Anulare act administrativ . Decizia 386/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIE Nr. 386/CA/2009
Ședința publică de la 25 Martie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ioan Cibu
JUDECĂTOR 2: Ștefan Făt
JUDECĂTOR 3: Iosif Morcan
Grefier: - -
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de reclamanții, și împotriva sentinței nr. 1429/CAF/2008 pronunțată de Tribunalul Alba - Secția Comercială și de Contencios Administrativ în dosar nr-.
Față de absența motivată din complet a unuia dintre titularii completului de recursuri C2 recurs contencios, doamna judecător, potrivit procesului verbal de absență întocmit la data de 25.03.2009, în conformitate cu art.98 și urm. din Regulamentul de Ordine Interioară al Instanțelor Judecătorești și planificării de permanență, completul de judecată s-a complinit prin prezența judecătorului de serviciu din planificarea de permanență, în persoana domnului judecător - -.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat pentru recurenții reclamanți, în substituirea mandatarului ales - avocat -, mandatara intimatei pârâtă, avocat și reprezentanta intimatului pârât Consiliul Județean A, consilier juridic, lipsind recurenții reclamanți.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței faptul că recursul este motivat, intimații pârâți și Consiliul Județean A au depus la dosar prin Serviciul Registratură, întâmpinări, în câte două exemplare.
Mandatara substituentă pentru recurenți depune la dosar împuternicirile avocațiale, chitanța justificativă de plată a taxei judiciare de timbru, în cuantum de 6 lei și timbru judiciar în valoare de 0,50 lei.
Se comunică mandatarei recurenților reclamanți câte un exemplar din întâmpinarea formulată de intimații pârâți.
Instanța pune în vedere mandatarei intimatei pârâtă, să comunice un exemplar din întâmpinare și reprezentantei intimatului pârât Consiliul Județean
Mandatara recurenților solicită instanței acordarea unui nou termen de judecată pentru studierea întâmpinărilor, susținând că acestea nu au fost depuse în termenul procedural.
Mandatara intimatei pârâtă invocă nulitatea recursului, dat fiind faptul că acesta nu a fost semnat. Referitor la întâmpinare, învederează instanței că aceasta a fost depusă cu 5 zile înainte de prezentul termen și având în vedere că nu este obligatorie comunicarea întâmpinării, apreciază că nu se impune amânarea cauzei pentru acest motiv. Mai mult decât atât, învederează instanței că nu au fost invocate excepții, ci doar reiterate apărările de la fond și ca atare, pentru a nu tergiversa nejustificat soluționarea cauzei, apreciază că nu se impune acordarea unui nou termen de judecată.
De asemenea, arată că nu se opune complinirii lipsei semnăturii, prin semnarea recursului de către mandatarul substituent.
Mandatara recurenților reclamanți, avocat, semnează în fața instanței recursul și aplică ștampila.
Solicită instanței lăsarea cauzei la a doua strigare pentru a lectura întâmpinările și a se edifica asupra acestora.
Deliberând asupra solicitării mandatarei recurenților reclamanți, instanța o apreciază întemeiată și pentru a da posibilitatea studierii întâmpinărilor dispune lăsarea cauzei la a doua strigare.
Reluând cauza și apelul nominal, la a doua strigare, se prezintă avocat pentru recurenții reclamanți, în substituirea mandatarului ales - avocat -, mandatara intimatei pârâtă, avocat și reprezentanta intimatului pârât Consiliul Județean A, consilier juridic, lipsind recurenții reclamanți.
Reprezentanții părților declară că nu mai au alte cereri de formulat, împrejurare față de care instanța, constatând cauza în stare de judecată, acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Mandatara recurenților reclamanți solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, casarea sentinței atacate și rejudecând fondul cauzei să fie admisă acțiunea așa cum a fost formulată.
Învederează că în mod greșit instanța de fond a apreciat sintagma din contract " în caz de vânzare ulterioară a terenului, cumpărătorul activului are dreptul de proprietate", considerând că intenția părților a fost aceea de a transmite și dreptul de proprietate.
Mai învederează faptul că nulitatea actului juridic trebuie apreciată prin prisma condițiilor prevăzute de lege la data emiterii lui, condiții neîndeplinite deoarece în mod greșit a fost trecut în centralizatorul privind terenurile aflate în proprietatea și terenul în litigiu, întrucât acest activ fusese înstrăinat legal prin vânzare la licitație.
Mandatara intimatei pârâtă solicită respingerea recursului și menținerea sentinței recurate, ca fiind legală și temeinică.
Referitor la primele critici ale recurenților privind nelegalitatea sentinței instanței de fond sub aspectul greșitei interpretări a clauzelor contractului de vânzare-cumpărare, arată că actele de la dosar relevă faptul că instanța de fond a interpretat corect clauzele contractului.
