
Astfel din analiza actelor contabile, declarațiilor și ținând seama și de sumele achitate de către reclamantă, s-a arătat de către expert că reclamanta nu datorează suma de 82.164 lei stabilit prin raportul de inspecție fiscală și că pentru TVA de plată și TVA achitat, a rezultat că reclamanta a achitat în plus suma de 66.665 lei (237-238).
Cu privire la situația impozitului pe venit din salariu, a reieșit că reclamanta mai are de achitat suma de 218 lei.
Cu privire la obligațiile sociale (CAS, accidente, șomaj, sănătate se arată de către expert că: organul de inspecție nu a ținut cont că aceste obligații au fost preluate la bugetul consolidat al statului numai începând cu preluarea prin declarația 102 soldurilor de la 31.12.2003, iar începând cu anul 2004 aceste obligații au fost preluate și de declarația 100 (238).
Față de cele reținute în raportul de expertiză reiese că reclamanta mai datorează doar suma de 218 lei reprezentând impozitul pe venit din salarii.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamanta - SRL P, criticând sentința pronunțată pentru motive de nelegalitate și netemeinicie.
Împotriva aceleiași sentințe s-a mai formulat recurs și de către H, solicitându-se admiterea recursului și modificarea sentinței atacate și pe cale de consecință să fie respinsă acțiunea reclamantei ca nefondată, cu menținerea ca temeinică și legală atât a Deciziei nr. 12/29.03.2007 emise de H, cât și a deciziei de impunere nr. 806/04.12.2006.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 304(8) și 304(9) Cod procedură civilă.
În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că, după data începerii inspecției fiscale, nu se mai pot depune declarații rectificative pentru impozitele, taxele, contribuțiile și alte venituri ale bugetului general consolidat, aferente perioadelor supuse inspecției.
Întrucât societatea contestatoare nu s-a prezentat la organul fiscal, în a cărui rază teritorială își are domiciliul fiscal, în vederea remedierii erorilor materiale din evidența fiscală, organele de inspecție fiscală au procedat la verificarea concordanței dintre datele din declarațiile fiscale cu cele din evidența contabilă a contribuabilului.
Urmare a verificării s-au constatat diferențe între creanțele fiscale declarate și cele înregistrate în evidența contabilă (achitate la momentul începerii inspecției fiscale).
Se susține că, potrivit prevederilor legale, în condițiile în care societatea nu are declarate obligațiile fiscale la organul fiscal, organul de inspecție fiscală are obligația de a stabili creanța fiscală rezultată în urma verificării, ținând cont de obligațiile plătite. Obligațiile de plată suplimentare au fost stabilite de organele de control în baza dispozițiilor art. 79 din Codul d e procedură civilă.
Cu privire la expertiza contabilă efectuată, recurenta consideră că nu putea fi luată în calcul pentru o soluționare favorabilă a acțiunii întrucât concluziile acesteia se bazează pe o interpretare eronată a textelor legale invocate și a actelor avute în vedere.
Mai mult, prin răspunsul la obiecțiunile formulate la expertiza efectuată în cauză, expertul evită un răspuns la obiect și motivat pe text de lege, nu vine cu alte argumente care să-i susțină concluziile, făcând doar afirmații contradictorii fără a fi motivate în drept.
Prin urmare, față de cele precizate, recurenta solicită a se reține că în mod legal, organele de inspecție fiscală au cuprins în decizia de impunere contestată, diferențele între creanțele fiscale declarate și cele înregistrate în evidența contabilă (achitate la momentul începerii inspecției fiscale), motiv pentru care consideră că sentința pronunțată pe fondul cauzei este nefondată.
Analizând recursul declarat de către H sub aspectul motivelor invocate se constată că acesta este nefondat pentru considerentele ce urmează a fi mai jos expuse:
Cu ocazia judecării în fond, pentru a se proba debitele și obligațiile fiscale ale contestatoarei, s-a dispus efectuarea unei probe științifice, respectiv a unui raport de expertiză contabilă având următoarele obiective:
1. expertul să verifice dacă reclamanta a depus, în termenul stabilit de lege, declarațiile lunare și deconturile de TVA pentru perioadele contestate;
2. expertul să stabilească dacă aceste declarații și deconturi de TVA au fost înregistrate în mod corect și în termen de organele fiscale teritoriale;
3. expertul să stabilească dacă există diferențe între declarațiile lunare depuse de reclamantă și datele din fișa de plătitor întocmite de Administrația Financiară P,
4. expertul să stabilească dacă există diferențe între creanțele fiscale declarate și cele înregistrate în evidența contabilă și dacă reclamanta datorează vreo sumă de bani reprezentând creanțe fiscale, cât și de cele formulate de reclamantă.
Expertul, prin analiza actelor contabile, a declarațiilor și ținând seama de sumele achitate de către reclamantă, a concluzionat că aceasta nu datorează suma de 82.164 lei stabilită prin raportul de expertiză fiscală și pentru TVA de plată și TVA achitat, a rezultat că reclamanta a achitat în plus suma de 66.665 lei.
Cu privire la situația impozitului pe venit din salarii, a reieșit că reclamanta mai are de achitat suma de 218 lei.
În ce privește obligațiile fiscale, expertul arată că organul de inspecție nu a ținut cont că aceste obligații au fost preluate la bugetul consolidat al Statului, doar începând cu preluarea prin declarația 102 soldurilor de la 31.12.2003, iar începând cu anul 2004 aceste obligații au fost preluate și de declarația 100.
Deși s-au contestat constatările expertului, nu s-au probat, per a contrario, împrejurările de drept susținute de recurentă și, în mod corect, prima instanță a împărtășit concluziile raportului de expertiză.
Nefiind întrunite în drept motivele prevăzute de art. 304(8) și 304(9) Cod procedură civilă, prezentul recurs se va respinge ca nefondat.
În ce privește recursul declarat de către reclamantă, instanța constată că acest nu este timbrat, deși i s-a pus în vedere această obligație prin citație, cu suma de 19,5 lei și timbru judiciar de 0,15 lei.
Din aceste motive, în baza art. 20 din Legea nr. 146/1997, recursul reclamantei va fi anulat ca netimbrat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Anulează ca netimbrat recursul declarat de către reclamanta împotriva sentinței civile nr. 3540/CAF/2008 pronunțată de Tribunalul Hunedoara - Secția Comercială și de Contencios Administrativ în dosarul nr-.
Respinge recursul declarat de către DGFP H împotriva aceleiași sentințe.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 25 martie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.
Dact. / 2 ex./12.05.2009
Jud. fond
Președinte:Ioan CibuJudecători:Ioan Cibu, Ștefan Făt, Iosif Morcan