Arată că din actul de adjudecare și extrasul CF, în care apare cronologic înscrierea dreptului de proprietate și conținutul contractului de vânzare cumpărare, rezultă că pârâta s-a înscris urmare unor vânzări succesive.
La 24.10.1996 după încheierea contractului din 1995, și-a întabulat dreptul de proprietate asupra terenului de sub construcții, în temeiul certificatului de atestare a dreptului de proprietate.
La acea dată nu putea să-i fie transmis dreptul de proprietate, nu pentru că legea nu permitea, ci pentru că pârâta nu se afla în posesia certificatului de atestarea dreptului de proprietate.
Deci instanța a făcut o corectă interpretare a clauzelor contractului.
Referitor la cauza de sancționare a certificatului de atestare, arată că nu s-au precizat expres care dintre dispozițiile imperative ale HG nr. 834/1991 au fost încălcate, specificându-se că motivul de nulitate ar fi că actul este fondat pe o cauză ilicită, de unde se deduce că se invocă drept cauza - fraudarea legii.
Învederează instanței că dispozițiile HG 834/1991 se referă la condițiile în care se face evaluarea unor terenuri deținute de societăți comerciale cu capital de stat, or acestea au fost respectate.
Recurenții nu au făcut dovada că au un drept de proprietate și ca atare nu au dovedit nicio vătămare conform art. 1 din Legea 554/2004.
Cu cheltuieli de judecată în recurs.
Reprezentanta intimatului pârât Consiliul Județean A solicită respingerea recursului și menținerea sentinței atacate, pentru motivele expuse în întâmpinare.
Învederează instanței faptul că, contractul este doar o promisiune de vânzare, certificatul de atestare este legal și ca atare nu există niciun motiv de nulitate a acestuia.
Fără cheltuieli de judecată.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului de față:
Din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la Judecătoria Alba Iulia sub dosar nr- reclamanții, au chemat în judecată pe pârâții - SA și Consiliul Județean A solicitând:
- să se constate nulitatea parțială a certificatului de atestare a dreptului de proprietatea a supra terenurilor seria - nr.00014 emis la data de 29.08 1995 de Consiliul Județean A și a deciziei Consiliului Județean A prin care s-a aprobat eliberarea certificatului mai sus menționat. Instanța să dispună înlăturarea din acest certificat suprafața în cotă parte indiviză 492 mp identificată în anexa 2 poziția 15 și în planul topografic cuprins în anexa 5 din documentația de stabilire și evaluare a terenurilor înregistrate sub nr.987/28.08.1995 de A;
- să se anuleze încheierea de CF nr.9986 /24.- (sub B5) 8465/05.12.2001(sub B6) din CF nr.21256;
- să se dispună Serviciului de cadastru și Publicitate Imobiliară A radierea mențiunilor înscrise în CF nr. 21256 sub B 5 și B6;
- să se dispună obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată doar în cazul în care pârâții se vor opune acțiunii.
În motivarea cererii,au arătat că în fapt pârâta - și-a intabulat dreptul de proprietate în cota de 1/1 parte asupra imobilului cu nr. top 2308/1/13/XVII, cu destinația de spațiu comercial în CF nr.21256 A I, înscrierea făcându-se în baza încheierii de CF nr. 4133/1994, imobilul fiind transcris din CF 21239. Ulterior, la data de 20.04.1994, în baza unui contract de vânzare cumpărare, imobilul identificat mai sus a fost intabulat în favoarea societății Această societate a cumpărat la licitație o parte din activul A, activ intitulat 302 " Restaurant ". Ulterior, C SRL a transmis dreptul său de proprietate, acesta ajungând, prin vânzări succesive, în proprietatea reclamanților. În anul 1995, după doi ani de la data vânzării, societatea A obține Certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor Seria - nr. 00014 emis de Consiliul Județean A, în condițiile stabilite de nr.HG834/1991. Reclamanta susține că, în documentația depusă în vederea obținerii certificatului, pârâta A din eroare a trecut ca și activ și imobilul care fusese deja înstrăinat. În aceste condiții, a ajuns să obțină un certificat care îi atestă dreptul de proprietate asupra terenului aferent activului înstrăinat, deși numai avea posibilitatea legală ca acest drept să îi fie recunoscut. Ulterior, pârâta de ordinul 1 își intabulează dreptul de proprietate asupra terenului sub B5, prin încheierea nr.9986/24.10.1996, iar prin încheierea de CF 8465/05.12.2001 se îndreaptă o eroare materială referitoare la înscrierea de sub B5. Reclamanta apreciază că se impune admiterea prezentei acțiuni și anularea parțială a certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor deoarece a fost emis cu încălcarea dispozițiilor imperative prevăzute de 834/1991. Susține că nulitatea actului juridic trebuie apreciată prin prisma condițiilor prevăzute de lege la data emiterii lui, condiții ce nu erau îndeplinite pentru că, în mod greșit, a fost trecut în anexa 2, la poziția 15, din centralizatorul privind terenurile aflate în patrimoniul A, terenul înscris în CF nr.13648, nr. top. 2308/1/13, care fusese deja înstrăinat prin vânzare la licitație. Întrucât, intabularea de sub B 5 și B 6 aveau la bază certificatul de atestare a dreptului de proprietate se impune și anularea încheierilor de întabulare.
În drept, au fost invocate nr.HG834/1991, Legea nr.7/1996 și art. 274 Cod procedură civilă.
Prin sentința civilă nr. 1228/2008 pronunțată de Judecătoria Alba Iuliaa fost declinată competența de soluționare a acțiunii în favoarea Tribunalului Alba, considerându-se că certificatul de atestare a dreptului de proprietate și decizia de eliberare a acesteia constituie acte administrative.
Tribunalul Alba - Secția Comercială și Contencios Administrativ, prin sentința civilă nr. 1429/CAF/18.11.2008 a respins acțiunea reclamanților.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
Conform înscrisului intitulat " Contract de vânzare - cumpărare," depus în dosar la fila 53, în baza procesului -verbal de adjudecare a licitației din data de 18.02.1993, între pârâta A, în calitate de vânzător, și G SRL, în calitate de cumpărător, la data de 05.03.1993 a fost încheiat un contract de vânzare - cumpărare având ca obiect activul comercial-restaurant 302 Ampoi III, situat în B-dul -,și chioșcului situat în B-dul - din A În contract, s-a stipulat, în mod expres, faptul că nu face obiectul vânzării cota parte din terenul de la parterul blocului în care este amplasat activul comercial și că terenul, deși este în posesia vânzătorului nu va putea fi înstrăinat decât după ce va fi dobândit certificatul de atestare a dreptului de proprietate, conform prevederilor nr.HG 834/1991.Totodată, în contract s-a mai stipulat că "În caz de vânzare ulterioară a terenului, cumpărătorul activului are dreptul de proprietate " fapt ce relevă o eroare de dactilografiere, deoarece din interpretarea coroborată a dispozițiilor pct. 1 din contract rezultă intenția părților de constitui în favoarea cumpărătorului un drept de preemțiune la cumpărarea terenului.
Așadar, prin acest contract, autoarea reclamanților - G SRL nu a dobândit de la pârâta - SA decât construcțiile aferente activului comercial - Restaurant 302, Ampoi III, precum și cota de 34/100 din bunurile indivize, cota parte din terenul pe care este amplasat blocul la parterul căruia acesta este situat nefăcând obiectul contractului. Acest teren a rămas în continuare în patrimoniul societății pârâte, fiind în conformitate cu prev. art. 19 și 20 din Legea nr.15/1990, proprietatea acesteia și a făcut obiectul procedurii reglementată de dispozițiile nr.HG 834/1991, finalizată prin emiterea Certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenului seria - nr.00014/29.08.1995 de către pârâtul Consiliul Județean
Chiar în situația în care s-ar considera că prin contract autoarea reclamanților a convenit cu societatea pârâtă și vânzarea cotei parte din terenul pe care se află blocul în care este situat activul comercial - Restaurant 302, Ampoi III, ceea ce nu este cazul în situația de față, aplicarea dispozițiilor art. 19 și 20 din Legea nr. 15/1990 impune ca emiterea certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor să se realizeze pe numele societății comerciale în a cărui patrimoniu s-au aflat bunurile la momentul constituirii acesteia, deoarece în ceea ce privește terenurile, dispozițiile art.1 din nr.HG834/1991 condiționează dobândirea drepturilor de proprietate asupra terenurilor de constatarea existenței acestora în patrimoniul fostelor unități economice de stat, reorganizate ca regii autonome sau societăți comerciale, și de faptul că aceste terenuri să fie necesare desfășurării activității lor, conform obiectului lor de activitate.
Prin urmare, motivele invocate de către reclamanți pentru a solicita anularea parțială a Certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenului seria - nr. 00014, respectiv greșita înscriere în Anexa 2 la poziția 15 din centralizatorul privind terenurile aflate în patrimoniul - SA, a terenului înscris în CF 13648, cu nr. top. 2308/1/13, deoarece acesta fusese înstrăinat pin vânzare la licitație, se constată a fi neîntemeiate, motiv pentru care prezenta acțiune a fost respinsă.
Împotriva acestei hotărâri, reclamanții, au declarat recurs, solicitând admiterea acestuia și modificarea hotărârii în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulată, cu plata cheltuielilor de judecată în fond și în recurs.
În expunerea motivelor de recurs, reclamanții arată că în mod greșit instanța de fond a apreciat că sintagma din contract "În caz de vânzare ulterioară a terenului, cumpărătorul activului are drept de proprietate", fapt ce relevă o eroare de dactilografiere deoarece din interpretarea coroborată a dispozițiilor punctului 1 din contract rezultă intenția părților de a constitui în favoarea cumpărătorului un drept de preemțiune la cumpărarea terenului.
S-a apreciat că intenția părților în momentul contractului a fost aceea de a transmite și dreptul de proprietate cu privire la teren, însă legislația din acel moment nu făcea posibilă încheierea contractului în formă autentică.
În drept invocă prevederile Legea nr. 7/1996, art. 3051și 274 Cod procedură civilă.
Pârâții Consiliul Județean A și - SA A I, prin întâmpinările depuse, au solicitat respingerea recursului formulat de reclamanți.
Recursul a fost timbrat cu taxa judiciară de timbru de 6 lei și 0,15 timbru judiciar.
Verificând actele și lucrările dosarului sub aspectul criticilor formulate, cât și din oficiu, Curtea constată că recursul reclamanților este nefondat pentru următoarele considerente:
Așa cum rezultă din contractul de vânzare-cumpărare încheiat la data de 05.03.1993, între pârâta - SA A I, în calitate de vânzătoare și - SRL în calitate de cumpărătoare, terenul pe care se află construcția RESTAURANT 302 AMPOI III, nu a făcut obiectul vânzării, fapt confirmat și de procesul verbal de adjudecare întocmit în urma licitației din data de 18.02.1993 în baza căruia s-a întocmit contractul de vânzare-cumpărare.
De altfel, la data încheierii contractului, într-adevăr, nu era posibilă vânzarea terenului întrucât - SA nu se afla în posesia de atestare a dreptului de proprietate, fapt ce s-a realizat doar la data de 29.08.1995.
Rezultă din extrasul CF în extenso, depus la dosarul cauzei, că asupra construcțiilor s-a întabulat dreptul de proprietate al pârâtei - SA în baza protocolului încheiat la data de 06.12.1990 ca urmare a deciziei nr. 156/1990 a Prefecturii Județului A emisă în temeiul Legii 15/1990, apoi, prin vânzări succesive, s-a întabulat dreptul de proprietate al reclamanților recurenți.
Ulterior, la data de 24.10.1996, s-a întabulat dreptul de proprietate asupra terenului de sub construcții în favoarea pârâtei - SA, în temeiul certificatului de atestare a dreptului de proprietate prevăzut de HG 834/1991.
Prin urmare, rezultă cu claritate că terenul, deși este în posesia vânzătorului, nu va putea fi înstrăinat numai după ce va fi dobândit certificatul de atestare a dreptului de proprietate conform prevederilor HG 834/1991.
Motivul de nulitate invocat de recurenți îl constituie încălcarea dispozițiilor imperative ale HG nr. 834/1991, fără să se precizeze în mod expres care dintre aceste dispoziții au fost încălcate.
Pe de altă parte, reclamanții nu au opus un titlu de proprietate asupra terenului, contractul de vânzare-cumpărare invocat nefiind un act translativ de proprietate, astfel că nu au dovedit existența unei vătămări produse prin acte a căror anulare o solicită, în sensul dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 554/2004.
Ca urmare, nefăcându-se dovada existenței unei cauze ilicite sau a fraudării legii la data întocmirii documentației, a emiterii deciziei și a certificatului de atestare a dreptului de proprietate, nici a vătămării unui drept recunoscut de lege în favoarea reclamanților, în mod corect prima instanță a stabilit că nu sunt motive pentru constatarea nulității acestor acte, fapt pentru care în baza art. 312 Cod procedură civilă, recursul reclamanților va fi respins ca nefondat.
În baza art. 274 Cod procedură civilă, reclamanții recurenți vor fi obligați să plătească pârâtei intimate - SA suma de 1000 lei cheltuieli judiciare în recurs conform chitanței de la fila 23.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanții, și împotriva sentinței nr. 1429/CAF/2008 pronunțată de Tribunalul Alba - Secția Comercială și de Contencios Administrativ în dosar nr-.
Obligă reclamanții recurenți să plătească pârâtei intimată suma de 1000 lei cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 25 Martie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.
Dact. / 2 ex./ 11.06.2009
Jud. fond
Președinte:Ioan CibuJudecători:Ioan Cibu, Ștefan Făt, Iosif Morcan
